Lupta, octombrie 1922 (Anul 2, nr. 239-262)

1922-10-07 / nr. 241

Hinti) II, No. 241 Director Politie CONST. MILLE ABONAMENTUL Pa 12 luni . .... 200 la Pe 6 Inul . L • • • • ii 100 lei Pe 3 luni « ... SO lei prSDACTIA SI ADMINISTRATIA i ^îJCURESTÎ, STR. SĂRINDAR 12 MERGEM LA Constantinopole ! Un noifel face al d-lui I. Brittanu i politica externă Se ştie care a fost sistemul, tactica d-lui I. Britianu când s’a războit la Paris cu consi­liul suprem. Când a încercat să conspire cu Italia contra Franţei, când cu Anglia con­tra Americei. De câte ori însă a avut nevoie de concursul a­­celora cu cari avea intenţia să... conspire contra celuilalt aliat, regulat rămânea izolat. Foarte explicabil. Nu mai a­­vea nimeni încredere în „po­litica“ d-lui Brătianu şi aşa se explică de ce actualul şef al guvernului nu poate uita nici azi pe d. Clemenceau pe care-l acuza mereu că a în­curcat Europa la Versailles ! Franţa însă cere aplicarea tratatului de la Versailles şi toţi aliaţii au acelaşi interes. Vrea d. Brătianu modificarea tratatului de la Versailles ? Cam aceasta reiese din comu­nicatul oficios ce l-a publicat „ Viitorul“ răspunzând la des­tăinuirile d-lui Caius Bredi­­ceanu în chestia Banatului ? Dar cu toate acestea în ac­ţiunea diplomatică pe care d. Brătianu o desfăşură de când a revenit în capul guver­nul­ui se observă un voice-face în politica externă. Aproape tot ce a criticat şi ironizat d. Brătianu în opo­ziţie când Take Ionescu a con­dus acţiunea pentru consoli­darea noastră externă, laudă azi şi nu se îndepărtează de la linia de conduită a fostului ministru de externe. Iată pe tapet, din nou, che­stiunea Orientului. Marii a­­liaţi nu sunt încă de acord. Care este punctul de vedere al d-lui Brătianu ? Merge cu Franţa contra Angliei ?. Cu Italia contra Serbiei ? De astă dată d. Brătianu îşi a amintit de jocul pericu­los de la Paris şi îşi a schim­bat sistemul, are acum o linie de conduită în acţiunea exter­nă care nu cadrează cu firea imperialistă a acestui mic po­tentat balcanic, D. Brătianu spune: „Româ­nia are şi ea interese mari de apărat în chestia Dardanele­­lor şi deci reclamă să-şi spu­nă cuvântul. Dar România vrea o soluţie pacinică, deci nu va trimite un­­soldat la Constantinopole afară dacă toţi aliaţii vor fi de acord. Când Italia, Serbia, etc. vor face expediţiuni militare, când­ Anglia şi Franţa se vor pune de acord în chestia O­­rientului, bine­înţeles că şi România nu se va izola de a­­liaţii săi mari şi mici, va pro­ceda la fel“. Acesta este azi limbagiul d-lui Brătianu. Precis tot nu se ştie ce vrea d. Brătianu, cum priveşte întreaga pr­oble­­mă orientală din punctul de vedere românesc. Şi din acea­stă chestie face un mare se­cret diplomatic de­şi se cu­noaşte in afară perfect atitu­dinea fie­cărui stat interesat în chestia Dardanelelor, căci­ ­ fiecare guvern îşi a fixat poli­tica luminând opinia publică europeană. Numai d. Brătia­nu învăluie de mister acţiu­nea sa diplomatică,­­ dacă există vre­una. Ceia ce am în­registrat asupra atitudinei şe­fului guvernului sunt afirma­ţiile ce le fac partizanii săi. Judecând după aceste afir­­maţiuni d. Brătianu se pre­zintă azi, în chestia Orientu­lui, cu totul sub alt aspect. De astă­ dată, trădează teama de a lua o poziţiune mai clară căci nu prevede ce vor face marii aliaţi. Pentru ce oare i-a pierit marele curaj de la Genova unde pretinde că a salvat Europa ? L. T. A. Iftcoronare firi prăsi Toate au intrat în prevederile programului Incoronărei — mai ales cele 70 de milioane au in­trat în bună parte în buzunarele guvernamentalilor ~~ de un sin­gur lucru însă a avut grija gu­vernul să scape la încoronare, de presă. »$* a găsit mijlocul. A declarat trei zile sărbătoare naţională, doară presa nu va pu­tea apare. Ce-i trebue ă­ luî Brătianu ca presa să întreţie viaţa serbărilor Incoronărei, ce-i trebue ca mul­ţimea să aibă ştirile despre în­coronare la timp, ce-i trebue ilustraţiile, reproducerea serbă­rilor?. .­­. Nimic. Cu cât se vor auzi nu­mai fluerăturile poliţiei şi se vor vedea numai fracuri şi galoa­ne cu atâta mat­­,mne­ditul ofi­cial, nimic din partea celor ce poartă zgarda guvernului! E perfect caracteristic pentru mentalitatea potentaţilor cari ne­ stăpânesc. P. D. GRANATE Un masaj agreabil Aui citit cazul ,,ocultistului” Săves­­cu care a intrat la dubă pe urma unui masaj hipnotic*­ pe care-l făcea cu­coanelor care veneau să-l consulte, masaj pe care puţini locuitori ai Ro­­mâniei Mari s‘ar da ‘n lături să-l facă, deşi nu sunt ocultişti ! Onorabilul ghicitor în reclama pe ca­re, « dedea la ziare, arăta că ,,des. ieagă misterul vieţii”, pe când el peh- • liyaaul desiegra pe cucoane la corset şi la rufăria intimă ! Bună-î­­neică, şi meseria asta de pre­zicător: parale, parale, damă, damă, şi se mai găseşte şi câte una care iii dă trei fire de păr — nu din cap! — ca s'o afumi și să-i faci de dragoste ! Să Ie dăm drepturi politice cucoane­lor că merită! , DESCA Creditat străini tățai sub liberali Se anunţă că ministrul de fi­nanţe va veni în sesiunea extra­ordinară — anume convocată în acest scop — cu o serie de mo­dificări aduse legal de consoli­dare a bonurilor de tezaur, aşa fel înjghebată şi votată în sesiu­nea de două zile de astă-vară in cât a ridicat obiectere ir­educ­tibile din partea consorţiului. ..Lupta“ a stăruit la timp asu­pra acestei chestiuni arătând că ea comportă revenirea asupra legei aşa cum a ticluit-o mini­strul de finanţe. Operaţiunea de consolidare nici nu a putut să exercite din această cauză înrâurirea cuve­nită­ asupra pieţei şi a credit­urii tărei.­­ Astfel, prima operaţie cu străi­nătatea, făcută de d. Vintilă Bră­tianu, nu a adus nici folos tărei, nici bună dispoziţie din partea pieţelor din afară. Fraţii Brătianu ar fi trebuit să ştie totuşi că sunt deochiaţi pe pieţele străine, că procedeele lor de guvernare cari constaţi, în a desface tot ce s’a făcut sub pre­decesorii lor, cari aduc astfel nesiguranţa în tranzacţiuni, sunt de mult una din cauzele pentru cari Creditul statului sufere se­rios. r­i . 1 Mai muţt: despotizmul politic şi economic al fraţilor Brătianu e foarte rău înscris la guvernele statelor aliate cari cred că Ro­­mănia-Mare trebue s’o isprăvea­scă cu arbitrarul balcanic a­l Ro­mâniei-Mich I1 k- ■. B. Vaida, ca vrm-minstru, a amit. de­ furcă în străinătate cu această reputaţie stabilită graţie fraţilor Brătianu şi aşa se explică de ce şi ori în decla­raţiile făcute „Luptei“ fostul prim-ministru şi ministru de ex­terne, atrage atenţia asupra fap­tului că reputaţia ţarei în opinia publică a ţărilor aliate este pe deplin compromisă de când gu­vernul actual a reuşit să-şi for­meze o majoritate parlamentară prin fraudă, jaf, bătăi şi omo­ruri. Creditul ţărei nu mai poa­te fi ridicat decât prin politica eco­nomică reală a unui guvern ieşit din voinţa nesiluită a întregei naţiuni. SILEX MOM III Mi D. ZAIMIS care a refuzat prezidenţia consiliu­lui de miniştrii, oferită de comitetul revoluţionar grec. D. VAIDA şi încoronarea D. Brătianu are o veche re­putaţie în ce priveşte specia­litatea sa în a nimeri la Ie­­rem la momentele în politica externă. Cu intrarea în război a aşteptat atâta până s’a topit frontul rusesc, pe Prinţul Ca­rol l’a dus la Petrograd când Rusia era în ajunul revoluţiei şi multe alte asemenea potri­veli cari arată cât de serios informat şi prevăzător e A- tot-puternicul României. Cu încoronarea nu a brodi­­t-o mai bine, căci dacă era se­rios informat asupra războiu­lui din Asia Mică, asupra con­secinţelor lui în Orientul Eu­ropei, asupra situaţiei din Grecia, Serbia şi Bulgaria, nu ar fi aruncat solemnitatea în­­coronărei în toiul gravelor e­­venimente la cari asistăm şi cari îşi au repercusiunea la noi. In declaraţiile făcute „Lup­tei“ d. Vaida arată cu drept în ce situaţie sunt puşi Suve­ranii noştri, nevoiţi a merge la încoronare când atât la A­­tena, cât şi în Serbia familiile regale înrudite nu au liniştea şi dispoziţia necesare partici­­părei la asemenea festivităţi şi când în toate Statele occi­dentale sunt la ordinea zilei aceleaşi grave preocupări. D. Brătianu ca orice bey o­­riental, care când e el ia pu­tere totul merge strună, nu s’a gândit de căt la gloria sa de a unge pe regele României Mari şi a sfida Partidul Naţio­nal din Ardeal, ocupând Alba Iulia cu încoronarea — doar a strica socotelile Partidului Naţional. D. Vaida­ a deschis ochii tu­turor asupra împrejurărilor în care prevederea primului ministru a aruncat evenimen­tul Incoronărei. SATURN FURIA contra d-lui Goldiş Dinastia Brătianu a avut mari speranţe că prin d. Goldiş va reu­şi să dizolve partidul naţional din Ardeal. Au încercat să-l aco­pere cu tot felul de onoruri, mi­siuni şi să-l înfigă în băncile partidului. S’au înşelat. N’au cu­noscut bine omul. De atunci me­reu repetă vorba răposatului Ion Brătianu, vorbă care, spun bră­tieniştii, e sfântă: „Ardealul e bun fără ardeleni D. Goldiş nu era şi nu este de vânzare. Deci a devenit un om „fără autoritate morală“ pentru dinas­ta Brătianu. D. Goldiş este in­transigent în atitudinea sa şi a rămas credincios luptător al par­tdului naţional. Deci d. Goldiş a devenit pentru liberali un „sepa­ratist“, un politician d­in şcoala de la Budapesta, etc. Atacurile vehemente cu cari este azi onorat­ă, Goldiş de că­­tre liberali pun şi mai mult în evidenţă personalitatea remarca­bilă a acestui luptător naționa­list care n’a putut fi atras în cursă de către dinastia Brătianu, R. X. Arza-le focul de gazete ! Banda de la Timişoara exe­cută dorinţa! In aşteptarea Constituaintei care să-i împlinească visul de a guverna în România­ Mare fără­ controlul presei, primul-ministru a văzut executată la Timişoara dorinţa sa de a da foc presei de opoziţie. N­er­one dădea foc Ro­mei. Modest tiran balcanic, d. Ionel Brătianu se delectează la flăcările câtorva sute de exem­plare din „Lupta“. Ele au fost incendiate în piftia teatrului din Timişoara de o bandă improvi­zată de ilustrul prefect local al d-lui general Văitoianu, care a găsit astfel mijlocul de a da flă­cărilor şi articolele „Luptei“­­în care se vorbea de traficul cu permisele de untură ale onorabi­lei. Asociaţii guvernamentale din TenMocira.­i­­ Focul purifică — şi-a zis pre­şedii de Timişoara — d-a cre­zut că scoate şi petele de un­tură. De altfel, incendiile fac parte din ultimul sistem perfecţionat de muşamalizare a afacerilor, ve­roase ale regimului. . . Cu incendierea gazetelor, de opoziţie în piaţa teatrului din Timişoara prefectul — model al d-lui general Văitoianu — nu a prea nimerit-o însă: gazetele pot fi prefăcute în cenuşă, dar reînvie zilnic din propria lor ce­­nuşă. * , Oricât ar angaja, deci, bande care să dea foc presei, „Lupta“ promite şî d-lui pr­efect de Temi­şoara şi d-lui ministru de inter­ne că din afacerea aceasta cel ce va ieşi ars nu va îi ziarul nostru. E. P. Wi­aigif|gi~­i $ #HPP——" Spre pacea orientala Conferinţa de la Mudania s’a deschis, turcii au evacuat zona neutrală şi dispoziţii op­timiste sunt semnalate în cer­curile conferinţei. Până şi pre­sa engleză recunoaşte succe­sul politicei pacifice a Fran­ţei care a convins pe Kemal să nu provoace nici un con­flict şi să se abţină dela orice acţiune in contra Ceanaru­­lui. Cu modul acesta toate in­venţiile şi zvonurile despre un războiu anglo-turc cad In bal­tă, odată cu speculaţiunile ce­lor interesaţi a vedea răsărind tot soiul de crize in ţările Mi­cei Antante. Cetitorii „Luptei“ au putut observa că ne-am abţinut a înregistra ştiri de bursă, că atât prin telegramele din străi­nătate, cât şi prin corespon­­denţele pline de fapte şi date ale reprezentantului „Luptei" la Paris i-am ţinut zilnic şi exact în curent cu mersul cri­zei orientale, atrăgându-le a­tenţia că toate sforţările se îndreaptă spre obţinerea unei soluţii pacifice. Momentul critic e conside­rat ca trecut şi toate urările amicilor sinceri ai păcei înso­ţesc lucrările conferinţei de la Mudania, premergătoare conferinţei generale la care va fi pusă în întregime ches­tiunea orientală. E. D. F. ....­ .................................................. ..... -rfimr-MimiE . Sâmbătă 7 Octombrie 1902 Director: EMIL D. FAGURE PUBLICITATE A ß® primeşte direct la Administraţia stat­elui şi la toate Agenţiile de publicitate 1 LEU HOMARUL IN ŢARA 2. LEI IN STRĂINĂTATE mummh acmuTAisi Mitraliera Generalului Goga: Taică generale, abea reluam relaţiile ei Palatul şi d-ta Îndrepţi mitraliera de la Flămânda, asupra Peleşului! Regele domneşte şi guvernea­ză când n are la cârma Statului dinastia Brătianu- De astă data Insă domneşte şi guvernează norod­ dinastia Brătianu- Noro­cul şefului partidului liberal a fost şi este într’adevăr colosal A murit Take Ionescu, un om care a avut o imensă popularita­te, vorbim de generalul A­veresen, ha ştiut să se folosească de ea pentru a creea o situaţiune nouă, _ -pismnif Twinulai'inn.tAn tlltr'n ini-11, * —» JE" - JT -----— w vernare stupidă şi ruşinoasă. Celelalte grupări din opoziţie îşi cheltuiesc puterile în mod ste­ril şi faţă de cIL izarea forţelor opoziţiei se resfaţă azi în Ro­mânia nouă cel mai oligarhic şi antipatic partid condus de un politician, care n a inventat pra­ful de puşcă, dar care ca un po­tentat balcanic ştie să profite de situaţia cei oferă adversarii săi politici. D. Ionel Brătianu e astăzi stă­­pânul absolut al regatului, mai mult decât vice-rege- Face ce vrea, ar putea să facă şi ceva mai mult. Ar putea să proclame şi republica- Regele este prizo­nierul actualului prim ministru-Nu credem că o asemenea situ­aţie poate conveni vre­unui su­veran şi mai ales nu credem că poate conveni regelui Ferdinand care, în cursul războiului, sa pur­tat bine, el un Hohenzollern care ha ezitat să tragă sabia contra Hohenzollernilor şi Habsburgi- Ior-Are, fireşte, şi regele partea lui de vină că dinastia Brătianu a reînviat şi a ajuns din nou, să domnească şi să guverneze- Dar vina cea mai mare este a poporu­lui Elre deşi încontinuu îşi mani­festă o adevărată ură contra di­nastiei, totuşi nu ştie să reac­ţioneze tocmai atunci când tre­buie. Aşa se explică de ce vree-re­­gele Brătianu vorbeşte şi proce­dează ca un potentat, hotărăşte el când şi cum să-l încoroneze pe rege, hotăreşte el când şi cum se elaboreze o nouă Constitu­ţie, hotărăşte el cum şi cui să se împartă pământul şi nu se sil­eşte să se scoboare la sate şi să spună ţăranilor că el, vice-regele Brătianu, împarte pământ ţăra­nilor. Cine vrea să schimbe această situaţie balcanică trebuie să pri­ceapă că trebuie revizuită tac­tica întreagă a opoziţiei- înainte de toate trebuie să dispară hao­sul şi opinia Publică să vadă clar instrumentul poetic puternic ca­re se opune dinastiei Brătianu şi pe care nici regele să nu-l mai poată nesocoti. După încoronare să nădăjdu­im că opoziţia va vedea situaţia MB, precum se prezintă şi va re­acţiona-A .­ ----—«88—0—0®*»—--­ Ariéch fhl? In interviewul acordat ziaru­­lui „Lupta“, d. Vaida Voevod de­nunţă cum ţăranii din Ardeal, adunaţi cu jandarmii, sunt siliţi să admire, în sunetele muzicilor militare „cum miniştrii în cos­tume de automobilişti, agăţaţi de coarnele plugului, fac pe ar­­lechinii demagogi“. Şi nici măcar atâta, domnule Vaida !... Lipsiţi de orice inteligenţă po­litică, liberalii n’au nimic din în­suşirile care au făcut pe marii derm­agogi ai istoriei. Sunt atât de a­­politici încât au isbutit să facă din încoronare o întreprin­dere de partid, punând pe Rege în penibila situaţie de a trebui să ridice din umeri, melancolic şi obosit, în faţa representanţi­­lor opoziţiei. In capul liberalilor nu sunt i­­dei politice — adică, idei care păstrându-şi esenţa, se adaptea­ză prin formă împrejurărilor da­te . In capul liberalilor sunt câ­teva beţe pe care le-au intitulat „principii“. Astfel de dragul „li­bertăţii“ comerţului, au încurajat pe toţi speculanţii, de dragul „de­mocraţiei sănătoase“ au scutit de dări marile instituţii financi­are — şi numai cu banul ţăra­nului şi al micului orăşean li­beralii cred că se poate încuraja o industrie naţională, se poate menţine fără crimă o reţea de căi ferate, se poate da funcţiona­rilor publici posibilitatea de a nu cădea în cerşetorie, şi unei aramate înfăţişare serioasă ! Se aud scărţăituri fantastice, domnule Vaida. Sunt fiarele ru­ginite şi beţele care trosnesc în capul fratelui Vintilă !... Liberalii nu sunt arlechini — sunt ciocli. I. FAUR. O NEDUMERIRE ARHEOLOGICA D-nul Taîrali, eruditul profe­sor de la universitatea din Iaşi, a publicat zilele acestea un stu­diu asupra biserici din satul Bă­­lineşti din judeţul Dorohoi zi­dită de logofătul Ion Tăutu, la sfârşitul veacului al cincispre­­zecilea. E interesant chipul în care d-nul Tavrali descrie fres­cele din lăuntrul bisericei cari re­prezintă pe ctitorul ei, logo­fătul Ion Tăutu, pe soţia, pe fii şi pe fiica sa. Această descriere este identică cu a­­nexa făcută de Buletinul Co­­misiunei Monumentelor Istori­­ce, înainte de războiu, care de­dea şi fotografii de pe această frescă şi în acelaş timp fotogra­fii de pe inscrinţnnmia njortij.hr telor-Iată cum descrie d-nul Tavrali frescul Tăutulesc: „Scena reprezintă la dreapta pe Hristos şezând pe tronul său de mărire, înconjurat de îngeri. Din stânga vine Intrio atitudine de închinăciune, îndoindu-şi ge­nunchii, logofătul Tăutu, îmbră­cat în haine boereşti, cu o manta de culoare verzuie, cu guler blă­nit, purtând îa cap un curios bo­net de o formă probabil musul­mană. Dânsul prezintă Mântui­torului biserica- Lângă el se ză­resc, două figuri mici deteriora­te, sunt cei doi fii ai săi: Pătra­­şcu şi Ion- îndărătul său se pre­zintă soţia şi fiica sa, iar mai vn sug de el e zugrăvit Sf. Neculae. „Costumul logofetesei şi al fii­cei sale este foarte interesant-Ambele poartă mantii lungi, bro­date cu flori mari de stil bizan­tin- Cămăşile lor, cu mâneci lungi, sunt naţionale. Broderia este discretă, alcătuită din peta­le de flori, de o culoare vânătă închisă, alternând cu una des­chisă . „Pălăria logofetesei este foarte curioasă , un fel de acoperă­mânt rotund cu bordură groasă jur împrejur. „Fiica logofătului Tăutu, pe ca­re o inscripţie de lângă ea o nu­meşte Anastasia, ca şi mam­a ei poartă la urechi nişte pandantifi lungi dintr o împletitură de măr­găritar etc.­. • Scoborâtor după mamă, al lo­gofătului Ion Tăutu, din mica mea copilărie stăteam cu admi­raţie şi respect înaintea unei li­tografii colorată, făcută la Iaşi şi care se afla în casa unchiului meu Teodor Tăutu, de mai multe ori primar în târgul Iaşilor. A­­ceastă litografie mai trebuie să existe pe la anticrai­i şi Tavrali o poate găsi la d-nul Eu­gen Horo­van, cunoscutul avocat ieşean, care e căsătorit cu o fiică a lui Teodor Tăutu- Această li­tografie purta în josul ei urmă­toare inscripţiune: Marele logo­făt Ion Tăutu şi jupâneasa sa- Ea înfăţişa pe marele logofăt, dar nu în postura de îngenu­­chiare, ci într’o postură bărbă­tească, în picioare cu acelaş cos­tum pe care’l descrie d-nul Ta­­frali şi pe jupâneasa lui îmbră­cată la fel cum a văzut-o d-sa la Bălineşti, cu pălăria plăeşea­­scă pe cap şi ţinând ea în mână, nu soţul ei, biserica zidită de dân­şii. Ce plăcere m-a făcut când, după mulţi ani la una din expo­­ziţiunile Postume ale pictorului Teodor Aman, am dat peste ori­ginalul acestei litografii. Ea este în acuarelă, pe hârtie foarte sub­ţire, îngălbenită de vreme şi pur­tând deasupra inscripţiunea ur­mătoare, scrisă de mâna lui A­­rnan: Le loghoteu­ Jean Teuto, et sa femme i­gprés la pontine a îresque 15 siècle dans l’eglise de Bălineşti en Moldavie- Vine apoi iscălitura T- A, într’o singură li­teră imită. Iată unde nedumerirea începe­ Teodor Aman, desigur că pe la 1860, a copiat această frescă după biserica din Bălinești, cum o spune el. A fost însărcinat de cineva, de guvernul de atunci, sau de o societate străină, cine știe? Dar în ori­ce caz a copiat-o după fresca de la Bălineşti. De ce ha copiat întreaga frescă şi aşa cum a Pictat-o pictorul ve­­chiu? Logofătul Tăutu, este pre­zentat în picioare, cu o atitudine bărbătească şi nu are biserica în mână. Logofeteasa însă o ţine fîn mâinele safe şi nu o prezintă ni­mănui. Nici urmă de Isus Hris­tos, de Sf. Neculae, de îngeri, de cei doi fii ai lui Tăutu şi nici de fiica sa- Atunci ce concluzie să tragem? Alta nu este decât aceia că Teodor Aman a fost la Bâli­­neşti şi în loc să copieze, în mod servil, fresca originală, s’a inspi­­rat numai de dânsa şi a zugrăvit­ aquarela, după care s’a făcut li­tografia de care vorbesc- O altă ipoteză — care mi se pare neve­rosimilă — ar fi că a existat o altă frescă tot la Bălinești, pe un alt zid, pictură care a dispă­rut, dar desigur că atât d-nul Ta­­frali cât și autorul din Buletinul Comisiunei Monumentelor Istori­ce ar fi observat acest lucru-In ori­ce caz, supun discuţii­­lor arheologilor noştri acest caz, ne­având competinţa necesară ca să-l discut şi să-l rezolv. * Acest Ion Tăutu, a trăit pe vremea lui Ştefan cel Mare care, l-a însărcinat cu intuite solii, la regii Ungariei şi ai Poloniei- Tot el a fost însărcinat, de Bog­dan, fiul lui Ştefan, ca să mear­gă la Constantinopole şi să în­chine ţara turcilor- Era primul contact puetnic al unui boer Mol­dovean şi al ţarei Moldovei cu Sublima Poartă- Legenda spune că, fiind introdus la Sultan, con­form obiceiului, i s’a oferit diu­­lme §i cafea- Cum ,el nu ştia ce este cafeaua, crezând că este un fel de rachiu sau sirop, a dat ceaşca Pe gât. S’a fript, dar nu a zis nimic, ceia ce a făcut mare, impresie asupra sultanului- Neamul Tăutulesc timp de trei secole dispare din istoria ţărei. De la 1500—1800 nu se mai po­meneşte nimic de familia Tăutu­ La sfârşitul veacului al optspre­zecelea ea reapare, cu Ioniţă Tău­tu, mare vornic, „Om bătrân şi cu ştiinţă şi în condei lucrător“, care este ministru pe lângă foarte mulţi domni şi care moare la 1827. Tot acestei familii apar­ţine un alt Tăutu, contimporan cu Ioniţă Tăutu Şi anume Com­i­sul Ionică Tăutu, inginer de pro­fesiune şi care este autorul pri­mei Constituţiuni Moldoveneşti din 1822. Constituţia zisă a Căr­vunarilor- CONST MILLE

Next