Lupta, ianuarie 1931 (Anul 10, nr. 2746-2769)
1931-01-01 / nr. 2746
* V mm* ix. no. 2746 COM ST. MILLE Fost director politic: Decembrie 1921 -Februarie 1927 ABONAMENTE Pe 13 Luni ......... SOI Pe 6 .................................................403 Pe 3 . ......... 200 IN STRAINATATE DUBLU Redacţia şi Administraţia BUCURESTI STR. CONST. MILLE, 12 (Sărindar) mit KüM» Anul nou de bucurie! „Cu bucurie?” Pe aceste vremuri de criză şi de budgete cu reduceri de salarii şi poate şi de personal? Da. Este adevărat că anul pe care-l îngropăm la noapte a fost nespus de trist şi de decepţionaţii. Cu recolta cea mai frumoasa, am intrat în criza cea mai acută. Pe holdele cele mai bogate s’au luat preţurile cele mai reduse^' De astă-dată însă ne-am trezit parcă la vreme, am luat câteva măsuri prevăzătoare, altele sunt în curs de execuţiune, aşa că e nădejde ca stavilele ridicate să oprească prăbuşirea, care pândeşte parcă întreaga lume, dela războiu încoace. Avem însă impresia ca dacă ştiinţa economică, în general, a dibuit cam pe întuneric, fără a stabili până azi nici diagnosticuri precise şi încă mai puţin tratamente sigure şi salvatoare, organismul social al omenirei a găsit într’însul rezerva de optimism şi de energie care-1 face să reziste, învingând răul care-1 minează. : ‘Armatura economică trosneşte în multe din încheieturile ei, armatura morală, sufletească, e însă rezistentă, fiindcă ea se întemeiază pe instinctul primitiv al conservărei. Omenirea nu va pieri, nici după criza mondială de azi, dacă a supravieţuit catastrofei şi cataclismelor din ultimul decentiu. Nici războiul, nici cutremurele, nici vulcanii n’au putut-o distruge. Asta dovedeşte că oricât de veche e pe pământ, cheresteaua e încă bună şi dispariţia, de atâtea ori prevestită, trebue amânata cu cel puţin câteva secole. Nu scapă aşa de uşor pământul de buruiana rea a omului. Fiindcă, au remarcat, ea ,cât îi ţnerge măi prost, făptura omenească se îndârjeşte împotriva vitregiei vremei şi a împrejurarilor. Dacă nu poate învinge prin ştiinţă şi iscusinţă, învinge îndurând şi răbdând. Românul e un vechiu specialist în această materie. Din specialitatea aceasta a lui, i s’a tras supremul optimism: „Românul nu piere”! Sub diferite forme, credinţa aceasta a vremurilor de desnădejde şi-a găsit acum, din nou, consacrarea. Intr’un raport de economist expert, americanul Parker Willis după ce a cutreerat ţara în lung şi în lat, a spus în rezumat: —■ Să nu vă plângeţi prea mult, fiindcă nu numai că alţii stau mult mai prost ca voi, dar pe când mulţi nu prea au pe ce se bizui în viitor, voi, slavă Domnului, nici n’aţi apucat să gustaţi din bunurile şi bogăţiile voastre. Iar în Cameră, d. Iorga, pe care Istoria şi sufletul îl aşează deasupra Economiei politice, a făcut o profesie de credinţă cu atât mai optimistă cu cât „prevederile budgetare” erau mai pesimiste. . . In ciuda tuturor crizelor şi bugetelor de mizerie, să fim, deci, optimişti. Să reînviem înţelesul vechei filosofii din devizele „crede şi te vei mântui”, „voeşte şi vei putea”. Să credem în ceea ce ştim că e mai tare în noi: puterea de a rezista greutăţilor oricât de mari — fiindcă totuşi sunt trecătoare. Să credem mai ales în posibilităţile noastre, cari sunt nesfârşite. Şi mai ales să credem în steaua noastră, care s’a dovedit că ne călăuzeşte totdeauna spre ţelurile scumpe sufletului nostru. Să voim cu tărie şi vom putea din ce în ce mai mult. Să muncim cu nestrămutata credinţă că nu există putere care să birue totulca munca stăruitoare. Să ne umplem mintea şi inima de aceste mari adevăruri şi vom înţelege de ce, în ciuda restriştei de azi, putem striga: — Anul nou cu bucurie! EMIL D. FAGURE Granate Cu paharul in mână Anul nou! Să zicem bogdaproste cei cari am ajuns şi până aici, căci — vă spun drept — nu mai credeam! Bine ’nţeles că şi câinele iese din iarnă, dar numai blana lui ştie cum! Tot aşa şi cu populaţia României Mari care, de vre-o doi ani, a uitat cu totul de belşugul care era atât de obicinuit, pe aceste meleaguri. Totuşi, de ce ne-am văita? D6' ce n'ali spera in zile mai bune? Și definitiv n’o să fie d. Madgearu vecinie ministru; o să mai vie şi d. Chirculescu şi in locul d.lui Mihai Popovici o să-l mai vedem odată şi pe d. Tmered Gonstanlinescu sau pe d. Goga! Nu e aşa că atunci totul se va schimba, că va fi belşug şi însufleţire de la Nistru până la Tisa?! Când avem asemenea perspective, când avem de ce ne ancora speranţele şi iluziile, de ce să nu primim Anul Nou cu inima uşoară?... Şi totuşi, lăsând gluma la o parte, suntem siguri de zile mai bune. Nu politicanii le vor opri sau le vor creia. E însăşi vitalitatea nealterată a Naţiunii care le va răspândi, cu mână dornică, pe toate plaiurile. Şi până atunci, care cu ce are: unul c’o cupă de şampanie, altul c’un pahar de vin, altul cu unul de sifon să ’nchinăm şi să ne urăm: — La mulţi ani! (Mulţi — bine ’nţeles — dar şi ceva mai bunicei!) DEŞCA O măsură pripită Suspendarea d-lui St. Brădişteanu D. St. Brădişteanu — directorul general al, cultelor — a fost suspendat din serviciu, pe ziua de 29 Decembrie a. c. şi a fost trimis înaintea comisiunei disciplinare pentru „atitudine şi expresiuni nepermise faţă de autorităţi”. Socotim că ministerul instrucţiunii publice a săvârşit o mare greşală luând măsuri disciplinare în potriva d-lui Brădişteanu. Căci d-sa s-a menţinut în cadrul strict al unui mandat primit din partea colegilor săi funcţionari şi, cu prilejul congresului salariaţilor Statului, a dat seama de modul cum şi-a împlinit misiunea ce-i fusese încredinţată. D. St. Brădişteanu, împuternicit de colegii funcţionari a căror societate o prezidează, a luptat şi luptă pentru menţinerea statutului pe toate căile legale. După demersurile repetate făcute pe lângă membrii guvernului, d-sa a solicitat o audienţă Suveranului Şi Regele a dat asigurări funcţionarilor că nimeni nu se va atinge de constituţia salariaţilor Statului, oricât de mari ar fi nevoile materiale ale ţării. Cu această veste fericită, d. St. Brădişteanu şi-a început discursul la congres în uralele întregii asistenţe. Constitue oare aceasta o „atitudine nepermisă faţă de autorităţi ?” Evident, nu. Să presupunem, chiar, că în atmosfera încărcată în care s-a ţinut adunarea, oratorul a depăşit măsura şi că unele acte ale autorităţii au fost criticate cu expresiuni mai tari. Dacă acest fapt constitue un delict, atunci ar urma ca toţi salariaţii, cari au aplaudat cuvintele rostite, să fie trimişi în judecată şi pedepsiţi pentru ,,atitudine nepermisă faţă de autorităţi”. Măsura luată de ministerul instrucţiunii nu este nici oportună. Căci astăzi când s-a cerut funcţionarilor sacrificii sângeroase şi când toţi salariaţii au primit cu resemnare să contribue la echilibrarea budgetară rupând fiecare o parte din raţia de pâine zilnică, nu este bine să se dea prilej de agitaţie lovind tocmai în acea persoană care, totdeauna, prin atitudinea ce a avut în momentele critice, a ştiut să canalizeze nemulţumirile funcţionarilor, să evite grevele şi să uşureze sarcina conducătorilor departamentelor în conflictele cu asociaţiile salariaţilor publici. Pedepsirea d-lui St. Brădişteanu, pentru faptul că şi-a permis să apere drepturile câştigate, va aprinde focul revoltei şi guvernul are, astăzi, destule greutăţi în alte domenii, ca să-şi creeze, din nimic, noui complicaţiuni inutile şi foarte periculoase-Iată de ce socotim măsura pripită şi de ce suntem siguri că se va reveni imediat asupra ei cu atât mai mult cu cât d. N. Costăchescu — ministrul instrucţiunii — cunoaşte îndeaproape fructuoasa activitate desfăşurată de d. Brădişteanu în lunga sa carieră biurocratică. RADU MATEI Direcţia 358-75 — Secretaviatul 358-74 — Autitiigistraţia 358-73 Surpriza de la miezul nopţei Ce ne aduci Anule Nou ? TITULESCU: Cucu ! Adevarata laşitate In chip firesc lumea consideră atentatul încercat împotriva unui ziarist, care luptă cu condeiul, drept o josnică laşitate. Un om pledează,o cauză “ bună-rea — prin scris, îşi expune ideile, îşi promovează credinţa. Şi adversarul („adversarul!”) vine să-i opuie — ce? Alt argument? Altă idee? Alte concepţii? Nu! Ci gloatele revolverului întins spre pieptul ziaristului. Se răspunde ideii prin focuri de armă. Nu vom stărui asupra laturei politice a sistemului. Nimic nu prinde mai lesne ca exemplul anarhiei. Azi cad victime cei dintr’o tabără — mâine pot cădea cei din alta. In asemenea chip se deslănţuie războiul civil, de pe urma căruia nu câştigă nimeni, dar pierde toată lumea şi ţara în primul rând. Ceea ce vrem, e să punem în evidenţă laşitatea, adevărat idemnă de oprobiul public şi de pedeapsa grea a justiţiei, a celor cari înarmează braţul băiatului asasin. Dacă fapta acestuia din urmă e considerată de unanimitatea opiniei publice drept o desgustătoare „laşitate” — cu atât mai laşe, cu atât mai criminal de laşe este acţiunea acestora cari de mult au împlinit majoratul şi cari din umbră, urzesc asasinate şi vâră în foc minori exaltaţi săraci cu duhul şi analfabeţi. Iată adevărata laşitate! Veştejirea unanimă a opiniei publice nu e însă deajuns. Cei ce au înarmat braţul liceanului de la Iaşi şi cei ce cată să înarmeze mereu şi prin toate mijloacele braţul tineretului minor şi simplist — trebuie să-şi capete pedeapsa. Laşitatea ticăloşilor cari uneltesc în întuneric şi pun pe alţii să execute planul criminal trebuie să-şi capete sancţiunea. Toate atentatele, toate, crimele săvârşite până acum se datoresc numai acestei impunităţi, acestei siguranţe că se merge „la sigur”, că nu există nici o pedeapsă reală, căci de veştejirea opiniei publice, oricât de unanimă şi de impresionantă ar fi ea, criminalii şi laşii îşi bat joc. Până când nu se va şti că nu se asasinează oameni fără pedeapsă, fără o grea pedeapsă, anarhia, dublată de lașitate, va continua. LT. O campanie criminală ni se semnalează de către oameni bine informaţi şi de bună credinţă, cari s’au întors de curând din Ardeal, că în unele judeţe de peste munţi şi în special în judeţul Turda, anumiţi indivizi fără răspundere fac o propagandă demagogică la sate, de natură să inspire serioase îngrijorări. Tema principală, camăta, este exploatată de oameni lipsiţi de orice scrupul şi într'un mod cu atât mai primejdios cu cât se aţâţă poftele naivilor prin promisiuni irealizabile şi deslănţuiri anarhice. Propagarea urei de rasă şi de clasă este învăluită în capul unor făgădueli ultra-demagogice. Semnalăm guvernului şi în special dlui ministru de interne, această operă nefastă a agenţilor ce cutreeră satele ardelene cu traista minciunilor şi a anarhiei, în speranţa că se va socoti utilă o măsură rapidă şi hotărîtă. Ce consecinţe poate avea nesancţionarea actelor pe care le semnalăm mai sus, lăsăm guvernului să le înțeleagă. .. Oamenii zilei DON LUIS DURAN Y VENTOZA şeful mişcării catalane, care urmăreşte cu vigoare autonomia reală a Catalaniei. D. PALMADE ministrul francez al bugetului, SIR GfiOFaul xitir guvernatorul englez al provinciei indiene Punjab, rănit, zilele trecute, cu două gloanţe de revolver, de volutior iw Indieni C- Joi I Ianuarie 1931 Director * EMIL D. FAGURE PUBLICITATE Primeşte direct In Administraţiei ziarului şi la toate agenţiile de publicitate 5 Lefi numărul inară 6 Lei in străinătate Un an de politică România în cadrul vieţii politice internaţionale Anul 1930 va avea în istoria politicii externe a României capitolul său osebit, care va cuprinde o seamă de evenimente importante atât pentru epoca în care s’au produs cât şi pentru viitorul mai îndepărtat al Ţării. REPARAŢIUNILE ORIENTALE Marele eveniment al anului s’a produs chiar în prima lună din 1930. Conferinţa reparaţiilor dela Haga s’a încheiat cu o reducere a datoriilor noastre de război şi cu un acord deplin asupra problemelor reparaţiilor orientale, în cari intră, după cum se ştie şi spinoasa problemă a optanţilor. In jurul acestor chestiuni au urmat discuţiuni anevoioase, în decursul anilor de după război şi atmosfera din Europa Centrală a fost multă vreme încărcată din cauza acestor litigii. Principiile aranjamentului constituiesc, după cum s’a arătat la timp un evident câştig de cauză al României. Cele două principii, pe cari se întemeia teza română în chestiunea optanţilor — „că reforma agrară este de domeniul suveranităţii naţionale şi prin urmare nu poate fi supusă judecăţii tribunalelor arbitraje mixte” şi „că străinii, în speţă optanţii unguri, nu pot avea drept la privilegii că trebuie să aibă, în ce priveşte aplicarea reformei agrare, acelaş tratament ca şi expropriaţii români” — au triumfat pe deplin în faţa conferinţei de la Haga. Mai mult însă decât acest câştig de ordin politic şi juridic al României, preţueşte faptul că prin semnarea, acordurilor dela Haga s’au înlăturat, în această parte a Europei, unele din elementele cari stânjeneau o pacificare efectivă a raporturilor dintre popoare. CONFERINŢA MICII ÎNŢELEGERI De altă parte, conferinţa dela Haga a avut darul să întărească legăturile care unesc statele Micii înţelegeri, dovedind în mod strălucit perfecta solidaritate care le uneşte şi eficacitatea ,acestei alianţe. Cu atât mai importantă a fost deci şi reuniunea obicinuită a miniştrilor de externe ai statelor Micii înţelegeri, care a avut loc anul acesta la Strbske Presso (Cehoslovacia). Cu acest prilej s’au reînoit acordurile Micii înţelegeri şi s’au fixat directivele noui ale activităţii acestui organism politic internaţional pe tărâmul colaborării economice, în ritmul nou al vremii şi în spiritul înalt al păcii. ACŢIUNEA ECONOMICA Ca un corolar al conferinţei de la Strbske Presse, vizita d-lui Marincovici, ministrul de externe al Iugoslaviei la Bucureşti a fost semnalul unei importante acţiuni de colaborare economică internaţională, care a reunit laolaltă în conferinţe importante, mai întâi experţi agricoli ai Iugoslaviei, României şi Ungariei iar apoi, la Sinaia, miniştrii resorturilor economice şi agricole ai României şi Iugoslaviei stabilindu-se chiar bazele unei uniuni vamale între cele două state aliate şi vecine. In fine, în cadrul aceloraş preocupări şi al aceleiaş acţiuni s’a ajuns până la constituirea unui bloc al statelor agrare din, Europa de Sud, din Europa centrală şi orientală. PE DRUMUL PĂCII Iată cum, graţie rezultatelor obţinute prin acţiunea diplomatică condusă de d. G. G. Mironescu în calitate de ministru al afacerilor străine, cu preţioasa colaborare a d-lui N. Titulescu, vajnicul apărător al intereselor cauzelor româneşti în faţa forurilor internaţionale, politica externă a României a putut fi îndrumată pe făgaşul cel nou al concepţiilor moderne, adică al aprecierii problemelor economice internaţionale în adevărata lor valoare şi importanţă. Luând un loc de frunte la acţiunea internaţională de însănătoşire a economiei mondiale, determinând curente nori — cum a fost acel inaugurat de d. Madgearu la Geneva, pentru introducerea regimului preferenţial sau pentru solidarizarea statelor agrare . România nu a neglijat în acelaş timp nici un moment încurajarea tuturor iniţiativelor pentru consolidarea păcii şi pentru întărirea Ligii Naţiunilor. România a fost între primele naţiuni cari au aderat la proectul de federalizare a statelor europene al d-lui Briand şi a luat parte activă la realizarea acordului prealabil asupra proectului unui tratat de dezarmare, admis la recenta conferinţă a comisiunei pregătitoare a dezarmării. Cât de mare e prestigiul de care se bucură ţara noastră şi cât de mare e autoritatea d-lui Titulescu, exponentul României în sânul Societăţii Naţiunilor, ni-a arătat alegerea ministrului nostru la Londra în înalta demnitate de preşedinte al Ligii Naţiunilor. Această alegere a depăşit cu mult, prin importanţa şi înţelesul ei mai înalt, cadrul unui act protocolar şi a luat proporţiile — aşa cum a fost relevat la timp în presa mondială — unui omagiu adus d-lui Titulescu şi a unei manifestaţiuni de încredere şi simpatie pentru România. Consecinţele acestui eveniment se vor produce încă în decursul viitorului apropiat. De asemenea, în cursul anului 1930 România nu a pregetat să-şi trimeată delegaţi la nici una din conferinţele cari au avut drept scop întărirea păcii internaţionale, cum a fost de pildă interesanta conferinţă balcanică de la Atena, unde delegaţia română a avut un rol conducător. ALIANŢELE ROMÂNIEI In fine, în toate împrejurările, România şi-a manifestat ferma tendinţă de a întreţine cele mai bune raporturi cu statele vecine şi de a utiliza numai în serviciile păcii alianţele sale cu statele din Mica înţelegere şi CU Polonia. Vizite ilustre ca acele ale d-lor Loucheur, Flandin, mareşal Franchet d’Espesey, general Goverand sau Saint-Aulaire, personalităţi reprezentând într’un mod atât de strălucit Franţa, au prilejuit o reînnoire a sentimentelor statornice şi unanim entuziaste ale opiniei noastre publice, pentru o ţară a cărei prietenie ni-a fost dovedită, cu prisosinţă şi în ultima vreme. CE NE ADUCE VIITORUL? Intre timp, constelaţiuni noui se desemnează în politica internaţională." Revizionismul îşi întinde tot mai misterios mrejele sale în lume şi temerile ca, statele pe care le leagă aceiaş năzuinţă de apărare a actualei stări de lucruri să se găsească la un moment dat în faţa unui bloc al revizionismului se exprimă tot mai des. Politica externă mondială se desemnează tot mai complicată pentru viitor şi desigur că problemele ce vor fi de rezolvat în acest domeniu, în anul viitor, vor fi în acelaş timp dintre cele mai dificile şi dintre cele mai hotărîtoare pentru destinele României. Cuprinzând într’o privire acţiunea politică externă condusă în cursul anului încheiat de d. G. G. Mironescu, cu acel calm şi aeeiaşi seriozitate ponderată, care este expresia exterioară a unei viziuni clare a drumului de urmat, putem aştepta cu cea mai mare încredere şi cu cele mai bune speranţe, evoluţia viitoare a României, în cadrul vieţii politice internaţionale. LIVIU ARTEMIE Citiţi în pag. 6-a: Când se va produce o clarificare a situaţiei politice ÎNTREVEDERILE PRIMULUI MINISTRU IN STRĂINĂTATE