Lupta, iulie 1936 (Anul 15, nr. 4407-4433)
1936-07-01 / nr. 4407
K ANUL XV No. 4407 CONST. MILLS Fost director politic Dec. 1921 — Febr. 1937 Director EPfiL D. FAGURE Bucureşti, str. Const. Miilei (Sărindar) PAGINI Redacţia şi adiţia: C. C. Miercuri 1 m 1936 Minciuna este masînatul inteligenţei. TELEFOANE: Direcţia 343-08 # Secretariatul 343-00 # Administrația 343-04 P&UD’HQM Dictatură înlâuntru şi cu Germania in afară Apa trece, pietrele rămân. Violenţele trec, judecata rămâne. Aşa c’a venit şi rândul judecatei d-lui Maniu să’şi spună gândul. Două preocupări frământă pe fostul preşedinte de consiliu. Uneltirile şi agitaţiile candidaţilor la dictatură pe planul intern şi schimbarea orientărei noastre pe planul extern. Spre a se combate şi suspecta partidele cari înţeleg să existe şi să activeze pe baza regimului constituţional şi democratic, rămânând prin sufragiul universal, în contact cu massele naţiunei, li se aruncă învinuirea de bolşevism. — „Eu vă declar dă sunit democrat, a spus O. Maniu, dar sunt Cu toată convingerea mea contra comunismului. Când am fost la consiliul dirigent am luptat împotriva comuniştilor unguri Numai într’o singură zi am arestat in Ardeal peste 600 comuniști. Iar când am fost la guvern am continuat lupta împotriva lor. „Duşmanii noştri spun despre, d. Mihalache şi Maniu că sunt comunişti. Or, bolşevicii îndemnau prin manifeste împrăştiate din avioane ca să fim omoriți, eu şi d. Mihalache. Eu sunt un democrat naţional. In ţara rnceasta noi suntem 76 la sută din toiului populaţiei, iar restul, populaţiei se împarte in zece fracţiuni diferite, prin urmare este firesc ca drepturile se revină tot in această proporţie poporului românesc. ..Dar dacă sunt contra comunismului, sunt şi contra dictaturii. Cu niciun preţ şi în niciun caz nu ne vom supune la un regim dictatorial. Am jurat pe câmpia Libertăţii în 1818 să păstrăm libertatea neamului, am reîtfoit acest jurământ in 1918 la Alba lulia şi apoi in 1928 tot acolo. Vă rog să nu permiteţi nimănui ca în această ţară să se introducă dictatura, căci este împotriva drepturilor omului şi este periculoasă. In regimul democratic populaţia românească având majoritatea de 76 la sută şi conducerea ţării poate fi tot românească. „Nouă nu ne trebue nomunsim şi nici dictatură. Ne trebue drepturi democratice, la care nu renunţăm cu preţul vieţii noastre”. Aşa că lucrul e lămurit, îngroşându-se „pericolul comunist” — se urmăreşte de fapt, instalarea dictaturei interne, spre a se desfiinţa şi drepturile şi libertăţile cetăţeneşti şi controlul parlamentar, după ce s’a instituit starea de asediu şi cenzura. Cine e pentru dictatură? Toţi politiciani cari, aduşi la putere, s’au dovedit complect incapabili de a îndrepta ceva, lăsând şi armata şi pe slujbaşii statului cu lefurile neplătite. Şi mai sunt pentru dictatură toţi vânătorii de aventură politică. Cine e însă contra Dictaturei? In primul rând Şeful Statului, care a respins-o categoric ori de câte ori i-a fost atribuită asemenea intenţie. In al doilea rând, partidul naţional-liberal, partidul naţional-ţărănesc, partidul liberal al d-lui George Brătianu, partidul d-lui mareşal Averesen, partidul d-lui Gr. Iunian, partidul d-lui N. Iorga, partidul conservator al d-lui Gr. Filipescu. Cine umblă după „dictatură”? D-nii Costică Argetoianu, Goga, Manoilescu, cam de astă dată speră să scoată castanele din foc cu mâinile d-lui Vaida. A doua preocupare a d-lui Maniu e orientarea pe planul extern: „Cu cine să mergem? se ’n- treabă d-sa. Aceasta este marea întrebare care se pune astăzi. Să mergem cu neamurile cari vor pace iar nu cu cele cari vor război. Pace vor: Franţa, Anglia, Mica Antantă, popoarele din Balcani şi Soc.. Naţiunilor. Să mergem cu ele spre apărarea păcii. Noi trebue să susţinem şi să întărim Societatea Naţiunilor, pentru ca ea să poată apăra pacea. Cu mare mirare văd că unii oameni care-şi zic bărbaţi politici, atacă Franţa şi sfătuesc să mergem cu Germania. Aceasta ar fi cea mai mare ingratitudine, căci cu ajutorul Franţei am făcut unirea şi tot cu ajutorul ei ne-am refăcut economiceşte. Şi ar fi în acela? timp cea mai mare nesocotinţă ca să facem acest lucru acum când preşedintele consiliului de miniştri al Franţei a făcut cele mai favorabile declaraţiuni pentru noi, cari pot fi concretizate în trei puncte: 1) Securitate colectivă. 2) Statele dunărene să se întrunească pentru a-şi apăra interesele împreună. 3) împiedicarea modificării statutelor Soc. Naţiunilor”. Aşadar, fie când candidaţii la dictatura internă atacă, împreună cu d. Vaida, noul guvern francez, manifestându-şi simpatiile pentru Germania d-lui Hitler, d. Maniu, acela care a reprimat în Ardeal bolşevismul şi revizionismul lui Bela Kuhn, arată primejdia de a se ataca Franţa, cu care am câştigat războiulşi întregirea naţională şi ne-am refăcut economiceşte. Iar cât priveşte noul guvern francez, după ce acesta e atacat de toţi amatorii de dictatură, d. Maniu constată că şeful acestui guvern, d. Leon Blum, „a făcut cele mai favorabile declaraţiuni pentru noi”. Şi1. Maniu le concretizează astfel: 1) securitate colectivă, 2) statele dunărene să î şi apere interesele împreună, împiedicarea modificărei pactului Ligei Naţiunilor în sensul de a se atinge egalitatea de drepturi a statelor mici. Constatarea d-lui Maniu cu privire la declaraţiile noului guvern francez interesând Mica înţelegere şi înţelegerea balcanică concordă în totul cu aceea a d-lui Titulescu făcută într’un recent interview şi cu discursul de la Geneva, ţinut zilele acestea. Rămâne deci, stabilit, că toate partidele şi toate personalităţile politice cu răspundere în ţară sunt contra dictaturei, contra atacurilor împotriva Franţei şi împotriva noului guvern francez şi contra acţiunei alături de Germania şi de agenţii ei la noi. Tot ce e liberal, tot ce e democrat, tot ce e naţional respinge dictatura înlâuntru şi aventura în afară. Tot ce e presă conştientă va face zid în jurul apărării statului și a fruntariilor actuale ale României. ALFA RISC Negusul ameninţă că dacă nu va obţine „nici un avantaj material” se va întoarce in Abisinia şi na relua ostilităţile. Se vede că nu şi dă seama că riscă să fie tradus înaintea Ligei Naţiunilor caagresor?!... DE ASTRE? Un manifest semnat de d. Armand Călinescu, şeful organizaţiei naţional-ţărăiniste din Argeş, tratează pe larg cu date şi întrebări chestia: „De unde fondurile pentru agitaţiile hitleriste?” — De unde? De unde? e refrenul manifestului. Întrebare, care nu va primi răspuns! RĂZBOIU D. von Armin, şef al secţiilor de Asalt ale Reichului, intro recentă conferinţă, spune că „trebue făcută o deosebire între războaele purtate cu armele şi cele duse, cu ajutorul propagandei şi al metodelor economice”. România a putut aprecia toate razboaele Reich-ului. FELII La masa care a urmat adunărici fi la Vinţ, d. Maniu a spus: „Muncim şi trăim. Respectăm pe toţi, dar nu tăiem ţara în felii”. Se poate. Dar nici toţi politicianii nu sânt bărbaţi ele Stat. Mai sânt şi d’ăi cu doi pepeni in mână şi — deh! — pepenii sânt pe tăiate! LIBERTATE Printre sfaturile date tineretului, d. Maniu a spus: - Oricine e liber să propage ideile sale, însă nu cu pumnul şi cu violenţa. Se vede că altfel ideile respective nu s’ar prea răspândi! O COLECŢIE „Să nu toleraţi germano-filismul!” In România cine propagă germano-filismul e trădător” — a mai spus d. Maniu la Vinţ. Dacă aşa este, avem o colecţie, de trădători destul de complectă! RIGOLO Im&âA In competiţie Şi in Polonia există un partid antisemit. Cât a trăit mareşalul Pilsudsky — care în tinereţea lui a fost socialist revoluţionar şi deci combătea din răsputeri spiniile negre ale pogromiştilor — cât a trăit ctitorul Poloniei noui care’l ţinea de scurt, partidul acesta nu se agita prea mult. Acum însă, viaţa internă a Poloniei e foarte frământată, căci cei cari lucrau sub mareşalul Pilsudsky s’au despărţit în mai multe grupuri, unul din acestea arătând oarecari înclinări spre o colaborare cu partidul antisemit. Un publicist din această tabără, băiat talentat dar pe care nu prea îl ia lumea în serios, Ladislaw Studnicki, a scos de curând o carte: „Problema polono-evreiască”, în care după ce le dă evreilor cu tămâe pe la nas spunându-le că sânt „cel mai înzestrat popor din lume”, „o mare forţă internaţională”, etc. etc. scrie că „organismul slab al Statului polonez nu poate suporta o soluţionare radicală a problemei evreeşti ca în Germania, căci în Polonia evreii alcătuesc aproape 11 la sută din populaţie”. Studnicki propune însă ca Polonia să intre în tratative cu Brazilia, spre a face o operaţiune de... import-export în compensaţie, cum e la modă acum. Şi anume: Polonia să-i furnizeze Braziliei câte ICO de mii de evrei pe an, iar Brazilia să-i trimită Poloniei atâtea vagoane de cafea! Studnicki nu precizează dacă această cafea trebue să fie prăjită şi răşnită, sau crudă! In felul acesta — scrie publicistul polonez — Polonia ar putea trimite în Brazilia toată populaţia ei evreiască de 3 milioane de suflete, in 30 de ani. Dacă se realizează ideea d-lui Studnicki, par’că vedem cum se vor scrie adresele comerciale: Onor. Ministerului de Comerţ, Rio de Janeiro. Avem onoare a vă aduce la cunoştinţă că v’am expediat azi în perfectă bună stare, 1735 evrei, transport in compensaţie pentru 11 mii de vagoane, cafea prima. Vă rugăm a lua de îndată in primire transportul, spre a nu suferi stricăciuni, noi degajându-ne de orice răspundere”. Şi dacă aşa, se pot scrie asemenea cărţi şi se pot face asemenea propuneri, la 150 de ani după ce marea revoluţie franceză a proclamat „Drepturile Omului”! DESCA Creionul actualităţi! !Noroc — Mult se mai vorbeşte la noi, mai Ioane! In fiecare Duminică câte 20 de cuvântări! — Noroc c’a dat Dumnezeu anul acesta ploae la vreme, aşa că putem răbda şi discursurile astea multei CEVA... RUSIKOS.mm Nu pentru întâia oară d. Vaida ţine să se scuture de învinuirea ce-i aduc unii că ar fi antisemit deşi o spune imediat după ce execută pe „jidani” într’un limbagiu ce nu se deosebeşte mult de acel al unui antisemit de al nostru, ceia ce nu înseamnă că acel antisemit este sadea român. B. Vaida cunoaşte corifeii antisemiţi dela noi şi pe partizanii acestora. Sunt inferiori din toate punctele de vedere, mai ales intelectualiceşte, tuturor celorlalte organizaţiuni politice. De aceia un intelectual ca d. Vaida care ştie că şi în străinătate antisemitismul este o armă polticianisto-demagogică de care se serveşte o adunătură politicianistă inferioară, simte o oarecare jenă când e luat drept antisemit şi respinge calificativul acesta. Totuşi d. Vaida se agită acum într’un mediu antisemit şi dă unor probleme sociale un caracter de ură de clasă şi de rasă, spunem şi de rasă deşi e controversată chestiunea că ar exista o rasă superioară sau inferioară, că ar exista ras®. D. Vaida s’a isbit de multe ori în luptele sale memorabile contra dominaţiei maghiare şi de evrei maghiari. Nu odată l’am auzit spunând că evreul maghiar e un adversar mai şovin decât maghiarul de baştină. Dacă-i aşa — şi nu contestăm faptul — de ce evreul francez n’ar fi francez integral? Să-i fie ruşina oare că-i francez? Apoi de ce n’ar admira evreii ori de unde, ori cât de buni cetăţeni ar fi ai ţării în care s’au născut, de ce n’ar admira ei Franţa căreia datoresc dela revoluţia cea mare şi emanciparea evreimei? De ce n’ar fi toată evreimea de pe glob mândră că unul dintre cei mai iluştri bărbaţi de stat ai Angliei a fost Disraeli Beaconsfield, acel prim-ministru al Reginei Victoria pe care a proclamat-o împărătească a Indiilor? De ce n’ar admira „jidanii” pe un Cremieux şi n’ar fi mândri că Franţa a chemat la cârmă pe un Leon Blum ca să le aducă pacea socială şi să asigure pacea universală? Am putea cita 100 de nume ilustre, din întâmplare de origînă evree, respectate de întreaga omenire. Ca un intelectual de... rasă, d. Vaida fireşte că se simte jenat să fie înrolat la antisemiţi intr’adevăr o organizaţie cu totul inferioară nu numai la noi ci pretutindeni, inferioară şi apolitică fiindcă ori-unde s’a agitat antisemitismul s’a sfârşit în mod lamentabil făcând numai rău țării în care a încercat să se impună. L. T. A. PREMII LITERARE Sezonul premiilor literare este toiu in Franţa. Ziarele pariziene publică zilnic coloane întregi cu hotărârile" diferitelor jurii chemate să atribue premii literare, mari şi mici, oficiale sau particulare. In afară de premiile „Academiei franceze”, în afară de premiul Academiei Goncourt, se atribuie, în Franţa zeci şi sute de premii, menite să încurajeze sau să răsplătească scriitori sau scriitoare dintre elementele tinere. Cercetarea atentă a listei interminabile a acestor premii literare duce la constatarea"că imensa lor majoritate se datoreşte iniţiativei particulare. Nu este vorba numai de premii creiate de familiile , unor scriitori defuncţi pentru eternizarea memoriei celui dispărut, nici a premiilor menite să încurajeze cultivarea unui gen literar precis. .Multe, cele mai multe premii sunt datorite unei iniţiative patriotice care urmăreşte pur şi simplu desvoltarea continuuă a literaturii iruriceze prin stimularea talentelor tinere. Stimulentul nu-l reprezintă numai suma de bani — adeseori, modestă — oferită premiantului, deşi adesea ori şi ea e binevenită. Desigur că în această manifestare a unui patriotism sincer şi constructiv trebue căutat unul din principalele elemente ale răspândirii literaturii franceze în lume şi ale prestigiului constant al culturii şi civilizaţiei franceze. Exemplul Franţei trebue să dea de gândit şi altor popoare mai tinere a căror literatură se găseşte în faza în care elanul noilor generaţii de scriitori trebue cât mai mult stimulat. Suveranul României a dat în această privinţă o pildă care n’a întârziat să-şi arate roadele binefăcătoare în expoziţiile anuale organizate în cadruldunei cărţii". Patriotismul luminat al particularilor ar trebui să contribuie la desvoltarea curentului determinat de iniţiativa regală. Instituindu-se premii, cât mai multe premii literare, de către cei cu dare de mână, se aduce un mare serviciu literaturii şi culturii româneşti şi se dă expresia cea mai fericită mini patriotism cu adevărat creator. L. ARTEMIE Războiul civil iu Umil din coniducători ppowmcsiPor* din sudul CSrire5, reprezentate prin guvernul din Canton. Faima de care se bucura tânărul comandant militar este una din bazele acţiunii acestei neliniştite provincii, chineze, împotriva autorităţii guvernului central dan Nanking. . .Tsai-Tssing-0Cai a comandat faimoasa armată a 19-a care a apărat cu succes în 1934 orașul Shanghai împotriva ursei forte armate japoneze, cu mult superioară. Acum el vrea să înceapă un războiu cu japonezii, dar pentru aceasta trupele Hui ar trebui să treacă prin teritoriile chineze cari ascultă de guvernul din flanking. Or, acesta are o altă politică faţă de japonezi şi de aceea mareşalul Cian-Kai- Sek a trimis 300 de mii de soldaţi să bareze drumul trupelor din Canters. Intre chinezii din Nord şi cei de Sud au şi început primele ciperatri. GENERALUL TSAUTSING-KAI soare modei Cum trăesc cei mai temuţi criminali din întreaga Americă Perfecţiunea la care a ajuns sistemul penitenciar dincolo de ocean Despre închisorile americane s'auscris foarte multe. Dar ori cât s’ar scrie n’ar fi niciodată destul spre a se explica perfecţiunea la CcHe a ajuns sistemul penitenciar dincolo de ocean. Nu ne referim numai la munca de reeducare a deţinuţilor. In această privinţă nu încape discuţie că în multe ţări din Europa şi chiar în Statele Unite, muncitorul are o viaţă mai puţin confortabilă şi mai puţin îndestulată ca un criminal condamnat pe viaţă. Este greu să se se discute dacă sistemul penitenciar american sau altul este cel mai indicat. Cert este însă că deţinutul, oricare i-ar fi vina, rămâne un om, că de multe ori societatea poartă mare parte din răspunderea faptei comise de el, astfel că un tratament uman este indicat. Totodată este, indicat însă să nu se facă exces cu acest tratament uman. Vom arăta mai jos cum trăesc cei mai temuţi criminali din întreaga Americă, în închisoarea model din Alcatraz Island. In închisoarea din Alcatraz Island nu sunt trimişi decât cei mai periculoşi delicvenţi. Insula aceasta este,situată în faţa Porţii de aur, la San Francisco, îndreptul Oaklandului, la o distanţă, de aproximativ doi kilometri de uscat. Marea este străbătută în acest loc de curenteatât de puternice, încât şi înotătorii cei mai lumi riscă să fie purtaţi în largul Oceanului Pacific. Cu toate acestea s’a întâmplat ,uneori ca deţinuţii să poată evada de pe'Alcatraz'Island şi'să' se salveze. Aceasta înainte însă de a se lua măsurile din ultimavreme. ■ Ca să ajungi pe Alcatraz Island trebue'să capeţi mai întâi o autorizaţie dela direcţia penitenciarelor, lucru foarte greu. După aceea călătoria spre insulă n’o poţi face decât pe bordul linei şalupe poliţieneşti, prevăzută cu mitraliere şi’ reflectoare foarte puternice , motoare care-i îngăduie să atingă viteze fantastice. Nicio altăîmbarcaţiune .Eu are voie să se apropie de Alcatraz Island decât până la două sute de metri, riscând altfel să fie bombardată de posturile de coastă fără nici un avertisment. : IN ÎNCHISOARE Insula, Alcatraz este un fel de culme elemente care iese la iveală din valuri. Clădireaînchisorii este situată pe punctul cel mai înalt, iar drumul spre intrare este şerpuitor şi îngust, din loc în loc existând cuiburi de mitralieră. Poarta închisorii este din oţel masiv. Ea este acţionată de un motor electric. Această poartă este deschisă tot timpul zilei. Urmează apoi o a doua poartă din gratii de oţel foarte dese. Aceasta este , prevăzută’ , cu două’lacăte, un lux mecanic,, şi altul care se deschide după un anumit cifru cu o cheie. Urmează apoi alte doua,porţi tot atât de masive, prevăzute deasemenea cu două rânduri de lacăte. De fiecare parte a porţilor stă câte un gardian,,în cabine de sticlă, imposibil -să fie, strabătuta de gloanţe. Fiecare gardian are pe seama sa un lacăt. Poarta nu se poate deschide decât dacă se acţionează, simultan asupra celor două lacăte. APARATE DETECTIVE După ce vizitatorul trece de cele patru porți și după ce este (Continuare în pagina IX-a) ------- Anmm ---------- Citiţi in pag. 8-a: Negusul va vorbi mâine la Geneva Războiul din 1914 is’ar fi avut Ioc!.. La Sarajevo, în mijlocul familiei şi prietinilor M Princip, asasinul arhiducelui Franz-Ferdinand şî a! soţiei acestuia S'au împlinit două zeci şi doi de ani, de când la 8 Iunie ora 11 dimineaţa, într’un orăşel bosniac al cărui nume era cunoscut numai geografilor, au răsunat trei focuri de revolver. Studentul Gavrilo Princip, care trăsese asupra arhiducelui Franz Ferdinand şi a soţiei sale, n’a vrut sa răpună decât pe reprezentantul monarhiei, austro-ungare, opresorul popoarelor de sub dominaţia apusului imperiu. , ’ Apăsând insa.ne.. ..trăgaciul I browningului, regicidul ales de destin penrtu ■ a împlini acest fapt n’a executat numai două alteţe imperiale, aşa cum crezuse în puritatea sufletului său, el a ucis zece milioane de oameni. Deoarece, orice s’ar spune, războiul a izbucnit din ţeava fumegândă a acestui browning terorist. Cu prilejul celei de a douăzecişidoua aniversare a atentatului, trimisul special al ziarului „Paris-Soir”, aduce o serie de nouidate asupra împrejurărilor atentatului rămase încă învăluite in mister. Iată aşadar pe supravieţuitorii complotului: Maika Princip, mama lui Gavrilo, împreună cu cei trei fii ai ei. Iată-l pe Milan Shakota, confidentul regicidului, acel care ştia totul şi n’a suflat până azi nici un cuvânt nimănui. După ce asculţi mărturisirile fiecăruia, în parte, după ce treci în revistădrumul pe care l-a parcurs. Franz Ferdinand până în colţul străzii în care a căzut fulgerat, târând după el Europa întreagă, ajungi fără voc la concluzia lui Jean Giraudoux că: războiul din 1914 n’ar fi existat, dacă autorităţile de atunci n’ar fi comis trei erori succesive pentru ca arhiducele Franz-Ferdinand, să ajungă drept în faţa revolverului lui Gavrilev. Totul s’a petrecut insa în aşa fel, ca şi cârid o forţă invizibilă, mai puternică decât toate cancelariile europene, o forţă căreia nu i se potriveşte numele de Dumnezeu ci mai curând acela de Hazard, voia cu orice preţ moartea lui Franz-Ferdinand, voia războiul. Maika Principe o bătrână cu trăsăturile feţei regulate, cu ochii scânteind sub arcada sprâncenelor. De sigur că şi Gavrilo avea aceiaşi privire. Portretul din perete ...spre care bătrâna îşi îndreaptă privirile îi seamănă în totul. Și urmărind descrierea ziaristului parizian te întrebi fără să vrei: Dacă femeia aceasta nu l-ar fi purtat fir pântece, daca sânul matern ar fi rămas steril după primele două nașteri, „ca(continuare in pagina III*'