Magazin, iulie-decembrie 1977 (Anul 21, nr. 1030-1056)
1977-07-02 / nr. 1030
Nr. 1030 din 2 iulie 1977 MAGAZIN O noua ramură a științei BIOFARMACIA ® Medicamentele, comprimate sau fiole ? • Știți ce este biodisponibilitatea ? • Realizarea unor medicamente cu eficacitate dirijată • Contribuții importante la cunoașterea resorbției unor medicamente de mare interes terapeutic. Astăzi se cunosc cu mult mai bine riscurile datorate radiațiilor ionizante — ele se știu, sînt măsurate sub control internațional — decît consecințele ingestiei de medicamente. Afirmația aparține prof. H. P. Jammet, președintele celui de al IV-lea Congres internațional al Asociației internaționale de radioprotecție desfășurat recent la Paris. Cu toate acestea, consumul de medicamente pe plan mondial este în creștere. Desigur se poate vorbi aici despre uz și mai ales despre abuz. Despre poluarea chimică la care ne supunem organismul, dintr-o atracție aproape mistică față de acest drog. Deci, fără utilitate și, evident, nociv. Dar medicamentul a fost creat ca o armă necesară în combaterea unor maladii, deci avînd in cadrul unui tratament competent, bine condus, o acțiune salutară, eficientă. Tema pe care i-am propus-o dr. farm. IOAN CRUCEANU, șef de laborator la Institutul pentru Controlul de Stat al Medicamentelor și Cercetări Farmaceutice este : ce și cu se știe despre interrelația drog-organism ? De cele mai multe ori, medicamentele ni se oferă în farmacii sub diferite forme : comprimate, supozitoare, injectabile... Ceea ce mai toată lumea știe e că un comprimat, deși e mai ușor de luat, are o acțiune lentă față de drogul injectabil, mai neplăcut, dar mai puternic și mai prompt. Cel sub formă de supozitoare, astăzi foarte la modă, este recomandat în prospecte ca preferabil între toate pentru că evită tulburările digestive... — Problema este, firește, mai complicată, ne-a spus dr. farm. Ioan Cruceanu. Pentru ca un medicament să-și desfășoare acțiunea terapeutică asupra organismului, este necesar ca substanța medicamentoasă pe care o conține să ajungă in circuitul sanguin intr-o anumită concentrație, de unde este transportat la nivelul receptorilor cu care intră in reacție. Or, în afara soluțiilor injectabile intravenoase, celelalte preparate farmaceutice destinate tratamentului sistemic sunt introduse in organism pe diverse alte căi, în cea mai mare parte per orală, iar pătrunderea substanței active din aceste preparate reprezintă o cale lungă de parcurs caracterizată printr-o serie de procese cinetice complicate pină a ajunge in singe și pină să atingă acea concentrație minimă necesară desfășurării efectului terapeutic, adică pină să realizeze disponibilitatea biologică, numită in general biodisponibilitate. — Ce anume o dirijează ? — Sînt factori multipli, pe care i-am putea rezuma in absorbția sau resorbția, difuziunea, metabolizarea și eliminarea substanței medicamentoase. Evaluarea lor cantitativă face obiectul farmacocineticii. Factorul primordial este deci absorbția sau rezorbția substanței medicamentoase de la locul administrării, adică pătrunderea ei prin mucoasele tractului digestiv sau prin alte țesuturi in sistemul capilar de unde este transportat in țesutul sanguin și, in funcție de care are loc viteza de instalare, intensitatea și durata efectului terapeutic urmărit. Se cunoaște astăzi că rata rezorbției, precum și valoarea celor trei factori pe care i-am pomenit mai înainte nu este determinată numai de structura chimică a substanței medicamentoase, ci in mare măsură și de anumite proprietăți fizicochimice (solubilitate, forma și dimensiunea particulelor, polimorfismul, solvatarea etc.) ale acesteia, precum și de proprietățile formei farmaceutice in care este condiționată substanța, care, la rindul lor depind in mare măsură de natura substanțelor ajutătoare (excipienți) și de tehnologia de preparare. Cercetarea acestor interrelații este din ce in ce mai actuală și face obiectul unei noi ramuri a științelor farmaceutice, biofarmacia, care urmărește in final realizarea unor medicamente cu eficacitate garantată și chiar dirijată. — Se fac asemenea cercetări la noi în țară ? — Desigur. In I.C.S.M.C.F. au fost întreprinse in ultimii ani cercetări privind determinarea „in vitro“ a rezorbției gastrointestinale cu ajutorul unei aparaturi, care imită în mod cit se poate de fidel procesul fiziologic al rezorbției din organismul viu. Metodele „in vitro“ permit reprezentarea unor procese parțiale deosebit de importante ale ansamblului procesului biologic complicat al rezorbției și stabilirea unor date perfect reproductibile și mult mai economicoase decit metodele de lucru pe animal sau pe om. — Vreți să explicați, în mare, desigur, cum se face aceasta ? — Determinările „in vitro“ se bazează pe urmărirea a doi factori limitativi in ceea ce privește procesul de rezorbție și și anume : dizolvarea substanței active in lichide digestive care au un caracter hidrofil și pătrunderea substanței active din aceste lichide prin mucoasele gastrointestinale spre a ajunge in sistemul hematolimfatic. Cu ajutorul unor metode analitice adecvate, se pot stabili veritabile „profiluri de rezorbție“ ale medicamentelor cercetate. Aceste profiluri, deși nu reprezintă valori absolute, pot da indicații prețioase privind condițiile de rezorbție in organism ale substanțelor studiate. Astfel, pe baza cercetărilor efectuate de colectivul de cercetători din Institut, au fost aduse contribuții importante la cunoașterea rezorbției unor medicamente de mare interes terapeutic cum ar fi : tetraciclinele, rifampicina, cloramfenicolul, propranolul, dipiradinolul, precum și un derivat nou al rutinului. CATINCA MUSCAN Prin metodele „moderne“ se poate cunoaște procesul biologic — complex — al resorbției gastrointestinale a unui medicament. Acest triptic este titlul unei cărți de deontologie medicală care aduce în dezbatere „responsabilitatea profesională și socială a medicului“. Volumul, semnat de medicul Radu Ozun și juristul Emil Poenaru se află la cea de-a doua ediție. Ceea ce trebuie remarcat de la bun început este faptul că autorii au reușit în cele peste 230 de pagini să aducă o importantă contribuție la formarea personalității complexe a medicului pe plan etic și de cultură medicală. Cum este și firesc, o carte de deontologie medicală trebuie să se impună în fața cititorilor prin numeroase calități, dar, in primul rînd, printr-o analiză a modului in care medicina demonstrează că își menține, atît o competență tehnică, cit și o înaltă conduită morală, că păstrează permanent, neștirbit, prestigiul absolut necesar oamenilor îmbrăcați în halatul alb, că se află continuu intr-un dialog uman cu pacienții și, implicit, cu societatea. Ocrotirea sănătății — cu atît mai mult în condițiile socialismului — nu poate fi concepută ca o operă singulară, ea încadrîndu-se organic in marile responsabilități civile, sociale, politice și economice. Tocmai în viziunea aceasta se Medic, societate, răspundere află situată și cartea autorilor Radu Ozun și Emil Poenaru. „Medic, societate, răspundere“ oferă informații proaspete, atît sub prisma cercetătorului de istoria medicinei, cit și a practicianului din clinicile noastre moderne. „Uriașele progrese tehnico-terapeutice — arată autorii — pe care le-a înregistrat medicina contemporană, au adus inestimabile servicii omenirii, și, totodată, au pus și pun medicilor noi probleme de responsabilitate profesională și socială“. Ne găsim în plină revoluție tehnico-științifică, revoluție ce oferă informații extrem de vaste în domeniul biologiei fundamentale, în biochimie, histochimie, histoenzimologie și, desigur, în genetică, toate situate ca domenii de avangardă, care condiționează succesele medicinei. Dar actele medicale analizate nu trebuie privite doar sub unghiul realizărilor tehnice, ci sub acela al eticii, al atitudinii morale, al corectitudinii față de om. Autorii prezintă tradițiile școlii medicale românești, reprezentate strălucit de savanți ca Victor Babeș și Toma Ionescu, Constantin Caracaș și Ștefan Stîncă, Gheorghe Marinescu și Ion Cantacuzino, С. I. Parhon și Alexandru Obregia, care au pus în slujba bolnavilor cele mai de seamă realizări ale timpului lor, între care se numărau și propriile lor creații. „Fără o atitudine consecvent umanistă, spunea regretatul profesor T. Spîrchez, care deșteaptă sentimentul datoriei și un elan sufletesc spre mai bine, devenim niște funcționari și medicina o simplă tehnică“. In societatea noastră socialistă după cum rezultă și din capitolul „Medicul de astăzi, medicina de mîine“, introdus în această a doua ediție a cărții, medicinei și medicului li se subliniază adevărata lor menire umanistă, practica medicală fiind pusă integral în slujba tuturor oamenilor. ION vaduva-poenaru Stiință шЛ л și eficiență (Urmare din pagina 1) la creșterea nivelului de viață. Datoria cercetătorilor, și nu numai a lor, este de a crea totodată, noi tipuri de mașini pentru mecanizare și pentru automatizare, de cea mai mare eficiență. Este important să abordăm acum din plin producerea de utilaje tehnologice pentru subansamblele industriei chimice, pentru metalurgie, energetică — inclusiv energetica nucleară — moi piese de mare finețe și de mare putere, mașini-unelte grele. Foarte important este să realizăm, desigur, utilajele tehnologice destinate construcției de mașini la parametrii cei mai înalți, deoarece de modernizarea acestei ramuri depinde, in ultimă instanță, atît productivitatea cit și numărul celor antrenați în circuitul productiv. Cercetarea trebuie să aibă insă în vedere și Îmbunătățirea calității vieții. In acest sens, este necesară dezvoltarea cercetărilor biologice cu implicații asupra agriculturii și desigur medicinii, deci cu implicații asupra creșterii duratei medii de viață. Obținerea unor produse alimentare mai nutritive și aducerea unor contribuții substanțiale la îmbunătățirea protecției mediului ambiant, iată alte obligații sociale ale științei, ale realizării științifice și tehnologice in țara noastră. Este necesar ca tot ceea ce facem să înmagazineze o tot mai mare cantitate de inteligență proprie, astfel ca produsele noastre să fie competitive. Cu alte cuvinte, este necesară scurtarea duratei de la ideie la produs finit, lucru care se realizează in institutele noastre centrale de cercetări, care — în spiritul Hotărîrilor adoptate de recenta Plenară — poartă integral răspunderea asupra conținutului diverselor lucrări pe care le inițiază, a ținutei teoretice și calității practice a contribuțiilor oamenilor de știință și cercetătorilor, a aportului acestor lucrări la progresul științei și tehnicii românești. Dincolo de sensul solicitant al acestei responsabilități, colective, se statuează un mod eficient de abordare a cercetării in toate fazele ei, inclusiv aceea a materializării sale in tehnologie și produs. Și este hotărîrea întregului front științific de a răspunde exemplar acestei exigențe hotărîtoare pentru afirmarea revoluției tehnico-științifice, cit și pentru actul formativ, educațional la care pot și trebuie să contribuie cuceririle științei, formarea, un ansamblu, a unei concepții științifice despre natură și societate. Pagina a 3-0 Sondă radioemițătoare Specialiștii englezi au pus la punct o sondă radioemițătoare ce poate fi introdusă cu ușurință prin țevi, canale sau conducte, cu un diametru de pină la 50 de milimetri, indiferent de numărul de caturi și de unghiul acestora (in imagine). Cu ajutorul ei pot fi localizate cu precizie orice blocări sau strangulări ale conductei cercetate. Ateliere din secolul al XIII-lea Szczecin, una dintre cele mai vechi cetăți din nord-estul Europei avea incă din secolul al X-lea un profil specializat in mai multe domenii, toate legate de mare. Incepind din 1947 pe teritoriul orașului se efectuează săpături care au permis arheologilor numeroase descoperiri, interesante. S-a stabilit că Szczecinul avea ateliere artizanale bine dezvoltate, că orașul batea monedă proprie și avea un comerț înfloritor. Ultimele lucrări care se efectuează lângă castelul prinților de Pomerania (in fotografie) au scos la lumină ateliere din secolul al XIII-lea unde erau construite ambarcațiuni. O moleculă organică de acum 2,5 miliarde de ani Biochimiștii sovietici au descoperit intr-o rocă veche de 2,5 miliarde de ani, molecule organice. Cercetătorul Mihail Kolesnikov afirmă că este vorba de cea mai veche moleculă organică, descoperită pină azi, legată — semnificativ pentru știință — de apariția vieții pe Pămînt. El este de părere că moleculele respective ar proveni din alge albastre, unicelulare. „Spacelab" La simulator, primii astronauți desemnați a se pregăti pentru zborul pe „Spacelab“, primul laborator spatial pilotat din Europa occidentală. Doi dintre ei, Jürgen Feind (31 ani) și dr. Klaus Kram (40 ani) sunt germani. Claude Nicollier (35 ani) e elvețian iar Michael Taylor (24 ani), englez. Căldură din adîncuri Waltersdorf va deveni in curind prima comună din Austria încălzită grație căldurii terestre. Cu apă procurată de la o adincime de 1 000—1 200 m, la o temperatură de 65 grade, se prevede a se încălzi, printre altele, mai multe școli, o piscină, o sală polivalentă și mai multe sere.