Lupta, ianuarie 1926 (Anul 5, nr. 1221-1245)

1926-01-14 / nr. 1230

# . Anul V, No. 1230 Director Politic CONST. HILLE 1 x s­i ABONAMENTUL Pe 12 luni ...... 400 lei Pe 6 luni •••■«• 200 lei Pe 3 luni......................... 100 lei REDACTIA si ADMINISTRATIA București, Str. Sărindar, 12 apare sub cenzura oficiala a Comandamentului militar ÎUNIVERSITATII Pagini 2 lei C Joi 14 lanusrie 1926 Director EMIL D. FAGURE PUBLICITATEA Se primeşte direct la administraţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate 2 LEI NUMĂRUL II ŢARA 4 LEI IN STRĂINĂTATE Dictaturile şi cenzura Să ne folosim de abuzul de pu­­tere al guvernului de a institui sta­rea de asediu şi cenzura militară pe timp de pace, cu puteri şi mai discreţionare decât pe timp de răz­boiu şi să examinăm puţin chestiu­nea din punct de vedere politic. Guvernul este tras la răspunde­re de cea mai mare parte a opozi­ţiei şi de cea mai mare parte a Presei că din interes politic n’a fost la înălţimea sa de sfătuitor al Coroanei, ba, din contră, intenţio­nat şi în­­scopuri de dominaţiune, a supus Coroanei sugestiunii şi sfa­turi interesate. Intru­cât oare acuzarea aceasta are măcar pe departe vre­un carac­ter sediţios şi trebue împiedecată şi de a i se face dovada că e ade­vărată şi de a se putea produce pe cale de presă ? Este presa lipsită de răspundere legală în România? Se bucură ea oare de impunitate ? Nu a venit regimul care recurge azi la cenzură şi a înăsprit prin Constituţia sa de partid regimul presei ? De ce se teme guvernul de da­rea în judecată a ziarelor cari-l a­­tacă? Contestă el justiţiei legale patriotismul şi energia de a trimite la puşcărie pe acei cari şi-ar per­mite a acuza fără a-şi putea sus­ţine înaintea ei acuzaţiunile ? Este România un stat organizat, cu legi şi o justiţie ? Ce înseamnă oare când pe timp de pace un guvern dovedeşte în mod constant ani de zile de-a rân­dul că, în deosebire de altele, el nu poate guverna normal, ci nu­mai cu stări excepţionale ? De ce să fie aceasta o dovada că nu el e un guvern de violenţe, ci ea împrejurările sunt excepţio­nale? Şi de ce în mod constant îm­prejurările excepţionale, sau ceia­­ce el califică astfel, se produc nu­mai sub regimul său? Nu sunt acestea tot atâtea pre­­zumpi­uni că vina e a lui, că mare parte din împrejurările pe cari Ie califică de excepţionale spre a pu­tea recurge la măsuri excepţionale, sunt creeate de el însuşi în anumi­te scopuri politice ? Guvernele sunt ele reprezentan­tele lui Dumnezeu pe pământ ? Socoteala o datoresc ele uui zeu depărtat, ori tatei ? Unul din profesorii facultăţei de drept din Paris, d. Gaston Jtz.6, «punând această întrebare», răs­punde: „Guvernele n’au alte puteri de­cât ace­ea pe cari i Ie încredinţea­ză naţiunea; ele n’au altă autorita­te decât aceia pe care le-o acordă încrederea cetăţenilor. Oameni foarte cum se cade, aduşi la pute­re prin ambciţii politice, au prilejul de a face proba insuficienţei, inex­­perienţei, slăbiciunei lor. Şi nu poa­te fi altfel: guvernele nu sunt de­cât oameni. Dorinţa arzătoare de a face bine nu ajunge. Interesele în joc sunt prea grave pentru ca amiciţiile şi camaraderia politică să acopere slăbiciuni cari pot com­­promite salvarea unei ţă­ri­„De altă parte, spiritul de auto­ritate se desvoltă repede la guver­nanţi, autoritatea legitimă se în­toarce repede în dictatură şi în des­potism. Confuzia se stabileşte uşor în spiritul guvernanţilor intre se­curitatea tării şi menţinerea la pu­tere a unor amici politici. Această conduce repede pe guvernanţi să piardă din vedere una din bazele fundamentale ale instituţiilor poli­tice ale democraţiilor libere, anu­me LEGALITATEA. „Nu se poate repeta îndeajuns : principiul legalităţei este volant­ul regulator al maşinei politice, ile­­galitatea de sus provoacă anarhia de jos şi-i dă o scuză. „Dictatorii nu sunt mai puţin primejdios­ ca anarhiştii. Unii şi alţii se slujesc de violenţă şi ilegali­litate pentru a atinge scopurile pe care le cred utile. Contra anarhiş­tilor sunt jandarmii; contra dic­tatorilor este critica gazetelor, li­bertatea presei“. Acestea le proclama profesorul Gaston Jezé studiind regimul ju­ridic al presei în Angi­a, nu numai pe timp de pace, ci şi pe timp de războiu. Asupra lor vom reveni, ca o tre­ime să­ facem să pătrundă adânc în conştiinţa cetăţenească caracte­rul sacru al libertatii presei şi pre­ţul pe care-l are pentru interesele superioare ale patriei. emil d. pagube Miei un echivoc devorat** încearcă printr-un reportaj asupra campaniei pe care un mior a pornit-o contra prin­țului Barbu Știrb­ey, să tragă concluzia că faptul că o foaie care ar fi pa­tronată de d. Argetoianu, duce o astfel de campa­nie, înseamnă că nu există încă nici o cer­titudine că succesiunea la guvern va aparţine partidului naţional. Se încearcă a se creeă un echivoc. In realitate aşa cum se prezintă andi situaţia, par­tidul naţional este şi mai sigur că nu există nici o soluţie pentru dezlegarea gravei şi complicatei cri­ze interne de­cât aduce­rea sa la putere. Partidul naţional este arbitrul situaţiunei. Cu toate acestea frun­taşii cari îl conduc nu şi­­au modificat punctul lor de vedere în chestitenea colaborărei cu ţărăniştii, o doresc sincer, stăruesc la realizarea ei. Intrigile şi încercarea de­ a se creea vre­un echi­­voc, nu mai pot folosi la nimic. Partidul naţional vine la guvern, in condiţiunile extrem de grele creiate de nefasta guvernare brătie­nistă, dar vine împins de curentul întregei ţări. Lt. Subiecte de actualitate Porcul E­­mn animal cu botul lungusţ, care se numeşte rât, cu coada sfre­­­dei, ceea ce a făcut pe Eminescu să cânte : Purceluş cu coada sfredei. Porcul este un animal util şi dră­guţ. Mai întâi, el descopere deli­cioasele trufe, acolo unde sunt,­ în special în judeţul Perigord din Fra­ţa de unde a eşit numele trufelor din Perigord. Din carnea lui se fac atâtea bunătăţi. Când nu a ajuns încă porc, ci simplu purcel, şi încă purcel de lapte, el ne oferă delicioa­s de bunătăţi numite purcel de lapte, îngrăşat şi bine hrănit, el ne dă caltaboşi, cârnaţi de purcel, cari realmente sunt de porc ; ne dă şunci, costiţe afumate, slănină, pi­cioare cari servesc la piftie ; pielea lui rumenită este un deliciu şi se numeşte şorici, deasemenea slănina cu varză este o mâncare scumpa românului ; capul lui servă ca Va­ Silcă de Crăciun şi de Anul Nou-Porcul, deşi este atât de util, e şi mult calomniat, din cauză că îi plac mult murdăriile. Dar omul nu tră­­eşte din murdărie materială şi mo­rală ? Când este vorba de porcărie, s-ar putea zice mai bine omenie. Dar pentru că omul este animal su­perior, el calomniază porcul după ce îl mănâncă fript* „Eşti un porc, faci porcării, porc pe de câine, şi alte multe insulte seama bietului porc“. Numai sfântul Anton a ştiut să-l aprecieze şi să-l iubească. El şi l-a făcut tovarăşul de viaţă. Nu­mai puţin la apreciat într’un cuvânt Monsslet, numindu-l : Mon ange. In viaţa politică mulţi oameni sunt simpli porci în adevărata accepţie a cuvântului. Sfântul Ignat, patro­nul zilei de 20 Decembrie, este şi patronul porcilor căci în această zi se face sacrificarea porcilor pentru Crăciun. E o nedreptate iarăşi pentru porc­i p­ntru femei căci când este vor­ba de desfrâu, de luxurie, porcul este iarăşi pus în evidenţă, porcul care este, se zice, un element de imoralitate- De ce ? Nimeni nu pot­spune. Afară de faptul că uneori scroafele îşi mănâncă puii,­­ luând exemplu de la Saturn care avea obi­ceiul să-şi mănânce copiii. Numi vor­ba că multe femei cari îşi ucid co­pii, îi aruncă pradă porcilor. Dar văd că mă întind. Condeiul este rău şi perfid sfătuitor şi de aceia încheiu acest poem al porcu­lui, de teama confiscărei, ceea ce ar fi pentru guvernul d-lui Brătianu o nouă porcărie. Pe mâine : Hârtia. CONST. MILLE SOTECA Singura chestie pe care o ţinem deschisă Guvernul şi-a organizat un serviciu special de pu­blicare selecţionată a u­­nor anumite interviewuri ale Principelui Carol in­­tr‘o „anumită“ presă care s-a „înrudit“ cu această o­­cazie cu primul-ministru şi publică interviewurile ca­ri convin guvernului şi nu numai nu se confiscă, dar se exploatează, deşi fac altora morală că nu consideră închisă chestiu­nea aşa cum a rezolvat-o Consiliul de la Sinaia şi ratificarea Parlamentu­lui. In deosebire de presa „înrudită“ cu guvernul, „Lupta“ considerând ches­tia închisă nu publică in­terviewurile selecţionate de guvern in scopul de a le exploata in folosul său, căci ar fi şi nedrept să pu­blice ce-i place guvernu­lui, iar interviewurile cu Prinţul Cărei prin care se stabileşte neîndoios ca­racterul politic al actului său, să nu poată fi publi­cate, fiindcă nu permite cenzura. Care este clar atitudinea cea mai reală ? Aceia a foilor „înrudite“ cu guvernul, care au per­misiunea de a publica lu­crurile selecţionate de gu­vern ? Sau aceia a „Luptei“ con­fiscată şi cenzurată, care consideră definitiv închi­să chestia crizei princiare dar ţine deschisă pentru ziua când cenzura va dis­pare odată cu regimul, singura chestie care inte­resează viaţa politică a ţarei , răspunderea gu­vernului în tulburarea care domneşte şi care nu poate dispare de­cât oda­tă cu el. S. U. R. Să fugim de politică n­,ii şi de costume Domnişoara X, e o fată vioaie în vârstă de 20 de ani. Are părul negru, tăiat scurt, ochii negri şi neastâmpă­raţi, gata oricând să cocheteze cu în­tâia privire a vreunui necunoscut, rochie scurtă şi ciorapi de mătasă gri. E profesoară de franceză» Domnul Y, cu 5—6 ani mai în vârstă decât domnişoara, e tăcut şi grav ca un început de toamnă. E profesor de germană şi pedagogie. Domnişoara e o mare amatoare de baluri. Dealtfel are şi costum naţio­nal şi cunoaşte bine fox-trot-ul. E aleasă permanent regina balului. Domnul trăieşte în lumea visurilor sale, cu Kant, cu dialectica lui Hegel, iar când are accese sentimentale, ia licori calmante de la amicul său Heine. Deşi au o mentalitate atât de deo­sebită, cei doi se iubesc totuşi. Dom­nişoara îl îndeamnă şi pe el să-şi facă un costum naţional pentru bal. Domnul cedant ca toţi îndrăgostiţii, nu o contrazice, dar plecat de la în­tâlnire stă şi meditează: „Un costum naţional pentru bal ? Aşi fi deadreptul un bufon, un arle­chin, un păpuşoi ridicol. E drept, îl poartă foştii mei consăteni, plugari­i, oamenii aceia cu obiceiuri patriar­hale, cu graiul înduioşat de suferinţe, cu trupul copt de arş’ţa soarelui de vară, dar mie, care n’am nimic din patriarhalismul şi particularismul vieţii vegetative rurale,cum rai-ar sta ? N’ar râde cu hohote­le­ne, când m’ar vedea cu cojocel şi cu panglicuţe ? Cel puţin dacă aşi fi un agitator politic..." Domnul are dreptate. In măsura în care civilizaţia se răspândeşte, ea are o tendinţă de uniform­­are a obi­ceiurilor şi a portului indivizilor şi popoarelor. Domnul profesor de germană de la Oradea Mare sau de la Cernăuţi e a­­celaş ca înfăţişare exterioară cu pro­fesorul din Buenos Aires sau de la Capto­wn. Ba, în faţa penetraţiei civilizaţiei nici satele nu pot rezista. Chiar ţă­ranii adoptă încetul cu încetul cos­tumul europenesc şi încep să se ase­mene unii cu alţii la înfăţişare. C. FAJUBA Ofilina Mwrk­esiin PARIS 12 (Rador). — D-rul Roux a anunţat in şedinţa de ori a Academiei de Ştiinţe că d-nii Ra­mon şi Zeller au realizat o anti­toxină, dând imunitate complectă şi durabilă împotriva tetanos-ului. D-rul ROUX I mm Dictatura brătienistă în .....legitimi apărare! După zece zile de mormântală tă­cere foaia guvernului a primit pro­cură să explice de ce ni s’a aplicat cenzura militară. Cu câteva zile, Înainte de consi­­­liul de Coroană, atunci când am dat un vileag tot ce s’a pus la cale, am prevenit opinia publică că ni se va flutura iarăşi, de către guvern, stin­dardul naţional, că se va invoca ia­răşi raţiunea de Stat şi că, din nou, pentru a mia oară, vom fi denunţaţi ca nişte.., trădători, înstrăinaţi, ca nişte răufăcători cari „bravăm con­ştiinţa unui neam". Aşa s’a în umblat. Reptila guver­­nului ne onorează cu toate aceste epitete şi într’adevăr denunţă „Lup­ta" ca pe un organ care... bravează conştiinţa unui neam şi care a pro­vocat... Statul să se pună faţă de noi in legitimă apărare ! Stupiditate şi idioţie. Conştiinţa naţiune­ bravată ? De către cine ? De către cei de la „Lupta" ? Râd şi curcile. Opinia publică simte acum bine cine a bravat conştiinţa, gu­vernul simte la rândul său reacţîu­­nea actului de bravare. Statul nu legitimă apărare ? Cine şi prin ce anume act a fost atacat St.’ ...unta’* ameni"'”'. C­t. a Statului ? Râd şi curcile. Statul are într’adevăr nevoie să fie pus in legitimă apărare, dar numai nu contra bandei dictatoriale dela guvern care ne-a târât In no­­roiu şi a creeat ţărei cea mai de­­zastroasă situaţie* Dacă guvernul acesta nu s’ar fi cramponat la cârma Statului, daca el ar fi fost gonit acum câteva luni, Statul, naţiunea, ar fi fost ferit«, de edruncinătoarea frământare de a­­­cum, a cărei răspundere o poartă Întreagă, frământare pe care nu a­­cest guvern va fl In stare s'o poto­lească, ci din potrivă, zilnic o va spori. Prima măsură care se impune dlar pentru apărarea Statului, este izgo­nirea guvernului şi apoi o Înţeleaptă­xaminare a situaţiunei spre a reda ţărei liniştea adânc tulburată azi. R. X. Cine speculează durerea regelui Guvernul nm are îndrăzneala să ridice capul şi să pronunţe­., excomunicarea din viaţa politică a partidului national! Pentru ce? Pen­tru că — o spune ,,­Vitorul”—d. Ma­riu speculează dureroasa abdicare şi s’a opus la votarea regenţei. D. Maniu speculează durerea re­gelui ? Preşedintele partidului naţional reintorcăndu-se în Capitală după consiliul de Coroană, a convocat ziariştii şi le-a spus: — Consider chestiunea renunţa­tă ca definitiv închisă. Dar d. Maniu s’a opus la votez­rea regenteil — adaugă oficiosul guvernului. Aşa este, exact. D. Maniu s’a opus la instituirea regenţei din pri­mul moment, a respins apelul d-lui Brătianu şi a motivat la tribuna Ca­merei, pentru ce respinge regenta. D. Iorga s’a rostit mai drastic* Regenta a fost respinsă şi de Par­tidul ţărănesc prin glasul d-rului Lupu. Regenta a fost respinsă și de ge­neralul Averescu care a plecat os­tentativ de la Cameră. Aceasta înseamnă a specula du­rerea regelui? Şi dacă aşa este, a­­poi de ce să fie învinuit numai d. Maniu ? Speculatorii durerosului eveni­ment care ţine în continuă şi cres­cândă frământare întreaga ţară, sunt pe banca ministerială. Speculanţii aceştia se menţin prin baionete şi cenzură, răspân­desc contra partidelor de opoziţie cele mai mizerabile infamii, mint ne suveran şi vor să-l împingă la instituirea unei formale dictaturi pentru ca vinovatul cel mare, d. I. Brătianu, să poată scăpa de răs­pundere. L. T. A. Expunerea d-lui Doumer PARIS, 13 (Rador). — D. Doumer a fost ascultat ori de comisia finan­ciară a Camerei. Ministrul de fi­nanţe a insistat asupra necesităţii de a asigura venituri imediate pentru a evita inflaţ­unea; d. Doumer a de­clarat că în cursul lunei Decembrie eşirile tezaurului au depăşit cu 2.450 milioane intrările. Sforţările parţiale nu mai sunt suficiente. Este nevoie de un efort general şi energie pen­tru asanarea situaţiei financiare. Granate Ungaria cea nouă Ştiţi cam la organizată banda da falsificatori da bancnote de la Budapesta? Un print dădea banii pentru ma­şină şi hârtie. Un general dădea clădirea oficială In care să se facă operaţiile. Un director general al siguranţei generale dădea paza. Un secretar general la Externe de­dea servietele şi cafenie botezate „ch­iar diplomatic“ cu cari se trans­portau în străinătate produsele fa­bricii. Iar un episcop dedea... binecuvân­tarea! După cum vedeţi toate elementele necesare unei organizaţione oficiale, serioase, erau întrunite. Şi oamenii aceştia voiau să via la guvern! Se putea foarte bine ca onorabi­lul d. Windischgraetz să ajungă mâine prim-ministru şi să confere la Liga Naţiunilor ca d-nii Briand şi Cham­berlain! — Mari sunt minunile tale, Ungarie cara te deştepţi! A DESCA Accidentele de tramvai ,,Faptele diverse“ au înregistrat în ultimele zile alte câteva accidente pe linia tramvailor. Faima de asasină îi e deci dragă instituţiei liberale pe­cetluită de Carp cu ferul roşu. Aceleaşi şi aceleaşi constatări şi re­flexii ne sunt impuse de modul defec­tuos al circulaţiei vagoanelor de S. T. B.: personal amărât, prost plătit, ne­instruit, nedisciplinat, frâne care nu se supun manevrei, cu promptitudi­ne, vagoane insuficiente, curse nere­­glementate, viteză nebunească. Avem de câteva luni de zile nume­roase autobuze. Problema circulaţiei a fost, se ştie, îmbunătăţită radical prin introducerea lor. Circulă cu multă frecvenţă şi cu relativă iuţeală. Nu-ţi mai pierzi slujba din pricina întârzierii ce sufereai când mergeai cu tramvaiul. Ei bine, aţi citit odată măcar ştirea vreunui accident provo­cat de ele ? Vă poftim să arătaţi un caz. Ceea ce nu tot astfel se poate spune cu privire la S. T. B.-ul care de două­­trei ori pe săptămână alimentează rubrica „faptelor diverse“ din gazete. Nu vom merge până la a cere su­primarea acestor dătătoare de moarte instrumente. Dar vom da cetăţenilor sfatul să se urce cât mai rar într’în­­sele , de exemplu numai atunci când au timp de pierdut sau când vor să arunce din spate povara vieţii­­. i Creionul actualităţii Noul patriotism maghiar — Ce faci, amice, îmi ş­t­er­p­ele­şti portofelul ? — Pardon, săvârşesc o operă eminamente pa­triotică ! Proclamarea grevei generale a avocaţilor Moţiunea votată de congres In adunarea­­­xtraordinară a de­canilor şi membrilor Consiliului ge­neral al Uniunii avocaţilor din Ro­mânia, care a avut loc la Palatul Justiţiei din Bucureşti în zilele de 9 şi 10 ianuarie sub preşedinţia d-lui Dem. I. Dobrescu, Presidenţial Uniunii avocaţilor din România, sa votat următoarea moţiune: PRESTIGIUL LEGALITĂŢII SCĂZUT Având în vedere raportul şi ex­punerea făcută de d. president al Uniunii, pe care şi-l însuşeşte în to­tul asupra legiferării de reformă şi unificare legislativă, asupra forma­lismului şi fiscalismului judiciar care au desfiinţat justiţia ţării. Având în vedere că legiferarea de reformă şi de unificare legisla­tivă de după război, făcută fără co­laborarea somităţilor, de elabora­­tori necunoscuţi, pe sub ascuns, fără un spirit conducător unitar, fără discuţiuni publice şi parlamen­tare, acuzată de interese private şi de falsificarea votărei, a făcut ca, în ţara noastră să scadă prestigiul legalităţei, a făcut ca legile noastre să fie aşa de streine de spiritul nos­tru naţional şi atât de încurcate şi de contradictorii, încât putem spune că poporul nostru trăeşte fără legi. HAOSUL UNFICAREI LEGIS­LATIVE Având în vedere că unificarea noastră legislativă, făcută fragmen­tar, fără plan general şi din spirit regionalist făcută, numai de ju­riştii din Regat, care unificau legi pe care nu le cunoşteau, a dus la încurcarea legilor unele prin altele şi la atâtea contraziceri şi contro­verse în­cât putem spune că în le­gislaţia noastră este un adevărat haos al unificărei legislative, care a încurcat şi justiţia regatului şi a noilor provincii. Având în vedere că Congresul avocaţilor la Cernăuţi din 1925, a avut dreptate să declare, că legea accelerărei judecăţilor este o lege inaplicabilă, căci aplicarea ei a ară­tat-o şi mai inaplicabilă de cum a bănuit congresul. SE DISTRUGE JUSTITIA TARII Având în vedere că „legea accele­rărei judecăţilor'* a introdus in jus­tiţie un atât de mare lux de forme, de formalităţi şi decăderi, în cât a­­ceastă lege a transformat justiţia într’o adevărată cursă savantă de chiţibuşarii, în care s’au încurcat şi toţi juriştii şi toţi împricinaţii; că într’o ţară cu mulţi analfabeţi, în care poporul nu cunoaşte legile noui, trăeşte încă sub obiceiurile vechi, într’o ţară în care nu există acte de proprietate şi atunci când există se obţin cu greu, această lege care cere depunerea actelor într'un termen scurt şi sub pedeapsa decă­derilor, a făcut imposibilă intenta­rea unei acţiuni, a redus numărul acţiunilor cu 80% şedinţele preli­minare din toată ţara în care le­giuitorul îşi punea atâtea speranţe, n’au trecut de zece, astfel că a­­ctastă lege n’a accelerat ci a dis­trus justiţia ţării. CHITIBUSERIA FISCALA Având în vedere că fiscalitatea judiciară exagerată, a născut chiţi­­buşeria fiscală, care dezonorează justiţia, pentru că duce la pierde­rea unui drept sfânt, pentru lipsa unui timbru de o centimă; că ea cerând taxele şi impozitele chiar de la intentarea acţiunei, pune o pie­­decă împricinatului inocent în cău­tarea dreptăţei; că, impozitele pe ac­ţiuni calculându-se la suma care se cere, iar nu la aceea care se a­­cordă de tribunal, în cazul când tribunalul acordă mai puţin de cât s’a cerut şi chiar mai puţin de cât s’a cheltuit rămâne că statul per­­cepe un impozit fără nici o bază fiscală sau morală. TAXE EXAGERATE Având în vedere că noul proect asupra taxelor şi impozitelor pe ac­tele juridice procedurale, este atât de exagerat, în­cât el distruge in­­stituţia în ţara românească, iar prin dispoziţiunea plină de o crudă ironie, că cel care locueşte pe o chirie anuală de două mii de lei la ţară şi trei mii de lei la oraş, este un om bogat şi nu poate profita de un act de paupertate, acest proect constitue implicit o declaraţie imo­rală, că numai cel bogat poata să-şi caute justiţia la tribunal. Având în vedere că mărirea ta­xelor şi timbrelor aproape de cinci ori şi mărirea de aproape­ trei ori a impozitelor progresive şi propor­ţionale pe actele juridice procedu­rale, care merge de la 0,40% la 1 la sută, cu inovaţia de a plăti impozi­­tul şi la facerea apelului; supune­rea inculpatului la timbre şi impo­zite în acţiunile penale şi chiar da la începutul procesului cum şi­­ toate impunerile noi din proect, scumpesc atât de mult justiţia la cât o desfiinţează. IMORALITATEA Având în vedere că taxele şi im­pozitele fiscale pe actele economice prevăzute în proect, sunt atât de a­­xagerate în­cât ele vor zădărnici circulaţia bunurilor, vor tulbura profund viaţa economică a ţărei şi ca pentru toate legile excesive, se va crea funcţiunea imorală de inu­­darea acestei taxe, pe care le vor plăti numai cei cinstiţi, devenind astfel un impozit pe cinstea cetăţea­nului. Având în vedere că toate acest cauze vechi şi exagerate în timpu din urmă, au ajuns să închidă tri­bunalele pentru căutarea dreptăţei, care va mări revolta generală, va da rol administraţiei conrupte în locul justiţiei cinstite şi va duce le facerea dreptăţei prin sine însăşi, tocmai în aceste timpuri când jus­tiţia a devenit singura, supapă de siguranţă. ALARMA Având în vedere că dacă statul are nevoe de venituri, el trebue să şi le scoată din impunerea luxului şi viţiilor care dizolvă societatea, iar nu din impozite pe nevoia de justiţie, care consolidează ţara. Având în vedere că avocaţii au competinţa şi datoria socială de a da alarmă asupra acestor pericole şi de a apăra cu orice risc fiinţa justiţiei ameninţate. Având în vedere că Corpul avoca­ţilor îşi face trista datorie patrio­tică şi naţională, ca prin mijloace grave, pe care le regretă din suflet să atragă atenţia tuturor Corpuri­lor constituite asupra relelor care desfiinţează justiţia română, în sta­tul nostru tânăr şi agitat, care nu se mai menţine de­cât pe ultimele două coloane ale edificiului social: armata şi justiţia. PROCLAMAREA GREVEI AVO­­CAŢILOR PENTRU ACESTE MOTIVE Adunarea extraordinară in una­­nimitate, declară greva generală a avocaţilor din toată ţara, deleagă p? d. president al Uniunii şi Comi­­siunea permanentă a Uniune! avo­caţilor, să atragă atenţiunea auto­rităţilor îndrituite şi să obţină re­citiţi continuarea în pegL R-«. m

Next