Lupta, septembrie 1933 (Anul 12, nr. 3554-3579)

1933-09-15 / nr. 3566

ANUL XII No. 3566 COSSIST. MILLE Fost director politic Decembrie 1921 — Februarie 1927 ABONAMENTE Pe 12 luni............................................... 800 Pe 6 400 Pe 3­­ 200 IN STRĂINĂTATE DUBLU dedica­­tă a şi Administraţia Bucureşti Str. Const. Mil­o. 12 (Sărindar) ds idei... De când au pătruns şi în lagă­rul guvernamental unele idei şi soluţiuni, ce s’au propovăduit în multe ţări, ba chiar s’au experi­mentat, acei ce le agită, la noi, fără a reuşi să câştige opinia pu­blică, unii au aerul că sunt indig­naţi că alţii au îndrăzneala să le fure ideile, iar alţii se declară foarte satisfăcuţi că soluţiile lor au... triumfat! Domnii cari cer lichidarea ge­nerală, cari se plimbă cu burete­le în servietă propovăduind şter­gerea datoriilor sau reducerea creanţelor, domnii aceştia deve­niţi peste noapte proprietari de idei cu cari vor să salveze pro­prietăţile acelor ce şi-au tocat averile la masa verde, d-nii Ar­getoianu, Iunian şi alţi gardişti ai proprietăţii, somează acum partidul naţional ţărănesc să ple­ce de la putere fiind­că d. Mad­­gearu le-a furat ideia transferu­lui, — dar... prea târziu căci tre­buia să le-o fure din ceasul în care au emis-o,­­ fiindcă d- Mi­­halache e de părere ca să se re­valorizeze leul la momentul o­­portun, fiind­că mai sunt şi alţii cari cer revizuirea Constituţiei, pentru aceste motive se impune ca guvernul Vaida să se retragă şi bine­înţeles proprietarii ’de i­­dei să vină ei la guvern, ca să le aplice, ei, cari au monopolul so­luţiilor în toate chestiile la ordi­nea zilei. Dar ţara i-a văzut şi pe aceşti proprietari de idei la lucru. Au trecut toţi pe la guvern, t­oii au ieşit calmi, au încurcat guvernele şi partidele prin cari au trecut şi fiind­că nu puteau fi apreciaţi decât la justa lor valoare, s’au răsvrătit, au plecat să adune ţara în jurul lor, s’o asmute contra par­tidelor vechi şi să ridice opinia­­publică în favoarea ideilor lor originale. Există oare vre-un curent în opinia publică pentru un program, pentru o ideie salvatoare, pen­tru un om pe care ţara să-l in­dice, în actualele împrejurări, ca unicul în care să aibe încredere că o va scoate la liman? S’au perindat la cârmă, pe rând, după războiu, toate parti­dele. S’au făcut şi experienţe şi în afară de partide. Ţara s’a edi­ficat asupra tuturor capacităţilor, pe unii i-a judecat după isprăvile lor la guvern, pe alţii după acţiu­nea lor de opoziţie. Aşa se explică de ce opinia publică nu reacţionează cu toate că oamenii sunt necăjiţi, cu toate că industria şi comerţul sunt pa­ralizate, cu toate că nu sunt încă semne că criza mondială merge spre sfârşitul ei. Lumea se frământă, dar se stă­pâneşte, discerne şi nu cade în cursa demagogilor şi agitatori­lor. O pildă, mulţimea a huiduit şi a bombardat cu ouă clocite mai mulţi demagogi, la oraşe şi la sate. S-a văzut unul dintre acei defăimaţi şi calomniaţi, în con­tra căruia adversarii au dus cam­panii abominabile, să fie primit cu ostilitate în întrunirile publi­ce? Ce înseamnă aceasta? In­seamnă că nu mai prind calom­niile şi infamiile. Iată-1 pe d. Mad­­gearu, în contra căruia de ani de zile se duce o campanie furibun­dă, l-a clintit oare această cam­panie, l-a atins câtuşi de puţin? E în picioare. E la datorie. Mun­ceşte ca şi înainte. Se duce la toate întrunirile, la oraşe şi la sate. E în ofensivă contra dema­gogilor. Face mereu inspecţii şi sancţionează, fără cruţare­, pe a­­cei ce nu-şi fac datoria. Cum se explică aceasta? Foarte bine: lu­mea s’a cuminţit şi înţelege că toate măsurile d-lui Madgearu n’au altă ţintă decât să amelio­reze situaţia, să poată plăti lefu­rile, pensiile, să ajute comerţul, industria, etc­, să reducă la mini­mum dificultăţile crizei. Alt exemplu: contra d-lui Mi­­halache s’a pornit o altă campa­nie în scop de a-l denunţa că a vândut ţărănimea, că s’a dat cu ciocoii, că-i place misiunile în streinătate, în fine că a aruncat peste bord principiile democra­tice şi a luat-o spre... dreapta. A prins campania? De loc- Lumea l’a priceput. A fi ţăran, a fi la conducerea unui partid democrat nu înseamnă să fi demagog, să mergi spre extrema stângă, să conteşti că acum e absolută ne­voie a se garanta guvernări sta­bile, a se investi guvernele cu toată autoritatea necesară toc­mai spre a apăra democraţia. Deasemenea lumea a Înţeles — şi de aceia nu se emoţionează — că nici d. Maniu şi nici d. Vaida nu vor sparge partidul naţional­­ţarănesc, precum opinia publică este edificată că nici un alt par­tid, şi nici o coalizare a nouilor grupări nu pot da un guvern care să prezinte garanţiile actualului guvern din cari fac parte oameni cu experienţa d-lor Vaida, Miro­­nescu, Titulescu, Madgearu, etc. Aşa se explică de ce campa­niile demagogilor, desmătaţilor şi rataţilor politici, ale tuturor pro­prietarilor de... idei, nu mai fac absolut nici o impresie. R. P. Ştirea relatată de „Echo de Paris“ în legătură cu demonstraţiile revan­şarde, care au întovărăşit congresul hitlerist de la Kürenberg, dovedeşte primejdia pe care o reprezintă na­­țional-socialismul german pentru pa­cea Europei. Regimul de dictatură al celui de al treilea Reich nu con­stituie nmnoi o sfidare a libertăţi­lor înlăuntrul graniţelor Germaniei, — şi nu înfăţişează numai un trist şi ruşinos exemplu pentru toate popoarele lumii. El este fermentul acţiunii revanşarda, generatorul urii de rasă, germanele unui apropiat conflict armat cu statele învingă­toare. Demagogia fruntaşilor hitlerişti începe, aşa­dar, să se manifeste şi în acest domeniu. După ,cum era de aşteptat, provocările la adresa Fran­ţei trebuiau să încoroneze opera agi­tatorilor şi discursurile insolite pri­vitoare la Austria — într’un cuvânt: întreaga acţiune îndrăzneaţă meni­tă să încurajeze ideia revizuirii tra­tatelor. Faptul s-a consumat la Ni­­­renberg. Oficialităţile germane hitle­­riste au înmânat, între steagurile dă­ruite batalioanelor de. .asalt, un stin­dard pe care era brodată deviza „Germanie, trezeşte-te!“ sub cuvân­tul „Strasbourg“... Naziştii nu pân­desc, prin urmare, decât să atace ordinea europeană stabilită prin tra­tatele în vigoare! Opinia publică internaţională a primit, de la început, cu o vădita o­­stilicata, regimul de dictatură şi de şovinism revanşard, care îngenun­­che, astăzi, Reich-ul. In toate statele civilizate şi doritoare de pace, manevrele hitletismului au fost de­mascate şi înfiorate cum se cuvine. Căci, în mod fatal, militarismul di­verselor batalioane, spiritul în care se organizează bandele naziste, to­nul cuvântărilor ţinute de către în­şişi membrii guvernului german, măsurile ce se iau sub diferite pre­texte spre a se înarma echipele de­stinate unui viitor atac împotriva vecinilor Germaniei — vor duce la deslănţuirea unu­i conflict ce poate avea cele mai grave urmări pentru liniştea Europei. Steagul pe care l-au luat în pri­mire batalioanele de asalt de la Mitrenberg simbolizează, pentru toţi cei ce doresc în mod sincer evitarea unui conflict armat care să însânge­reze din nou omenirea,­­ îndrăz­neala revanşardă a conducătorilor Germaniei de azi. Până acum nu li se spuseseră lucrurilor pe nume. Programul guvernului lui Hitler in­tra în conflict cu declaraţiile „în spiritul... Genevei“ ale d-lui baron von Wellrath, — dar în mod tacit. Politica Germaniei devenea din zi în zi mai suspectă. Astăzi, cărţile au fost date pe faţă... Să nădăjduim că procedeul cam... pripit al echipelor hitleriste de la Ni­renberg va folosi, în primul rând, păcii. Căci „Strasbourg“ — acest nume de oraş, brodat sub svastica revizionistă a steagului german — nu reprezintă numai un oraş fran­cez: el simbolizează dreptatea cons­finţită prin tratatele de pace. Stea­gul de la Ni­renberg va trezi la realitate, cu o clipă mai devreme, cancelariile prea optimiste ale câ­torva state occidentale!... G. S. :« PAGINI­LEI 3 Direcţia 358-75 — Secretariatul 358-74 — Administraţia 358-73 Creionul actualităţii Programul! O. DR. LUPU. — Bine, amice Mihalache, îmi lu­ff­ai acum programul şi mai , vrei să stai la putere? Fă ca mine, că stau cu el de zece mii în opoziţie. tai imgisiuni sim­ ă comică, dar şi revoltătoa­re, pretenţia acelor cari mon­tând campania Seletzkî-Skoda, susţin acum că s’ar încerca o diversiune exploatânduse „cri­za'5 politică, ca să nu se­­ vor­bească de afacerea Skoda-Sa­­letzki. Dar cine exploatează şi ali­mentează polemicele cu privi­re­ la incidentele din partidul naţionaHărănesc? Interesul de~a erala o diver­siune i afacerea SelafsM-Ske­­da îl au tocmai acei ca au în­scenat această afacere în farul căreia s’au făptuit falsuri or­dinare, s’au exercitat presiuni odioase spre a se implica, cu orice preţ, anumiţi oameni po­litici. „Documentele” ca se publică acum, documente ce s’au ridi­cat la percheziţia ce s’a făcut uruii militar, sub ministeriatul d-lui general An­za, documen­te cari în loc să se afle la dosa­rul afacere!, sunt în biroul u­­nuia dintre înscenatorii ei, documente!« acestea sunt de două categorii: unele sunt fals redate, altele sunt fără cea mai mică importanţă. De când se duce această campanie infamă, pusă la cale din spirit de răzbunare şi cu vădită tendinţă de a se com­promite nu numai anumiţi oa­meni politici, dar de a se pro­voca complicaţiuni politice, nu s’a putut dovedi un singur fapt din lanţul de calomnii şi infa­mii ce le-au făurit ins senato­rii. N’a avut unul îndrăzneala să vină înaintea justiţiei mili­tare sau prin presă, să susţină şi să dovedească că s’a dat vre­un comision acelora in contra cărora se strecoară numai in­­simuaţiuni mizerabile. Aceasta a determinat atât pe d. Mihalache cât şi pe d. Mad­gearu să înfiereze pe calom­niatori aşa după cum au înfierat campania Seletzki- Skoda. Aşa­dar nu cei din partidul naţional-ţărănesc, ci înscena­torii caută şi au interes de o diversiune. Afacerea aceasta nu numai că nu se poate înlătura prin diversiuni, dar de abia acum ea intră în faza denunţare! Ăb . fi falsurilor­­si inf­auriilor. „Viitorul’* cste să' sa stabi­lească sine a pus la cale „pa­namaua3’? A pus-o la cale d. general Mărdărescu, cu asentimentul lui Vintiîă Brătianuz şi a guver­nului liberal, îndemnat de fos­tul ministru­ al apărărei naţio­nale, ca să înzestreze armata cu ceeac ş-i lipseşte. Au pus-o la cale," şi succesorii d.-lui­ ge­neral Mărdăressu la ministerul apărare! naţionale. s£scă de d. general Amza pe care d. Ma­nia n’a voit să-l menţină în gu­vern,, A doua întrebare a foii Il­liberales cine a încasat comi­sioanele ele sute de milioane? „Documentar” ce s-a publicat în această privinţă este edifi* căr or: scrisoarea de comision datează din timpul guvernări liberale aparţine unui militar şi d- Vasîfiu-CIum unul di­n a­­părătorii lui Seletzki, a dat ori lămuriri precise din care re­zultă că s’a comis un act fals şi cu acest document. A treia întrebare a „Viitoru­lui”: cine a furnizat lui Seletz­­ki actele privitoare la apărarea naţională? S’a dovedit înaintea justi­ţiei militare, prin mărturia foş­tilor miniştri ai apărărei na­ţionale, că nu poate fi vorba de spionaj, că actele obţinute sunt în directă legătură cu fur­nitura Skoda. Iar la ultima întrebare a ofi­ciosului liberal, anume cine a împiedecat creiarea şi funcţio­narea fabricilor de muniţiuni din ţară, toată lumea ar putea răspunde: toate guvernele căci nu prin uzine fictive se poate înzestra o armată. Prin urmare nu numai că acei ce pretind ca lumină com­plectă să se facă asupra infa­mei înscenări, vor creta vreun diversiune, ci din contra ei vor dejuca orice truc, vor denunţa mereu falsurile şi infamiile ce apar sub forma unor „docu­mente’’ şi înaintea Parlamen­tului se va arăta, sperăm, tot ce s’a operat în dosul acestei a­­faceri. Credem că va ieşi la iveală odată şi... muzicuţa de care s’a vorbit. Lt. EMIL W FAGURE PUSIUCIITATE primeşte direct Administraţia ziarului şi toate agenţiile de publicitate a r­ef I îri fa pJL,is3 In sftranmnelterr Cât costă un copil de şcoală? Enorm. Fiindcă nu te costă numai taxele către stat, manualele di­dactice, uniforma şi celelalte tone de rechizite şcolare, ci mai­ ales taxele foarte exagera­te către liceu, taxe care nu sunt percepute nici de stat, nici de comună, ci de autorităţi şco­lare care, normal, nu au nici un drept să pună şi să înca­seze impozite. COMITETELE ŞCOLARE Două cauze principale au dus la această anomalie: Bugetele ministerului in­strucţiunii publice au fost re­duse din an în an, până s’a a­­juns la suprimarea posibilită­ţilor ca statul să mai subven­ţioneze suficient liceele. Altă cauză a fost desigur acea poli­tică liberală de intense con­­strucţiuni şcolare, rămase în pană. Aceste construcţiuni în­cepute în vremuri de belşug, au trebuit să fie sfârşite în vremuri de mare criză finan­ciară, şi atunci s’a apelat mai mult sau mai pu­ţin forţat, la c­ontribu­ţi­a p­ar­ti­c­ul­ar­ă. Aceste două cauze au dus la înfiinţarea aşa ziselor comi­tete şcolare, instanţe mixte, în care intră deavalma profesori şi părinţi, fixează taxe de în­scriere, salariile personalului administrativ al şcolilor, luân­­du-şi şi alte atribuţiuni, uzur­pate ministerului de instruc­ţiune. Să nu se creadă că e o lovitură de stat, ca să-i zicem aşa, a liceelor. Dimpotrivă, mi­nisterul s’a simţit foarte uşu­rat, cedând aproape toată au­toritatea sa, particularilor. Da­că acest sistem va urma, pro­babil că ministerul va ajunge să împartă publicului până şi mobilierul său, ca să scape de ultimele griji.... Fiecare din aceste comitete şcolare, lucrează de capul său, având de respectat prea puţine norme generale, impuse de mi­nister. Din an în an, aceste comitete Un alt dezavantagiu este că nu există o taxă unică de în­scriere, pentru toate liceele. Dovada: unele licee au o taxă pentru cursul inferior, şi alta pentru cursul superior, pe când altele au o taxă unică pentru ambele cursuri, dar ca­re variază de la liceu la liceu, fiecare face ce vrea.... Să vedeţi acum variaţia ex­traordinară a acestor taxe, de la un liceu la altul, din acel­aş oraş. La Bucureşti de pildă, aceste taxe formează o întrea­gă gamă de la 3.000 la 6.000 lei. Astfel, la liceul Şincai, taxa în cursul inferior este de 3.700 lei anual şi de 4.200 lei pentru cursul superior­ ;la liceul Can­j au fixat taxe de înscriere din­­ ce în ce mai mari, şi au inven­­t­­at tot ce le-a trecut prin min­­t­­e, ca să stoarcă de la părinţi sume cât mai mari-temir, taxa este de 5.000 lei, ca şi la Mihai Vodă. La Lasăr ta­xa de înscriere este de 6.300 lei. E uşor de înţeles că, un om sărac care are locuinţa lângă un liceu „scump"’, va fi nevoit să-şi înscrie băiatul la unul cu taxa mai ieftină, deşi poate că acest liceu se află peste 1 km. departe de locuinţa sa. Copilul va fi nevoit deci să parcurgă o distanţă enormă, în fiecare zi, să traverseze poate şi centrul, unde-l pândesc toate acciden­tele circulaţiei. De altă parte, nu este tocmai democraţie, de­osebirea aceasta a liceelor, în licee „boereşti” şi „de săraci”. Taxe de 1300 lei, la clasele extrabugetare! Variaţia taxelor de înscriere învăţătorii s’au întrunit în congres la Cluj. Ca la orice congres al unei importante ca­tegorii sociale în stat, s’au fă­cut critici şi s’au exprimat de­ziderate, pe care, după păre­rea noastră, nimeni n’ar tre­bui să le ia în nume de rău. Din contra, învăţătorul este un element esenţial, de bază­­în organizaţia societăţii noas­tre. In cea mai mare parte, cor­pul învăţătoresc cuprinde oa­meni cuminţi, muncitori, de­votaţi unui rol de seamă şi sunt cunoscători ai realităţi­lor pe care le adăposteşte via­ţa poporului nostru. Ne place să considerăm tot­deauna manifestările dăscăli­me!, ca având un substrat su­fletesc foarte sincer şi de a­­ceea spuneam că departe de a putea supăra pe cineva, criti­­cile şi observaţiile ce se fac într’un congres ca acela del­a Cluj sunt de natură să atragă toată atenţia celor în drept asupra lor şi să se chibzuias­­că dacă într’ad­evăr există ne­voia şi posibilitatea unei în­dreptări a lucrurilor. In afară de dezideratele lor profesionale au mai cerut în­văţătorii ca ministerul de in­strucţie să devină un organ real de cercetare, de coordo­nare şi îndrumare a înfăptui­rilor şcolare. O cerere foarte justă. Fiind­că ea se încadrează în preocu­parea generală de îmbunătă­ţire a sistemului nostru de învăţământ şi de micşorarea pe cât se poate a procentului de analfabeţi din această ţară Am susţinut în atâtea rân­duri că singurul factor care poate lupta cu succes împo­triva analfabetismului, împo­triva întunericului, împotriva tendinţelor anarhice, într’un cuvânt care poate contribui la o luminare a satelor, este nu­mai şi numai învăţătorul. Dar pentru a realiza această operă, învăţătorul, suflet de om, tre­buie să fie încurajat, stimulat o mulţumire din partea mi­nistrului de instrucţie, o distin­gere, o mică răsplată naţională dacă se poate, toate acestea ar face minuni. Şi pentru ca minuni să se facă, e nevoie aşa cum s’a spus la Cluj ca ministerul să fie într’adevăr un organ viu, în contact veşnic cu toate în­făptuirile şcolare. Este? Dacă da, să fie și mai mult decât a fost până acum. Dacă nu, mai e timp să de­vină. .. O povară da nesuportat Dar toate aceste taxe sunt e­­norme, pentru vremurile de azi. Ceea ce înainte plătea statul din contribuţiile generale, acu­ma, pe lângă impozitele spori­te, părinţii sunt obligaţi să plă­tească şi alt rând de impozite, liceelor, prin aceste taxe exor­bitante de înscriere. Este just că taxele se pot plăti şi în rate, dar a obliga pe un nefericit părinte, care are doi sau trei copii în liceu, să plătească un total de 10—20.000 lei ,numai taxe de înscriere, este ceva cu totul nepermis. Poate că în vremurile de prosperitate de a­­cum câţiva ani, aceasta era oa­recum admisibil, dar aceste vremuri s’au schimbat com­plect şi, în schimb, taxele au rămas aceleaşi, dacă nu cumva au fost sporite. Ba mai există şi un fel de clase extrabugetare, la care ta­xele de înscriere ating, pentru un singur elev, pe an, suma u­­luitoare de 9.000 Iei! Gândiţi­­vă, ce mult înseamnă această sumă, pentru un biet funcţio­nar, cu leafa mereu redusă. Aceste taxe la clasele extra­bugetare, părându-ni se direct monstruoase, am căutat să ne interesăm, chiar la unele comi­tete şcolare, asupra raţiunei u­­nei fiscalităţi şcolare atât de excesive.­­ Trebuie să ţineţi seama, ni s-a spus, că aceste clase extra­bugetare sunt formate în afară de subvenţiile pe care ministe­rul le dă liceului respectiv. Ele sunt adică o creaţie pur parti­culară, nu sunt prevăzute în buget, nu obţin nici un ajutor de la stat, şi trebuesc deci sus­ţinute de părinţii elevilor, cari au rămas neînscrişi în clasele obişnuite. S’ar părea că e cu totul bene­volă contribuţia părinţilor, la menţinerea acestor clase ex­trabugetare. Dar ce ar putea să facă un părinte, care şi-ar vedea copilul pus în situaţia, de a rămâne în drum, după ce a făcut câteva clase de liceu? Acest părinte îşi va lua fa­miliei sale bucăţica de pâine de la gură, ca să plătesacă ta­xele fabuloase de la licee. Şi mai ales e dificilă problema e­­levilor buni, bine dotaţi, care ar fi păcat să nu-şi poată con­tinua studiile, din cauza aces­tui exces fiscal-Acestea sunt liniile foarte generale ale unei probleme, a cărei importanţă nu va scăpa cititorului. Problema are numeroase as­pecte, pe care le vom analiza mai de­ aproape, înştiinţând în acelaş timp pe c­ititori că, pri­mim cu plăcere orice sugestie şi orice soluţie din partea lor, mai ales că tot mai numeroşi devin părinţii convinşi că o schimbare este riguros nece­sară. S. V. G.?asa are Violette Noziere şi-a procurat fără nici o dificultate câteva tu­buri somnifere de la farmacie, cu cari şi-a otrăvit părinţii. Cine e Violette Noziere? E stu­dentă la Sorbonna. Studentă în ştiinţe mai mult sau mai puţin naturale — pe cari a devenit stă­până după rapidele studii făcute în camerele de hotel — şi în chi­mie. Poseda toxicologia în aşa măsură încât să-şi poată otrăvi mama şi tatăl. Prietenele încântătoarei Vio­lette — Jana americana, Nosfera siriana, blonda Lucy, bruna Ti­­son, etc., etc. — fac parte şi ele din „tineretul universitar”. Prie­­teni­i­ însă,­cei cari­ nu­ erau simpli clienţi de trotuar, se declară, stu­denţii veritabili. Unii sunt într’a­devăr. De exemplu cei pe cari îi subvenţiona Violette cu benefi­ciile capriciilor profesionale. De­sigur şi la Paris există studenţi cari sunt obligaţi să-şi procure singuri resurse cu cari să-şi poată continua studiile. Pentru prima oară însă se vor­beşte de studenţi cari, din dra­gostea pentru ştiinţă, se fac a­­manţi de inimă ai unei cocote vulgare, cu participare la bene­ficii. Vitrege vremuri pentru ti­neretul intelectual! La interoga­toriu vor declara desigur. — E adevărat că împărțeam cu­ Violette conț­nutul ciorapului, dar altfel nu ne-am fi putut în­scrie la examene... Iată una dintre atâtea fațete ale afacerii care revoltă actual­mente publicul parizian. Ce-a de­venit cartierul latin de altădată! „Să se fi transformat oare bi­tratat? se întreabă Georges Sin­clair în „Paris-Soir”. Unde sunt micuţele studente în drept, în medicină cam­ odată cu seara pă­răseau grăbite Sorbona. Parcă le văd, cu paşi mărunţi, arun­când priviri furişe în vitrinele patiseriilor şi spre serviciile abu­rite de ceai şi cacao. Numai în restaurantul modest de sub pho­to Athénes intrau curajoase, cu pălărioara trasă ,ştrengăreşte pe ureche. Aci începeau conversa­ţiile, veselia şi luxul. . Acesta se ■termina târzia noaptea, când fie­care în camera mobilată simplu îşi umplea capul cu date şi for­mule. Nu ştiu ce întâmplare m’a con­dus, continuă George Sinclair,­ într’un bar din Montparnasse, unde cântau în pijamale şi tri­couri transparente cele mai exci­tate montparnasiene. Mi-a atras atenţia o tânără fată fără fard, uimitor de distanţată şi calmă. Era o vânzătoare de flori. Am recunoscut în ea pe Josette de la externatul de medicină, care acum doi ani își prepara doctora­tul. — Sst! Nici un cuvânt. Câştig vânzând flori. Cu ce să-mi achit camera din rue Lhomond? încă doi ani şi-mi termin studiile. Nu pot să le abandonez când mai am atât de puţin... Cineva strigă pe florăriţă. Ea dispare traversând. Cum poate rezista surmenajului? De unde atâta forţă? Şi sunt atâtea flo­­rariţe studente. In ele regăsesc adevăratul cartier, acel care cheltuie toată energia, tot tim­pul, tot farmecul celor douăzeci de ani, pentru o diplomă“. Bietul cartier latin, a fost in­vadat şi el de armata Mimi-uri­­lor şi Musettes-elor, cari n’au ni­mic comun cu sârguitoarele, cu­rajoasele şcolăriţe. S’a deplasat se vede spre Montparnasse, car­tierul care n’a pozat niciodată în virtute. Dar câţi dintre cititori ar fi bănuit existenţa lui, a barurilor cosmopolite, a dancingurilor in­terlope şi localurilor lui care, dacă nu s’ar fi produs o afacere Noziere care să provoace sunda­­gii cu rezultate într’adevăr sgu­­duitoare. Face oare presa un serviciu moralităţii publice făcând o re­clamă monstră, poate chiar mon­struoasă Violettei Noziere, aces­tei star al crimei? Romanul foi­leton nu se poate spune că nu face din Violette o eroină simpa­tică. Ea va incita pe ingenue: — E epatant! O viaţă strălu­­gitiţi continuarea în pag. ÎI-a) în cartierul latin Violetele trotuarului Sovata şi Călim­­âneşti Un consiliu ele miniştru­, care are şi un pronunţat caracter politic, s’a ţinut azi la Călimăneşti. Iar acum două zile am avut mani­festaţia­ filo-manistă de la Sovata. După cum se vede, politica înaltă se face la staţiunile climaterice şi balneare. Fiecare localitate cu însuşirile ei. La Sovata există, un lac sărat care le ţine la suprafaţă. Poate de aceea, atraşi de acest miragiu, maniştii şi-au stabilit cartierul general de luptă la Sovata! Dar şi apele de Călimăneşti nu sânt de lepădat. Ele au proprietatea de a elimina din organismul uman tot ceea ce stânjeneşte o bună func­ţionare. Iată ce-i face pe vaidişti să so­­coată că şi Călimăneştii poate fi o staţiune simbolică pentru partidul naţional-ţărănesc! Ceea ce înseamnă, în fond, că a­­pete s’au tulburat, că nu mai e ma­rea imensă, puternică şi unitară de altă­ dată şi că dacul dela Sovata şi izvoarele dela­­C­lim­ăneşti nui mai au nici pe departe aceeaşi compo­ziţie! DEŞCĂ

Next