Lupta, mai 1934 (Anul 13, nr. 3754-3777)
1934-05-01 / nr. 3754
Y~ a fa nul XIII No. 3754 C' !Sr. MILLE s director politic OecoTibri .121 — Februarie 1927 ABO^AHENTE instituții și autorități ... .Lei lOOO He luni «•*••»»»•»»„ 80C p® s .. ...».................... » „ 400 Pa 3 ..................................................... 200 IN STRĂINĂTATE DUBLU Redacfnia şi Administraţia Bucureşti Str. Const. Miile. 12 (Sărindar) De cine depind guvernele ? In jurul declaraţiunilor d-lui Dinu Brătianu La ordinea zilei sunt declaraţiunile şefului partidului liberal. In numărul precedent al ziarului nostru am stăruit asupra acelei părţi din declaraţiile d-lui Dinu Brătianu cari se referă la raporturile dintre d-sa ca şef şi partidul care l-a desemnat la conducerea sa. E natural ca explicaţiunile pentru clarificarea acestor raporturi să se desfăşoare în sânul partidului liberal. Este însă o parte a acestor declaraţiuni — cea mai importantă poate — care interesează întreaga opinie publică tocmai fiindcă e de ordin principial. Şeful liberalilor a spus că remanierea cabinetului depinde de preşedintele consiliului, precum guvernele depind de şeful statului. Este, în adevăr, în afară de orice discuţie că prerogativa constituţională a Coroanei în ce priveşte desemnarea şi numirea guvernelor, ca şi aceea privitoare la dizolvarea Parlamentului nu sunt condiţionate şi nu se lovesc de nici o restricţie. In acest înţeles a amintit probabil şeful liberalilor că guvernele depind de şeful statului. Rezultă de aci că problema dualităţii de conducere ce se iveşte atunci când un partid fiind la cârma statului şeful partidului nu este şi şeful guvernului —• problema aceasta a dualităţii în conducere nu priveşte Coroana, ci partidul. El singur are a se rosti şi a decide dacă o asemenea dualitate în conducere este ori nu eficace şi trebue ori nu să persiste, ori să ia sfârşit. Are şeful liberalilor , intenţiunea ca, punând problema, să ceară în acelaş timp partidului său să o rezolve? Aceasta se va vedeacât de curând. In eventualitatea că ar fi sezisat de chiar şeful său, partidul liberal este el dispus să atace problema pusă şi să meargă la o deriziune? Până acum atmosfera nu arată a fi coaptă pentru o deriziune. Şi apoi chestiunea comportă distincţiuni. Partidul sau Parlamentul este acela care ar putea rezolva o problemă ca aceea a dualităţii de conducere? Partidul poate rezolva problema alegerei şefului său. Dar singur parlamentul poate stabili raporturile cu guvernul. Oricât de strâns legat este Parlamentul de partidul care are majorităţi în sânul lui, guvernul numit de capul statului nu depinde de Parlament decât în măsura că acesta poate să-i acorde sau să-i retragă concursul, pe când Coroana poate dizolva Parlamentul care a dat un vot de blam guvernului, precum poate numi un alt guvern care să solicite încrederea Parlamentului. Acest fel de funcţionare a vieţii constituţionale e la noi mai mult de ordin teoretic. In practică, Parlamentul nu dă niciodată vot de blam guvernului , majorităţile de partid înţelegând să susţină cabinetele ieşite din sânul partidului. Ceea ce are de rezolvat acum partidul liberal este diferendul dintre guvern şi şeful partidului, care declară că dă concurs, dar totuşi nu împărtăşeşte răspunderile cu guvernul. Fi-va pus Parlamentul în situaţie de-a se rosti asupra raporturilor dintre majorităţile sale şi cabinetul actual? E puţin probabil. Fi-va pus partidul liberal în situaţie de-a se rosti asupra raporturilor sale cu guvernul? După declaraţiunile d-lui Dinu Brătianu, logic ar fi ca această eventualitate să se producă. După atmosfera ce domneşte în partidul liberal, eventualitatea e mai puţin probabilă. De ce? Fiindcă şi partidul şi majorităţile preferă dualitatea de conducere, unei plecări de la guvern. Se va putea însă menține dualitatea de conducere? Hic jacet lepus. L. T. A. Consolidarea unitei prin unificarea codurilor Intr’un cadru de impresionantă solemnitate, d. Victor Antonescu, ministrul dreptăţii, a remis Suveranului proectul Codului penal unificat, proect care reprezintă paisprezece ani de muncă încordată şi continuă. In cuvântarea pe care d. Victor Antonescu a rostit-o înaintea Regelui, după omagiul adus acelora cari au contribuit, cu munca, experienţa şi competinţa lor, la întocmirea codului penal, prim pas absolut necesar în consolidarea unităţii noastre naţionale, a expus, în linii generale, principiile de bază ale proectului. In jurul ideii de reformare a delicventului, gravitează sistemul de represiune al noului Cod penal, care tinde la „individualizarea pedepsei” introducând toate inovaţiunile moderne pe care ştiinţa dreptului le-a experimentat, aiurea, în cursul vremilor. Nu vrem să facem o analiză a principiilor cari stau la baza noului Cod penal. Ne rezervăm dreptul să ne rostim asupra lor atunci când vom avea şi noi textul la dispoziţie. Ţinem, însă, să relevăm — cu satisfacţie — că am fost admise reforme pentru cari s’au dus lupte continue şi tenace la noi, din păcate, fără rezultate practice. Cine nu-şi aminteşte de străduinţa pe care a pus-o, atunci când era un adeevărat tribun al poporului sub colegiile censitare, d. Ioan Th. Florescu, fost ministru de justiţie, pentru reabilitarea condamnaţilor, pentru suspendarea executării pedepsei şi pentru liberarea condiţionată, reforme cari şi-au găsit cristalizarea în proectul prezentat, cu solemnitate, Suveranului abia astăzi? Ne amintim, cu emoţie, valurile de elocinţă, specific antebelică, cari se revărsau în întrunirile publice pentru a se câştiga dreptul de reabilitare al celor căzuţi in greşeală gata să-şi plăteascăgreşeala comisă şi ispăşită în închisoare, cu o viaţă exemplară în societate. Ceea ce se părea revoluţionar ieri, s-a câştigat, cu uşurinţă, astăzi. Indubitabil că terenul a fost pregătit de cei cari au luptat pentru modernizarea Codului penal în trecut şi de aceia, un prim omagiu, se cuvine d-lui Ioan Th. Florescu. Numele acelora cari au luat iniţiativa unificării Codurilor şi au muncit pentru realizarea acestui ideal, a fost amintit de Suveran în discursul rostit cu prilejul solemnităţii de la ministerul de justiţie. Regele a ţinut să releve meritul mare al Codului penal, „acela de a fi ieşit din mintea românilor, făcut pentru ţara şi nevoile noastre”, şi a arătat rolul pe care-l joacă în viaţa de Stat, legea şi justiţia. „Judecătorul, pe lângă omul de drept, trebue să fie şi un psiholog şi un sociolog. Calitatea magistraturii noastre este o garanţie că fiecare ştie să-şi facă pe deplin datoria aşa cum o cer interesele superioare ale Patriei”. -$■ Salutând începutul promiţător de vremuri mai bune, convinşi că, la toamnă, acum când Suveranul a arătat că se interesează îndeaproape de unificarea Codurilor, Parlamentul va vota proectul Codului penal, ne exprimăm un deziderat. Acela ca procedura penală să fie repede întocmită spre a fi votată , concomitent cu codicele unificat. Și, în procedură, să se caute să se introducă dispoziţiunile cele mai nemerite pentru efectiva accelerare a judecăţilor. In depresiunea morală care a cuprins societatea românească rapida sancţionare a delicvenţilor, va însemna primul simptom alînsănătoşit ei, atât de mult şi atât de zadarnic aşteptat de opinia publică. R. M. « PAGINIILEI Direcţia 343-08 — Secretariatul 343-06 — Administraţia 343-04 -W -X0' Creionul actualităţii Situaţie limpede! D. DINU BRĂTIANU. —Jiu desolidarizez de d-ta, dar nu te combat; nu te combat dar vreau să-ți iau locul, iar dacă rămâi, pe mine să nu contezi, ca să nu te combat! Intre guvern şi partid Ultima consfătuire a majorităţilor parlamentare a prilejuit o serie de ntrai declaraţii ale d-lui Dinu Brătianu. Şeful partidului liberal, care s’a menţinut până nu de mult într’o vădită rezervă, a adoptat, după înapoierea sa din străinătate, o atitudine nouă în care poate reprezenta şi o nouă metodă în acţiunea d-sale politică. D. Dinu Brătianu a făcut, in timpul călătoriei spre Bucureşti, declaraţii suficient de precise asupra modului d-sale de a privi raporturile dintre guvern şi partid. Aceste declaraţii au fost atât de precise încât au impresionat în mod indiscutabil majorităţile parlamentare şi cercurile largi ale partidului liberal. Nouile declaraţii făcute de d. Dinu Brătianu în faţa maorităţilor parlamentare după o întrevedere pe care d-sa a avut-o cum şeful guvernului au adus o serie de precizări atât în ceea ce priveşte spiritul în care au fost concepute declaraţiile făcute la sosirea în ţară, reprezentanţilor presei cât şi în privinţa raporturilor reale dintre guvern şi partid. Este neîndoios că declaraţiile făcute în faţa majorităţilor au darul să risipească, cel puţin pentru un moment, aprehensiunile îndreptăţite ce s-au făcut simţite în rândurile liberale, cu privire la poziţia pe care şeful partidului înţelege să o adopte faţă de guvern. D. Dinu Brătianu a declarat de astă dată răspicat că nu înţelege să facă nici un fel de dificultăţi guvernului şi a subliniat cu toată insistenţa necesitatea unui contact cât mai strâns între guvern şi partid. Ceiace e cu totul altceva decât s-a înţeles — cu drept cuvânt din declaraţiile anterioare ale şefului partidului liberal. Aşadar, majorităţile parlamentare liberale pleacă în vacanţă reconfortate prin nouile declaraţii ale d-lui Dinu Brătianu, pe care le-au primit cu o vădită satisfacţie. Iar opinia publică ia act şi de nouile declaraţii ale şefului partidului liberal. Să fugim de politică Emile Vuiliermo. Avem printre, noi un oaspe distins şi particularmente interesant în momentul când problema, educaţiinei tineretului în raport cu cinematograful şi radio-fonografia ne preocupă în cel mai înnalt grad. E strălucitul nostru confrate parizian, d. Emile Vuiliermoz, ale cărui cunoştinţi în arta muzicală şi cinematografică, fac autoritate atât prin soliditatea lor cât şi prin seriozitatea şi talentul cu care le răspîndeşte eminentul scriitor. Aseară, la radio, d. Vuiliermoz ne-a făcut o mică introducere la conferinţa sa de mâine seară, în sala Dalles, asupra Muzicei mecanice. Cu preocuparea superioară şi conştientă de ce poate, şi trebue să devie pelicula cinematografică, discul fonografic şi radiofonia în slujba educaţiei morale şi artistice, d-sa a insistat asupra, faptului că aceste minunate invenţiuni desvoltându-se vertiginos din punct de vedere comercial, au început printr’o nivelare în jos a artei cu instinctele omeneşti, în loc să fi rămas un mijloc de nivelare a lor cu cuceririle culturei şi civilizaţiilor. In loc de vulgarizare a artei în scopul superior al educaţiunei morale şi estetice, avem unele efecte de vulgarizare a vulgarităţei — ceea ce nu poate fi un scop nici pentru pelicula sonoră, nici pentru disc, nici pentru radiodifuziune. O altă problemă pe care a atins-o d. Vuiliermoz numai în treacăt la conferinţa sa de la Radio este contribuţia naţională a fiecărui popor, în parte, la respîndirea muzicei şi propriului său geniu, în genere, ca aport la opera ,cine radio-fonografică internaţională. De aici necesitatea ca radiofonia, cinematografia şi fonografia să devină regionale, fiecare naţiune creînd o contribuţie proprie spre a o vărsa în patrimoniul umanităţei şi al artei universale. .. Creînd în Franţa însăşi bazele educative şi tehnice ale criticei cinematografice, grafofonice şi radiofonice, d. Emile Vinllermez a devenit tot în congresele internaţionale la cari a luat parte cât şi în presă şi prin conferinţe, animatorul autorizat, al misiunei educative şi artistice al celor trei mari forţe de cultură cari trebue să devie cinematogarafia, fonografia şi radiofonia. E. D. F. D. EMILE VUILLERMOZ CITATE Administraţia ziarului toate^urgenţiile de publicitate i numărul *r» ţara i in strâinâtate ss Afacerea Skoda în discuţia Camerei intr’o energică şi substanţială cuvântare, d. Virgil Madgearu expune sforţările făcute de guvernele naţional-ţărăniste pentru înzestrarea armatei Anchetă parlamentară sau pregătirea muşamalei naţionale? Ultima ei şedinţă din actuala sesiune, Camera a consacrat-o celebrei afaceri Skoda-Seletzki, care a frământat atât, de mult ţara şi a înveninat până la exasperare atmosfera politică., Partidul naţional-ţărănesc, atât de violent atacat pe această chestiune, a luat ofensiva şi a readus în Parlament mult discutata chestiune, spre a cere o anchetă parlamentară, care să facă lumină deplină şi să stabilească toate răspunderile. Partidul a dat secretarului său general, d. Virgil Madgearu, această însărcinare, de care d-sa s’a achitat printr’o cuvântare de o oră, energică şi substanţială, înainte însă de a se da cuvântul reprezentantului partidului naţional-ţărănesc s’a urcat la tribună fostul ministru al muncii, d. C. Dumitriu, care a cerut în numele majorităţilor, să se institue o anchetă parlamentară în afacerea Skoda. A fost o manevră abilă, spre a lua din mâna naţional-ţărăniştilor iniţiativa. D. Virgil Madgearu s’a pus pe acest teren. Seletzki a fost judecat pentru vinovăţiile lui de justiţia militară. E o latură a problemei care nu ne priveşte. Rămâne partea politică şi morală pe care suntem la largul nostru s’o desbatem aci. Când a venit la putere în toamna anului 1928, guvernul naţional-ţărănesc a găsit înarmarea ţării într’un bal lamentabil. (D. Madgearu a dat date impresionante în această privinţă). De acord cu toate forurile militare, guvernul prezidat, de d. Iuliu Maniu a întocmit un plan vast și unitar pentru înzestrarea complectă a oștirii cu toate armele de care avea nevoe. Astfel s’a ajuns la încheierea contractelor cu Skoda care, alături de uzinele franceze Creuzot, înarmează toate armatele aliate și atâtea altele. Abia se pornise un început de realizare a acestui contract şi guvernul naţional-ţărănesc a plecat dela putere, venind cabinetul Iorga Argetoianu cu generalul Amza la războiu. Şi atunci s’a lansat bomba politică Skoda, care n’a avut decât un singur scop: acela de a lovi, de a compromite pe unul din cei mai străluciţi fruntaşi ai ţării, pe d. Iuliu Maniu, pentru că a refuzat să aibă în guvern, ca ministru al armatei, pe generalul de jandarmi Dumitrescu sau pe generalul Amza. De aici a pornit toată acea sălbatecă şi calomnioasă afacere Skoda, datorită numai şi numai generalului Amza, a cărui scoatere din armată a cerut-o d. Virgil Madgearu. Partidul naţional-ţărănesc a suportat o ploaie întreagă de lovituri şi calomnii. El a dispus o anchetă a Senatului - unde se găsesc atâţia fruntaşi ai armatei noastre — anchetă care, a susţinut oratorul, a dovedit că toată campania n’a avut decât un substrat de ură şi răzbunare, iar ca rezultat practic — cel mai dureros din toate— e că a oprit înarmarea ţării, atât de urgent necesară. Iar partidului liberal, d. Madgearu i-a făcut imputarea că deşi şi-a luat angajament formal în opoziţie şi deşi se găseşte de 5 luni la guvern, n’a făcut absolut nimic ca să lumineze această afacere Skoda. Partidul naţional-ţărănesc cere, deci, el Parlamentului, să institue de urgenţă o anchetă parlamentară. Dacă această anchetă va dovedi vreun vinovat, în rândurile naţionalţărăniste, el va fi sancţionat cu toată severitatea. Declaraţiune categorică confirmată pe loc de d. Mihalache, şeful partidului naţionalţărănesc. * D. dr. Lupu, cel care a ridicat cel dintâi chestiunea Skoda în trecutul Parlament, a luat cuvântul şi în şedinţa de Sâmbătă, susţinând că d-sa nu se desminte cu nimic, întrucât şi atunci şi acum d-sa cere lumină complectă şi pedepsire severă. In întreruperile unora din majoritari, excesiv şi inutil enervaţi, d. dr. Lupu a învinuit guvernul liberal că n’a făcut până acum cel mai mic gest ca să ancheteze afacerea Skoda şi c’a trebuit să se producă imboldul d-lui Madgearu ca să vie cu propunerea de anchetă parlamentară. Elanul şi sinceritatea d-lui dr. Lupu l-au determinat, câteva minute, să vorbească aşa fel ca şi când n’ar fi în partidul naţional-ţărănesc, ceea ce confirmă încă odată că pentru d-rul Lupu problemele mari — cum e cea a înarmării ţării — trec înainte de orice alte considerente. Iupă o cuvântare scurtă a d-lui Pamfil Şeicaru care a cerut ca ancheta parlamentară să nu se mărginească numai la afacerea Skoda, ci să cerceteze toate contractele militare dela 1919 încoace, căci boala e veche şi ţara a fost mereu jefuită şi trădată — a luat cuvântul d. Mirto, a cărui prezenţă la tribună era aşteptată cu o vie curiozitate, căci se făcuse atmosferă că fostul ministru al comunicaţiilor va face destăinuiri senzaţionale, ca unul care a fost la Praga şi posedă toate cheile asupra misterioşilor şi prea celebrilor „Cauciuc”, „Lemn”, „Palaelibus” şi alţi asemenea „Romiman” cifraţi! D. Mirto a arătat că a avut o însărcinare oficială din partea d-lui Vaida, prim-ministru în acea vreme, de a cere direcţiunii generale a „Skodei” toate datele necesare pentru a face lumină, căci altfel guvernul va anula contractul de armament. D. Mirto a arătat toate datele şi explicaţiile cari i-au fost furnizate de direcţia „Skodei” cari se rezumă în aceasta: o sumă de 27 de milioane trecută în registrele „Skodei” în legătură cu contractul românesc, care se împarte în cheltueli de onorarii pentru avocaţi, experţi şi alte cheltuieli socotite de societatea cehoslovacă ca fiind de natură strict comercială. Pentru sacul mare cu care curiozitatea publică, atât de aţâţată, venise să asculte destăinuirile, ceea ce i-a oferit d. Mirto a fost desigur cam puţin. Discuţiunea care a ţinut 5 ore încheiate, nu s’a terminat înainte ca d. Iunian, cu dialectica sa facilă, să nu încerce să plaseze oarecar’i intrigi răsuflate în partidul naţionalţărănesc. Reprezentanţii tuturor celorlalte partide s-au raliat propunerii de anchetă parlamentară, de asemenea şi guvernul prin glasul d-lui ministru de stat, C. Xeni. Vom avea deci această, anchetă. Vom vedea dacă e o simplă formalitate, o pregătire solemnă pentru o imensă muşama naţională, sau ea îşi va lua rolul în serios şi va face complectă lumină. Ţara, dornică de adevăr, ţara care, în ultimă analiză, plăteşte toate oalele sparte, aşteaptă doar atât: lumină şi sancţiuni. Să vedem dacă i se vor da. G. M. Un conflict între biserică şi armată Pe chestiunea pregătirii premilitare, un conflict s’a produs în Parlament, între bise ■ică şi armată. Episcopul Hossu, reprezentant atât de însemnat al bisericii unite, a ridicat la Senat chestiunea elevilor academiilor teologice unite, cari duc o viaţă pur ascetică, într'’o disciplină religioasă severă. Evident, aceşti tineri ce se pregătesc pentru a deveni păstori de suflete, greu se pot imagina mânuind puşca şi granata, în timp ce toată pregătirea lor tinde a face din ei propovăduitorii păcii şi bunei înţelegeri pe pământ. — Au fost în timpul războiului, — a î’eplicat d. general Uică, ministrul apărării naţionale, — preoţi cari au mers cu crucea în fruntea trupelor, în ploaia de gloanţe. E o însemnată problemă aceasta: tineretul teologic .ir*» inie supus pregătirei premilitare? Poate fi pus un viitor preot să tragă cu puşca şi să meargă în pas de defilare? Instrucţia premilitară are însă şi un scop de educaţie naţională şi morală, nu numai pur ostăşească. Şi atunci, chestiunea se pune:" au tinerii ce se pregătesc pentru a intra în cler, o educaţie suficientă patriotică şi morală, în institutele lor bisericeşti de instrucţiune religioasă, în seminare şi academii teologice? In cazul acesta, cum legea îi scuteşte de stagiul militar, ei pot fi scutiţi şi de educaţia premilitară. Sunt, în adevăr, academii teologice unite, în care există o severă disciplină şi o atmosferă tradiţional naţională şi patriotică. Nu mai vorbim de educaţia morală, care atinge un adevărat ascetism. Chestiunea s’ar mai putea pune şi altfel. Nu armata să facă educaţia morală a viitorilor preoţi, ci preoţii şi cei înaintaţi în pregătirea pentru slujitorii Domnului, să coboare în rândul, regimentelor de tineri ce vor fi supuşi instrucţiei premilitare, şi să insufle acestui tineret, ades anarhic şi amoral, un ideal mai înalt, acea blândeţe evangelică şi acea iubire de aproapele, care face baza propagandei creştine. Să îmbuneze acest tineret. Să-l îmblânzească, să-i moaie inima, cum spune românul. Şi atunci, orice conflict pe această temă, între biserică şi armată, va apare ea superficial. O conlucrare între aceşti doi factori de moralitate şi ordine, ar fi mai de dorit, pentru ridicarea sufletului tinerimii, decât orice polemică. _ S. V. CRAHATE Sex unic? Un savant medic englez, d-rul Broster, a făcut o comunicare ştiinţifică în care a demonstrat că ne îndreptăm, lent dar sigur, spre transformarea oamenilor în fiinţe fără diferenţieri de sex. Peste câteva sute de mii de ani omenirea nu va mai fi împărţită in bărbaţi şi femei, ci va exista numai un singur sex unitar, Care va avea toate atributele celor două sexe de azi. Cum va fi viaţa atunci? Cam vor fi relaţiile între oameni? Ce pasiuni, ce instincte vor domina atunci omenirea? Un lucru e sigur: însurătoarea sau măritişul vor dispare, căci ar însemna să te însori sau să te măriţi cu tine însuţi! Asta, evident, n’ar fi nici o nenorocire, dar mai grav e că ar dispare Dragostea, aceasta podoabă divină a vieţii noastre. Sex uniform! Ce rost va avea ritmici omul pe lume, ce idealuri vor mai anima şi, mai ales, cum va continua să mai existe genul uman? Va avea grije Natura? Dar de pe acum fac mărturisirea că nu mă entuziasmez de loc pentru sexul unic. Tot mai plăcut, mai variat, mai interesant e azi când avem și femei. Cu toate mizeriile pe cari ni le fac aceste scumpe tovarășe ale existai-Isti n na •si r O f P VP.X f T'P 1 OESCiiî»