V. Crasescu: Ovreiul (1899)
La poalele muntelui Popa, acoperit cu păduri seculare, se întinde satul_Q.ropeni, pe malul drept al rîuleţului Tatariţa. In marginea dreaptă a satului coleabil cel mare care duce spre graniţa Bucovinei? Pină la graniţă ajungi în două ceasuri, însă oamenii care aveaţ nevoie să mai scurteze drumul, precum contrabandiştii,—ştiau alt drum, mult mai scurt decît şleahul mare, ci suiaui muntele Popa, luaţi la stingă prin pădure, şi călăuzindu-se de Rîpa- Babei, care curge în Tatariţa, ajungeaţi în Poiana Ţapului ; acolo treceau în linişte rîuleţul, adăpostiţi de pădurea care se prelungea dincolo în Bucovina. Gropenii sînt frumoşi vara, cînd pădurea e verde, cînd cimpia, care începe de la marginea stingă