Theochar Alexi: Babeta (1883)
CAPITOLUL I. Ruşinea. „Din Tonica ’oi face un Domn !“ „Să te ajute Dumnedeu ! Cu ce draga de inimă n’aş fi făcut ai eu din Tomiţa al meu, căci este cu cap drăguţul, scie carte şi încă ce bine, cu tote că n’a mers de cat, numai două erne la dascălul Iancu...“ „Bine, bine,... sciu Reverio... Par’că diceai că-ţ! trebue banii pentru cele trei (Iile din urmă ce aţi muncit în câmp la noi.“ „Aşa, nene Radule,“ întări lelea Reveica oftând. Nenea Radu se scula, merse la masă, deschise puiul ei şi scose o hârtie de un fiorin şi două băncuţe de câte (Jtce erei ţari. „Trei nemţesc! bani răi, atât vi să face,scrise el apoi întindend bani! acelei neveste cu faţa pricăjită, cu portul sărăcuţ, care stetea dinaintea lui şi despre care am aucjit că o chiamă Reveica. „Trei nemţesc!, nene Radule,“ repeta femeia cu un suspin amar când primi bani, pe care, luându-i, îi lega intr’un colţ al cârpei sale de pe cap, apoi mai cjise : „remâneţ! cu bine,“ şi pleca, clătinând mereu din cap. Nenea Radu remase acum numai cu nevastă-sa, cu lelea Maria, fata şchiopului. Am aucjit că omul nostru s’a făgăduit a face Domn din Ionică al său, cu tote astea să nu credem !*