Lupta, septembrie 1933 (Anul 12, nr. 3554-3579)
1933-09-15 / nr. 3566
ANUL XII No. 3566 COSSIST. MILLE Fost director politic Decembrie 1921 — Februarie 1927 ABONAMENTE Pe 12 luni............................................... 800 Pe 6 400 Pe 3 200 IN STRĂINĂTATE DUBLU dedicată a şi Administraţia Bucureşti Str. Const. Milo. 12 (Sărindar) ds idei... De când au pătruns şi în lagărul guvernamental unele idei şi soluţiuni, ce s’au propovăduit în multe ţări, ba chiar s’au experimentat, acei ce le agită, la noi, fără a reuşi să câştige opinia publică, unii au aerul că sunt indignaţi că alţii au îndrăzneala să le fure ideile, iar alţii se declară foarte satisfăcuţi că soluţiile lor au... triumfat! Domnii cari cer lichidarea generală, cari se plimbă cu buretele în servietă propovăduind ştergerea datoriilor sau reducerea creanţelor, domnii aceştia deveniţi peste noapte proprietari de idei cu cari vor să salveze proprietăţile acelor ce şi-au tocat averile la masa verde, d-nii Argetoianu, Iunian şi alţi gardişti ai proprietăţii, somează acum partidul naţional ţărănesc să plece de la putere fiindcă d. Madgearu le-a furat ideia transferului, — dar... prea târziu căci trebuia să le-o fure din ceasul în care au emis-o, fiindcă d- Mihalache e de părere ca să se revalorizeze leul la momentul oportun, fiindcă mai sunt şi alţii cari cer revizuirea Constituţiei, pentru aceste motive se impune ca guvernul Vaida să se retragă şi bineînţeles proprietarii ’de idei să vină ei la guvern, ca să le aplice, ei, cari au monopolul soluţiilor în toate chestiile la ordinea zilei. Dar ţara i-a văzut şi pe aceşti proprietari de idei la lucru. Au trecut toţi pe la guvern, toii au ieşit calmi, au încurcat guvernele şi partidele prin cari au trecut şi fiindcă nu puteau fi apreciaţi decât la justa lor valoare, s’au răsvrătit, au plecat să adune ţara în jurul lor, s’o asmute contra partidelor vechi şi să ridice opiniapublică în favoarea ideilor lor originale. Există oare vre-un curent în opinia publică pentru un program, pentru o ideie salvatoare, pentru un om pe care ţara să-l indice, în actualele împrejurări, ca unicul în care să aibe încredere că o va scoate la liman? S’au perindat la cârmă, pe rând, după războiu, toate partidele. S’au făcut şi experienţe şi în afară de partide. Ţara s’a edificat asupra tuturor capacităţilor, pe unii i-a judecat după isprăvile lor la guvern, pe alţii după acţiunea lor de opoziţie. Aşa se explică de ce opinia publică nu reacţionează cu toate că oamenii sunt necăjiţi, cu toate că industria şi comerţul sunt paralizate, cu toate că nu sunt încă semne că criza mondială merge spre sfârşitul ei. Lumea se frământă, dar se stăpâneşte, discerne şi nu cade în cursa demagogilor şi agitatorilor. O pildă, mulţimea a huiduit şi a bombardat cu ouă clocite mai mulţi demagogi, la oraşe şi la sate. S-a văzut unul dintre acei defăimaţi şi calomniaţi, în contra căruia adversarii au dus campanii abominabile, să fie primit cu ostilitate în întrunirile publice? Ce înseamnă aceasta? Inseamnă că nu mai prind calomniile şi infamiile. Iată-1 pe d. Madgearu, în contra căruia de ani de zile se duce o campanie furibundă, l-a clintit oare această campanie, l-a atins câtuşi de puţin? E în picioare. E la datorie. Munceşte ca şi înainte. Se duce la toate întrunirile, la oraşe şi la sate. E în ofensivă contra demagogilor. Face mereu inspecţii şi sancţionează, fără cruţare, pe acei ce nu-şi fac datoria. Cum se explică aceasta? Foarte bine: lumea s’a cuminţit şi înţelege că toate măsurile d-lui Madgearu n’au altă ţintă decât să amelioreze situaţia, să poată plăti lefurile, pensiile, să ajute comerţul, industria, etc, să reducă la minimum dificultăţile crizei. Alt exemplu: contra d-lui Mihalache s’a pornit o altă campanie în scop de a-l denunţa că a vândut ţărănimea, că s’a dat cu ciocoii, că-i place misiunile în streinătate, în fine că a aruncat peste bord principiile democratice şi a luat-o spre... dreapta. A prins campania? De loc- Lumea l’a priceput. A fi ţăran, a fi la conducerea unui partid democrat nu înseamnă să fi demagog, să mergi spre extrema stângă, să conteşti că acum e absolută nevoie a se garanta guvernări stabile, a se investi guvernele cu toată autoritatea necesară tocmai spre a apăra democraţia. Deasemenea lumea a Înţeles — şi de aceia nu se emoţionează — că nici d. Maniu şi nici d. Vaida nu vor sparge partidul naţionalţarănesc, precum opinia publică este edificată că nici un alt partid, şi nici o coalizare a nouilor grupări nu pot da un guvern care să prezinte garanţiile actualului guvern din cari fac parte oameni cu experienţa d-lor Vaida, Mironescu, Titulescu, Madgearu, etc. Aşa se explică de ce campaniile demagogilor, desmătaţilor şi rataţilor politici, ale tuturor proprietarilor de... idei, nu mai fac absolut nici o impresie. R. P. Ştirea relatată de „Echo de Paris“ în legătură cu demonstraţiile revanşarde, care au întovărăşit congresul hitlerist de la Kürenberg, dovedeşte primejdia pe care o reprezintă național-socialismul german pentru pacea Europei. Regimul de dictatură al celui de al treilea Reich nu constituie nmnoi o sfidare a libertăţilor înlăuntrul graniţelor Germaniei, — şi nu înfăţişează numai un trist şi ruşinos exemplu pentru toate popoarele lumii. El este fermentul acţiunii revanşarda, generatorul urii de rasă, germanele unui apropiat conflict armat cu statele învingătoare. Demagogia fruntaşilor hitlerişti începe, aşadar, să se manifeste şi în acest domeniu. După ,cum era de aşteptat, provocările la adresa Franţei trebuiau să încoroneze opera agitatorilor şi discursurile insolite privitoare la Austria — într’un cuvânt: întreaga acţiune îndrăzneaţă menită să încurajeze ideia revizuirii tratatelor. Faptul s-a consumat la Nirenberg. Oficialităţile germane hitleriste au înmânat, între steagurile dăruite batalioanelor de. .asalt, un stindard pe care era brodată deviza „Germanie, trezeşte-te!“ sub cuvântul „Strasbourg“... Naziştii nu pândesc, prin urmare, decât să atace ordinea europeană stabilită prin tratatele în vigoare! Opinia publică internaţională a primit, de la început, cu o vădita ostilicata, regimul de dictatură şi de şovinism revanşard, care îngenunche, astăzi, Reich-ul. In toate statele civilizate şi doritoare de pace, manevrele hitletismului au fost demascate şi înfiorate cum se cuvine. Căci, în mod fatal, militarismul diverselor batalioane, spiritul în care se organizează bandele naziste, tonul cuvântărilor ţinute de către înşişi membrii guvernului german, măsurile ce se iau sub diferite pretexte spre a se înarma echipele destinate unui viitor atac împotriva vecinilor Germaniei — vor duce la deslănţuirea unui conflict ce poate avea cele mai grave urmări pentru liniştea Europei. Steagul pe care l-au luat în primire batalioanele de asalt de la Mitrenberg simbolizează, pentru toţi cei ce doresc în mod sincer evitarea unui conflict armat care să însângereze din nou omenirea, îndrăzneala revanşardă a conducătorilor Germaniei de azi. Până acum nu li se spuseseră lucrurilor pe nume. Programul guvernului lui Hitler intra în conflict cu declaraţiile „în spiritul... Genevei“ ale d-lui baron von Wellrath, — dar în mod tacit. Politica Germaniei devenea din zi în zi mai suspectă. Astăzi, cărţile au fost date pe faţă... Să nădăjduim că procedeul cam... pripit al echipelor hitleriste de la Nirenberg va folosi, în primul rând, păcii. Căci „Strasbourg“ — acest nume de oraş, brodat sub svastica revizionistă a steagului german — nu reprezintă numai un oraş francez: el simbolizează dreptatea consfinţită prin tratatele de pace. Steagul de la Nirenberg va trezi la realitate, cu o clipă mai devreme, cancelariile prea optimiste ale câtorva state occidentale!... G. S. :« PAGINILEI 3 Direcţia 358-75 — Secretariatul 358-74 — Administraţia 358-73 Creionul actualităţii Programul! O. DR. LUPU. — Bine, amice Mihalache, îmi luffai acum programul şi mai , vrei să stai la putere? Fă ca mine, că stau cu el de zece mii în opoziţie. tai imgisiuni sim ă comică, dar şi revoltătoare, pretenţia acelor cari montând campania Seletzkî-Skoda, susţin acum că s’ar încerca o diversiune exploatânduse „criza'5 politică, ca să nu se vorbească de afacerea Skoda-Saletzki. Dar cine exploatează şi alimentează polemicele cu privire la incidentele din partidul naţionaHărănesc? Interesul de~a erala o diversiune i afacerea SelafsM-Skeda îl au tocmai acei ca au înscenat această afacere în farul căreia s’au făptuit falsuri ordinare, s’au exercitat presiuni odioase spre a se implica, cu orice preţ, anumiţi oameni politici. „Documentele” ca se publică acum, documente ce s’au ridicat la percheziţia ce s’a făcut uruii militar, sub ministeriatul d-lui general Anza, documente cari în loc să se afle la dosarul afacere!, sunt în biroul unuia dintre înscenatorii ei, documente!« acestea sunt de două categorii: unele sunt fals redate, altele sunt fără cea mai mică importanţă. De când se duce această campanie infamă, pusă la cale din spirit de răzbunare şi cu vădită tendinţă de a se compromite nu numai anumiţi oameni politici, dar de a se provoca complicaţiuni politice, nu s’a putut dovedi un singur fapt din lanţul de calomnii şi infamii ce le-au făurit ins senatorii. N’a avut unul îndrăzneala să vină înaintea justiţiei militare sau prin presă, să susţină şi să dovedească că s’a dat vreun comision acelora in contra cărora se strecoară numai insimuaţiuni mizerabile. Aceasta a determinat atât pe d. Mihalache cât şi pe d. Madgearu să înfiereze pe calomniatori aşa după cum au înfierat campania Seletzki- Skoda. Aşadar nu cei din partidul naţional-ţărănesc, ci înscenatorii caută şi au interes de o diversiune. Afacerea aceasta nu numai că nu se poate înlătura prin diversiuni, dar de abia acum ea intră în faza denunţare! Ăb . fi falsurilorsi infauriilor. „Viitorul’* cste să' sa stabilească sine a pus la cale „panamaua3’? A pus-o la cale d. general Mărdărescu, cu asentimentul lui Vintiîă Brătianuz şi a guvernului liberal, îndemnat de fostul ministru al apărărei naţionale, ca să înzestreze armata cu ceeac ş-i lipseşte. Au pus-o la cale," şi succesorii d.-lui general Mărdăressu la ministerul apărare! naţionale. s£scă de d. general Amza pe care d. Mania n’a voit să-l menţină în guvern,, A doua întrebare a foii Illiberales cine a încasat comisioanele ele sute de milioane? „Documentar” ce s-a publicat în această privinţă este edifi* căr or: scrisoarea de comision datează din timpul guvernări liberale aparţine unui militar şi d- Vasîfiu-CIum unul din apărătorii lui Seletzki, a dat ori lămuriri precise din care rezultă că s’a comis un act fals şi cu acest document. A treia întrebare a „Viitorului”: cine a furnizat lui Seletzki actele privitoare la apărarea naţională? S’a dovedit înaintea justiţiei militare, prin mărturia foştilor miniştri ai apărărei naţionale, că nu poate fi vorba de spionaj, că actele obţinute sunt în directă legătură cu furnitura Skoda. Iar la ultima întrebare a oficiosului liberal, anume cine a împiedecat creiarea şi funcţionarea fabricilor de muniţiuni din ţară, toată lumea ar putea răspunde: toate guvernele căci nu prin uzine fictive se poate înzestra o armată. Prin urmare nu numai că acei ce pretind ca lumină complectă să se facă asupra infamei înscenări, vor creta vreun diversiune, ci din contra ei vor dejuca orice truc, vor denunţa mereu falsurile şi infamiile ce apar sub forma unor „documente’’ şi înaintea Parlamentului se va arăta, sperăm, tot ce s’a operat în dosul acestei afaceri. Credem că va ieşi la iveală odată şi... muzicuţa de care s’a vorbit. Lt. EMIL W FAGURE PUSIUCIITATE primeşte direct Administraţia ziarului şi toate agenţiile de publicitate a ref I îri fa pJL,is3 In sftranmnelterr Cât costă un copil de şcoală? Enorm. Fiindcă nu te costă numai taxele către stat, manualele didactice, uniforma şi celelalte tone de rechizite şcolare, ci mai ales taxele foarte exagerate către liceu, taxe care nu sunt percepute nici de stat, nici de comună, ci de autorităţi şcolare care, normal, nu au nici un drept să pună şi să încaseze impozite. COMITETELE ŞCOLARE Două cauze principale au dus la această anomalie: Bugetele ministerului instrucţiunii publice au fost reduse din an în an, până s’a ajuns la suprimarea posibilităţilor ca statul să mai subvenţioneze suficient liceele. Altă cauză a fost desigur acea politică liberală de intense construcţiuni şcolare, rămase în pană. Aceste construcţiuni începute în vremuri de belşug, au trebuit să fie sfârşite în vremuri de mare criză financiară, şi atunci s’a apelat mai mult sau mai puţin forţat, la contribuţia particulară. Aceste două cauze au dus la înfiinţarea aşa ziselor comitete şcolare, instanţe mixte, în care intră deavalma profesori şi părinţi, fixează taxe de înscriere, salariile personalului administrativ al şcolilor, luându-şi şi alte atribuţiuni, uzurpate ministerului de instrucţiune. Să nu se creadă că e o lovitură de stat, ca să-i zicem aşa, a liceelor. Dimpotrivă, ministerul s’a simţit foarte uşurat, cedând aproape toată autoritatea sa, particularilor. Dacă acest sistem va urma, probabil că ministerul va ajunge să împartă publicului până şi mobilierul său, ca să scape de ultimele griji.... Fiecare din aceste comitete şcolare, lucrează de capul său, având de respectat prea puţine norme generale, impuse de minister. Din an în an, aceste comitete Un alt dezavantagiu este că nu există o taxă unică de înscriere, pentru toate liceele. Dovada: unele licee au o taxă pentru cursul inferior, şi alta pentru cursul superior, pe când altele au o taxă unică pentru ambele cursuri, dar care variază de la liceu la liceu, fiecare face ce vrea.... Să vedeţi acum variaţia extraordinară a acestor taxe, de la un liceu la altul, din acelaş oraş. La Bucureşti de pildă, aceste taxe formează o întreagă gamă de la 3.000 la 6.000 lei. Astfel, la liceul Şincai, taxa în cursul inferior este de 3.700 lei anual şi de 4.200 lei pentru cursul superior ;la liceul Canj au fixat taxe de înscriere din ce în ce mai mari, şi au inventat tot ce le-a trecut prin minte, ca să stoarcă de la părinţi sume cât mai mari-temir, taxa este de 5.000 lei, ca şi la Mihai Vodă. La Lasăr taxa de înscriere este de 6.300 lei. E uşor de înţeles că, un om sărac care are locuinţa lângă un liceu „scump"’, va fi nevoit să-şi înscrie băiatul la unul cu taxa mai ieftină, deşi poate că acest liceu se află peste 1 km. departe de locuinţa sa. Copilul va fi nevoit deci să parcurgă o distanţă enormă, în fiecare zi, să traverseze poate şi centrul, unde-l pândesc toate accidentele circulaţiei. De altă parte, nu este tocmai democraţie, deosebirea aceasta a liceelor, în licee „boereşti” şi „de săraci”. Taxe de 1300 lei, la clasele extrabugetare! Variaţia taxelor de înscriere învăţătorii s’au întrunit în congres la Cluj. Ca la orice congres al unei importante categorii sociale în stat, s’au făcut critici şi s’au exprimat deziderate, pe care, după părerea noastră, nimeni n’ar trebui să le ia în nume de rău. Din contra, învăţătorul este un element esenţial, de bazăîn organizaţia societăţii noastre. In cea mai mare parte, corpul învăţătoresc cuprinde oameni cuminţi, muncitori, devotaţi unui rol de seamă şi sunt cunoscători ai realităţilor pe care le adăposteşte viaţa poporului nostru. Ne place să considerăm totdeauna manifestările dăscălime!, ca având un substrat sufletesc foarte sincer şi de aceea spuneam că departe de a putea supăra pe cineva, criticile şi observaţiile ce se fac într’un congres ca acela dela Cluj sunt de natură să atragă toată atenţia celor în drept asupra lor şi să se chibzuiască dacă într’adevăr există nevoia şi posibilitatea unei îndreptări a lucrurilor. In afară de dezideratele lor profesionale au mai cerut învăţătorii ca ministerul de instrucţie să devină un organ real de cercetare, de coordonare şi îndrumare a înfăptuirilor şcolare. O cerere foarte justă. Fiindcă ea se încadrează în preocuparea generală de îmbunătăţire a sistemului nostru de învăţământ şi de micşorarea pe cât se poate a procentului de analfabeţi din această ţară Am susţinut în atâtea rânduri că singurul factor care poate lupta cu succes împotriva analfabetismului, împotriva întunericului, împotriva tendinţelor anarhice, într’un cuvânt care poate contribui la o luminare a satelor, este numai şi numai învăţătorul. Dar pentru a realiza această operă, învăţătorul, suflet de om, trebuie să fie încurajat, stimulat o mulţumire din partea ministrului de instrucţie, o distingere, o mică răsplată naţională dacă se poate, toate acestea ar face minuni. Şi pentru ca minuni să se facă, e nevoie aşa cum s’a spus la Cluj ca ministerul să fie într’adevăr un organ viu, în contact veşnic cu toate înfăptuirile şcolare. Este? Dacă da, să fie și mai mult decât a fost până acum. Dacă nu, mai e timp să devină. .. O povară da nesuportat Dar toate aceste taxe sunt enorme, pentru vremurile de azi. Ceea ce înainte plătea statul din contribuţiile generale, acuma, pe lângă impozitele sporite, părinţii sunt obligaţi să plătească şi alt rând de impozite, liceelor, prin aceste taxe exorbitante de înscriere. Este just că taxele se pot plăti şi în rate, dar a obliga pe un nefericit părinte, care are doi sau trei copii în liceu, să plătească un total de 10—20.000 lei ,numai taxe de înscriere, este ceva cu totul nepermis. Poate că în vremurile de prosperitate de acum câţiva ani, aceasta era oarecum admisibil, dar aceste vremuri s’au schimbat complect şi, în schimb, taxele au rămas aceleaşi, dacă nu cumva au fost sporite. Ba mai există şi un fel de clase extrabugetare, la care taxele de înscriere ating, pentru un singur elev, pe an, suma uluitoare de 9.000 Iei! Gândiţivă, ce mult înseamnă această sumă, pentru un biet funcţionar, cu leafa mereu redusă. Aceste taxe la clasele extrabugetare, părându-ni se direct monstruoase, am căutat să ne interesăm, chiar la unele comitete şcolare, asupra raţiunei unei fiscalităţi şcolare atât de excesive. Trebuie să ţineţi seama, ni s-a spus, că aceste clase extrabugetare sunt formate în afară de subvenţiile pe care ministerul le dă liceului respectiv. Ele sunt adică o creaţie pur particulară, nu sunt prevăzute în buget, nu obţin nici un ajutor de la stat, şi trebuesc deci susţinute de părinţii elevilor, cari au rămas neînscrişi în clasele obişnuite. S’ar părea că e cu totul benevolă contribuţia părinţilor, la menţinerea acestor clase extrabugetare. Dar ce ar putea să facă un părinte, care şi-ar vedea copilul pus în situaţia, de a rămâne în drum, după ce a făcut câteva clase de liceu? Acest părinte îşi va lua familiei sale bucăţica de pâine de la gură, ca să plătesacă taxele fabuloase de la licee. Şi mai ales e dificilă problema elevilor buni, bine dotaţi, care ar fi păcat să nu-şi poată continua studiile, din cauza acestui exces fiscal-Acestea sunt liniile foarte generale ale unei probleme, a cărei importanţă nu va scăpa cititorului. Problema are numeroase aspecte, pe care le vom analiza mai de aproape, înştiinţând în acelaş timp pe cititori că, primim cu plăcere orice sugestie şi orice soluţie din partea lor, mai ales că tot mai numeroşi devin părinţii convinşi că o schimbare este riguros necesară. S. V. G.?asa are Violette Noziere şi-a procurat fără nici o dificultate câteva tuburi somnifere de la farmacie, cu cari şi-a otrăvit părinţii. Cine e Violette Noziere? E studentă la Sorbonna. Studentă în ştiinţe mai mult sau mai puţin naturale — pe cari a devenit stăpână după rapidele studii făcute în camerele de hotel — şi în chimie. Poseda toxicologia în aşa măsură încât să-şi poată otrăvi mama şi tatăl. Prietenele încântătoarei Violette — Jana americana, Nosfera siriana, blonda Lucy, bruna Tison, etc., etc. — fac parte şi ele din „tineretul universitar”. Prietenii însă,cei cari nu erau simpli clienţi de trotuar, se declară, studenţii veritabili. Unii sunt într’adevăr. De exemplu cei pe cari îi subvenţiona Violette cu beneficiile capriciilor profesionale. Desigur şi la Paris există studenţi cari sunt obligaţi să-şi procure singuri resurse cu cari să-şi poată continua studiile. Pentru prima oară însă se vorbeşte de studenţi cari, din dragostea pentru ştiinţă, se fac amanţi de inimă ai unei cocote vulgare, cu participare la beneficii. Vitrege vremuri pentru tineretul intelectual! La interogatoriu vor declara desigur. — E adevărat că împărțeam cu Violette conțnutul ciorapului, dar altfel nu ne-am fi putut înscrie la examene... Iată una dintre atâtea fațete ale afacerii care revoltă actualmente publicul parizian. Ce-a devenit cartierul latin de altădată! „Să se fi transformat oare bitratat? se întreabă Georges Sinclair în „Paris-Soir”. Unde sunt micuţele studente în drept, în medicină cam odată cu seara părăseau grăbite Sorbona. Parcă le văd, cu paşi mărunţi, aruncând priviri furişe în vitrinele patiseriilor şi spre serviciile aburite de ceai şi cacao. Numai în restaurantul modest de sub photo Athénes intrau curajoase, cu pălărioara trasă ,ştrengăreşte pe ureche. Aci începeau conversaţiile, veselia şi luxul. . Acesta se ■termina târzia noaptea, când fiecare în camera mobilată simplu îşi umplea capul cu date şi formule. Nu ştiu ce întâmplare m’a condus, continuă George Sinclair, într’un bar din Montparnasse, unde cântau în pijamale şi tricouri transparente cele mai excitate montparnasiene. Mi-a atras atenţia o tânără fată fără fard, uimitor de distanţată şi calmă. Era o vânzătoare de flori. Am recunoscut în ea pe Josette de la externatul de medicină, care acum doi ani își prepara doctoratul. — Sst! Nici un cuvânt. Câştig vânzând flori. Cu ce să-mi achit camera din rue Lhomond? încă doi ani şi-mi termin studiile. Nu pot să le abandonez când mai am atât de puţin... Cineva strigă pe florăriţă. Ea dispare traversând. Cum poate rezista surmenajului? De unde atâta forţă? Şi sunt atâtea florariţe studente. In ele regăsesc adevăratul cartier, acel care cheltuie toată energia, tot timpul, tot farmecul celor douăzeci de ani, pentru o diplomă“. Bietul cartier latin, a fost invadat şi el de armata Mimi-urilor şi Musettes-elor, cari n’au nimic comun cu sârguitoarele, curajoasele şcolăriţe. S’a deplasat se vede spre Montparnasse, cartierul care n’a pozat niciodată în virtute. Dar câţi dintre cititori ar fi bănuit existenţa lui, a barurilor cosmopolite, a dancingurilor interlope şi localurilor lui care, dacă nu s’ar fi produs o afacere Noziere care să provoace sundagii cu rezultate într’adevăr sguduitoare. Face oare presa un serviciu moralităţii publice făcând o reclamă monstră, poate chiar monstruoasă Violettei Noziere, acestei star al crimei? Romanul foileton nu se poate spune că nu face din Violette o eroină simpatică. Ea va incita pe ingenue: — E epatant! O viaţă strălugitiţi continuarea în pag. ÎI-a) în cartierul latin Violetele trotuarului Sovata şi Călimâneşti Un consiliu ele miniştru, care are şi un pronunţat caracter politic, s’a ţinut azi la Călimăneşti. Iar acum două zile am avut manifestaţia filo-manistă de la Sovata. După cum se vede, politica înaltă se face la staţiunile climaterice şi balneare. Fiecare localitate cu însuşirile ei. La Sovata există, un lac sărat care le ţine la suprafaţă. Poate de aceea, atraşi de acest miragiu, maniştii şi-au stabilit cartierul general de luptă la Sovata! Dar şi apele de Călimăneşti nu sânt de lepădat. Ele au proprietatea de a elimina din organismul uman tot ceea ce stânjeneşte o bună funcţionare. Iată ce-i face pe vaidişti să socoată că şi Călimăneştii poate fi o staţiune simbolică pentru partidul naţional-ţărănesc! Ceea ce înseamnă, în fond, că apete s’au tulburat, că nu mai e marea imensă, puternică şi unitară de altă dată şi că dacul dela Sovata şi izvoarele delaClimăneşti nui mai au nici pe departe aceeaşi compoziţie! DEŞCĂ