Lupta, ianuarie 1893 (Anul 10, nr. 1898-1920)
1893-01-15 / nr. 1907
ANUL X. No. 190TABOMAHSEUTE' EST ȚARĂ Un an :..............................................................40 lei Șease luni..............................................................20 „ Trei luni..............................................................10 „ Pentru invBtatorî pe un an.................................80 „ IN streinEtate Un an..........................................................50 lei Șease luni ..............................................................25 „ Trei Inul ..............................................................15 „ Numerul IS Bani Redacția b Pasagiul „Banceî Naționale,, (Casele Karageorgevici) Organ Democrat-Radical VINERI, 15 IANUARIE 1893 ANUIfiCIURII Pe pagina III, 80 litere, corp 7 ...IM linia n »IV „ „ . . . .25 bani linia Inserte și reclame „ ........................2 lei linia Pentru anuneluri a se adresa: * LA Administrația Un maner Pasagiu! „Bancei Naționale“ (Casele Karageorgevici) itulta a Hiltffl Mill. Taxele militare. Din afară. Din Franţa. Fisionomia Senatului. Cronica de jour. Conferinţe contradictorii, învăţământul comercial. Un năpăstuit. Un răspuns. Ştiri mărunte. Taxele militare De câte ori ministrul de războiu prezintă parlamentului un proiect de lege, sunt bine încredințat că trebue să găsim ceva neomenesc înăuntru. Legile, disciplina, întreaga atmosferă morală în mijlocul căreia trăesc militarii conducători, aceia cari dau tonul în oștire, toate acestea contribue ca măsurile propuse de departamentul armatei să aibă întotdeauna o lăture cam sărită, cam certată cu bunul simț și cu judecata. Iată o nouă lege depusă pe biuroul Camerei. Această lege este intitulată : Proect de lege asupra taxelor militare. D. ministru de rezbel s’a gândit a impune pe toţi oamenii scutiţi de serviciul militar, dispensaţi, amânaţi, etc , etc.; şi d-sa legitimează această nouă dajdie prin aceea că şi Germania, Francia şi Elveţia au taxe similare. Vor fi având şi aceste ţeri taxe militare, nu tăgăduim, dar ce mare deosebire între un cap de german, de francez sau de elveţian şi un cap de ministru român. D. general Lahovari ne prezintă proectul d-sale însoţit de legile celor trei ţări mai sus numite. Adică pentru ce această societate ? Pentru pentru ca să vedem şi noi cum sunt taxele prin Europa ? Sau pentru ca să ne convingem că legea propusă la noi e mai blândă, mai suportabilă şi mai dreaptă decât toate celelalte legi ale streinilor ? Nu ştiu, dar ceea ce ştiui pozitiv este că d. ministru şi-a tras singur o farsă publicând alăturide proectul d-sale, legile existente în Francia, Germania şi Elveţia. O lege de taxe militare ? Foarte bun lucru; numai o asemenea lege trebue să fie foarte bine chibzuită pentru ca să nu fie vexatorie. La acest lucru s’au gândit apusenii; de aceea, în toate legile citate de către ministrul nostru de războiu, găsim o serie de scutiri foarte echitabile. Ei bine, ministrul nostru conservator introduce taxele, le urcă, le face mai greu de suportat decât aiurea, dar când e vorba de scutiri, aproape nimic. Iată, în adevăr, ce găsim în proeesul d-lui general Lahovari: Art. 17.—Sunt apăraţi de plata taxelor militare: a) Acei cari trăesc prin asistenţa publică ; b) Acei cari s’au eliberat din serviciul armatei pentru infirmităţi dobândite în timpul serviciului. Atâta şi nimic mai mult. In puterea legei aceştia, toţi oamenii inferiori, nebunii, săracii, cei împovăraţi de familii grele, vor fi nevoiţi să plătească, să-şi vândă cenuşa din vatră şi să umple lăzile nesăţioase ale caselor militare. Străinii au avut şi mai multă inimă şi mai multă minte. Să reproducem scutirile astfel cum le găsim presentate de către însuşi de ministru al războiului. Scutirile în Francia: De această taxă sunt scutiţi numai: 1. Oamenii reformaţi sau admişi la retragere pentru răni primite într’un serviciu ordonat sau pentru infirmităţi contractate în armatele de uscat sau marină. 2. Contribuabilii aflaţi într’o stare de sărăcie bine vădită. Scutirile în Elveţia: Art. 2.—Sunt dispensaţi de taxa militară : a) Acei ajutaţi de asistenţa publică, precum fi acei cari în urma infirmităţilor fisice fi intelecuale nu sunt în stare a fi agonisi hrana prin muncă fi nu au avere îndestulătoare pentru întreţinerea lor fi a familiei lor. b) Militarii deveniţi improprii serviciului militar din cauza acestui serviciu. c) Amploiaţii drumurilor de fer şi ai vapoarelor pe timpul când sunt chemaţi în caz de rezbel at şi face serviciul militar în această foualitate. d) Gendarmii şi agenţii de poliţie cum şi gard-frontieril. In sfârşit iată şi scutirile prevăzute In legea Germaniei, a Germaniei militariste, autoritare, transformată într’o vastă cazarmă . Sunt scutiţi de plata taxei militare: 1. Oamenii care au devenit improprii serviciului militar, din cauza acestui serviciu. 2. Oamenii supuşi la obligaţiunea militară, însă cari prin infirmităţi de corp sa ît minte sunt incapabili de a’fi câştiga viaţa, fi cari nu posedă venituri îndestulătoare pentru întreţinerea lor sau a familiei pe care legea îl obligă a o îngriji. 3. Oamenii care primesc un ajutor regulat de la administraţia Asistenţei publice Apoi chiar pentru persoanele nescutite se prevăd diferite uşurări precum cele prevăzute la articolul 10. Iată’l: Art. 10.—La fixarea quantumului taxei se va ţine seamă de condiţiile particulare care pot influenţa asupra resurselor disponibile a persoanelor de impus. Aceste condiţiuni vor fi : un mare număr de copii, îndatorirea de a hrăni părinţii săraci, boale îndelungate, în fine o situaţie impovărată sau nenorociri extraordinare, cari aduc grave atingeri venitului. In aceste diverse cazuri se va acorda câte o uşurare de un grad. Dacă persoana supusă la taxă este clasată în cea din urmă categorie, ea va putea fi de tot scutită de taxă (art. 8). La noi e mai rou decât turceşte sub acest regim crud al conservatorilor. Oamenii aceştia nu ştiu alta decât să stoarcă ultimul ban din pungile nevoiaşe şi să croiască legi unele mai sălbatice decât altele. Dacă examinăm legea d-lui general Lahovari, cât şi celelalte trei legi streine, găsim că, pe când în Francia, Germania şi Elveţia taxa este de 6 lei anual, la noi taxa propusă este de 7 lei. Pentru ce ? Pentru că aşa îi place d-lui ministru de reiboiii şi pentru că aşa le place boerilor. Apoi, în Germania, oricine are un venit anual de mai puţin de 1250 lei plăteşte numai taxa de 6 lei anual, iar la noi orice om cu orice fel de venit şi salariu, va trebui să plătească 20 °0 din impozitele ce plăteşte către Stat şi 1 % din salariil. De asemenea în Elveţia. Oricine are un venit mai mic de 1000 lei va fi scutit de orice taxă proporţională, iar acei cari au o avere mai mare vor plăti 1,50 anual. Iată cu câtă prudenţă şi cu cât spirit de echitate au procedat străinii. La noi nici un fel de consideraţie. Toţi d’avalma, bogaţi şi săraci, sănătoşi şi bolnavi, oameni întregi şi infirmi, nebuni şi cuminţi, cei singuri pe lume ca şi cei împovăraţi de grele familii, vor plăti din greu, din pâinea copiilor, din zmjm a Bmm sprijinul bătrânului, din toate nevoile sărmanului popor. Daţi înainte, d-lor conservatori, daţi cu toporul ! Sărăciţi tot mai mult ţara, reduceţi pe toată lumea în sapă de lemn, urcaţi dăjdiile, încovoiaţi toate puterile sub somaţiunile perceptorilor ! Aveţi puterea pe mână, profitaţi de ea şi faceţi ca în ţara românească la nimeni. Trebue să simţim zdravăn că avem pe conservatori la putere. Const. C. Bacalbaşa ITNĂFARĂ Chestiunea Egiptului Colonia, 25 Ianuarie.— „Gazeta de Colonia“ află din Londra că representanţii strannî acreditaţi pe lângă curtea britanică au comunicat guvernelor lor respective, că Anglia vrea să întărească trupele de ocupaţiune în Egipt, dar că ea nu schimbă întru nimic politica sa in privinţa acestei ţări. Işi menţine de asemenea declaraţiunile anterioare. Londra, 25 Ianuarie.—Se aşteaptă noul puteri în Egipt, la începutul lui Februarie Până atunci, s’a şi trimis un batalion la Port-Said. Paris, 25 Ianuarie. — Ambasadorul englez, lordul Dufferin, a avizat pe guvernul francez printr’o scrisoare, despre sporirea trupelor engleze de ocupaţiune în Egipt, adăogând că această hotărîre nu schimbă întru nimic intenţiunile sale în privinţa ocupaţiunei. D. Waddington a fost însărcinat să ia act de această declaraţiune şi să ceară lordului Rosebery de a preciza incidentele cari au motivat nouile măsurî hotărâte de Anglia. D. Waddington va avea după amiazi o întrevedere cu lordul Rosebery, Rusia şi Franţa St. Petersburg, 25 Ianuarie.„Monitorul oficial“ anunţă că ziarul „Grajdanin“ a fost mustrat în mod sever de către guvern, pentru că, vorbind de afacerea Panama, făcuse alusiuni ce pot fi luate ca insuită adusă unor diplomaţi sus puşi. Celelalte ziare au primit o comunicaţiune, pentru a împiedica comiterea aceleiaşi greşeli. Italia Hoţiile Băncilor Roma, 25 Ianuarie. — Camera. S’au presintat şapte întrebări şi opt, interpelări în privinţa afacerii băncilor. D. Giolitti declară că guvernul vrea cea mai mare lumină, el propune amânarea discuţiunii pe mâine. Camera aprobă. Tripla alianţă Preşedintele comunică că s’au anunţat numeroase întrebări şi interpelări, mai cu seamă a d-luî Lucifero, în privinţa aprecierilor d-lui de Caprivi la comisiunea militară relative la situaţiunea Italiei în tripla alianţa, din puntul de vedere politic, financiar şi militar. D. Provost de Launay cere reducerea creditului Legiunii de onoare cu 100 franci, pentru a se proba voinţa Camerii de a vedea inserate în Oficialul toate decoraţiile acordate străinilor. D. Bourgeois combate această propunere, care este respinsă cu 249 voturi contra 213. Bugetul Legiunii de onoare este adoptată. O interpelare Paris, 25 Ianuarie. — D. Déroullede a informat guvernul că dacă se vor da ordonanţe de neurmărire în contra membrilor Parlamentului inculpaţi în afacerea Panama, va face o interpelare. D. de Brdnkenheim Petersburg, 25 Ianuarie.—Situaţiunea d lul de Mohrenheim e considerată ca sdruncinată în mod serios; se crede că va fi rechemat în curând. DIN FRANŢA Afacerea Panama Paris, 25 Ianuarie.—D. Barboux şi-a continuat pledoaria, pe care o va termina mâine. El a susţinut că d-nii Ferdinand şi Carol de Lesseps nu sunt culpabili de abus de încredere , căci, dacă banii de la Panama au fost, poate, rea întrebuinţaţi, nu le-a servit proprielor lor interese. D. Baubaut a renunţat să ceară trimiterea lui înaintea înaltei Curţi. Basajetsal Legiune de onorre Paris, 25 Ianuarie. — In timpul discuţiuneî bugetului Legiunii de onoare, d. Provost de Launay, de la dreapta, a criticat abusul ce se face cu acordarea decoraţiunilor la străini; el citează caşul lui Herz, care a fost numit mare ofiţer după cererea unui ambasador străin. El reclamă inserarea acestor decoraţiuni în Oficialul. D. Ribot răspunde că legea nu se aplică străinilor cari nuşi au reşedinţa în Franţa. Numărul decoraţiunilor acordate străinilor a fost redus în mod considerabil. Fisionomia Senatului A treia şedinţă în care nu e nimic la ordinea zilei. Senatorii petrecători sunt foarte obosiţi. Mulţime de figuri palide şi încreţite. Feţe mohorâte, oameni roti dispuşi. Un aer greoi. Trebuesc mai multe minute până ce senatorii să parcurgă drumul din sala paşilor perduţi până în sala şedinţilor. Pentru unii, şi mai ales pentru cei ce au locuri tocmai în băncile de sus, acest urcuş li se pare o pantă de ripă, o ascensiune mai obositoare decât cele mai mari înălţimi ale munţilor Alpi. Cei mai petrecători, cari sunt şi cel mai vioi de obiceiu, de astă dată renunţ chiar să mai meargă până la locurile lor. Preşedintele deschide şedinţa şi secretarii fac apelul nominal în mijlocul celei mai profunde tăceri. Dacă la Senat n’ar fi fericitul obiceiu ca un funcţionar să stea la intrare cu apelul nominal şi să însemne pe toţi senatorii cari vin, mulţi ar fi perdut diurna pe ziua de eri. Să credem că şedinţa se va sfîrşi printr’un sforăit general, dar din norocire sunt şi în Senatul român, ca în Senatul strămoşilor noştri români, câţîva Catoni, câţiva bărbaţi cumpătaţi şi pudici, câţî va oameni cari repudiază plăcerile şi vanităţile lumei, pentru a-şi consacra întreaga viaţă muncei productive, binelui aproapelui şi fericirei patriei. Trei voci, din trei colţuri de tună, cerând cuvântul. Ele se înalţă ca o protestare sublimă şi bine venită, în contra somnolenţei care ameninţa să învălue întreg Senatul, dândui aspectul unui seraifi turcesc în care opiul ’şi-a făcut efectul. D. V. A. Ureche interpelează pe ministrul de externe, dacă nu e de părere să se consfinţească prin tratate arbitragiul. — Cum ’ţi vine nenişorule, să tulburi o linişte plăcută prin asemenea interpelare, ’i spune un obosit tresărind din somn. — Lasă-1 frate, adaugă un altul, nu ’l vezi că e invidios și gelos ! D. Vernescu depune pe biuroul Senatului protestul membrilor familiei Ghica, contra proectului de lege modificator al legei sanitare. D-sa cere să se împartă la secţii şi comitetului de delegaţi. — Asta-i, Ureche, calea valea, erea pentru pace, Vernescu are poftă să citim volume ? — Vreme de citit e acum ? Se aud esclamând mai multe voci. — Cer un dosar, spune d. Urdăreanu. — Nu puteai să scrii un bileţel ,ministrului, ce erea nevoie mare pentru atâta lucru, să ne turburi liniştea, ii replică un vecin. — Mai cer şi raportul prefectului de Mehedinţi. — Apăi, şi tu o faci înadins, îi spune vecinul sculăndu-se furios, stătuşi trei săptămâni la Severin şi nu putuşi să ceri prefectului raportul. — Ei aşi, ţi-ai găsit, d-lor vor să facă scandal în public, să-l ştie toată lumea când cer câte o fiţuică, adaugă un alt furios deşteptat. — Nu mai aveţi nimeni de cerut vre-o hârtie, întreabă un al treilea cu voce tare. La acest zgomot un murmur general. — Dar, tăceţi odată! — Ridic şedinţa d-lor senatori, poftiţi în secţie, spune preşedintele. — Brava preşedinte, mai cereţi hârtii, spun cei deşteptaţi, înfundîndu-se bine in fotolii. Uşierii se apropie pe rând de fiecare din senatori ghemuiţi prin fotolii: — Sunteţi poftit în secţie d-le senator. Şi de la toţi, uşierii primesc acest invariabil răspuns: — Am plecat! .Tip Conferinţe contradictoriu Instruţiunca moralizezi ori nu pe am ? (Conferinţa d-lui C. G. Dsescu) Aseară, la Ateneu, înaintea unui public numeros, d. G. G. Disescu eminentul profesor universitar şi distinsul avocat, a răspuns d-lui Ştef. Mihălescu care i-a combătut teoria că instrucţiunea ar contribui la nemoralitatea omului, la Înrăirea lui, şi care a susţinut din contră că instrucţiunea nu poate decât să-l moralizeze, să-l facă mai bun. Nimeni nu tăgădueşte binefacerile instrucţiunei, a spus conferenţiarul, dar nu trebue să facem din ea un idol de adoraţiune, din contra să o iubim mai temperat, căci dacă instrucţiunea are binefacerile sale, are şi relele sale ca orice pe astă lume. Cine nu ştie că instrucţiunea desechilibrează mulţi creeri, produce o declasare socială, micşorează producţiunea socială, creează acea boală nenorocită care se numeşte funcţionarismul ? Anul trecut, citind datele statistice ale unor oameni ca Tarde şi Spencer şi constatând că numărul crimelor sporesc printre cei ce ştiai carte, şi dând exemple de oameni foarte instruiţi dar criminali, am spus fără să mă gândesc mult, printr’un fel de intuiţiune a adevăruri, că instrucţiunea nu are influenţă contra criminalitatei omului ; astăzi însă văd că atunci am avut drept şi sunt pe deplin convins de ceia ce spuneam. Apoi citează pe Spencer, Gladstone, Tarde, Garofalo, care sunt de părerea d-sale, făgădueşte să dovedească şi cu ajutorul metafizicei adevărul exprimat de d-sa. Şi în adevăr, continuă oratorul, în om nu domină intelectul, ci partea sentimentală, partea instinctelor, şi instrucţiunea desvoltând partea intelectuală, nu are nici o influenţă asupra părţei sentimentale. Şi împrejurul acestei trase d sa vorbeşte timp de o oră şi jumătate, aducând şi comentând exemple, în sprijinul proposiţiunei puse dinainte. Napoleon I a fost stăpânit de patima de a domina, Milton şi Decartes nu se putea fi inspira până nu se băga şi cu capul în canapea, marele jurisconsult Cujas nu putea avea limpezimea mintei până nu se trântea la pămînt, Musset se îmbăta, Milton a fost un criminal, Bacon un trădător în politică, Byron a plâns la teatru, crezând că cele ce se jucau pe scenă sunt fapte adevărate. Oratorul face un catalog lung de oameni mari, ca să arăte că cu toată superioritatea şi instrucţiunea lor, n’au putut să nu fie stăpâniţi de patimi joase. După d-sa o singură instrucţiune poate să moraliseze pe om: instrucţiunea religioasă, pentru că ea lucrează nu asupra intelectului, ci asupra sentimentelor prin frica de Iad şi de dumnezeu, pe care o inspiră celui care ar voi să păcătueascâ. Acestea le-a spus in esenţă d-nu C. G. Disescu aseară. D-sa are să ’şi publice conferinţa in întregul ei, căci a pus de ’i-a fost stenografiată. Ar fi foarte de dorit ca şi d-nu Ştef. G. Mihăilescu să ’şi publice pe a d-sale! Gestiunea ridicată de aceşti doui conferenţiari eminenţi, e prea importantă, ca să remaie numai in sala Ateneului şi să nu fie discutată şi prin presă de toţi aceia care se gindesc şi se interesează de progresul culture!. Insă pentru ca această discuţiune să se facă împrejurul unor fapte şi argumente precise, conferenţiarii trebue să -şi aştearnă negru pe alb spusele lor. Ne reservăm deci să ne spunem atunci şi noi toată părerea noastră în această cestiune însemnată; deocamdată nu putem spune decât atât. :• d-na Ştef. G. Mihăilescu a vorbit ca un învățat, d-na C. G. Disescu ca un avocat.