Lupta, octombrie 1894 (Anul 11, nr. 2405-2428)
1894-10-14 / nr. 2416
ANUL XI—No. 2416. ABONAMENTE I IN ȚARĂ On an ......................................................... 40 le! Şeaae luni ^ • 20 „ Trei luni ..................................10 » Pentru învățători pe un an.......................... . 30 . IN STREINETATE On an.......................................................60 Seace luni.................................................................25 Trei ............................................................................. Numărul 15 Bani Redacțiunea Pasagiul Român No. 2* EDIȚIA A DOUA ORGAN DEMOCRAT-RADICAL VINERI, 14 OCTOMBRE 1894 ANUHCIURI a Pe pafina nr. 30 litere, corp 7 ... 1 lefi liaia „ „ IV „ „ ... 25 bani lini». Inierne şi reclame , „ .... 2 lei linia Pentru »ninciuni a se adresa: X. la mministmţifi Ziarului L vtlii furner vechiu 50 bani -g, ' ministraţiunea Pasagiul Român No. 2. Ţarul în agonie. Carnetul med. Din Rusia. Cancanuri politice. Miş-Maş. Alegerile din Belgia. Reforma în instrucţie. Buletin Exterior. Din ţările subjugate. Curierul dimineţei. Cronică teatrală. ŢARUL IN AGONIE Ţarul tuturor Rusiilor, e pe moarte, —aceasta este ştirea ce de câteva zile ne-o aduce firul telegrafic. Din luna August curent, Ţarul a căzut bolnav şi tocmai acum în urmă, medicii ruşi s’au pronunţat asupra boalei ce-l minează. S’a crezut la început că Ţarul sufere de o simplă inflamaţie a rinichilor ; văzându-se însă persistenţa boalei, s’a pronunţat cuvântul de cancer, iar acum în urmă unele ziare străine pretind că Ţarul ar fi victima unei tentative de otrăvire din partea nihiliştilor, ce atâta l’au terorizat. Ceea ce este astăzî absolut sigur, e faptul că Ţarul suferă de maladia lui Bright (pronunţaţi Brait), care este caracterizată printr’o dezorganizare a rinichilor. . Boala aceasta poate dura mult timp fără să devie în stare acută, dar o dată această perioadă atinsă, terminarea ei este în genere repede şi fatală. Şi boala Ţarului în această perioadă se găseşte. Desigur, dacă de la August, când i-a venit primul atac al boalei, Ţarul ar fi ascultat prescripţiile doctorilor de a se pune pe o dietă absolută, de a evita orice alimente, orice băuturi alcoolice, de a nu bea decât lapte, de a se feri de orice oboseală intelectuală, etc., boala atunci s’ar fi putut ameliora. Astăzi când deja simptome de uremie s’au manifestat, astăzi nici o ameliorare nu mai e posibilă, moartea Ţarului e o chestiune de zile, de ore chiar. E destul de a ne da" socoteală de importanţa rinichilor, de rolul lor de eliminator al rămăşiţelor organice şi al materielor toxice neîncetat fabricate în corpul nostru, pentru a înţelege că dezorganizarea acestui organ are cele mai teribile urmări. Şi cea mai gravă este, după cum afirmă doctorul See, uremia sau suprimarea urinei; ea provoacă dezordine nervoase, atacuri subite de comă, cari aduc în mod brusc moartea şi depeşile oficiale afirmă că Ţarul în această gravă situaţie se află. Deci nici o ameliorare nu mai e posibilă. Ţarul va muri. Deja, presa franceză îi consacră articole foarte simpatice, arătând pierderea pe care Franţa o încearcă prin moartea actualului Ţar. In adevăr, dacă Alexandru al III lasă ceva în urma lui, apoi aceasta nu poate fi decât alianţa franco-rusă, pe care a reuşit s’o cimenteZe. Deja ca moştenitor al tronului Alexandru al III-lea lăsase să se vadă simpatiele sale pentru Franţa. Ca împărat, el şi-a afirmat şi cu mai multă putere aceste simpatii, învingând influenţa germană a cărei înrâurire la curtea Ţarului erea imensă. ,r Alexandru al III-lea a fost panslavist hotărât şi el, aliându-se cu Franţa, a urmat politica puternicului partid panslavist, care vede numai în Germania inamicul realizărei idealului de a întinde imperiul slavismului până la Bosfor. Alianţa Rusiei cu Franţa, această operă a Ţarului care moare, a fost un pas uriaş făcut de panslavism, şi prin urmare un pericol îngrozitor pentru toate Statele din Orient. Numai d. Sturdza, în adâncul său patriotism, a putut vedea că Rusia nu mai e pentru noi ameninţătoare, tocmai atunci când ea compta pe un sprijin atât de puternic ca al Franţei in politica ei de cucerire. Această politică pare, se va schimba ea, prin schimbarea guvernului ? Desigur că nu. Ţareviciul e de 26 de ani. Se zice că el e instruit, inteligent, doritor de acţiune, şi că, prin urmare, va fi mai puţin pacient în cestiunile exterioare decât tatăl său. Căsătoria sa cu o principesă germană, cu vara împăratului Wilhelm al II-lea nu va putea, desigur, să aibă vreo influenţă asupra spiritului tânărului Ţar. Alianţa cu Franţa a fost o necesitate pentru Rusia, şi această necesitate nu va înceta atâta timp cât partidul panslavist e cel mai puternic, atâta timp cât Tripla alianţă va exista, atâta timp cât Rusia va avea din ce in ce o mai mare nevoe de bani, cu cât planurile ei seculare de expansiune în afară vor intra pe calea reaizăreî. Moartea lui Alexandru al III poate dar constitui pentru micile State din Orient, o agravare a pericolului de la nord ce permanent le ameninţă. Acum, mai mult ca oricând, patriotismul, instinctul natural de conservare trebue să ne facă a avea ochii aţintiţi la evenimentele ce se vor desfăşura în Imperiul Ţarilor. Să fim atenţi! CARNETUL IVBEU lUCI lOl MEA. Cel maî crâncen, cel mai constant, cel mai neîmpăcat adversar al nostru este Românul». Da, bătrânului organ al fundatorului, în furia lui senilă, i-a cășunat să dea navală în radicali. Așa o apucă câte-o dată furiile pe bacceaoa presei române. Baccelele sunt nervoase, xenamorosite, se supără de te miri pentru ce, ba câte o dată le apucă mania prinţipiilor şi a programelor. Pocul «Românului» este că de ce ne-am aliat cu conservatorii. Acest foc îl explică «veterinarul» de la 48, cu o persistenţă aşa de rară, încât a izbutit să convingă pe toţi cei 25 cititori ai săi. Maniile bătrânului sunt numeroase. Xenamorasiţii au ca semn particular dorinţa de a părea tineri şi de a fi în curent cu progresul. De aceea aceşti Djaburowiştî, între altele, îşi dau tot felul de forme barbei. Intr’o zi moşul apare cu barbă lungă, a doua zi vezi pe Ghiujul cu barbă Henri IV, (nu Jorj Scorţescu căci acesta e ras... de opinia publică), a treia bacceaoa apare numai cu mustăţi, a cincea zi xenamorasitul se arată cu mustăţile rase, a şeasea zi unchiaşul devine cu barbişon şi aşa mai încolo. «Românul» are obiceiul să-şi schimbe programele şi formatul. Schimbarea programului n’a pricinuit nici o dată, în redacţie, atâta fierbere cât a produs schimbarea de format. La «Românul» o schimbare de program este revenirea la nişte idei proprii. Devine «Românul» anti-dinastic: programul de la 1875. Devine «Românul» dinastic foc: programul de la 1866 şi Constituţia. «Românul» apare ca ultra-socialist: cuvintele lui Rosetti pe patul de moarte: să iubiţi pe sătean. Apare «Românul» ca conservator: cuvintele lui Rosetti pe patul de moarte: să «conservaţi» libertăţile publice. «Românul» este moderat: programul cu d-nii Tache Ionescu şi Radoiu. «Românul» este favorabil conservatorilor : controlarea lui Pache. Vine «Românul» în clubul radical: programul de la 1889. Se zăpăceşte «Românul» de nu s î mai dă nimenea de rost: programul unei vieţe întregi. Acuma «Românul» ne atacă pe noi. Acesta e programul ramolismentului cerebral. MEMPHIS. DIN RUSIA Boala Ţarului. — Căsătoria Ţareviciuluî St. Petersburg, 24 Octombre. —Buletinele de la 24 Octombrie. io dimineaţă. Ţarul a dormit cîteva ceasuri în timpul nopţii. Azi dimineaţă nu s’a observat somnolenţă. Augustul bolnav are poftă de mâncare. 8 ore seară. In timpul zilei nu s’a produs somnolenţă. Conştiinţa de sine însuşi este mai mare. Ţarul are maî multă poftă de mâncare, pedema picoarelor s’a mărit puţin. Dumnică seva administra Ţarului ultima grijanie. Colonia, 24 Octombre.—Gazeta de Colonia reproduce un svod din St. Petersburg că doctorii speră să poate face ca Ţarul să mai trăiască doue sau trei septămăni. Această este cauza pentru care s’a amânat căsătoria marelui duce moștenitor. Paris, 24 Octombre. După nişte ştiri din Varşovia, marele duce moştenitor va fieca din Crimeea, îndată după căsătoria sa, care se va celebra în curând, conform dorinţii împăratului. Prin urmare se vor face în grabă actele de trecere a principesei Alii la religiunea ortodoxă, fără care nu se va putea celebra căsătoria. CANCANURI POLITICE LIBERALII PREV JUDEŢE Dacă la centru liberaliî naţionalî nu sunt aca doui brazi într’o tulpină, ca doui ochi într’o lumină», în provincie e şi maî rău. Pe unde au izbutit la alegerile comunale, alianţele şi înţelegrile s’au făcut cu vai cu chiu şi toate concesiunele n’au avut în vedere decât răsturnarea guvernului. După aceea potopul. La Brăila, unde liberalii au reuşit în amândouă colegiile, a fost o foarte mare luptă pentru a se ajunge la o înţelegere. Chiar şi după izbândă, certurile nu conteneau, căci acuma era vorba să se ştie cine să fie primarul. Erau, nici mai mult nici mai puţin, decât patru candidaţi. Şi anume: d-nul R. S. Campiniu, vechiu primar al oraşului şi vechiu liberal; d-nul G. Ber’ceanu, fost primar pe vremea dinastiei fleviste; Un tânăr advocat, C. Vasilescu şi în sfârşit Colonelul în retragere Şerbănescu,’cel cu: In durerea mea păgână De-aşî avea putere eu. Aşi lua pământ în mână Şi-aşi zvârli în Dumnezeu. împăcarea nu se putea face cu nici un preţ, nici unul dintre candidaţi nu vroea să se retragă în faţa celuilalt, până ce, în fine, s’a propus candidatura d-luî senator Vasile Sasu, care, cu jale şi cu mâhnire, a fost acceptată de toată lumea. Brăila ne serveşte o mică mostră despre diviziunile cari muncesc pe naţionala-liberalî. Argus. MIS-MAS Ştiri grave.—In ultimul conciliabul al partidului naţional-liberal s’au întâmplat serioase discutări! şi totul părea compromis. Find vorba de a se numi un nou şef în locul d-lui Sturdza, d-nii Axente, Mircea şi Petre Petrescu, au cerut ca partidul să fie condus de aci înainte de cătreun student. «Studenţii, a zis unul dintre cei trei Axenţî, sunt singurii cari luptă astăzi în contra guvernului, deci lor li se cuvine întâietatea. In urma unei moţiuni a lui Coengiopolu, care suna: „Casierul Clubului i este însărcinat cu regularea acestui diferend», incidentul s’a aplanat. * * 4c Un concurs. — Cu numărul de astăzi subsemnatul Spriț deschide un concurs sui-generis . In fie care număr voia face câte o întrebare la care publicul va trebui să se grăbească cu răspunsurile. Cele mai hazlii și mai potrivite vor fi publicate, premiate și apoi trimise la Expoziţiunea Cooperatorilor, care va dura până în secolul 20. întrebarea de astăzi este : „Pentru ce Zaharia ia răspunderea articolelor pe care nu le scrie Gogu Cantacuzino? SPRIT ALEGERILE DIN BELGIA Ziarele străine ne aduc rezultatul alegerilor de balotagiu ce s’au făcut Duminica trecută în Belgia. Din cauză că liberalii nu au voit să ia angajamentul de a lupta în viitoarele camere pentru introducerea sufragiului universal şi la alegerile comunale, socialiştii au refuzat de a le da concursul şi la balotagiî, aşa că catolicii având a lupta cu o opoziţiune deftinită au reuşit în cele mai multe colegii. La Bruxel catolicii au luat toate scaunele cu o majoritate de 13.000 voturi faţă de lista liberală. Parlamentul belgian se va compune deci, după cifrele date de ziarele franceze, în modul următor : Camera s Catolicii 104 locuri, liberali şi radicali 20, socialişti 28. Senatul Catolicii 52 locuri, liberali şi radicali 24. Socialiştii nu au pus candidaţi pentru Senat. Majoritatea conservatorilor este deci de 56 deputaţi la Cameră şi de 28 Senatori la Senat. Aceasta nu înseamnă de loc însă o învingere a democraţiei, din contră, aceste alegeri arată că într’un viitor apropiat, când toate grupările democratice vor fi unite, sufragiul universal se va pronunţa întreg pentru democraţie. Cine a fost sdrobit definitiv în aceste alegeri, a fost partidul liberaldoctrinar, acest partid al iezuiţilor liberalismului şi al reacţionarilor economici, cari, reprezentanţi fideli al burgheziei capitaliste, nu vor să facă nici un pas spre democraţie. Şi aceasta va fi soarta tuturor partidelor liberale, cât timp ele nu vor intra în marele curent democratic ce străbate cu atâta putere Europa cultă şi muncitoare. REFORMA ININSTRUCŢIE Caracteristica veacului de al cărui sfârşit ne apropiem, este în general apriga luptă între oameni pentru a-şî agonisi cele trebuitoare traiului. Modul de organizaţie la care a ajuns societatea modernă, face ca condiţiunile de luptă să fie împovărătoare, să doboare cât mai mulţi în folosul a câtorva, cari se urcă la înălţimi adesea periculoase. Datoria statului, forma de guvernământ actuală, trebue să fie, nu de a îngreuia împrejurările luptei, dar de a lua măsuri ca izbânda să fie în folosul multora, în acelaşi timp cu al seu. La noi în special lupta a devenit impetuoasă, tot atât ca şi în Occident Intre cauzele numeroase, cele mai de seamă sunt de sigur, mai întăi şi unilateralitatea instrucţiune!, lăsând accesibil numai drumul slujbelor, apoi faptul că gradul de cultură la care am ajuns nu este rezultatul unor stări evolutive naturale, ci manifestarea bruscă a importurii instituţiunilor tale quale din ţările unde au ajuns gradat la o stare superioară. Mai tot ce avem noi astăzî, civilizaţie, cultură, este numai pospătală, imitaţie, şi nici de cum ceva înrădăcinat, adaptat la natura populaţiuneî noastre. De aice multe răle, lacune în orîce ramură am lua. De pildă în instrucţie, de abea acuma se începe o organizaţiune sistematică, un fel de răsădire — dacă pot zice aşa — a copacului cultural din pământul în care a stat până acum, în un altul maî bun, unde prinzând rădăcini va da roade maî îmbelşugate şi maî de folos. Mulţămită stăruinţei actualului ministru, deşi conservator, s’a făcut un pas mare cu răspândirea culture! în popor, căutând să se ridice România din poziţiunea inferioară Bulgariei şi Serbiei. Vine rândul acum reformăreî cursului secundar. Intre alte multe lacune în vechea lege era şi concursul pentru ocuparea catedrei. Mă voiu sili să arăt că această condiţiune de luptă este actual de prisos şi chiar dăunătoare intereselor generale. Era oare necesar introducerea concursului la noi ? Necesitatea apărea ca o urmare inevitabilă a copiere! legilor noastre după cele străine. Considerând starea de lucruri de pe timpul când cele maî multe şcoli au fost înfiinţate, deci timpul primilor paşi spre instrucţiunea raţională, concursul s’ar fi putut avea locul. Universităţile nefiind încă bine organizate, trebuinţa de dăscăli făcând să nu se poată aplica condiţiunî riguroase şi mijloace de control, era de nevoe constituirea unui juriu din oameni competenţi şi consctencioşi, care să fie în stare a alege oile din capre, întocmai precum un bun cultivator trebue să fie în stare să aleagă din turmă, acele animale, pe care el ca esperimentator, le vede că îndeplinesc condiţiunile cele maî avantagioase posibile. Astfel privit concursul nu este decât o selecţiune artificiala aplicată la o breaslă anumită de oameni. Astăzî când universităţile sunt pe acelaş picior cu cele din centrele de cultură, când pentru ca să ai dreptul la o catedră treci şi prin ciur şi prin sită, este oare de nevoe concursul ? Eu cred că nu, şi voi arăta pentru ce. Pe lângă cele două universităţi mai avem şi două şcoli normale superioare din care se recrutează cu predilecţie corpul didactic secundar. Chiar sco-Sul creărea acestor şcoli a fost acesta: Nenorocitul ce trebue să intre în şcoală, urmează pe lângă cursurile universitare şi cursuri speciale pentru tagma dăscălească... anume pedagogia. Pentru ca să ajungă la cinstea de profesor, trebue să treacă cel puţin 11 esamene la profesori diferiţi... şi la urmă nu i se recunoaşte aptitudinea de cît In urma unul esamen general. Din o asemene frecventă esaminare, munca în un timp Îndelungat n’a putut face pe cel ce nu sunt destoinici, să fie recunoscuţi de profesorii lor, şi lăsaţi în urma celora ce au dat dovezi de statornicie ? De ce să mai fie esamene ? De ce să maî fie gradarea resultatuluî la esamenul general? Prin concurs să dă o lovitură in prestigiul profesorilor de universitate, neîncrezîndu-se autorităţile, în classarea elevilor lor. Nu zic să nu se controleze de loc candidatul pentru dăscălie, dar controlul să se facă nuasupra ştiinţei ci mai mult asupra modului de predat. Nu se poate închipui ca cel urmă licenţiat al universităţei de Bucureşti să nu posede ştiinţa necesară a cursului de gimnaziu ori liceu , dar se poate întîmpla ca cel mai bun... să nu fie în stare a o comunica altora şi mai ales copiilor. In sensul acesta fiind controlul, chiar acei cari nu au urmat şcolile speciale, vor fi constrînşî a se interesa, a studia şi modul de predare. Afară de contrastul acesta vădit, contra concursului se ridică şi chipul cum este ţinut, scandalurile de care este întovărăşit mai întotdeauna, ceea ce face să fie înserate în ziare alăturea de scandalurile lul nea Iancu Decalitru. Causa— de cele mai multe ori —este lipsa de cunoştinţe şi conştiinţă a celor din juriu. Iată cum pe de o parte ,din organizaţia superioară a universităţilor, modul de control a celor ce trec prin ea, crearea de şcoli speciale pentru profesori de liceu, pe de altă parte scandalurile şi părtinirile, fac presenţa concursului mai mult o pedică, şi un mijloc de desgust pentru cel ce ar putea munci, dar cari se văd loviţi la primul pas, din lipsa sprijinului şi a influenţelor. Un cas analog avem cu institutorii şi învăţătorii, cari eşiţi din şcolile normale, sunt numiţi direct, controlaţi fiind numai de inspectori. Ca resumat al expunerei de faţă pot fi următoarele : Concursul pentru şcolile secundare, actual, nu numai că nu e de trebuinţă, ci chiar stricător. Numirile ar trebui făcute cu preferinţă dintre elevii şcoalelor normale superioare. Cei cu medie mai mare, vor fi preferaţi celorlalţi, media fiind opinia a cel puţin 5 profesori. Când provizorul va voi să ceară definitivatul, îi este impus a trece înaintea inspectorilor, un examen de capacitate pedagogică. Prin aceste mijloace, precum şi prin recompense date celor zeloşi, şcoalele secundare har fi Un mijloc de propagare şi desvoltare a surmenajului, dar ar fi un isvor dătător de judecată, un drum folositor copiilor spre studiile grele ale vieţii. I. Tomşa DIN ŢĂRILE SUBJUGATE TRANSILVANIA Mai zilele trecute, vreo câteva ziare de peste munţi reproduseră după cele ungureşti darea de seamă despre o convorbire ce Pázmândy, faimosul agent al guvernului, avusese în închisoarea de la Seghedin cu cei trei fruntaşi români întemniţaţi, Raţiu, Coroianu, şi Lucaciu. Am reprodus şi noi după «Gazeta Transilvaniei» convorbirea cu Lucaciu, şi am făcut reflecţiunile noastre în ce priveşte ideile expuse de ambii vorbitori. «Tribuna» a primit de la un corespondent al său o scrisoare, pe care o publică în No. de la 12 (24). Prin acea corespondenţă se restabileşte adevărul asupra vizitei şi convorbirea lui Pázmandy. Un lucru reese clar şi anume că Pazmandy a denaturat faptele şi acum ca şi cu ocasiunea dărei de seamă a congresului de la Haaga, pentru care a fost pus în greu impas de chiar ziarele maghiare şi în special de «Hazánk». Este adevărat că Pazmandy a visitat pe rând pe cei trei martiri, darese din