Lupta, august 1894 (Anul 11, nr. 2357-2379)
1894-08-18 / nr. 2369
ANUL XL No. 2369 ABONAMENTE I IN ȚARĂ Un &u ......................................................................40 lel Şease luni...................................................................20 „ Trei luni......................... 10 » Pentru învățători pe un an.....................................30 . IN STREINETATE Un an...............................................................50 Sensie luni..............................................................25 Trei anul..................................................................15 EDIȚIA A DOUA Pentru anunduri a se adresa: ;-V' la ^Administrația Ziarului Un numftr vechiu 50 bani Redacțiunea i Pasagiul Român Administratiunea i Pasagiul Român No. 2. Numărul 15 Bani JOUÍ, 18 AUGUST 1894 AHUHCIURIB n » * * » »I Pe pagina ni, 30 litere, corp 7j . . . 1 leâ linia IV ...........................25 bani lini*. . . . . 2 lei linia Inserte fi reclame , ,, IAIS ------ Platforma electorală. Ecouri. Putem spera. Basibuzucii. Oaste. Din Buzău. Platforma electorală Ne-am ridicat întotdeauna contra nenorocitului sistem de a nu lupta în politică decât cu un singur obiectiv, foarte bine caracterizat prin cuvintele de : «scoală-te tu, ca să șez eu». Am arătat că scopul luptelor politice e mult mai înalt, că deosebirile și luptele dintre partide ar trebui să provină din ideile speciale, pe care fiecare partid trebue să le aibă pentru asigurarea propăşire şi prosperărea sociale, precum şi pentru prevalarea acestor idei ce ar trebui să facă caracteristica fiecărui partid. Ar trebui, prin urmare, să considerăm ca un succes al propagandei noastre, modul cum pare a se desemna apropiata luptă pentru alegerile comunale, dintre marile și istoricele noastre partide. Conservatorii au făcut o nouă lege comunală, care va intra în vigoare odată cu noile alegeri şi, în acelaş timp, pentru a asigura comunelor fondurile de cari ere au nevoie, ei au făcut faimoasa lege a maximului, a cărei aplicare, în comunele rurale, a costat şi sânge şi vieţi omeneşti. Aceasta a procurat liberalilor frumoasa ocaziune de a eşi din vechiul făgaş al luptelor electorale, de a lăsa la o parte ruginitele clişeuri de «ciocoi» şi «fii ai poporului», prin cari până acum se caracteriza taberele duşmane, şi de a pune lupta pe terenul principiilor, preconizând, la rândul lor, autonomia comunală şidesfiinţarea legei maximului. Ca platformă pentru alegerile comunale nimic mai logic, nimic mai apropiat. De o parte conservatorii, partizani ai centralizării, ai transformărea consiliilor comunale în simple biurouri ale ministerului de interne, şi în acelaşi timp susţinători ai vechiului sistem de impozite comunale; de altă parte liberalii, amici ai autonomiei comunale, dușmani ai legei taxelor maximale. Deosebirea e marcantă, lupta începe sub auspicii admirabile, și, neapărat, noi, cu dragă inimă ne-am înrola sub drapelul liberal, în această luptă, căci am combate acolo pentru ideile scumpe nouă, partizani convinşi ai autonomiei şi ai reformelor fiscale. Un lucru însă, ne cam temperează entusiasmul, ne face să aşteptăm în drum modul în care lupta se va desfăşura. Până acum nu vedem nimic care să ne spună cum liberalii înţeleg această autonomie comunală şi această desfiinţare a legei maximului, din care ei şi-a făcut drapel electoral. Am combătut cu toţii noua lege comunală făcută de conservatori, aceasta este adevărat; noi însă, făcând aceasta, nu ne-am gândit un moment, pupa că legea liberală ce se desfiinţa ar fi mai preferabilă. Noi n-am considerat niciodată ca autonomie comunală, faimosul regim de sub guvernul liberal, în care ministrul de interne putea disolva ori când îi plăcea şi ori de câte ori voia consiliile comunale şi în cari aceste consilii se formau prin scrutinul de listă. Aci voesc liberalii să ne întoarcem ? In acest caz, deosebirea între actualul regim şi cel liberal este atât de insignifiantă, încât nu merită osteneala nici celei mai mici deranjeri. De asemenea în cestiunea legei macsimului. Liberalii preconisează desfiinţarea acestei legi. Foarte bine, suntem perfect de acord. Dar noi credem că comunele au absolută nevoie de noi isvoare de venituri, pentru a eși din halul deplorabil de sălbătăcie în care se găsesc. Ei, care e mijlocul prin care liberalii cred că se va putea ajunge la crearea acestor venituri, absolut trebuincioase ? Care e sistemul de impozite pe care ei îl preconisează ? Ori, ei preferă că mai bine comunele să cadă din ce în ce mai jos, în loc să abordeze o serioasă reformă fiscală ? Acestea sunt atâtea cestiuni asupra cărora nici o rază de lumină nu ne vine de nicăeri. Și în acest întuneric, nouă tare ne vine a crede că cuvintele de «autonomie», de «desfiinţarea legei maximului» etc., nu sunt decât şalvarii lui Mahomet, pe cari fanaticii îi arborează în zile de mari pericole. Luptători conştienţi de ceea ce voim, se înţelege că nu putem să ne înrolăm în o armată de fanatici, cari nu au altă ţintă, decât sfânta secă a budgetului. Noi nu putem decât să le urăm călătorie bună. E COXT IR, X Din ţară : —* D. Eftimie Diamandescu, mare proprietar, a încetat alaltăerî din viaţă la Sinaia, unde se afla în vilegiatură. Regretatul Eftimie Diamandescu a fost primar al capitalei acum vre-o 25 de ani. Defunctul a lăsat un testament în toată regula, în care, pe lângă numeroase legaturi pentru moştenitorii săi direcţi şi indirecţi, prevede şi următoarele binefaceri: Casa sa din strada Primărierei, în valoare de aproape 200.000 lei, o lasă primăriei capitalei după moartea soţiei sale, care până atunci va lua usufructul. Moşia Bălăceanu, în valoare de aproape un milion şi cu un venit de peste 40.000 lei, o lasă, în aceleaşi condiţiuni, ministerului de instrucţiune publică. Acest om de bine a fost înmormântat azi la mănăstirea Ţigăneşti. O notă caracteristică: Eftimie Diamandescu, care toată viaţa a fost în cele mai bune condiţii pentru a primi cele mai înalte distincţiuni, a murit la vârsta de 70 de ani, fără să aibă nici o decoraţie românească! 1 — Din Roşiori ni se scrie că de Sâmbătă dimineaţa pădurea statului numită Dudeştî este în flăcări. Autorităţile din Teleorman sunt la faţa locului, spre a organiza mijloacele de stingerea incendiului. Locul cuprins de flăcări este izolat de restul pădureî. După relaţia oficială, recolta judeţului Covurluiu în anul 1894 este caracterizată ca mijlocie; porumbul în mare parte compromis din cauza secetei; porumbul semănat târziu s’a mai îndreptat puţin după ploile din urmă; fâneţele şi imaşele au suferit de aceasta; viile vor da o recoltă slabă, iar arborii fructiferi sunt încărcaţi cu poame. Din străinătate. — Londra 28 August. — «Agenţia Reuter» află din Cair că preşedintele consiliului legislativ An Paşa şi gene ralul fără serviciu Hassan Paşa au fost arestaţi sub acuzarea că au cumpărăt sclavi sudanezi. Un al treilea acuzat Farasi Paşa a fugit. Această afacere a produs o mare sensaţie. — Glasgow, 28 August. — Minerii grevişti din satul Blantyre au atacat astă noapte mina Bardyk. S’a produs un atrupament de mai multe sute de persoane. S-a aruncat cu pietre asupra poliţiei, care a fost nevoită să întrebuinţeze nişte ciomegi. Un om a fost grav rănit. Vaporul «Islan» pe care se pusese seqnestru, a fost liberat în urma promisiunii ministrului Japoniei că bastimentul nu va fi întrebuinţat pentru resbel. — In ziua de 24 August, s’a deschis un nou congres ştiinţific. Aceasta are de scop numai antropologia. Savanţii cari iau parte la acest congres fac parte din Societăţile germane şi vieneze. Preşedinte al acestei adunări s’a ales Wirchow care de 25 de ani se ocupă cu această știință. PUTEM SPERA Citind primele rânduri din articolul publicat în «Munca» sub titlul «Radicalism şi Socialism» și semnat de d. Miile, ne înspăimântasem văzând că simpaticul avocat ne condamnă, ca un crud medic social, la moarte. D-sa nu numai că ne spune, în acele rânduri că trebue să murim, că fatalitatea crudă ne-a desemnat morţei, dar încă ne miră chiar de ce am trai. Mi se pare că am avut de ce să ne înfricoşăm. Spuse de un om fără valoarea incontestabilă a d-lui Miile, aceste cuvinte ar trece nevăzute, dar când nearuncam ochii în josul articolului şi zăream iscălitura, ne îngrozeam, întocmai ca muribunzii, cari văd pe preot la capul lor. Cu toate acestea ne-am luat inima în dinţi şi am citit articolul până la sfârşit. Şi bine am făcut. Ca şi respursurile augurilor strămoşilor noştri, românii, şi articolul confratelui de «Munca» împacă speranţele socialiştilor şi speranţele radicalilor, căci iacă ce spune : Cât socializmul nu este organizat, un puternic, radicalizmul, să pare că are sorţi de viaţă. De îndată ce însă proletariatul devine puternic, radicalizmul aproape dispare. Prin urmare putem spera, că o sa trăim destul, mai ales că nu vroim să atingem vîrsta lui Matusalem. Să ne ierte confraţii de la arunca» că nu intrăm în alte discuţii, deşi ne-ar fi foarte uşor să le dovedim ca programul socialist nu proclamă de loc lupta de clase cel puţin al socialiştilor din România. Şi de sigur au să convie cu noi, că în discuţii de asemenea natura nu o să ţinem socoteală de articolele de ocazie, ci de program. Fără îndoială că e o mare deosebire la socialiştii noştri între fond şi formă, dar asta-i priveşte. BAŞIBUZUCIÎ Din comuna Tudor-Vladimirescu din judeţul Tecuci, ni se scrie că Luli pe la orele 4 p. m. o grupă de soldaţi, în cap cu sergentul-major Moise Mironu, a plecat de la fortul Konachi şi au venit în în acea comună, unde s’au pus pe beutură. După ce s’au ameţit bine au început să provoace scandal. La observaţiile ce li s’a făcut, au pus mâna pe pari, au scos baionetele şi au început să tragă. Bateau în dreapta şi în stânga pe toţi cei ce le ieşeau în cale. Primarul satului interveni ca să’i liniştească, dar şi acesta a trebuit să fugă, ca să scape nebătut. Vezând ţeranii că soldaţii turbează din ce în ce mai mult şi că ’i bate pe toţi s’au adunat şi ei, au pus mâna pe ciomege şi au venit grămadă la cârciumă. Noroc pe de o parte că a intervenit, la timp proprietarul din localitate, d. Tănăsache Nănescu, ca sa liniştească pe ţerani, iar pe de alta că soldaţii, speriaţi de numărul cel mare al ţăranilor, s’au mai potolit. Altfel se întâmpla o adevărată nenorocire în sat. Atragem atenţiunea d-lui ministru asupra acestui fapt şi ’i rugăm să ia măsuri severe, ca asemenea fapte să nu se mai petreacă. O _A_ ST33 Nu e campanie electorală care să nu ne procure nouă, democraţilor, câte o nouă dovadă în sprijinul revendicărei sufragiului universal. Campania ce s’a deschis acum în vederea alegerilor comunale, deşi la începutul ei, e deja bogată în incidente de natură a da o noua şi puternică lovitură regimului electoral pe categorii sub care ne aflăm. Vom releva pentru azi numai unul din aceste incidente, pe cel mai nostim şi mai caracteristic. Aţi văzut desigur prin ziare o convocare a pensionarilor civili şi a ofiţerilor o retragere la o consfătuire intimă, pentru a se chibzui asupra atitudinei ce trebue să aibă la viioarele alegeri comunale, —adică să formuleze — pretenţiile ce trebue să facă celor ce solicită voturile lor : câteva locuri în consiliu, ceva nouă suplimente de pensiuni, etc. Ştiam până acum că partidele noastre sunt nevoite, la alegeri, să menajeze şi să se întreacă în promisiuni faţă de proprietari, de profesii libere şi, uneori chiar faţă de micii cultivatori de pămînt, cu un curent, faţă de orice clasă activă, producătoare, a societăţei. Deja, cu acest sistem, luptele de principii, de idei, nu mai însamnă nimic, şi viaţa publică, politică, e redusă la un fel de tîrg ,înjositor. Dar iată că, odată apucat pe această cale, categoriile de interese şi de pretenţii se înmulţesc: pensionarii, oamenii cărora, nicăiri ca la noi, statul le-a acordat avantajii, care în alte ţeri mult mai bogate ca ale noastre, se vor aştepta încă multă vreme, se arată tot nemulţumiţi. In loc de a-şî vedea de sănătatea zdruncinată în tot cursul vieţeî sacrificate serviciului public, în loc de a se folosi în tihna de ceea ce, cu sudoarea a zeci de ani de muncă, şi-au putut agonisi pentru bătrâneţe, pensionarii noştril găsesc mai nimerit, după ce şi-a fi asigurat regulata încasare a pensiunei, să alerge după alte sinecure, după noul diurne, încurcând lumea cu pretenţii stupide şi voind sa ocupe nişte locuri, la care nici vrîsta, nici capacitatea, nici puterea lor de muncă nu li mai dă dreptul. In adevăr, daca funcţionarii de tot felul, administrativi, profesori, magistraţi, militari, etc., după ce se retrag sau sunt puşi din oficiu la pensie, vor căuta de a doua zi să reintre pe cale piezişă în viaţa publică, unde vom ajunge ? — Deja avem nenorocirea de a vedea un corp legislativ ocupat în majoritate de pensionari; deja în capul multor administraţiuni vedem numindu-se ofiţeri în retragere, ne va fi dat oare să vedem şi consiliile comunale ocupate tot de pensionari? Ne va fi dat să vedem gospodăria oraşelor noastre dată pe mâna celor pe cari statul a crezut că e drept să-l treacă la pensiune ? Dacă s’ar admite asemenea pretenţii, nu ştim de ce ne-am opri aci. Nu ştim pentru ce consiliile comunale ar deveni numai azilul pensionarilor şi nu am rezerva acolo şi câte un loc fiecărei categorii de bolnavi şi de infirmi ? Nu. Ne place a crede că atât de jos nu vor scoborâ partidele noastre târgul şi interesul electoral. Şi tocmai noi, care am luptat atât de mult pentru a apăra interesele funcţionarilor şi am luat o parte atât de largă la obţinerea actualei legi a pensiunilor, tocmai noi avem dreptul să relevăm aceste anomalii, cerând ca fiecare să fie pus la locul lui. Recunoaștem însă că sub actualul regim electoral, acest lucru e cam greu. HOLERA Viena 21 August.—S’a constatat holera în Silezia austriacă. AS fost 3 cazuri, intre cari 2 mortale. Glaudenz, 28 August. — In vederea caşurilor de holeră ce s’au produs în mai multe provincii, împăratul a dat ordin a se evita pe cât va fi posibil aglomeraţia prea mare la manevre. Din Buzău (Corespondenţă partea ziarului „Lupta“). Se apropie alegerile şi partidele istorice lucrează pe capete să se învingă una pe alta. Principalul scop pentru care aceste două partide îşi oţelesc şi îndoesc puterile est puterea. Este atât de greu de a defini rolul acestor partide, în cât mai toată lumea este aproape desgusată de astfel de caraghioslâcuri, care se petrec mai în fiecare două ani. Şi ce folos au alegerile comunale, sau ce folos au avut alegerile judeţene trecute, unde opoziţia liberală a răuşit în păr? Credeţi că era vorba de vre-o îmbunătăţire ? De vre-un program mai larg, democratic, folositor acelor care duc toată greutatea pe spinare ? Nu ! Folosindu-se de nemulţumirea maselor cu legea lui maxim cum zic poporenii la noi, cu popăritul, care asemenea a nemulţumit multe oarbe sfinte au reuşit; căci pe lângă o proastă cât se poate de proastă administraţie a guvernanţilor de astăzi, birurile cele noul au nemulţumit masele, iată adevăratul, succes al liberalismului de la noi. Judecând rece şi cu desinteresare, studiând puţin veniturile şi taxele comunelor, legea maximului cu toată gălăgia ce s’a făcut împrejurul eî pentru comunele urbane este o perdere. Dovadă este că comuna noastră cu legea maximului, aplicată încă de la Aprilie trecut, a perdut mai mult de cât sa câştige." Şi acum sa crede, că şi la comună conservatorii vor fi învinşi. Ei şi ? Ce folos va fi pentru orăşeni ? Nu care cumva se vor îmbunătăţi veniturile comunei ? Se va face niscaiva reforme, unde cel cu puţin să dea puţin şi cel cu mult să dea mult ? Este ceva care are să înbunătăţească soarta orăşenilor ? Nu o cred, căci comuna nu are mijloace. Câteva îmbunătăţiri, care s’au făcut în oraşul nostru, au costat şi costă prea scump şi faptul se adevereşte din ce în ce mai mult, deoarece avem mai în fiecare an câteva sequestre pe casa comunală. Ceea ce am dori mai mult este că partidele să-şi publice programele lor de acţiune pentru viitorul consiliu comunal, altminteri lupta nu va fi de cât vechia zicătoare românească —Scoală-te tu, să șed eu.* * * S’a publicat deja prin ziare că la Primăria noastră s’a comis sau s’a dat de urma unei mari hoţii comisă de casierul comunal d-nul M. Cantavara, un vecinic patriot guvernamental. Casieria comunală ajunsese un fel de casă de exploatare, unde antreprenorii, funcţionarii şi în general cei ce aveau afacere cu comuna, erau exploataţi necontenit de acest casier abusiv. Până şi sergenţii de oraş erau nemulţumiţi. Totd’auna li se plătea leafa cu 15 şi 20 de zile după expirarea lunei şi chiar atunci cu mare greutate şi, numai în gologani. Funcţionarii comunei trebuiau sa scumpteze mandatul lor la un bancher anumit, căruia îi da 30 şi 40 lasută din leafă. Dar grosul speculaţiei îl forma garanţiele antreprenorilor. In loc de a consemna le punea adesea, când îi venea bine, în buzunar şi la urmă când lucrările antreprenorilor erau primite, dădea bani din casa comunei, trecându-i la cheltueli. Recipisa garanţiei fiind un act justificativ le lipea una cu alta în aşa mod încât foarte cu greu se putea dovedi. Actualul primar fiind foarte îngrijit că plăţile curgea mereu, iar veniturile deşi se încasau conform prevederilor budgetare, nu ajungeau a se plăti nici chiar funcţionarilor, a numit o anchetă care să verifice operaţiile casei. Comptabilul primăriei după multă trudă găseşte unde este eroarea, şi o comunică primarului. Chir Cantavara, văzând că i s’a dat de urmă, chiamă pe un fin, din cei mulţi pe cari îi are şi cu o legătură de registre vrea să o şteargă spre casă. Nenorocirea lui însă, că tocmai se întâlneşte cu primarul care, văzând legătura cu dosarele garanţielor, sursa principală a hoţielor, dă de ştire parchetului şi prefecture!. S’a trimes imediat un controlor şi, spre ruşinea noastră, se constată că, atât de la venituri cât şi de la garanţii, lipseşte peste 100.000 lei, hoţii făcute nu într’un an sau doui, ci in 8 ani, şi când te gândeşti că acest funcţionar a avut mai multe anchete, controlat de mai mulţi inspectori financiari, şi tot-d’auna a eşitea undelemnul pe d’asupra apei! Acum se lucrează, se controlează gestiunea încă de la 1886, de cătră d-nul inspector financiar