Lupta, octombrie 1922 (Anul 2, nr. 239-262)
1922-10-07 / nr. 241
Hinti) II, No. 241 Director Politie CONST. MILLE ABONAMENTUL Pa 12 luni . .... 200 la Pe 6 Inul . L • • • • ii 100 lei Pe 3 luni « ... SO lei prSDACTIA SI ADMINISTRATIA i ^îJCURESTÎ, STR. SĂRINDAR 12 MERGEM LA Constantinopole ! Un noifel face al d-lui I. Brittanu i politica externă Se ştie care a fost sistemul, tactica d-lui I. Britianu când s’a războit la Paris cu consiliul suprem. Când a încercat să conspire cu Italia contra Franţei, când cu Anglia contra Americei. De câte ori însă a avut nevoie de concursul acelora cu cari avea intenţia să... conspire contra celuilalt aliat, regulat rămânea izolat. Foarte explicabil. Nu mai avea nimeni încredere în „politica“ d-lui Brătianu şi aşa se explică de ce actualul şef al guvernului nu poate uita nici azi pe d. Clemenceau pe care-l acuza mereu că a încurcat Europa la Versailles ! Franţa însă cere aplicarea tratatului de la Versailles şi toţi aliaţii au acelaşi interes. Vrea d. Brătianu modificarea tratatului de la Versailles ? Cam aceasta reiese din comunicatul oficios ce l-a publicat „ Viitorul“ răspunzând la destăinuirile d-lui Caius Brediceanu în chestia Banatului ? Dar cu toate acestea în acţiunea diplomatică pe care d. Brătianu o desfăşură de când a revenit în capul guvernului se observă un voice-face în politica externă. Aproape tot ce a criticat şi ironizat d. Brătianu în opoziţie când Take Ionescu a condus acţiunea pentru consolidarea noastră externă, laudă azi şi nu se îndepărtează de la linia de conduită a fostului ministru de externe. Iată pe tapet, din nou, chestiunea Orientului. Marii aliaţi nu sunt încă de acord. Care este punctul de vedere al d-lui Brătianu ? Merge cu Franţa contra Angliei ?. Cu Italia contra Serbiei ? De astă dată d. Brătianu îşi a amintit de jocul periculos de la Paris şi îşi a schimbat sistemul, are acum o linie de conduită în acţiunea externă care nu cadrează cu firea imperialistă a acestui mic potentat balcanic, D. Brătianu spune: „România are şi ea interese mari de apărat în chestia Dardanelelor şi deci reclamă să-şi spună cuvântul. Dar România vrea o soluţie pacinică, deci nu va trimite unsoldat la Constantinopole afară dacă toţi aliaţii vor fi de acord. Când Italia, Serbia, etc. vor face expediţiuni militare, când Anglia şi Franţa se vor pune de acord în chestia Orientului, bineînţeles că şi România nu se va izola de aliaţii săi mari şi mici, va proceda la fel“. Acesta este azi limbagiul d-lui Brătianu. Precis tot nu se ştie ce vrea d. Brătianu, cum priveşte întreaga problemă orientală din punctul de vedere românesc. Şi din această chestie face un mare secret diplomatic deşi se cunoaşte in afară perfect atitudinea fiecărui stat interesat în chestia Dardanelelor, căci fiecare guvern îşi a fixat politica luminând opinia publică europeană. Numai d. Brătianu învăluie de mister acţiunea sa diplomatică, dacă există vreuna. Ceia ce am înregistrat asupra atitudinei şefului guvernului sunt afirmaţiile ce le fac partizanii săi. Judecând după aceste afirmaţiuni d. Brătianu se prezintă azi, în chestia Orientului, cu totul sub alt aspect. De astă dată, trădează teama de a lua o poziţiune mai clară căci nu prevede ce vor face marii aliaţi. Pentru ce oare i-a pierit marele curaj de la Genova unde pretinde că a salvat Europa ? L. T. A. Iftcoronare firi prăsi Toate au intrat în prevederile programului Incoronărei — mai ales cele 70 de milioane au intrat în bună parte în buzunarele guvernamentalilor ~~ de un singur lucru însă a avut grija guvernul să scape la încoronare, de presă. »$* a găsit mijlocul. A declarat trei zile sărbătoare naţională, doară presa nu va putea apare. Ce-i trebue ă luî Brătianu ca presa să întreţie viaţa serbărilor Incoronărei, ce-i trebue ca mulţimea să aibă ştirile despre încoronare la timp, ce-i trebue ilustraţiile, reproducerea serbărilor?. .. Nimic. Cu cât se vor auzi numai fluerăturile poliţiei şi se vor vedea numai fracuri şi galoane cu atâta mat,mneditul oficial, nimic din partea celor ce poartă zgarda guvernului! E perfect caracteristic pentru mentalitatea potentaţilor cari ne stăpânesc. P. D. GRANATE Un masaj agreabil Aui citit cazul ,,ocultistului” Săvescu care a intrat la dubă pe urma unui masaj hipnotic* pe care-l făcea cucoanelor care veneau să-l consulte, masaj pe care puţini locuitori ai României Mari s‘ar da ‘n lături să-l facă, deşi nu sunt ocultişti ! Onorabilul ghicitor în reclama pe care, « dedea la ziare, arăta că ,,des. ieagă misterul vieţii”, pe când el peh- • liyaaul desiegra pe cucoane la corset şi la rufăria intimă ! Bună-îneică, şi meseria asta de prezicător: parale, parale, damă, damă, şi se mai găseşte şi câte una care iii dă trei fire de păr — nu din cap! — ca s'o afumi și să-i faci de dragoste ! Să Ie dăm drepturi politice cucoanelor că merită! , DESCA Creditat străini tățai sub liberali Se anunţă că ministrul de finanţe va veni în sesiunea extraordinară — anume convocată în acest scop — cu o serie de modificări aduse legal de consolidare a bonurilor de tezaur, aşa fel înjghebată şi votată în sesiunea de două zile de astă-vară in cât a ridicat obiectere ireductibile din partea consorţiului. ..Lupta“ a stăruit la timp asupra acestei chestiuni arătând că ea comportă revenirea asupra legei aşa cum a ticluit-o ministrul de finanţe. Operaţiunea de consolidare nici nu a putut să exercite din această cauză înrâurirea cuvenită asupra pieţei şi a crediturii tărei. Astfel, prima operaţie cu străinătatea, făcută de d. Vintilă Brătianu, nu a adus nici folos tărei, nici bună dispoziţie din partea pieţelor din afară. Fraţii Brătianu ar fi trebuit să ştie totuşi că sunt deochiaţi pe pieţele străine, că procedeele lor de guvernare cari constaţi, în a desface tot ce s’a făcut sub predecesorii lor, cari aduc astfel nesiguranţa în tranzacţiuni, sunt de mult una din cauzele pentru cari Creditul statului sufere serios. ri . 1 Mai muţt: despotizmul politic şi economic al fraţilor Brătianu e foarte rău înscris la guvernele statelor aliate cari cred că Romănia-Mare trebue s’o isprăvească cu arbitrarul balcanic al României-Mich I1 k- ■. B. Vaida, ca vrm-minstru, a amit. de furcă în străinătate cu această reputaţie stabilită graţie fraţilor Brătianu şi aşa se explică de ce şi ori în declaraţiile făcute „Luptei“ fostul prim-ministru şi ministru de externe, atrage atenţia asupra faptului că reputaţia ţarei în opinia publică a ţărilor aliate este pe deplin compromisă de când guvernul actual a reuşit să-şi formeze o majoritate parlamentară prin fraudă, jaf, bătăi şi omoruri. Creditul ţărei nu mai poate fi ridicat decât prin politica economică reală a unui guvern ieşit din voinţa nesiluită a întregei naţiuni. SILEX MOM III Mi D. ZAIMIS care a refuzat prezidenţia consiliului de miniştrii, oferită de comitetul revoluţionar grec. D. VAIDA şi încoronarea D. Brătianu are o veche reputaţie în ce priveşte specialitatea sa în a nimeri la Ierem la momentele în politica externă. Cu intrarea în război a aşteptat atâta până s’a topit frontul rusesc, pe Prinţul Carol l’a dus la Petrograd când Rusia era în ajunul revoluţiei şi multe alte asemenea potriveli cari arată cât de serios informat şi prevăzător e A- tot-puternicul României. Cu încoronarea nu a brodit-o mai bine, căci dacă era serios informat asupra războiului din Asia Mică, asupra consecinţelor lui în Orientul Europei, asupra situaţiei din Grecia, Serbia şi Bulgaria, nu ar fi aruncat solemnitatea încoronărei în toiul gravelor evenimente la cari asistăm şi cari îşi au repercusiunea la noi. In declaraţiile făcute „Luptei“ d. Vaida arată cu drept în ce situaţie sunt puşi Suveranii noştri, nevoiţi a merge la încoronare când atât la Atena, cât şi în Serbia familiile regale înrudite nu au liniştea şi dispoziţia necesare participărei la asemenea festivităţi şi când în toate Statele occidentale sunt la ordinea zilei aceleaşi grave preocupări. D. Brătianu ca orice bey oriental, care când e el ia putere totul merge strună, nu s’a gândit de căt la gloria sa de a unge pe regele României Mari şi a sfida Partidul Naţional din Ardeal, ocupând Alba Iulia cu încoronarea — doar a strica socotelile Partidului Naţional. D. Vaida a deschis ochii tuturor asupra împrejurărilor în care prevederea primului ministru a aruncat evenimentul Incoronărei. SATURN FURIA contra d-lui Goldiş Dinastia Brătianu a avut mari speranţe că prin d. Goldiş va reuşi să dizolve partidul naţional din Ardeal. Au încercat să-l acopere cu tot felul de onoruri, misiuni şi să-l înfigă în băncile partidului. S’au înşelat. N’au cunoscut bine omul. De atunci mereu repetă vorba răposatului Ion Brătianu, vorbă care, spun brătieniştii, e sfântă: „Ardealul e bun fără ardeleni D. Goldiş nu era şi nu este de vânzare. Deci a devenit un om „fără autoritate morală“ pentru dinasta Brătianu. D. Goldiş este intransigent în atitudinea sa şi a rămas credincios luptător al partdului naţional. Deci d. Goldiş a devenit pentru liberali un „separatist“, un politician din şcoala de la Budapesta, etc. Atacurile vehemente cu cari este azi onorată, Goldiş de către liberali pun şi mai mult în evidenţă personalitatea remarcabilă a acestui luptător naționalist care n’a putut fi atras în cursă de către dinastia Brătianu, R. X. Arza-le focul de gazete ! Banda de la Timişoara execută dorinţa! In aşteptarea Constituaintei care să-i împlinească visul de a guverna în România Mare fără controlul presei, primul-ministru a văzut executată la Timişoara dorinţa sa de a da foc presei de opoziţie. Nerone dădea foc Romei. Modest tiran balcanic, d. Ionel Brătianu se delectează la flăcările câtorva sute de exemplare din „Lupta“. Ele au fost incendiate în piftia teatrului din Timişoara de o bandă improvizată de ilustrul prefect local al d-lui general Văitoianu, care a găsit astfel mijlocul de a da flăcărilor şi articolele „Luptei“în care se vorbea de traficul cu permisele de untură ale onorabilei. Asociaţii guvernamentale din TenMocira.i Focul purifică — şi-a zis preşedii de Timişoara — d-a crezut că scoate şi petele de untură. De altfel, incendiile fac parte din ultimul sistem perfecţionat de muşamalizare a afacerilor, veroase ale regimului. . . Cu incendierea gazetelor, de opoziţie în piaţa teatrului din Timişoara prefectul — model al d-lui general Văitoianu — nu a prea nimerit-o însă: gazetele pot fi prefăcute în cenuşă, dar reînvie zilnic din propria lor cenuşă. * , Oricât ar angaja, deci, bande care să dea foc presei, „Lupta“ promite şî d-lui prefect de Temişoara şi d-lui ministru de interne că din afacerea aceasta cel ce va ieşi ars nu va îi ziarul nostru. E. P. Wiaigif|gi~i $ #HPP——" Spre pacea orientala Conferinţa de la Mudania s’a deschis, turcii au evacuat zona neutrală şi dispoziţii optimiste sunt semnalate în cercurile conferinţei. Până şi presa engleză recunoaşte succesul politicei pacifice a Franţei care a convins pe Kemal să nu provoace nici un conflict şi să se abţină dela orice acţiune in contra Ceanarului. Cu modul acesta toate invenţiile şi zvonurile despre un războiu anglo-turc cad In baltă, odată cu speculaţiunile celor interesaţi a vedea răsărind tot soiul de crize in ţările Micei Antante. Cetitorii „Luptei“ au putut observa că ne-am abţinut a înregistra ştiri de bursă, că atât prin telegramele din străinătate, cât şi prin corespondenţele pline de fapte şi date ale reprezentantului „Luptei" la Paris i-am ţinut zilnic şi exact în curent cu mersul crizei orientale, atrăgându-le atenţia că toate sforţările se îndreaptă spre obţinerea unei soluţii pacifice. Momentul critic e considerat ca trecut şi toate urările amicilor sinceri ai păcei însoţesc lucrările conferinţei de la Mudania, premergătoare conferinţei generale la care va fi pusă în întregime chestiunea orientală. E. D. F. .... .................................................. ..... -rfimr-MimiE . Sâmbătă 7 Octombrie 1902 Director: EMIL D. FAGURE PUBLICITATE A ß® primeşte direct la Administraţia statelui şi la toate Agenţiile de publicitate 1 LEU HOMARUL IN ŢARA 2. LEI IN STRĂINĂTATE mummh acmuTAisi Mitraliera Generalului Goga: Taică generale, abea reluam relaţiile ei Palatul şi d-ta Îndrepţi mitraliera de la Flămânda, asupra Peleşului! Regele domneşte şi guvernează când n are la cârma Statului dinastia Brătianu- De astă data Insă domneşte şi guvernează norod dinastia Brătianu- Norocul şefului partidului liberal a fost şi este într’adevăr colosal A murit Take Ionescu, un om care a avut o imensă popularitate, vorbim de generalul Averesen, ha ştiut să se folosească de ea pentru a creea o situaţiune nouă, _ -pismnif Twinulai'inn.tAn tlltr'n ini-11, * —» JE" - JT -----— w vernare stupidă şi ruşinoasă. Celelalte grupări din opoziţie îşi cheltuiesc puterile în mod steril şi faţă de cIL izarea forţelor opoziţiei se resfaţă azi în România nouă cel mai oligarhic şi antipatic partid condus de un politician, care n a inventat praful de puşcă, dar care ca un potentat balcanic ştie să profite de situaţia cei oferă adversarii săi politici. D. Ionel Brătianu e astăzi stăpânul absolut al regatului, mai mult decât vice-rege- Face ce vrea, ar putea să facă şi ceva mai mult. Ar putea să proclame şi republica- Regele este prizonierul actualului prim ministru-Nu credem că o asemenea situaţie poate conveni vreunui suveran şi mai ales nu credem că poate conveni regelui Ferdinand care, în cursul războiului, sa purtat bine, el un Hohenzollern care ha ezitat să tragă sabia contra Hohenzollernilor şi Habsburgi- Ior-Are, fireşte, şi regele partea lui de vină că dinastia Brătianu a reînviat şi a ajuns din nou, să domnească şi să guverneze- Dar vina cea mai mare este a poporului Elre deşi încontinuu îşi manifestă o adevărată ură contra dinastiei, totuşi nu ştie să reacţioneze tocmai atunci când trebuie. Aşa se explică de ce vree-regele Brătianu vorbeşte şi procedează ca un potentat, hotărăşte el când şi cum să-l încoroneze pe rege, hotăreşte el când şi cum se elaboreze o nouă Constituţie, hotărăşte el cum şi cui să se împartă pământul şi nu se sileşte să se scoboare la sate şi să spună ţăranilor că el, vice-regele Brătianu, împarte pământ ţăranilor. Cine vrea să schimbe această situaţie balcanică trebuie să priceapă că trebuie revizuită tactica întreagă a opoziţiei- înainte de toate trebuie să dispară haosul şi opinia Publică să vadă clar instrumentul poetic puternic care se opune dinastiei Brătianu şi pe care nici regele să nu-l mai poată nesocoti. După încoronare să nădăjduim că opoziţia va vedea situaţia MB, precum se prezintă şi va reacţiona-A . ----—«88—0—0®*»—-- Ariéch fhl? In interviewul acordat ziarului „Lupta“, d. Vaida Voevod denunţă cum ţăranii din Ardeal, adunaţi cu jandarmii, sunt siliţi să admire, în sunetele muzicilor militare „cum miniştrii în costume de automobilişti, agăţaţi de coarnele plugului, fac pe arlechinii demagogi“. Şi nici măcar atâta, domnule Vaida !... Lipsiţi de orice inteligenţă politică, liberalii n’au nimic din însuşirile care au făcut pe marii dermagogi ai istoriei. Sunt atât de apolitici încât au isbutit să facă din încoronare o întreprindere de partid, punând pe Rege în penibila situaţie de a trebui să ridice din umeri, melancolic şi obosit, în faţa representanţilor opoziţiei. In capul liberalilor nu sunt idei politice — adică, idei care păstrându-şi esenţa, se adaptează prin formă împrejurărilor date . In capul liberalilor sunt câteva beţe pe care le-au intitulat „principii“. Astfel de dragul „libertăţii“ comerţului, au încurajat pe toţi speculanţii, de dragul „democraţiei sănătoase“ au scutit de dări marile instituţii financiare — şi numai cu banul ţăranului şi al micului orăşean liberalii cred că se poate încuraja o industrie naţională, se poate menţine fără crimă o reţea de căi ferate, se poate da funcţionarilor publici posibilitatea de a nu cădea în cerşetorie, şi unei aramate înfăţişare serioasă ! Se aud scărţăituri fantastice, domnule Vaida. Sunt fiarele ruginite şi beţele care trosnesc în capul fratelui Vintilă !... Liberalii nu sunt arlechini — sunt ciocli. I. FAUR. O NEDUMERIRE ARHEOLOGICA D-nul Taîrali, eruditul profesor de la universitatea din Iaşi, a publicat zilele acestea un studiu asupra biserici din satul Bălineşti din judeţul Dorohoi zidită de logofătul Ion Tăutu, la sfârşitul veacului al cincisprezecilea. E interesant chipul în care d-nul Tavrali descrie frescele din lăuntrul bisericei cari reprezintă pe ctitorul ei, logofătul Ion Tăutu, pe soţia, pe fii şi pe fiica sa. Această descriere este identică cu anexa făcută de Buletinul Comisiunei Monumentelor Istorice, înainte de războiu, care dedea şi fotografii de pe această frescă şi în acelaş timp fotografii de pe inscrinţnnmia njortij.hr telor-Iată cum descrie d-nul Tavrali frescul Tăutulesc: „Scena reprezintă la dreapta pe Hristos şezând pe tronul său de mărire, înconjurat de îngeri. Din stânga vine Intrio atitudine de închinăciune, îndoindu-şi genunchii, logofătul Tăutu, îmbrăcat în haine boereşti, cu o manta de culoare verzuie, cu guler blănit, purtând îa cap un curios bonet de o formă probabil musulmană. Dânsul prezintă Mântuitorului biserica- Lângă el se zăresc, două figuri mici deteriorate, sunt cei doi fii ai săi: Pătraşcu şi Ion- îndărătul său se prezintă soţia şi fiica sa, iar mai vn sug de el e zugrăvit Sf. Neculae. „Costumul logofetesei şi al fiicei sale este foarte interesant-Ambele poartă mantii lungi, brodate cu flori mari de stil bizantin- Cămăşile lor, cu mâneci lungi, sunt naţionale. Broderia este discretă, alcătuită din petale de flori, de o culoare vânătă închisă, alternând cu una deschisă . „Pălăria logofetesei este foarte curioasă , un fel de acoperământ rotund cu bordură groasă jur împrejur. „Fiica logofătului Tăutu, pe care o inscripţie de lângă ea o numeşte Anastasia, ca şi mama ei poartă la urechi nişte pandantifi lungi dintr o împletitură de mărgăritar etc.. • Scoborâtor după mamă, al logofătului Ion Tăutu, din mica mea copilărie stăteam cu admiraţie şi respect înaintea unei litografii colorată, făcută la Iaşi şi care se afla în casa unchiului meu Teodor Tăutu, de mai multe ori primar în târgul Iaşilor. Această litografie mai trebuie să existe pe la anticraii şi Tavrali o poate găsi la d-nul Eugen Horovan, cunoscutul avocat ieşean, care e căsătorit cu o fiică a lui Teodor Tăutu- Această litografie purta în josul ei următoare inscripţiune: Marele logofăt Ion Tăutu şi jupâneasa sa- Ea înfăţişa pe marele logofăt, dar nu în postura de îngenuchiare, ci într’o postură bărbătească, în picioare cu acelaş costum pe care’l descrie d-nul Tafrali şi pe jupâneasa lui îmbrăcată la fel cum a văzut-o d-sa la Bălineşti, cu pălăria plăeşească pe cap şi ţinând ea în mână, nu soţul ei, biserica zidită de dânşii. Ce plăcere m-a făcut când, după mulţi ani la una din expoziţiunile Postume ale pictorului Teodor Aman, am dat peste originalul acestei litografii. Ea este în acuarelă, pe hârtie foarte subţire, îngălbenită de vreme şi purtând deasupra inscripţiunea următoare, scrisă de mâna lui Arnan: Le loghoteu Jean Teuto, et sa femme igprés la pontine a îresque 15 siècle dans l’eglise de Bălineşti en Moldavie- Vine apoi iscălitura T- A, într’o singură literă imită. Iată unde nedumerirea începe Teodor Aman, desigur că pe la 1860, a copiat această frescă după biserica din Bălinești, cum o spune el. A fost însărcinat de cineva, de guvernul de atunci, sau de o societate străină, cine știe? Dar în orice caz a copiat-o după fresca de la Bălineşti. De ce ha copiat întreaga frescă şi aşa cum a Pictat-o pictorul vechiu? Logofătul Tăutu, este prezentat în picioare, cu o atitudine bărbătească şi nu are biserica în mână. Logofeteasa însă o ţine fîn mâinele safe şi nu o prezintă nimănui. Nici urmă de Isus Hristos, de Sf. Neculae, de îngeri, de cei doi fii ai lui Tăutu şi nici de fiica sa- Atunci ce concluzie să tragem? Alta nu este decât aceia că Teodor Aman a fost la Bâlineşti şi în loc să copieze, în mod servil, fresca originală, s’a inspirat numai de dânsa şi a zugrăvit aquarela, după care s’a făcut litografia de care vorbesc- O altă ipoteză — care mi se pare neverosimilă — ar fi că a existat o altă frescă tot la Bălinești, pe un alt zid, pictură care a dispărut, dar desigur că atât d-nul Tafrali cât și autorul din Buletinul Comisiunei Monumentelor Istorice ar fi observat acest lucru-In orice caz, supun discuţiilor arheologilor noştri acest caz, neavând competinţa necesară ca să-l discut şi să-l rezolv. * Acest Ion Tăutu, a trăit pe vremea lui Ştefan cel Mare care, l-a însărcinat cu intuite solii, la regii Ungariei şi ai Poloniei- Tot el a fost însărcinat, de Bogdan, fiul lui Ştefan, ca să meargă la Constantinopole şi să închine ţara turcilor- Era primul contact puetnic al unui boer Moldovean şi al ţarei Moldovei cu Sublima Poartă- Legenda spune că, fiind introdus la Sultan, conform obiceiului, i s’a oferit diulme §i cafea- Cum ,el nu ştia ce este cafeaua, crezând că este un fel de rachiu sau sirop, a dat ceaşca Pe gât. S’a fript, dar nu a zis nimic, ceia ce a făcut mare, impresie asupra sultanului- Neamul Tăutulesc timp de trei secole dispare din istoria ţărei. De la 1500—1800 nu se mai pomeneşte nimic de familia Tăutu La sfârşitul veacului al optsprezecelea ea reapare, cu Ioniţă Tăutu, mare vornic, „Om bătrân şi cu ştiinţă şi în condei lucrător“, care este ministru pe lângă foarte mulţi domni şi care moare la 1827. Tot acestei familii aparţine un alt Tăutu, contimporan cu Ioniţă Tăutu Şi anume Comisul Ionică Tăutu, inginer de profesiune şi care este autorul primei Constituţiuni Moldoveneşti din 1822. Constituţia zisă a Cărvunarilor- CONST MILLE