Lupta, ianuarie 1931 (Anul 10, nr. 2746-2769)

1931-01-01 / nr. 2746

* V mm* ix. no. 2746 COM ST. MILLE Fost director politic: Decembrie 1921 -Februarie 1927 ABONAMENTE Pe 13 Luni ......... SOI Pe 6 .................................................403 Pe 3 . ......... 200 IN STRAIN­A­TATE DUBLU Redacţia şi Administraţia BUCURESTI STR. CONST. MILLE, 12 (Sărindar) mit KüM» Anul nou d­e bucurie! „Cu bucurie?” Pe aceste vre­muri de criză şi de budgete cu reduceri de salarii şi poate şi de personal? Da. Este adevărat că anul pe care-l îngropăm la noapte a fost nespus de trist şi de decepţio­naţii. Cu recolta cea mai frumoa­sa, am intrat în criza cea mai a­­cută. Pe holdele cele mai bogate s’au luat preţurile cele mai redu­se^'­­ De astă-dată însă ne-am trezit parcă la vreme, am luat câteva măsuri prevăzătoare, altele sunt în curs de execuţiune, aşa că e nădejde ca stavilele ridicate să oprească prăbuşirea, care pân­deşte parcă întreaga lume, dela războiu încoace. Avem însă impresia ca dacă ştiinţa economică, în general, a dibuit cam pe întuneric, fără a stabili până azi nici diagnosticuri precise şi încă mai puţin tra­tamente sigure şi salvatoare, organismul social al omenirei a găsit într’însul rezerva de opti­mism şi de energie care-1 face să reziste, înv­ingând răul care-1 minează. : ‘Armatura economică trosneşte în multe din încheieturile ei, ar­matura morală, sufletească, e însă rezistentă, fiindcă ea se în­temeiază pe instinctul primitiv al­ conservărei. Omenirea nu va pieri, nici du­pă criza mondială de azi, dacă a supravieţuit catastrofei şi cata­clismelor din ultimul decentiu. Nici războiul, nici cutremurele, nici vulcanii n’au putut-o distru­ge. Asta dovedeşte că ori­cât de veche e pe pământ, cheresteaua e­ încă bună şi dispariţia, de atâ­­tea ori prevestită, trebue amâna­ta cu cel puţin câteva secole. Nu scapă aşa de uşor pământul de buruiana rea a omului. Fiindcă, au­ remarcat, ea ,cât îi ţnerge măi prost, făptura o­­­menească se îndârjeşte împotri­va vitregiei vremei şi a împreju­rarilor. Dacă nu poate învinge prin ştiinţă şi iscusinţă, învinge îndurând şi răbdând. Românul e un vechiu specialist în această materie. Din specialitatea a­­ceasta a lui, i s’a tras supremul optimism: „Românul nu piere”! Sub diferite forme, credinţa aceasta a vremurilor de desnă­­dejde şi-a găsit acum, din nou, consacrarea. Intr’un raport de economist expert, americanul Parker Willis după ce a cutreerat ţara în lung şi în lat, a spus în rezumat: —■ Să nu vă plângeţi prea mult, fiindcă nu numai că alţii stau m­ult mai prost ca voi, dar pe când mulţi nu prea au pe ce se bizui în viitor, voi, slavă Dom­nului, nici n’aţi apucat să gustaţi din bunurile şi bogăţiile voastre. Iar în Cameră, d. Iorga, pe care Istoria şi sufletul îl aşează de­asupra Economiei politice, a făcut o profesie de­­ credinţă cu atât mai optimistă cu cât „preve­derile budgetare” erau mai pesi­miste. . . In ciuda tuturor crizelor şi bu­getelor de mizerie, să fim, deci, optimişti. Să reînviem înţelesul vechei filosofii din devizele „crede şi te vei mântui”, „voeşte şi vei pu­tea”. Să credem în ceea ce ştim că e mai tare în noi: puterea de a re­zista greutăţilor ori­cât de mari — fiindcă totuşi sunt trecătoare. Să credem mai ales în posibili­tăţile noastre, cari sunt­ nesfâr­şite. Şi mai ales să credem în steaua noastră, care s’a dovedit că ne călăuzeşte totdeauna spre ţelurile scumpe sufletului nos­tru. Să voim cu tărie şi vom putea din ce în ce mai mult. Să muncim cu nestrămutata credinţă că nu există putere care să birue totul­­ca munca stărui­toare. Să ne umplem mintea şi inima de aceste mari adevăruri şi vom înţelege de ce, în ciuda restriş­­tei de azi, putem striga: — Anul nou cu bucurie! EMIL D. FAGURE Granate Cu paharul in mână Anul nou! Să zicem bogdaproste cei cari am ajuns şi până aici, căci — vă spun drept — nu mai cre­deam! Bine ’nţeles că şi câinele iese din iarnă, dar numai blana lui ştie cum! Tot aşa şi cu populaţia Româ­niei Mari care, de vre-o doi ani, a uitat cu totul de belşugul care era a­­tât de obicinuit, pe aceste meleaguri. Totuşi, de ce ne-am văi­ta? D6' ce n'ali spera in zile mai bune? Și de­finitiv n’o să fie d. Madgearu vecinie ministru; o să mai vie şi d. Chircu­­lescu şi in locul d.lui Mihai Popo­­vici o­ să-l mai vedem odată şi pe d. Tmered Gonstanlinescu sau pe d. Goga! Nu e aşa că atunci totul se va schimba, că va fi belşug şi însufleţire de la Nistru până la Tisa?! Când a­­vem asemenea perspective, când a­­vem de ce ne ancora speranţele şi i­­luziile, de ce să nu primim Anul Nou cu inima uşoară?... Şi totuşi, lăsând gluma la o parte,­­ suntem siguri de zile mai bune. Nu politicanii le vor opri sau le vor creia. E însăşi vitalitatea nealterată a Naţiunii care le va răspândi, cu mână dornică, pe toate plaiurile. Şi până atunci, care cu ce are: unul c’o cupă de şampanie, altul c’un pahar de vin, altul cu unul de sifon să ’n­­chinăm şi să ne urăm: — La mulţi ani! (Mulţi — bine ’nţeles — dar şi ceva mai bunicei!) DEŞCA O măsură pripită Suspendarea d-l­ui St. Brădişteanu D. St. Brădişteanu — directo­rul general al, cultelor — a fost suspendat din serviciu, pe ziua de 29 Decembrie a. c. şi a fost tri­mis înaintea comisiunei discipli­nare pentru „atitudine şi expre­­siuni nepermise faţă de autori­tăţi”. Socotim că ministerul instruc­ţiunii publice a săvârşit o mare greşală luând măsuri disciplinare în potriva d-lui Brădişteanu. Căci d-sa s-a menţinut în cadrul strict al unui mandat primit din partea colegilor săi funcţionari şi, cu prilejul congresului salariaţilor Statului, a dat seama de modul cum şi-a împlinit misiunea ce-i fusese încredinţată. D. St. Brădişteanu, împuterni­cit de colegii funcţionari a căror societate o prezidează, a luptat şi luptă pentru menţinerea statutu­lui pe toate căile legale. După demersurile repetate făcute pe lângă membrii guvernului, d-sa a solicitat o audienţă Suveranului­ Şi Regele a dat asigurări funcţi­onarilor că nimeni nu se va atin­ge de constituţia salariaţilor Sta­tului, ori­cât de mari ar fi nevo­ile materiale ale ţării. Cu această veste fericită, d. St. Brădişteanu şi-a început discursul la congres în uralele întregii asistenţe. Constitue oare aceasta o „ati­tudine nepermisă faţă de autori­tăţi ?” Evident, nu. Să presupu­nem, chiar, că în atmosfera încăr­cată în care s-a ţinut adunarea, o­­ratorul a depăşit măsura şi că u­­nele acte ale autorităţii au fost criticate cu expresiuni mai tari. Dacă acest fapt constitue un de­lict, atunci ar urma ca toţi sala­riaţii, cari au aplaudat cuvintele rostite, să fie trimişi în judecată şi pedepsiţi pentru ,,atitudine ne­permisă faţă de autorităţi”. Măsura luată de ministerul in­strucţiunii nu este nici oportună. Căci astăzi când s-a cerut funcţio­narilor sacrificii sângeroase şi când toţi salariaţii au primit cu resemnare să contribue la echili­brarea budgetară rupând fiecare o parte din raţia de pâine zilnică, nu este bine să se dea prilej de agitaţie lovind tocmai în acea persoană care, totdeauna, prin a­­titudinea ce a avut în momentele critice, a ştiut să canalizeze ne­mulţumirile funcţionarilor, să e­­vite grevele şi­ să uşureze sarcina conducătorilor departamentelor în conflictele cu asociaţiile sala­riaţilor publici. Pedepsirea d-lui St. Brădiştea­nu, pentru faptul că şi-a permis să apere drepturile câştigate, va aprinde focul revoltei şi guver­nul are, astăzi, destule greutăţi în alte domenii, ca să-şi creeze, din nimic, noui complicaţiuni i­­nutile şi foarte periculoase-Iată de ce socotim măsura pri­pită şi de ce suntem siguri că se va reveni imediat asupra ei cu a­­tât mai mult cu cât d. N. Costă­­chescu — ministrul instrucţiunii — cunoaşte îndeaproape fructu­oasa activitate desfăşurată de d. Brădişteanu în lunga sa carieră biurocratică. RADU MATEI Direcţia 358-75 — Secretaviatul 358-74 — Autitiigistraţia 358-73 Surpriza de la miezul nopţei Ce ne aduci Anule Nou ? TITULESCU: Cucu ! Adevarata laşitate In chip firesc lumea consideră atentatul încercat împotriva unui ziarist, care luptă cu condeiul, drept o josnică laşitate. Un om pledează,o cauză “ bu­­nă-rea — prin scris, îşi expu­ne ideile, îşi promovează credin­ţa. Şi adversarul („adversarul!”) vine să-i opuie — ce? Alt argu­ment? Altă idee? Alte concepţii? Nu! Ci gloatele revolverului în­tins spre pieptul ziaristului. Se răspunde ideii prin focuri de ar­mă. Nu vom stărui asupra laturei politice a sistemului. Nimic nu prinde mai lesne ca exemplul a­­narhiei. Azi cad victime cei din­­tr’o tabără — mâine pot cădea cei din alta. In asemenea chip se deslănţuie războiul civil, de pe urma căruia nu câştigă nimeni, dar pierde toată lumea şi ţara în primul rând. Ceea ce vrem, e să punem în evidenţă laşitatea, adevărat idem­nă de oprobiul public şi de pe­deapsa grea a justiţiei, a celor cari înarmează braţul băiatului asasin. Dacă fapta acestuia din urmă e considerată de unanimitatea o­­piniei publice drept o desgustă­­toare „laşitate” — cu atât mai la­şe, cu atât mai criminal de laşe este acţiunea acestora cari de mult au împlinit majoratul şi cari din umbră, urzesc asasinate şi vâră în foc minori exaltaţi săraci cu duhul şi analfabeţi. Iată adevărata laşitate! Veşte­­jirea unanimă a opiniei publice nu e însă deajuns. Cei ce­ au înarmat braţul licea­nului de la Iaşi şi cei ce cată să înarmeze mereu şi prin toate mijloacele braţul tineretului mi­nor şi simplist — trebuie să-şi capete pedeapsa. Laşitatea ticăloşilor cari unel­tesc în întuneric şi pun pe alţii să execute planul criminal tre­buie să-şi capete sancţiunea. Toate atentatele, toate, crime­le săvârşite până acum se dato­­resc numai acestei impunităţi, a­cestei siguranţe că se merge „la sigur”, că nu există nici o pe­deapsă reală, căci de veştejirea opiniei publice, oricât de unani­mă şi de impresionantă ar fi ea, criminalii şi laşii îşi bat joc. Până când nu se va şti că nu se asasinează oameni fără pe­deapsă, fără o grea pedeapsă, a­­narhia, dublată de lașitate, va continua. LT. O campanie criminală ni se semnalează de către oa­meni bine informaţi şi de bună credinţă, cari s’au întors de cu­rând din Ardeal, că în unele ju­deţe de peste munţi şi în special în judeţul Turda, anumiţi indi­vizi fără răspundere fac o propa­gandă demagogică la sate, de na­tură să inspire serioase îngrijo­rări. Tema principală, camăta, este exploatată de oameni lipsiţi de orice scrupul şi într'un mod cu atât mai primejdios cu cât se aţâţă poftele naivilor prin promi­siuni irealizabile şi deslănţuiri a­­narhice. Propagarea urei de rasă şi de clasă este învăluită în capul unor făgădueli ultra-demagogice. Sem­nalăm guvernului şi în special d­lui ministru de interne, această operă nefastă a agenţilor ce cu­­treeră satele ardelene cu traista minciunilor şi a anarhiei, în spe­ranţa că se va socoti utilă o mă­sură rapidă şi hotărîtă. Ce consecinţe poate avea ne­­sancţionarea actelor pe care le semnalăm mai sus, lăsăm guver­nului să le înțeleagă. .. Oamenii zilei DON LUIS DURAN Y VENTOZA şeful mişcării catalane, care urmă­reşte cu vigoare autonomia reală a Catalaniei. D. PALMADE ministrul francez al bugetului, SIR GfiOFaul xiti­­r guvernatorul englez al­­ provinciei indiene Punjab, rănit, zilele trecute, cu două gloanţe de revolver, de volutior iw Indieni C- Joi I Ianuarie 1931 Director * EMIL D. FAGURE PUBLICITATE Primeşte direct In Administraţiei ziarului şi la toate agenţiile de publicitate 5 Lefi numărul in­­ară 6 Lei in străinătate Un an de politică România în cadrul vieţii poli­tice internaţionale Anul 1930 va avea în istoria politicii externe a României ca­pitolul său osebit, care va cu­prinde o seamă de evenimente importante atât pentru epoca în care s’au produs cât şi pentru viitorul mai îndepărtat al Ţării. REPARAŢIUNILE ORIENTALE Marele eveniment al anului s’a produs chiar în prima lună din 1930. Conferinţa reparaţiilor dela Haga s’a încheiat cu o re­ducere a datoriilor noastre de r­ăzboi şi cu un acord deplin a­­supra problemelor reparaţiilor orientale, în cari intră, după cum se ştie şi spinoasa proble­mă a optanţilor. In jurul acestor chestiuni au urmat discuţiuni anevoioase, în decursul anilor de după război şi atmosfera din Europa Centra­lă a fost multă vreme încărcată din cauza acestor litigii. Principiile aranjamentului constituiesc, după cum s’a ară­tat la timp un evident câştig de cauză al României. Cele două principii, pe cari se întemeia teza română în chestiunea op­tanţilor — „că reforma agrară este de domeniul suveranităţii naţionale şi prin urmare nu poa­te fi supusă judecăţii tribunale­lor arbitraje mixte” şi „că stră­inii, în speţă optanţii unguri, nu pot avea drept la privilegii că trebuie să aibă, în ce priveşte a­­plicarea reformei agrare, acelaş tratament ca şi expropriaţii ro­mâni” —­ au triumfat pe deplin în faţa conferinţei de la Haga. Mai mult însă decât acest câş­tig de ordin politic şi juridic al României, preţueşte faptul că prin semnarea, acordurilor dela Haga s’au înlăturat, în această parte a Europei, unele din ele­mentele cari stânjeneau o paci­ficare efectivă a raporturilor dintre popoare. CONFERINŢA MICII ÎNŢELE­GERI De altă parte, conferinţa dela Haga a avut darul să întărească legăturile care unesc statele Mi­cii înţelegeri, dovedind în mod strălucit perfecta solidaritate care le uneşte şi eficacitatea ,a­­cestei alianţe. Cu atât mai importantă a fost deci şi reuniunea obicinuită a miniştrilor de externe ai state­lor Micii înţelegeri, care a avut loc anul acesta la Strbske Pres­­so (Cehoslovacia). Cu acest pri­lej s’au reînoit acordurile Micii înţelegeri şi s’au fixat directive­le noui ale activităţii acestui or­ganism politic internaţional pe tărâmul colaborării economice, în ritmul nou al vremii şi în spi­ritul înalt al păcii. ACŢIUNEA ECONOMICA Ca un corolar al conferinţei de la Strbske Presse, vizita d-lui Marincovici, ministrul de exter­ne al Iugoslaviei la Bucureşti a fost semnalul unei importante acţiuni de colaborare economică internaţională, care a reunit la­olaltă în conferinţe importante, mai întâi experţi agricoli ai Iu­goslaviei, României şi Ungariei iar apoi, la Sinaia, miniştrii re­sorturilor economice şi agricole ai României şi Iugoslaviei stabi­­lindu-se chiar bazele unei uni­uni vamale între cele două state aliate şi vecine. In fine, în ca­drul aceloraş preocupări şi al a­­celeiaş acţiuni s’a ajuns până la constituirea unui bloc al state­lor agrare din, Europa de Sud, din Europa centrală şi orientală. PE DRUMUL PĂCII Iată cum, graţie rezultatelor obţinute prin acţiunea diploma­tică condusă de d. G. G. Miro­­nescu în calitate de ministru al afacerilor străine, cu preţioasa colaborare a d-lui N. Titulescu, vajnicul apărător al intereselor cauzelor româneşti în faţa foru­rilor internaţionale, politica ex­ternă a României a putut fi în­drumată pe făgaşul cel nou al concepţiilor moderne, adică al aprecierii problemelor economi­ce internaţionale în adevăra­ta lor valoare şi importanţă. Luând un loc de frunte la acţiu­nea internaţională de­ însănătoşi­re a economiei mondiale, deter­minând curente nori — cum a fost acel inaugurat de d. Mad­­gearu la Geneva, pentru introdu­cerea regimului preferenţial sau pentru solidarizarea statelor agrare . România nu a neglijat în acelaş timp nici un moment încurajarea tuturor iniţiativelor pentru consolidarea păcii şi pen­tru întărirea Ligii Naţiunilor. România a fost între primele naţiuni cari au aderat la proec­­tul­ de federalizare a statelor eu­ropene al d-lui Briand şi a luat parte activă la realizarea acor­dului prealabil asupra proectu­­lui unui tratat de dezarmare, ad­mis la recenta conferinţă a co­­misiunei pregătitoare a dezar­mării. Cât de mare e prestigiul­ de care se bucură ţara noastră şi cât de mare e autoritatea d-lui Titulescu, exponentul României în sânul Societăţii Naţiunilor, ni-a arătat alegerea ministrului nostru la Londra în înalta dem­nitate de preşedinte al Ligii Na­ţiunilor. Această alegere a depăşit cu mult, prin importanţa şi înţele­sul ei mai înalt, cadrul unui act protocolar şi a luat proporţiile — aşa cum a fost relevat la timp în presa mondială — unui oma­giu adus d-lui Titulescu şi a u­­nei manifestaţiuni de încredere şi simpatie pentru România. Consecinţele acestui eveni­ment se vor produce încă în de­cursul viitorului apropiat. De asemenea, în cursul anului 1930 România nu a pregetat să-şi trimeată delegaţi la nici una din conferinţele cari au avut drept scop întărirea păcii internaţio­nale, cum a fost de pildă intere­santa conferinţă balcanică de la Atena, unde delegaţia română a avut un rol conducător. ALIANŢELE ROMÂNIEI In fine, în toate împrejurări­le, România şi-a manifestat fer­­ma tendinţă de a întreţine cele mai bune raporturi cu statele vecine şi de a utiliza numai în serviciile păcii alianţele sale cu statele din Mica înţelegere şi CU Polonia. Vizite ilustre ca acele ale d-lor Loucheur, Flandin, mare­şal Franchet d’Espesey, general Goverand sau Saint-Aulaire,­ personalităţi reprezentând în­­tr’un mod atât de strălucit Fran­ţa, au prilejuit o reînnoire a sen­timentelor statornice şi unanim entuziaste ale opiniei noastre pu­blice, pentru o ţară a cărei prie­tenie ni-a fost dovedită, cu pri­sosinţă şi în ultima vreme. CE NE ADUCE VIITORUL? Intre timp, constelaţiuni noui se desemnează în politica inter­naţională." Revizionismul îşi în­tinde tot mai misterios mrejele sale în lume şi temerile ca, sta­tele pe care le leagă aceiaş nă­zuinţă de apărare a actualei stări de lucruri să se găsească la un moment dat în faţa unui bloc al revizionismului se expri­mă tot mai des. Politica externă mondială se desemnează tot mai complicată pentru viitor şi desigur că pro­blemele ce vor fi de rezolvat în acest domeniu, în anul viitor, vor fi în acelaş timp dintre cele mai dificile şi dintre cele mai hotărîtoare pentru destinele Ro­mâniei.­ Cuprinzând într’o privire ac­ţiunea politică externă condusă în cursul anului încheiat de d. G. G. Mironescu, cu acel calm şi aeeiaşi seriozitate ponderată, care este expresia exterioară a unei viziuni clare a drumului de urmat, putem aştepta cu cea mai mare încredere şi cu cele mai bune speranţe, evoluţia vii­toare a României, în cadrul vie­ţii politice internaţionale. LIVIU ARTEMIE Citiţi în pag. 6-a: Când se va produce o clarificare a situaţiei politice ÎNTREVEDERILE PRIMULUI MINISTRU IN STRĂINĂTATE

Next