Lupta, ianuarie 1894 (Anul 11, nr. 2189-2211)
1894-01-15 / nr. 2198
ANUL XL No. 2198 ABONAMENTE I IN tar! (In an ............................................................. Șease luni........................................................ Trei luni........................................................ Pentru învățători pe un an.................... IN STREINETATE Un an......................................................... Șease luni ......................................................... Trei luni......................................................... Numărul 15 Bani 40 lei 20 „ 10 * 30 „ EDIȚIA a doua 50 25 15 ORGAN DEMOCRAT-RADICAL MUHCIURII Pe pagina II, 30 litere, corp 7 . . . 1 leă linia » » IV „ „ ... 25 bani lin ir. Inserțe fi reclame , „ .... 2 lei lini» Pentru an and cri a se adresa: Administrația Ziarului V II V I Un număr vechiu 50 bani Redacțiunea I No. 2. — Pasagiul Român. — No. 2 Prim-Redactor, CONSTANTIN C. BACALBAŞA Administraţiunea i No. 2. — Pasagiul Român. — No. 2 România şi tripla alianţă. Din afară. Ecouri. Fizionomia Camerei. Nuvelă. Curierul dimineţei. Ştiri teatrale. Nivernesa cea frumoasă. (Forţă). România şi tripla alianţă Ziarul francez Le Figaro s’a ocupat săptămâna aceasta de România şi de politica eî exterioară. S’ar părea — dacă am crede cele spuse de acest ziar—că, în acest moment se operează o schimbare sau, mai bine zis, o ezitare în politica noastră din afară. Guvernul român, impresionat de puterea alianţei franco-ruse şi împins desimpatiile populare a pierdut gustul să asculte orbeşte de poruncile Berlinului şi să se încreadă norocului alianţei întreite. Fără îndoială ziarul francez este rău informat, ori confundă sentimentele personale ale câtorva conducători conservatori, cu acea forţă care dictează şi realizează politica din afară a României. Le Figaro ar trebui să ştie că, până în acest moment, nu s’a făcut la Bucureşti o politică exterioară conformă simpatiilor populare nici potrivită vederilor hotărâte ale miniştrilor ; politica noastră din afară este a regelui, regele îi croeşte calea, regele o dictează. Neapărat, însă, că în aceste din urmă vremuri s’au întâmplat câteva fapte cari au ridicat triplei alianţe înfăţişarea-i omnipotentă şi cari au răspândit bănueli asupra sorţilor unui viitor războiu. Până era, până în ziua istorică a vizitei de la Toulon, întreita alianţă era singura forţă organizată în Europa, întreita alianţă plutea într’o atmosferă plină de prestigiu şi de succese, şi acei cari se alipeau de densa făceau pact cu zeul victoriei. Dar s’a schimbat mult situaţiunea. Alianţa franco-rusă s’a îndeplinit, cele trei puteri centrale au astăzi adversari. Aceşti adversari sunt puternici, bine organizaţi, armatele lor sunt numeroase, calităţile lor militare de întâiul rând. Iar în tabăra alianţei întreite slăbiciunile sunt de tot felul. Mai întâi, Italia. Iată o putere aproape neutralizată, sleită de toate sforţările făcute, frământată de revoluţiuni, cu o întreagă populaţiune sărăcită şi lipsită chiar de virtuţi militare. Nenorocirile Italienilor au redus mult prestigiul triplei alianţe şi astăzi mai mult ca un satelit se intreabă cu nedomirire : In ce parte va trece isbânda ? Austro-Ungaria poartă pe trupul ei o cuirasă puternică, dar cuirasa are multe deschizături. Nemulţumirea naţionalităţilor a ajuns la paroxism, Boemii, Românii, Croaţii, Sârbii, toate grupările vitale se mişcă, se agită şi aşteaptă numai ceasul bine-cuvântat al unei conflagraţiuni exterioare pentru a se rescula. Declare-se numai războiul, treacă Ruşii graniţa şi Austro-Ungaria va fi în flăcări. In acest timp prestigiul grupărei franco-ruse merge tot crescând. Spania, după afirmaţia chiar a ziarelor germane alarmate, şi-a exprimat dorinţa de a încheia un tratat de alianţă cu Franţa. Adevărul este că, în ultimele timpuri, raporturile dintre aceste doue ţeri latine au devenit excelente şi mai multe semne de adâncă simpatie s’au schimbat între ele. Belgia are motive serioase să nu se încreadă în puritatea intenţiunilor germane; de aceea belgienii au hotărât să ridice piedici germanilor agresivi, dacă aceştia ar dori să atace Franţa prin coastă. Momentul este, aşadar, al nesiguranţei. Cine va birui în viitorul războiu ? In ce parte va fi puterea mai mare, bogăţia mai mare, armatele mai numeroase ? Astazi nu mai este or. Astăzi nu se mai poate prezice cu siguranţă în faţa unei situaţiuni clare, alianţa franco-rusă a încurcat pe factorii de prognosticuri, slăbiciunile Italiei şi Austro- Ungariei, precum şi tendinţele Spaniei au readus haosul. Era natural ca, în asemenea împrejurări, guvernul român să se oprească din elanul său germanofil şi să stea pe gânduri. De aceea ezitarea momentului nu trebue confundată cu o reală schimbare a politicei; politica este aceiaşi, raporturile cu Berlinul sunt aceleaşi, cel mult dacă Ungaria tulbură liniştitele relaţiuni ce păstrăm cu imperiul Austro-Ungar. Dar această situaţiune va dura etern ? Iată ce vom cerceta mâine. Const. C. Bacalbaşa. DIN AFARA Imperatul Wilhelm şi Bismarck Prinţul de Bismarck este iarăşi la ordinea zilei şi presa germană se consacră acum cu totul la publicarea celor mai mici şi mai copilăreşti amănunte privitoare la modul cum se face — sau s’a făcut deja — împăcarea între zburdalnicul şi nervosul împărat şi disgrațiatul său fost cancelar,— geniul reu al Europei. Pe scurt iată cum s’au petrecut lucrurile. Imperatul care acum are nevoe de concursul prințului de Bismarck — vom arăta mai jos pentru ce şi în ce scop—căuta prilegiul de a şi manifesta această intențiune. Aflând că, după o lungă suferinţă, d. Bismarck e acum pe deplin restabilit, împăratul s’a grăbit a trimite la Friedrichsruhe pe aghiotantul său de Moltke pentru a felicita pe fostul cancelar. Scrisoarea autografă de felicitare era însoţită şi de un număr de butelii de vin vechiu. Prinţul de Bismarck, pe care disgraţiarea împăratului şi concediarea de la putere l’a enervat şi l’a dovedit a fi un bătrân ambiţios şi rancunos, n’aştepta pare-se de cât un semn pentru a ieşi iarăşi la iveală şi a face să se vorbească din nou de dânsul, ca omul trebuitor în momente grele. Şi aceste momente sunt în adevăr foarte grele pentru Germania. Dificultatea guvernului de a obţine nouile impozite necesitate de nouile legi militare, opoziţia conservatorilor agrari, cari nu ascultă decât de ordinul prinţului de Bismark, împotriva convenţiei comerciale cu Rusia, — toate aceste au hotărât pe împărat să calmeze oarecum supărarea disgraţiatului s-u fost cancelar, arătându-i oarecari simpatii și perspectiva unei rechiemări la cârma imperiului. Bismarck a răspuns ca la demersul împăratului va răspunde prin a veni la Berlin pentru a vizita pe monarch. Iată şi câteva aprecieri ale diferitelor ziare : National Zeitung scrie :• Această ştire îmbucurătoare va provoca în toată Germanie cea mai mare mulţumire. Nor deutsche Allemeine Zeitung vorbind de demersul împăratului se exprimă astfel : Trebue admis că acest pas porneşte din iniţiativa generoasă a Majestăţei Sale, Freisinnige Zeitung nu dă acestui schimb de scrisori nici o însemnătate politică. Iată aci telegramele pe care ni le comunică azi Agenţia Română în această privinţă: Berlin, 25 ianuarie. Se asigură că prinţul de Bismarck va sosi Vineri la 12. „Oficialul“ se crede autorizat a declara că Colonia, 25 Ianuarie. „Gazetta din Colonia* anunţă că prinţul de Bismarck a rugat pe împărat să -i dea voe din cauza stârei sănătăţeî sale să plece a doua zi de la sosirea sa. îndată după sosirea prinţului la castel, va avea loc un prânz intim cu familia imperială. Să crede că după dejun Regele de Saxa se va duce să salute pe prințul. misiunea d-lui de Moltke la Friedrichsruher este datorită iniţiativei împăratului. Nimen în cercurile guvernamentale nu ştiaă înainte nobila hotărîre a împăratului. Toate aserţiunile contrarii sunt nişte invenţiuni. Prinţul de Bismarck va fi primit la gară cu onoruri militare. Se crede că va veni şi prinţul Enric. ..... Legea succesiunilor. D. Poenaru, primarul Galaţilor şi d. Robescu, prefectul Covurliului au fost predestinaţi să alerge permanent unul după altul şi să se înlocuiască permanent. Ascultaţi, vă rugăm. D. Virgiliu Poenaru a fost prefect de Covurliu și d. Robescu primar. Dar consiliul comunal a fost dizolvat și d. Poenaru a luat locul d-luî Robescu în capul primăriei. Astăzi d. Robescu a fost numit prefect— loc ocupat odinioară de d.Poenaru — iar d. Virgiliu Poenaru va ocupa locul d-luî Robescu în Cameră, întreg partidul conservator Gălăţean se rezumă aci: Robescu-Poenaru. ■ Citim în nepreţuitul ziar Covurluiul: Mai mulţi comercianţi au făcut o denunţare contra funcţionarului vamal Dumitrescu de la magazia vămii, pentru dispariţiunea diferitelor mărfuri sustrase din lăzi. In consecinţă d. şef al vămii locale a însărcinat pe d. taxator Popovici spre a face anchetă. Nu ne îndoim că se va face lumină, încetând odată această chiverniseală a unora in detrimentul lor. Berlin, 25 Ianuarie Ziarul Lokalanzeiger află că a doua scrisoare autografă a împăratului către prinţul de Bismarck, scrisoare de care ziarele fac menţiune, a fost redactată în urma unei conferinţe a împăratului cu d. de Caprivi. Se crede că va avea loc de asemenea o schimbare de vederi între d. de Bismarck şi cancelar. Viena, 25 Ianuarie Eolit. Correspondent află din Berlin, din sursă bine informată, că demersul împăratului pe lângă prinţul de Bismarck a produs o vine şi sinceră bucurie printre patrioţii germani şi printre consilierii coroanei cărora împăratul le-a comunicat deciziunea sa îndată după realizarea ei. Prusia BERLIN, 25 Ianuarie.— Dieta. D. Heydebrandt a desvoltat interpelarea sa asupra unor condiţiuni la cari ar trebui să se subordoneze concluzia tractatelor de comerţ. Ministrul, d. Berlepsh a declarat că nu voieşte în acest moment să vorbească la Dietă de tractatul de comerciu cu Rusia. Guvernul nu va încheia decât tractate de comerţ cari vor respunde intereselor esenţiale ale Prusiei şi ale Germaniei, dar e cu neputinţă a face să depindă concluzia unui tractat de comerţ de concesiuni privitoare la etalonul monetar. Orice stat trebue să fie în această privinţă independent şi autonom. Ministrul declară că guvernul are intenţia să convoace o comisiune de anchetă pentru a găsi mijloacele spre a combate fluctuaţiunile şi scăderea preţului argintului. Franţa PARIS, 25 Ianuarie.—Camera a discutat interpelarea asupra producţiunei minelor de cărbuni franceze. A respins cu 301 voturi contra 208 ordinul de zi combătut de guvern şi invitând pe acesta a face ca companiile de căi ferate să adopte tarife conform intereselor franceze. Ea a adoptat cu 393 voturi contra 3 un alt ordin de zi primit de guvern şi care zice că acesta se va sili să obţie de la companii îmbunătăţiri în tarifele de trasporturi. Camera a adoptat fără discuţie proiectul care prelungeşte cu 5 ani tribunalele mixte din Egipt. PARIS, 25 ianuarie.—Comisiunea vămilor a discutat mult drepturile asupra grânelor, înainte de a statua va asculta pe miniștrii. Majoritatea pare favorabilă taxelor de 8 franci. ECOURI w.v..v Desminţire fin de sitele. Ziarul Galaţii spune că cu ocasiunea lichidarea casei de bancă Zorlenti din Bucureşti, un don Juan din bursa Galaţii a lansat mai multe svonuri compromiţătoare pe seama unor firme din Brăila, care sunt foarte bine văzute în cercurile comerciale, în scop de a le discredita. Confratele nostru se grăbeşte a da acestor zvonuri rea-voitoare cea mai categorică desminţire. Apoi adaogă: Versiunile care circulă de vreo câteva zile în privinţa mai multor case din Brăila sunt premature. Cu toate că Galaţii ameninţă pe mizerabilul don Juan cu aceste cuvinte. II vom urmări pentru a reveni cu biografia sa, în speranţă că -l vom putea aduce pe calea pocăinţei spre a-şi căuta de măsura naşului şefi.... Credem totuşi că desminţirea prematură a confratelui nostru nu va mulţumi de loc pe onorabilele firme interesate ! BBaaBgasMB8a».aa^aBBi»/aaAMi»gvjaiMueBBawaHaHwasw^ijaBii3a«EEaKggiBisiSM>M<8wwB Ne unim şi noi cu confratele conservator. Pentru ce să fie unii chivernisiţi şi alţii nu ? Pentru ce un asemenea detriment ? Intr’o ţară constituţională ori trebue să fim cu toţii chivernisiţi ori nu. Că nu de geaba a spus Shakespeare: «A fi sau a nu fi.» Şi slavă domnului, că acest Shakespeare era fiu al Angliei mama constituţionalizmuluî. Trebue să aducem aci condoleanţele noastre ungurimeî bucureştene. In adevâr, putem afirma că trupa de operete ungurească n’a putut, găsi in Bucureşti nici o sală pe care s’o închirieze pentru reprezentaţiile pe care voia să le dee aici. • Bulgarii mai deştepţi decât noi. Ni se scrie din Sofia că, în aşteptarea «ifericitului eveniment» bulgăresc, autorităţile au fost însărcinate să pregătească pretutindeni entusiazmul spontaneu al poporului. Astfel slujbaşii şi preoţii nu se mărginesc să anunţe sosirea «evenimentului fericit» dar făgăduesc, cu siguranţă cum că prinţesa va naşte un băiat. Dinastici Români, acoperiţi-ve feţele ! Bigamia e la ordinea zilei in Franţa. Aceasta, fiindcă în zilele din urmă tribunalul Seinei a avut să judece douâ procese de bigamie. Cu acest prilej d. Paul Degouy propune în La Justice un mijloc foarte simplu și practic pentru înlăturarea acestui reu. Acest mijloc nu constă în vr’o agravare a pedepsei, ci numai nu o complectare a modului cum se țin azi registrele stăreî civile. Se ştie că la celebrarea căsătoriei se cere presentarea actelor de naştere a ambilor viitori soţi. Secretarul primăriei la care te căsătoreşti să fie îndatorat a comunica imediat copie după actul de căsătorie primăriei oraşului unde eşti născut, pentru a se nota aceasta în dreptul actului teu de naştere. Dacă, mai târziui, îţi vine pofta să te însori de al doilea, ofiţerul stărei civile dinaintea căruia te vei presenta îţi va cere frumuşel o copie recentă după actul teu de naştere, unde va putea vedea dacă ai mai fost sau nu însurat. In caz afirmativ va trebui să aduci actul de deces sau de divorț al primei soții. O aşa simplă dispoziţie s’ar putea lua şi la noi, nu numai pentru a evita caşurile de bigamie, atât de rare, ci din o mulţime de alte consideraţiuni. «Casierul civil» al cetăţenilor e în adevăr foarte necesar. Pudoarea ofensată, inimile caste au scăpat bine în Statele Unite. Puţin lipsia ca marea republică să fie prada celei mai abominabile desolări. Secretarul Tesaurului însă veghia: el a încunjurat pericolul. Prin un ordin dat monetărieî Statului s’a oprit baterea medaliei comemorative a Exposiţiunei din Chicago. Desemnul acestei medalii, executat, de d. Saint-Gaudens, reprezintă America goală, în picioare, cu atributele virilitățeî, care sunt considerate de ministrul, d. Carlisle, ca indecente. Senatorul Pugh, care a găsit desem- SÂMBĂTĂ 15 IANUARIE 1894 nul «Foarte ultragios» a cerut ca d. Saint-Gaudens să fie amendat. • Comuna Parisului se ocupă și dânsa acum de alimentarea orașului cu apă. Relevăm, printre altele un proect de a se aduce apa la Paris de la lacul Geneva. Autorul proectului asigură că s’ar putea aduce zilnic 2073600 metri cubi, adică cu un milion mai mult de cât consumă azi Parisul. v.v.v.v.v.v Rîvna meteorologilor nu mai are margine. La ultima şedinţă a Academiei de ştiinţî din Paris, s’a citit un raport foarte însemnat al d-lor Mascart, Bouquet de la Grye şi Vallet asupra observatorului metorologic ridicat de d. Vallat la 4365 metri de înălţime şi la 400 metri deasupra vârfului muntelui Alb. Acest raport cuprinde lucrări importante privitoare la meteorologie, fizică, geologie și fiziologie ce au fost executate la acea altitudine. Fizionomia Camerei In sfârşit poliţia a fost activă. Deputaţii s’au adunat în numărul regulamentar de la ora 1 şi l» Şi astfel şedinţa s’a putut deschide mai de vreme. Opoziţia ’şi face datoria. D-niî Gogu Ştefănescu, C. Dobrescu, C- Dobrescu-Argeş cer dosare, fac întrebări miniştrilor şi anunţă interpelări. Neliniştea, mişcarea din primele şedinţe a mai încetat. Camera lucrează. D. Ghica-Deleanu grasiează articolele din proectul de lege pentru reoganizarea ministerului de externe. D. Lahovari e pe banca ministerială înconjurat de toţi funcţionarii de la ministerul de externe. Articolul 37 ridică o adevărată furtună. D. Fieva e la postul seu. — Cum d-lor, ne întoarcem iar la regulamentul organic ? Iar înfiinţăm funcţionari fără leafă ? Principiul democratic sănătos este ca munca să fie plătită. — Ştifi, răspunde d. Lahovari, care aleargă totu’auna după spirit, că principiul democratic e, ca toţi cei ce cer leafă s’o capete, dar... — Dar, replică un democrat, principiul Lahovarist e, ca toate slujbele să se dea neamului Lahovari! D. Grădişteanu cere ca la concursul pentru obţinerea titlului de ataşat de legaţie să se ceară şi limba şi literatura română, cum şi etnografia. — Nu se poate! strigă d. Lahovari, cine nu ştie literatura română. Cât despre etnografie când înveţi munţii şi rîurile ştii etnografia. Căpitanul Lămotescu aplaudă frenetic. Iar d. C. D. Dobrescu ’î face curs asupra geografiei şi etnografiei ca să-l dovedească excelenţei de la externe că s’a înşelat. — Iată, spune un liberal, ce vrea să zică d-le Lahovari a nu fi învăţat istoria la Sf. Sava cu Dobrescu. Comitetul delegaţilor, spune d. Deleanu, a admis prima parte din amendamentul d-luî Grădişteanu. D. Lahovari declară că convingându-se şi d-sa că există o literatură română admite părerea comitetului delegaţilor. Căpitanul Lămotescu, Corlătescu şi alţii protestă. Camera respinge amendamentul. — Iată, spune X, ce vrea să zică a fi mai catolic decât Papa ! — Să vedem mai departe, spune d. Triandafil, care prezidează. Opoziţia e în picioare. Zece glasuri strigă: — Nu mai suntem în număr ! — Să numărăm d-lor ! spune d. Triandafil. Sa ’mi aducă boabe de fasole. Un uşier soseşte cu jobenul d-luî Triandafil plin cu fasole. — Faceţi apelul nominal! Secretarii încep : — Albu Nicu! — Prezent! Şi d. Triandafil pune o boabă de fasole în pălăria d-luî Simu. — Arion Constantin! — Prezent! Şi d. Triandafil mai pune o boabă de fasole în pălăria d-luî Simu. Şi aşa mai departe până se sfârşeşte apelul nominal. — Să numărăm acum ! D. Triandafil împarte fasolele în grupuri de câte cinci. — Sunt cinci grupe d-lor! cât fac? Secretarii se încurcă.