Lupta, octombrie 1894 (Anul 11, nr. 2405-2428)
1894-10-26 / nr. 2425
ANUL XI No. 2425. EDIŢIU A DOUA MERCURÎ, 26 OCTOMBRE 1304 ABOHAMEMTEi AIUHCI6JRI I IN ŢARĂ Un an : . . ................................................. Şeare luni....................................... . . . Trei luni ................................... Pentru învățătorî pe un an............................. INTREIIETATE Un an Soare Ioni..........................................................25 Trei luni............................................. 15 Redacțiunea Pasagiul Român Nou 2. ORGAN DEMOCRAT-RADICAL Pe pagina III, 30 litere, corp 7. . . . 1 lefi lisii „ „ IY „ „ ... 25 bani lini». Interne și reclame , „ . . . 2 lei linia Pentru ananciuri a se adresa: LA Administrația Ziarului număr vechi, 50 bani Un rol. Moartea ţarului. Oameni consecinţi. Petiţiunea advocaţilor din Iaşi. Socialiştii germani. Conjunctivita. UN VOT Consiliul comunal din Brăila a votat «desfiinţarea legei maximului». Intr’un raport motivat primarul cere ministrului de interne să aprobe votul, iar ministrul revocă pe primar. Suntem partizanii desfiinţărei taxelor indirecte comunale, în special suntem adversarii regimului accizelor, cu toate acestea nu putem aproba forma în care consiliul comunal din Brăila sa prezentat. Evident că administraţia comunală era autorizată să îngrijească de interesele de tot felul ale oraşului, să desfiinţeze dările oneroase şi superflue, să facă toate economiile , numai în cazul acesta o administraţie serioasă trebue să prezinte ministrului un budget perfect echilibrat şi să dovedească cum că veniturile accizelor pot fi suprimate. Toată chestia stă aci: făcut’a consiliul comunal bună gospodărie, ori făcut’a politicienizm? Dacă votul său a fost dat în vederea unei bune administraţiuni, el era dator să prezinte ministrului o situaţie detaliată din care să se constate că veniturile accizelor sunt de prisos, că, adică celelalte venituri sunt suficiente pentru acoperirea tuturor cheltueielor, fără ca serviciile importante să sufere. Iar dacă comuna are nevoe de nouă resurse, să propue izvoarele, să arăte care anume impozit trebue sporit sau care trebue înfiinţat. In consiliul comunal din Brăila figurează mai mulţi vechi administratori cărora nu le era permis să glumească într-o împrejurare atât de serioasă. Interesele unei comune de importanţa Brăilei nu se îngrijesc cu voturi umoristice, şi nu jucându-se de-a desfiinţarea impozitelor, se poate da satisfacere cerinţelor publice. Dacă acest consiliu comunal ar fi procedat cu seriozitate, am fi fost alături de dânsul. O reformă democratică ne va găsi întotdeauna apărătorii ei călduroşi, desfiinţarea accizelor este o dorinţă vie a noastră. Dar cum să devenim susţinătorii unui vot dat peste câmpi, unei dispoziţiuni care’şi bate joc de interesele oraşului şi ascultă numai de porunca venită de la centru ? Unde este studiul făcut de consiliu ? unde dovezile în faţa cărora guvernul ar fi fost nevoit să-şi plece capul ? Orice bărbat cu judecată va face următorul raţionament: Dacă comuna Brăila poate renunţa la un izvor important de venituri, evident că escedentele sale sunt enorme. In cazul acesta d-l primar trebuia să arate Ministrului care este escedentul anual, apoi care sunt cheltuelile zadarnice ce se pot suprima și în ce mod budgetul ar putea fi echilibrat , iar în caz contrariu să propue noi impozite. Aci descoperim urechile politicianizmului: ziarele liberale din Brăila, pe de o parte laudă desființarea taxelor de acciz, iar pe de alta ne zugrăvesc starea casei comunale cu culori foarte negre, bani nu sunt, incasările merg prost. Vrea să zică nici vorbă de excedent. Vrea să zică, dacă accizele vor fi desfiinţate, alt impozit va trebui să le ia locul, dar acest impozit nu-l vedem nicăeri. Pentru ce n’a propus consiliul înfiinţarea impozitului acesta? Sunt oameni reu voitori cari pretind cum că consiliul comunal, cerând desfiinţarea accizelor a voit să câştige simpatiile comercianţilor, fără să se preocupe de situaţiunea creată casei comunale. In acelaşi timp, şi tot din motive interesate, a refuzat să propue crearea de nouă resurse pentru ca să nu nemulţumească pe aceia pe cari î-ar lovi sarcinile acestea. Nu ştim dacă va fi dreaptă aceasta judecată, ştim numai că acuma când d. V. Sasu a fost revocat din funcţiunea de primar, consiliul comunal este dator să procedeze cu mai multă claritate. Vom susţine alături de dânsul desfiinţarea accizelor, însă numai în următoarele condiţiuni: 1) Să dovedească cum că comuna n’are nevoie de veniturile barierilor . 2) Să nu se desfiinţeze nici un serviciu important. 3) In caz de insuficienţă a veniturilor să se arate lămurit ce impozite nouî trebuesc înfiinţate. Aceasta va fi o lucrare serioasă, pe când ceal’altă a fost o copilărie. CONST. C. BACALBAŞA. MOARTEA ŢARULUI In Camera Austriacă Viena 5 Noembrie. Camera deputaţilor. Preşedintele zice că împăratul Franţ Iosef şi membrii familiei imperiale deplâng prin moartea Ţarului, perderea unui amic sincer. Popoarele Austro-Ungariei împărtăşesc durerea lor; nu vor uita nici o dată că Ţarul Alexandru al III a fost un sigur protector al păcii lumii. Manifestaţia de doliu a Camerii va fi înscrisă în procesul-verbal (aprobări unanime). In bulgaria Sofia, 5 Noembrie „Agenţia Balcanică“ află din sorginte bine informată că d. de Piers a răspuns la telegrama de condoleanţe ce d. Stoiloff i-a trimes în numele guvernului şi al Sobraniei. In Germania Berlin 5 Noembrie. La serviciul funebru de la ambasada rusească au asistat împăratul, principii, prinţul de Hohenlohe, miniştrii, corpul diplomatic, ofițerii regimentului Alexandru, generalii. După ceremonie, împăratul a făcut o visită de condoleanţe contesei Schuvaloff, care a primit apoi visita prinţului de Hohenlohe. Noul Ţar St. Petersburg, 5 Noembrie « Oficialul» publică răspunsul următor al Ţarului către Senat. „Convins de sentimentele de devotament exprimate de Senat, „nu mă îndoesc că voi avea concursul să fie în silinţele pentru serviciul scumpei noastre patrie, pe calea semnalată de neuitatul «meu părinte.» Ţarul a răspuns de asemenea la telegrama Sf. Sinod : «Vă mulţumesc pentru sentimentele ce-mi „exprimaţi în acest moment de adâncă durere. Pătruns de o iubire arzătoare pentru «răposatul meu părinte, voiu păstra, după „exemplul sau, toate puterile în serviciul „patriei şi bisericii ortodoxe.“ Prinţul şi principesa de Walles au sosit la Livadia. O proclamaţiune publicată cu ocaziunea convertirii principesei Alix zice, că această ceremonie a avut loc la 21 octombrie, pentru a linişti pe Ţar şi Rusia întreagă. Logodnica Ţarului a primit la ceremonie numele de Alexandra Feodorovna şi titlul de mare ducesă şi alteţă imperială. îi ţine îndepărtaţi de certele josnice politice.» Nici noi nu zicem contrariul. De cât lucrurile au o explicaţie. Pentru doii colectivişti, situaţiile se schimbă de la târg la târg. In Bucureşti, susţin una, în Iaşi, la Dorohoi, alta. Observaţi ce s’a petrecut cu studenţii în capitală, unde toate manifestaţiile şi înscenările axentiane au fost aprobate şi susinute. Se făceau apeluri desperate la elementul finel, pentru a’l vârî în meschinăriile politice, pentru a’l interesa la răsturnarea guvernului. In Iaşi se întâmplă contrariul. De oarece studenţii, în marea lor majoritate, s’au pronunţat contra manifestaţiilor colegilor din Bucureşti, pe cari onorabilii matadori liberali ar fi dorit să le perpetueze, apoi tineretul universitar nu mai este demn de a lua parte la luptele politice. Studenţii trebue să remâie la învăţătură, ei trebuie să steie departe de certele josnice ale politicii şi aşa mai departe. Alte clişeurî la Bucureşti, altele la Iaşi, tot într’aceiaşî chestie, cum s’ar prinde câte-o soluţie de fie care bordeiu, de fiecare sat. A! ar fi fost altă ceva dacă studenţii de la Iaşi ar fi luat bairacul în mână şi ar fi pornit-o pe stradă, manifestând contra guvernului. Atunci tot ce dânşii ar fi făcut, era bun şi patriotic, dânşii ar fi fost într’adevăr copiii naţiune!, liberale bine înţeles, ar fi bine meritat de la patrie. Au hotărât însă altfel şi de aceea «Evenimentul» găseşte că ei trebue să se consacre studiilor. Povestea vulpei cu strugurii acrii. Aceasta arată însă cât sunt de consecință oamenii aceştia. E o dovadă mai mult de neseriozitatea tuturor înscenărilor lor. Argyl OAMENI CONSECINŢE Se ştie ca consiliul conferenţiarilor şcoalei normale superioare din Iaşi a interzis elevilor şcoalei de a mai lua parte la întrunirile politice. «Evenimentul» din Iaşi, vorbind de această măsură, zice că ea este demnă, «căci lasă pe studenţii normalişti la învăţătura de care au nevoe, şi PETITITUNEA avocaţilor baroului din Iaşi pentru reintegrarea d-lui A. Chirilovici, magistrat Domnule Ministru, Subsemnaţii, toţi membrii ai baroului ieşan, fără distincţie de culoare politică, venim a vă atrage deosebita d-voastră atenţiune asupra loviturei nemeritate ce aţi dat domnului Andrei Chirilovici, membru de şedinţă al tribunalului Iaşi, prin aceea că l-aţi permutat, ca măsură disciplinară, procuror la tribunalul Vaslui. Intervenţiunea noastră credem, că va fi considerată de d-voastră ca semnul cel mai evident despre calităţile eminente ale magistratului lovit. Un magistrat nu e posibil să-şi câştige stima unanimă a tuturor avocaţilor unui barou, decât când face probă de integritate, de imparţialitate şi de cunoştinţe juridice solide. Numai prin aceste calităţi, d. Chirilovici a făcut, ca într’o lungă carieră, în timpul căreia a dat mii de sentinţe, să nu provoace nici o nemulţămire, nici o desaprobare, ci din contra să-şi atragă stima noastră,a tuturora. Dacă este adevărat, după cum am citit într’un jurnal din Bucureşti, că motivul care v’a făcut să luaţi o atare mesură contra d-luî Chiriioaiei, a fost interpretarea, ce acest judecător in calitate de president a biroului electoral al colegiului I din Iaşi, a dat ’o legei electorale comunale, credem că mesura d-voastră a fost provocată de nişte informaţiunî greşite. Ştim foarte bine că d-voastră n’aţi admite în nici un caz să se pedepsească un magistrat pentru interpretarea unei legi, chiar cînd această interpretare ar fi greşită. Legiuitorul a lăsat la mintea şi conştiinţa magistratului interpretarea legilor. Legiuitorul a ştiut bine că magistratul ca om, este supus greşeleî și deci niciodată n’a trecut prin mintea celor ce au organisat magistratura, ca un magistrat să fie pedepsit de cîte ori dă interpretare greşită. Dacă d. Chirilovici împreună cu biuroul electoral a greșit interpretarea de dat art. din legea electorală, e foarte greu de spus, deoarece un mare numer de magistraţi şi de jurisconsulţi din lume în afară de orice interes politic au avut aceeaş părere ca şi d. Chirilovici. In orice caz dacă am admite chiar că rău s’a interpretat acel articol, credem că numai bănuiala că această interpretare a fost făcută cu rea credinţă, ar îndreptăţi poate, măsura luată de d-voastră. Suntem siguri că persoane interesate v’au dat informaţiunî, în sensul că interpretarea această a fost dată din oarecare interes politic. Protestăm energic contra acestor informaţiunî. Mulţi dintre semnatarii acesteia fac politică militantă şi în tabere deosebite. Cu toţii ne afirmăm că d. Chirilovici a fost un president electoral foarte conştiincios. Pentru motivele expuse mai sus, vă rugăm cu insistenţă, d-le Ministru, să binevoiţi a reintegra pe d. Andrei Ghirilovici în tribunalul Iaşi. Primiţi, etc. (Urmează semnăturile membrilor baroului iaşan). CONJUNCTIVITA Consiliul sanitar a discutat alaltăieri măsurile ce ar trebui să ia pentru combaterea conjunctivitei granuloase. Este intr’adever foarte importantă această cestiune pentru ţara noastră, deoarece teribila boală a luat proporţii extraordinare. Nenorociţii fii ai ţăranilor, cari vin în oraş să-şi plătească tributul de sânge, sunt toţi ammeninţaţi de această boală şi numărul victimelor e deja îngrozitor de mare. Ne-am ocupat de multe ori de ravagele pe care le face conjunctivita granuloasă şi am arătat că chiar inspectorii sanitari s-au înspăimântat de numerul mare al foştilor soldaţi rămaşi orbi. Sunt unele judeţe în cari boala s’a încuibat mai mult, acolo familii întregi au orbit şi boala se propagă pe fiecare zni. Nu este deci de glumit, trebuie sa se ia cât de grabnic cele mai energice măsuri, dar în acelaşi timp să se stabilească un control sever, pentru ca măsurile luate să fie strict observate. Medicii militari sunt aceia, cărora le incumbă în primul rând datoria de a ’şi da toate silinţele pentru combaterea boalei. In armată s’a încuibat conjunctivita şi din negligenţa cu care a fost tratată, ea s’a propagat prin sate. Dacă s’ar fi luat de la început măsuri serioase, boala ar fi putut fi localizată şi n’am fi avut de plâns atâţia nenorociţi, cari azi orbi, nu mai pot să-şi câştige hrana zilnică. Medicii militari au datoria de a se ocupa de aproape de " soldaţi şi a pune toată atenţiunea, mai ales când este vorba de boalele contagioase, cari se propagă prin sare de atâta timp şi fac ravagii teribile. Ne pare bine că membrii serviciului sanitar se ocupă de măsurile ce ar trebui luate pentru combaterea conjuncţivitei şi ar fi bine ca decisiunile ce se vor lua să se execute serios. SOCIALIŞTi_ GERMANI Deosebirele de păreri ce s’au iscat în lagărul socialist german, cu ocaziunea ultimului lor congres de la Francfort, în ceea ce priveşte tactica acestui partid, a atras atenţiunea democraţiei de pretutindeni. Se ştie că răsboiul de moarte pe care Bismark îl declarase socialiştilor germani, făcuse din el partidul cel mai puternic şi cel mai disciplinat din lumea întreagă. Această disciplină însă, a fost pentru prima oară călcată de socialiştii bavarezi, prin faptul că el, în frunte cu şeful lor d. Vollmar, au votat în Landtagul bavarez, budgetul prezentat de guvern, in contra hotărârei luată de d-nii Bebel, Liebknecht şi Singer, acest triumvirat considerat până acum ca incarnaţiunea socialismului german. Acest act de independenţă al bavarezilor a revoltat spiritul de disciplină al şefilor menţionaţi, şi ei au propus în congresul de la Francfort o moţiune de blam contra d-lui Vollmar şi a tovarăşilor săi, pe care îl acuză că ei, prin votarea budgetului, au dat o probă de încredere guvernului, care luptă pen mijloacele cele mai violente pentru distrugerea socialismului. E din toate punctele de vedere foarte important discursul pe care d. Vollmar l-a ţinut cu acceastă ocaziune, răspunzând d-lui Kunert, care a desvoltat moţiunea de blam. D. Vollmar a arătat mai întâi şi că în budgetul Landtagurilor nu e vorba de cât de pură politică administrativă, iar nici de cum de cestiuni militare, de cestiuni financiare cari se decid numai în Reichstag. In aceste condiţiuni, refuzarea budgetului în total, în Landtag, i se pare un lucru copilăresc. A nu vota budgetul decât atunci când el n’ar conţine nimic care să nu fie conform cu programul socialist, ar însemna să se aştepte foarte mult timp. Afară de aceasta, respingerea budgetului nu este un specific al partidului socialist; toate partidele burgheze aşează de el când sunt în opoziţiune, prin urmare, votând budgetul, nu se calcă un principiu socialist. Şi după aceasta, d-nul Vollmar, zice următoarele, asupra cărora atragem atenţiunea socialiştilor noştri : „Nu uitaţi că situaţiunea noastră este atât de originală şi specială, că numai după lungi ani de şedere in ţara noastră, poate să-şi dea cineva socoteală în mod exact. Bavaria este o ţară de ţărani, nu este o ţară unde să se citească. Ea nu are de loc politician care să ştie carte. Poate să se schimbe aceasta, atunci când lumina de la Nord, va străbate cu o mai multă intensitate, (rîsete). « Ţăranul bavarez se mărgineşte la această întrebare: cine a luat apărarea noastră, cine a vorbit pentru noi ? Şi ce trebue să gândească despre noi acest ţăran, atunci când nouă nu ne place nimic şi respingem totul ! El îşi va zice : Aceia nu fac nimic pentru noi. Şi, credeţi, că clerul se va grăbi să exploateze în folosul lui această neîncredere a ţăranilor faţă de noi. Părerea noastră este că acei cari pretind să facă educaţiunea poporului, trebue să înceapă prin a se face ascultat şi înţeles de popor. Şi atitudinea noastră a fost mult timp şi în mod serios cântărită. „Admit că cei din afară să nu ne înţeleagă, dar noi nu facem politică decât în favoarea concetăţenilor noştri, şi toţi socialiştii buverezi sunt cu noi. „Studiaţi caracterul propriu al fiecărei ţări. Faimoasa uniformitate de pe hârtie, mania de a conduce mişcarea socialistă de pretutindeni nu este decât un product al spiritului caporalismului prusian. Dacă prusienii sunt pretutindeni urâţi, ei sunt tocmai din cauză că vor să dea, în mod imperios, tonul întregei Germanii şi popoarelor vecine. Noi nu voim ca direcţiunea tuturor lucrurilor să plece de la un punct unic. „Atitudinea adversarilor noştrii este de natură de a ne face să credem că centralizarea ar fi sistemul viitorului guvern socialist. Aceasta nu o voim. »Sunt autorizat să vă spun că nu veţi mai avea mult timp de întâlnire cu noi. Nu vă jucaţi cu focul. Moţiunea voastră e inspirată de orgoliu. Vă avertisez formal: dacă veţi persista în pretenţiunea voastră, ne veţi diviza , vă avertisez în interesul partidului întreg. „Amintiţi-vă că altă dată se considera, în sânul partidului, Bavaria ca absolut refractară ideilor socialiste. Ei bine, noi am făcut onoare partidului, noi am obţinut mari rezultate şi influenţa noastră se întinde din ce în ce mai mult. Aceste rezultate le datorim tacticei noastre. Modificând-o, vom pierde tot ce am dobândit până acum; ei bine, noi Bavarezii nu vom pune mâna la distrugerea propriei noastre opere“. Cu toată greutatea de a sdrobi această sănătoasă argumentare, d. Bebel şi-a luat această sarcină. După ce a lăudat serviciile pe care d. Vollmar şi tovarăşii săi le-au adus partidului, d. Bebel a zis că preocuparea socialiştilor bavarezi nu este alta decât căpătarea voturilor ţăranilor. Ei bine, avem şi noi ţărani, a zis d-sa, în Pomerania şi în Schleswig-Holstein şi, cu toată ignoranţa lor, n’am sacrificat nimic din programul nostru. Ne-a făcut aceasta vre-un rou ? Şi chiar dacă ne-ar fi putut face, noi punem principiile d’asupra ori-cărei consideraţii de succes. D. Bebel a mers până a declara că d-sa n’ar vota cugetul vre-unui guvern, chiar atunci când această nevotare ar avea ca urmare agravarea impozitelor! Și aceasta pentru că principiul trebue să învingă, nu oportunismul. Cum remarcă foarte bine ziarul belgian La Réforme, după care rezumăm această dare de seamă, e un lucru neauzit ca un socialist ca d. Rebel să declare că ar prefera agravarea impozitelor, mai bine decât să facă oportunism, şi aceasta chiar atunci când principiile, cum e cazul în această afacere, nu sunt de loc în joc. Și cu toate acestea, această regulă de rigiditate îngustă, pe care o recomandă altora, d. Bebel a fost cel d’ântâi şi care a violat’o. Chiar în acest an d. Bebel a votat tratatele de comerţ propuse de guvernul german, a susţinut impozitul progresiv pe venit în locul impozitului pe consumaţiune pe care guvernul îl propunea pentru acoperirea cheltuelilor militare. Mai mult încă, întreg programul practic al socialiştilor germani, în care nu e nici de cum vorba de colectivism, nu este altceva decât o transacţie oferită acestor guverne cu carid. Bebel declară că nu se poate trata cu nici un chip. Şefii socialiştilor germani ca toţi socialiştii de alt fel, îşi închipuesc că atunci când se prezintă alegătorilor cu un program de reforme practice, cu un program radical, ceea ce aclamă alegătorii, alegându-i, nu este nici decum acest program, ci idealul lor îndepărtat. Adevărul este că colectivismul de care socialiştii nu mai vorbesc decât prin reviste, lasă cu desăvârşire indeferentă masa electorală, care nu votează pentru socialiştii germani decât numai pentru că ei reprezintă rezistenţa cea mai energică contra militarismului şi pentru că în Germania ei