Lupta, iunie 1893 (Anul 10, nr. 2015-2039)
1893-06-25 / nr. 2036
■MaMOMMMüMMMMi ANUL X. No. 2036 ABONAMENTE I IN TARI Un an ..............................................................46 lei Seane luni..............................................................20 „ Trei luni..............................................................10 „ Pentru învSțStori pe un an.......................... . 30 . IN STREINETATE Un an..............................................................50 Iei Șease luni..............................................................25 „ Trei luni..............................................................15 Aluminii 15 Bani Redacţia Pasagiul Român No. 2. Organ Democrat-Radical O singura ediție SEMS ----------------- ■■■■....—■ ■ ■ MEMORIILE REGELkl O monstruozitate judiciară Sentinţa Secţiunea a II-a a tribunalului de Ilfov, prin care d-l Eduard Dioghenide este osândit la închisoare, a eşit în ziarul Dreptul. Asupra acestei sentinţe ni s’a atras atenţiunea şi, la rândul nostru, atragem atenţiunea oamenilor noştri politici, cât şi a înaltei Curţi de Casaţiune, căci, pentru înteiaşi dată ne găsim în faţa unui fapt atât de monstruos : Constituţiunea tăgăduită de către instanţele judecătoreşti. In urma unei serii nesfîrşite de considerante, redactate într’un stil care înăduşit şi sugrumă, autorii sentinţei, d-nii Henri Catargiu, Fratoştiţeanu şi C. Mano, ajung la următoarea concluziune : «Că astfel fiind, în lipsa unei legi, delictele politice neavând o existenţă legală în actuala stare de legislaţiune în care ne aflăm, de competenţa Curţei cu juraţi nu poate fi vorba». Scurt şi lămurit. D-nii judecători ai tribunalului de Ilfov pretind că, de vreme ce codul penal nu prevede pedepse speciale pentru delictele politice şi de vreme ce nu avem încă o închisoare deosebită pentru delicvenţii politici, a aceste delicte nici nu există, iar dispoziţiunea articolului 105 din Constituţiune este un simplu desiderat. Da, acestea toate sunt scrise negru pe alb, acestea toate au fost născocite de către nemuritorii judecători ai tribunalului din Bucureşti. Mai întâi, pretenţiunea celor trei domni judecători de la secţia II-a este atât de îndrăsneaţă încât ne întrebăm : de unde s'a putut acumula în domniile lor atâta lipsă de modestie? Căci, a declara formal că de competinţa Curţei cu juraţi nici nu poate fi vorbă, de vreme ce delictul politic nici nu există, însemnează, mai inteni de toate, a face lecţie înaltei Curţi de Cauţiune care a declarat în atâtea rînduri că delictul politic există şi care înaltă Curte a casat de foarte multe ori judecăţile necompetente ale tribunalelor servile. Astăzi chiar, avem la ordinea zilei două procese cunoscute: procesul devastărea redacţiilor şi procesul cerinţei balconului clubului liberal; ei bine, amândou, aceste procese au fost recunoscute ca procese politice şi trimese la juraţi. Aceasta ca chestie de fapte petrecute, ca precedente, ca jurisprudenţă a Curţei competinte de casaţie şi justiţie. Ori, când această instanţă superioară declară în mod constant că delictul politic există, şi că el poate fi deosebit de cel comun, ni se pare că tăgăduiala judecătorilor de prima instanţă este o naivitate care merită corecţiune. Dar să admitem că nici Constituţiunea, nici jurisprudenţă, nici Curtea de Casaţiune nu preţuesc atâta cât argumentele secţiune a II-a de Ilfov, să admitem că un tribunal poate oricând să încalece pe excentricitate şi să ia câmpii. De aceea să vedem argumentele. Iată-le: 1. Codul penal neprevăzând pedepse speciale pentru delictele politice, aceste delicte nu există. 2. Dispoziţiunea articolului 105 din Constituţiune, trebue să rămâie un simplu deziderat, pe câtă vreme nu vom avea o lege care să determine natura delictului politic, pedepsele de aplicat cât şi regimul penitenciar la care trebuesc supuşi condamnaţii pentru asemenea delicte. 3. Nicăerî în lege neexistând o definiţiune a delictului politic, judecătorul din singura-i iniţiativă nu poate declara existenţa sa, căci ar fi să-l creeze. Mâine vom examina tustrele aceste argumente sui-generis. Const. Bacalbaşa Oprirea conferinţei naţionale Iată textul adresei prin care primarul Sibiului a oprit ţinerea conferinţei naţionale, convocată pentru 9 Iulie n. a. c. la Sibiu : Mag. presid. 7. 49—1893. Către Onorabilul comitet esecutiv al partidului naţional-român, la mâna presidentului său, d. dr. Ioan Raţiu. Aici Considerând că conform ordinei de zi presentate prin hîrtia din 24 iunie a. c. obiectul principal al consultărilor şi al hotărîrilor adunarea extraordinare a alegătorilor români, convocate la Sibiu pe 9 iulie 1893, vor fi evenimentele, care au resultat din aşternerea petiţiei către Majestatea Sa, cunoscută sub titlul «Memorandul român», prin urmare şi urmărirea criminală introdusă pe temeiul § 173 al codicelui criminal contra comitetului executiv din causa tipărirei şi respîndirei acestui Memorand românesc, precum şi protestul contra acestei urmăriri ; considerând că enunciaţiunile publice de până aci în această direcţie dau motive a presupune, că comitetul executiv convoacă această adunare poporală cu scopul şi voeşte a o folosi pentru a se accepta şi aproba publice de o mare mulţime de cetăţeni de origină română partea declarată de ilegală a acestui Memorand, prin urmare a presenta nu numai direcţia (tendenţa) ci şi răspândirea acestei scure ca emanaţiunea poporului românesc şi icoana voinţei sale, şi prin manifestaţia aceasta publică bătătoare la ochi, precum şi prin protestul contra urmăririi judecătoreşti se intenţionează nu numai a reduce măsura răspunderii membrilor puşi sub cercetare, ci a reduce şi paralisa prin primirea solidarităţii pen- tru această vătămare a legii din partea unei mari mulţimi de cetăţeni ungari totodată şi autoritatea şi efectul pedepsei statului, ceea ce cu atât mai puţin pare admisibil, cu cât urmărirea introdusă e încă în curgere şi prin urmare ea nu are să fie influenţată prin asemeni manifestaţiuni publice, considerând în sfirşit că în foi publice, cu deosebire din România, se anunţă că şi în România se va agita, cu prilejul acestor procederi cu privire la Memorand, contra Statului ungar, şi că la această adunare poporală plănuită aici voesc să se presente şi să participe şi deputaţi din ţara învecinată România, ceea ce după conceptele şi consideraţiunile de drept public nu se poate îngădui nici decât. Astfel ţinerea adunării extraordinare a alegătorilor români, convocată de onorabilul comitet executiv pe 9 iulie 1893 la Sibiu, nu se poate permite din partea autorităţii, despre ceea ce am onoral a încunoştiinţa pe comitetul executiv al partidului naţional român. Sibii, 6 Iulie 1893. Primarul oraşului Sibiu. Hochmeister m. p. Faţă cu această nouă infamie ungurească d. d-l I. Raţiu, preşedintele partidului naţional a adresat membrilor conferinţei naţionale următorul aviz: Cătră domnii membri ai conferenţei naţionale! Primarul oraşului Sibiu ne-a încunoştiinţat ieri, că din partea autorităţii nu se poate permite ţinerea conferenţei naţionale convocate pe 9 iulie nou. Protestând contra acestei dispoziţii ilegale, am făcut numaidecât paşii necesari pentru a se revoca oprirea. Insă în considerarea timpului scurt ce ne desparte de la ziua întrunirii, şi pentru a nu pricinui domnilor delegaţi jertfe zadarnice, ne vedem necesitaţi a amina ţinerea conferenţei pînă la alt termin, care se va stator! ulterior, dacă vom isbuti a obţine retragerea opririi. Sibiu, 4 Iulie n. 1893. Delegaţiunea comitetului de 25 a partidului naţional român: Dr. I. Raţiu, preşedinte. D. Comşa, secretar. S. Albiul, secretar. — VINERI 25 IUNIE 1893. ANUNCIURI a Pe pagina III, 30 litere, corp 7 ... 1 lett linia n - IV „ „ . . • ,25 bani lini* Inserteți reclam« „ „ .... 2 lei lima Pentru anunciuri a se adresaî LA Administrația Ziarului Um numser Administratis a Pasagiul Român O bani TURBURARILE DIN PARIS Credem interesant a da câteva amănunte privitoare la origina manifestaţiilor şi turburărilor studenţilor din Paris, despre care vorbesc ultimele telegrame. Există în Paris o «ligă contra licenţei pe stradă» al cărei preşedinte este senatorul Berenger. După stăruinţele acestuia, organizatorii a două baluri deschise care au făcut mult zgomot în Paris,—«bal des Quat’z Arts» şi «bal Fin de Siecle»—au fost daţi judecăţii şi osîndiţi de tribunal. Această condamnare a hotărît pe studenţii Parisului să organiseze o manifestaţie ostilă contra d-lui Bérenger. In acest scop elevii şcoalei de belle-arte afişaseră Vinerea trecută prin toate atelierele şcoalei următorul apel : Scumpi camarazi. După condamnarea inculpaţilor balului „des Quat’z Arts“ ne găsim cu toţii ofensaţi în plăcerile noastre şi în libertatea noastră artistică. Este ultima lovitură dată unităţii şi puterea noastre, dacă nu protestăm în mod energic împotriva unei condamnări atît de unice.... Deci.... Invităm pe toţi artiştii, fără spirit de şcoală nici de partid, să ia parte la un „chahut—monome“ antibérengist organisat pentru mâina seară, întâlnirea e fixată la nouă ore precis, piaţa Sorbonei. Semnul de adunare va fi, pentru toată lumea, o foae de viţă purtată........cu ostentaţie. Conform acestei circulări, vreo două mii de tineri, elevi ai şcoalei de belle-arte şi studenţi, răspunseră Sâmbătă seară la apel. Mai toţi purtau la butonieră o foae de viţă de hârtie şi strigând: «să huiduim pe Berenger !» Manifestanţii porniră apoi în bună ordine şi linişte îndreptându-se spre locuinţa senatorului Berenger. Pe drum, un comisar, în capul unui mare număr de gardişti, tăia drumul manifestanţilor, dintre cari unii reuşiră a se strecura în grupuri — grupuri printre gardişti, iar alţii se întoarseră refugiându-se iar pe piaţa Sorbonei unde huiduiau mereu pe preşedintele ligei contra licenţei pe stradă. Puţin după aceasta şi pe când piaţa Sorbonei era deja mai toată deşertată, deodată o îndoită coloană de agenţi din prima brigadă centrală făcu irupţie pe piaţă în pas gimnastic. Studenţii care se grămădiseră prin băcăniile de prin prejur văzând această desfăşurare de forţe poliţieneşti, începură să huiduiască şi să şuere. De indată cei cincizeci de agenţi şarjară manifestanţii, lovindu’i cu pumnii, cu picioarele, cu tesacele răsturnând mesele, paharele, îmbrâncind şi trântind pe toţi consumatorii fără deosebire. Un agent luă o chibritelniţă de porţelan de pe o masă şi aruncând’o într’un grup strâns la o altă masă, lovi la ceată pe un tânăr, Antoine Nuger, care căzu îndată leșinat și transportat la spital mult după câteva ceasuri, fără a mai putea rosti vr’un cuvânt. Această victimă nu era student ci un amploiat la un magazin. Ziarul Le temps, cunoscut pentru guvernamentalismul lui precum şi pentru ostilitatea lui contra manifestaţiilor sgomotoase fie şi ale studenţilor, vorbeşte chiar dânsul cu multă indignare de această şarjă sălbatică a agenţilor poliţieneşti, şarjă cu nimic provocată. Am zis mai sus că o parte din manifestanţi reuşiră a se strecura printre gardişti şi merse la locuinţa senatorului Béranger. Aci ei începură să huiduiască, scoţând tot felul de strigăte şi zbierăte. După propunerea unui student, manifestanţii se îndreptară spre locuinţa d-lui Jules Simon pe care de asemenea îl fluiduiră. Pe drum ei se opriră un moment dinaintea redacţiunei ziarului Journal care a publicat câteva articole favorabile studenţilor şi unul dintre manifestanţi ţinu o mică cuvântare : «Intenţia noastră, zise el, n’a fost «să provocăm desordine în stradă, ci «numai de a protesta contra procedeurilor care vor să înăduşe rîsul «şi veselia noastră». Tocmai noaptea târziu lucrurile se liniştiră. După cum se vede, manifestaţia studenţilor ar fi fost din cele mai liniştite, dacă poliţia n’ar fi trimis agenţi provocatori cari au desperat lumea prin brutalităţile lor. Mai ales uciderea nenorocitului şi nevinovatului Antoine Nuger a produs o adâncă impresie în Paris. In zilele următoare, Duminică şi Luni, studenţii organizaseră manifestaţiuni de protestare împotriva serbătăciilor poliţieneşti. Din nenorocire, se amestecară printre dânşii o mulţime de alţi indivizi hotărîţi pe scandaluri şi profitând de aceste maninifestaţii pentru a da curs nemulţumirilor lor. Aşa, se ştie că în Paris sunt în permanenţă la dispoziţia partizilor ostile guvernului, cum sunt monarchiştii, bulangiştii, etc., zeci de mii de agenţi electorali gata şi bucuroşi de orice scandal. Apoi sunt greviştii de diferite categorii. Actualmente greva birjarilor au furnizat manifestaţiei studenţeşti câteva mii de... curioşi. Oricum însă, guvernul va trebui să dea lumei o deplină satisfacţie, care nu poate fi decât înlocuirea actualului prefect pe poliţie. Iată telegramele ce primim azi din Paris: Paris, 5 iulie Mai mulţi deputaţi au cerut să interpeleze guvernul în privinţa tul-burărilor din Paris. D. Dupuy a cerut, conform decisiunii luate în consiliul de miniştrii, amânarea oricărei interpelări până ce ordinea va fi restabilită. Camera a amânat cu 377 voturi contra 133 discuţia interpelării pe luni viitor. D. Dupny a consimţit. O întrunire de deputaţi şi de consilieri comunali a hotărât să ceară ministrului de interne revocarea d-lui Lozé. D. Dupny a răspuns delegaţiunii care s’a presintat pentru aceasta, că îi este cu neputinţă să consimtă la această cerere. Pe la 12 circulaţiunea tramvaiurilor şi omnbuzurilor a fost suspendată pe bulevardurile St. Michel şi St. Germain din ordinul poliţiei. Prăvăliile sunt închise, patrulele străbat toate străzile, împrejurimile Bursii muncii sunt liniştite. Înăuntru, toţi membrii birourilor sunt în permanenţă. Mai mulţi membrii ai comisiunii executive a Bursii muncii sunt citaţi să compară dinaintea judecătorului de instrucţie. Paris, 5 iulie. Pe la ora 5, câţiva indivizi au încercat să restoarne trăsurile din bulevardul St. Michel; de aci a urmat o larmă. S’au făcut 10 arestări. In cartierul latin totul pare a se linişti. Nici un incident. Poliţia a împrăştiat câteva grupuri din piaţa Bastiliei. Tribunalul corecţional a condamnat pe indivizii arestaţi ieri la pedepse ce variază de la o zi la 2 luni închisoare. Municipalitatea a votat mai multe subvenţiuni a câte 1000 de franci proprietarilor chioşcurilor arse. Camera, Senatul, palatul Elysée şi celelalte edificii ale guvernului sunt păzite de trupe şi de poliţia. In lista oficială a răniţilor de ieri sunt 40 agenţi de poliţie. Azi dimineaţă au început să sosească trupe din afară, pînă de seară vor fi foste 16.000 oameni de cavalerie în oraş. Există temerea că resurtitorii goniţi din cartierele tulburate se vor refugia în cartierele liniştite. E constatat acum că caracterul răscoalei sa schimbat. De 24 de ore, nu studenţii sunt acei cari sunt în mişcare, însă socialiştii şi anarchiştii sub ameninţarea de a vedea închisă bursa muncii. Porţile Parisului sunt păzite pentru a împedica, în mod eventual, ca socialiștii din afară să vie să se amestece cu agitatorii din Paris. DIN VIAŢA REGELUI CAROL 1868 5 (77) Martie.—Un incident în Cameră, care par e de natură a compromite ţara întreagă, deoarece acum şi presidentul a iscălit propunerea de care e vorba! Treizeci şi unu de moldoveni, cari se numesc „fracţiunea liberă şi independentă“ a fi propus un proect de lege împotriva evreilor, proect care s’a trimis de Cameră la o comisiune și care are cam următorul cuprins: „Evreii nu se vor putea stabili la