Magazin, iulie-decembrie 2014 (Anul 57, nr. 27-52)
2014-09-11 / nr. 37
SERIE NOUA -1211 • ANUL LVII • 11 SEPTEMBRIE 2014 • 16 PAGINI • 2 LEIIa Nr. 37 (2961) SĂPTĂMÂNAL CULTURAL - ȘTIINȚIFIC INDEPENDENT era Județeană mureș. De la nano la macro-inginerie, doar mărimile diferă UN TF Cât de repede poate mergi IBN PE SUB O Trăim cu impresia că visele oamenilor de știință sunt chiar realitatea însăși. Dar între proiecte și realizarea practică a viselor cade uneori bariera ridicolului: așa s-a întâmplat cu „viziunile” științifice ale lui Arthur C. Clarke (computerul neuronal și călătoriile intergalactice, toate preluate di filmul 2001, Odiseea spațială a regizorului Stanley Kubrick, din 1968 pentru anul 2000 sau cu liftul spațial A ajunge în Cosmos cu o rachetă purtătoare puternică și mai departe cu o capsulă spațială pare ceva cu totul depășit Așa că firme private își imaginează proiecte îndrăznețe, perfect fezabile în viziunea lor, care ar trebui să revoluționeze transportul spațial în deceniile ce vin. Elon Musk este cel care încearcă să revoluționeze zborul în spațiul cosmic, proiectul lui purtând numele de SpaceX, adică lansatoare de rachetă complet inutilizabile. Un prototip, Grasshopper, a cunoscut câteva succese, iar continuatorul lui, cel numit F9R, după câteva zboruri de încercare reușite, s-a autodistrus pe 22 august a.c. în timpul unui test, în urma apariției unor anomalii la motoare. Un alt megaproiect încearcă să pună în practică Obayashi Corp. din Tokio, o firmă japoneză de construcții care și-a dezvăluit recent intenția de a realiza un lift spațial până în anul 2050. Ideea, pe hârtie e simplă: plasarea unei stații orbitale la altitudinea de 36.000 de kilometri deasupra Pământului și apoi ancorarea acesteia de pământ cu un cablu construit din nanotuburi de carbon, ceva cam de 20 de ori mai rezistent decât oțelul. Pe acest cablu ar trebui să culiseze un fel de lift, mai exact o capsulă care ar trebui să ducă 30 de turiști în spațiu, cu viteza unei mașini mai performante, 200 km/h. Călătoria în lift, până la stație ar dura cam o săptămână și, potrivit lui Obayashi, s-ar putea folosi motoare liniare magnetice pentru a propulsa cabina liftului. Deocamdată, nici măcar nu s-au estimat costurile necesare construirii liftului spațial, dar reprezentații firmei susțin că progresul se va face treptat, asta dacă nu va rămâne doar un vis. Sau o simplă idee științifico-fantasticâ, bună de înlocuit povestirile lui Jules Verne. Oricum, ideea care i-a fascinat pe cercetători de-a lungul timpului nu e nouBătălia pentru 1' IDEAl«? nouță. Savantul rus Constantin Țiolkovski și-a imaginat teoretic, în 1895, un principiu de funcționare al liftului spațial, dar de un secol și ceva ideea a rămas doar la stadiul de calcule îndrăznețe și atât. ...Și cu trenul pe sub oceane! Veți spune că marile proiecte s-au născut din idei îndrăznețe. Așa este, numai că ele s-au realizat deoarece nu erau științifico-fantastice. Un exemplu este canalul pe sub Canalul Mânecii prin care se realizează transportul feroviar cu persoane între Marea Britanie și Franța, ca să nu mai vorbim despre piramidele egiptene. Dar cu trenul pe sub ocean? Un tren care ar urma să se deplaseze într-un tunel în vid și care ar urma să lege toate marile orașe ale lumii! Este vorba despre un proiect din categoria „științifico-fantastică” semnat de Frank Davidson care recunoaște că a furat ideea de la... Jules Verne. Evident, nu și faima. Părintele rachetelor americane, Robert H. Goddard, încearcă să realizeze acest vis funambulesc cu ajutorul unui tren care seamănă, de fapt, cu o rachetă. Acum, faptul că în Japonia există cele mai rapide trenuri din lume, ele ating 500 km/h, folosind levitația magnetică (de unde și denumirea maglev), după decenii de studii și experimentări, nu presupune și că trenul pe sub oceanul Atlantic sau Pacific va fi vreodată realizat. Chiar dacă trenul imaginat de Goddard ar urma să alerge prin tunelul vidat săpat la 50 m sub fundul oceanelor cu 3700 km/h(!), problema insurmontabilă nu ar fi cea tehnologică a construirii acestor trenuri și atingerea acestei viteze fabuloase, ci realizarea, mai prozaică, a tunelelor pe sub oceane! Pentru că deocamdată, singurul tunel submarin rămâne Eurotunelul lung de doar 50 de kilometri! Dezideratul de a ajunge de la Londra la New York, adică 5.500 kilometri, în doar 2 ore poate înflăcăra imaginația cercetătorilor, cu condiția ca ea să nu se transforme în imaginație literară. Pentru că aici e nevoie de talent, nu de tehnologie. Casa cât un oraș Mai sunt și alte idei și megaproiecte fantastice la care cercetătorii nu contenesc să viseze. Un astfel de alt proiect ar fi „piramida” lui Yasuyuki Miyatake, de la Shimizu Corporation, care, cu cei 2.204 m ai săi, va privi de sus chiar și piramida lui Keops! Clădirea ar putea să adăpostească un milion de „locatari”, „proiectantul” fiind convins că, în acest fel, cu calculele de pe hârtie, s-ar rezolva gravele probleme de suprapopulare ale capitalei nipone. „Piramida” ar fi construită ca o rețea tridimensională de tuburi din fibră de sticlă și carbon, ar adăposti o mulțime de zgârie-nori, iar sursa principală de energiei va fi cea solară, iluminarea uniformă fiind posibilă prin utilizarea unor sfere de cristal cu diametrul de 50 m care ar urma să reflecte uniform lumina zilei. O complexă rețea de lifturi și de metrouri va asigura fluxuri de 120.000 de persoane pe oră. Un astfel de oraș într-o „casă” nu se știe când, cine și cum ar fi construită, ceea ce se știe este doar costul, estimat la „numai” 670 de miliarde de euro. La prima strigare întrebarea din titlul acestui material ar putea fi dublată de o alta: cât de repede ar ajunge un om în centrul Universului? Iar răspunsul ar fi identic. Niciodată! Dar se pot face calcule atât de frumoase... Terapii complementare Cu liftul în Cosmos... AHGUMLHTfS________ ■ Un bătrân este un om care a stat la masă și care privește la cei ce sosesc să mănânce și ei. Honoré de Balzac ■ Diplomat este acela care-și amintește de ziua de naștere a unei femei și uită de vârsta ei Johann Wolfgang von Goethe SUDOK jocul săptămânii:# 37