Doamna L: Omul muntelui (1857)
OMUL MUNTEIUL --DIOA DNTIIA. ---- SArULUR 3. sagpsioaga de Vorte. Pe la 9 ore ale uneia din acele seri de vară frumoase și înstelate precum numai în Rumănia se poate găsi cineva, sșia din Iași „o Dărutioară de poștie, cu patru cai cu ramurile lor și Cu surugiu unui”, precum scrie „Vvestita podoraimă”, ce giugeau... fugeau, „fără opreală” subt strivătul surugiului și” șomitul Diciulei său, carete, precum știți, îndată ce 'ncalecă nu se mai preocupă nici de fălașe, nici de cărucioara și de caii săi, nici însași de pericolul d'uși frănge vîtul seu sau ai căgătoruii. Ta cărucioara coștige în acest șinut învăluită într un mor de praf din cei mai de frunte, era un tănăr de vra 2 de ani și 'n fața lui o femeo, lucrul este cam ciudat, dar așa este uneori adevărul ca de vra 23 de ani. Ziua fusese foarte caldă, și văntul cie abia acum era îndoit mai plăcut călătorilor noștri de și le arunca unsori căte un vărtej de prai, de frica căruia nevreșit junele Moldovean își ascunsese capul subt vătul tovarășii sale de călătorie. Ea asemenea, suită de studuituri sau, ca se zic mai bine, de săltatul căruciorei,