Magazin, ianuarie-iunie 2016 (Anul 59, nr. 1-26)

2016-01-28 / nr. 4

SĂPTĂMÂNAL CULTURAL - ȘTIINȚIFIC INDEPENDENT ■ Furtul ideilor unei persoane e plagiat, iar al mai multor persoane, cercetare științificâ. Albert Einstein ■ Dragostea e ca vântul. Nu-1 vezi, dar e simți. Nicholas Sparks Meta-cercetarea, un fel de „politie” a științei Studii științifice puse sub semnul întrebării! E greu să combați puterea științei, cu atât mai mult cu cât ea a devenit un fel de,religie laică", o putere care pretinde că deține toate explicațiile legate de om, lume, Univers și în fața căreia nu poți decât să te supui. Dar, e chiar așa? N­e-am exprimat în această pagi­nă, de mai multe ori, rezerve în legătură cu teorii mai vechi, cum ar fi cea a „găurilor negre” sau a Big Bang-ului, ca să amintim doar două dintre cele legate de Univers, sau mai noi, legate de evoluția omului pe Pământ. Unele rezerve le-am avut și în legătură cu studii care încercau să convingă lumea, prin preluarea lor de marile agenții de presă globalizate, despre adevărurile lor parțiale. Rezervele erau pur jurnalistice, nu puneau în discuție faptele științifice, ci o anumită logică și mai ales concluziile care păreau uneori de-a dreptul științifico-literare, practic simple supoziții generalizatoare care duceau mai mult spre ficțiune decât spre știință. Adică acea știință care trebuie să lucreze cu concepte exacte, riguroase, verificabile. Astăzi, a publica studii științifice în re­viste de largă vizibilitate și notorietate este o adevărată modă, fără ca nimeni să se întrebe, însă, jurnalistic și logic, care este credibilitatea surselor. A devenit un clișeu sintagma „cercetătorii americani (englezi, ruși, chinezi, francezi etc.) au descoperit că...” și ea este suficientă pentru ca lumea să-i dea crezare. Ea vrea să demonstreze atotputernicia științei care — nu este așa?— se diferențiază de ficțiune, de literatură. Adică, dacă așa spune un studiu, înseamnă că așa este! Așa se face că astăzi există studii, și care sunt preluate la nivel planetar de mass-media, despre practic orice, de la stu­dii care evaluează ten­dințele legate de dietă și de rețetele ei, până la experimente legate de genetică, de comporta­ment sau de nivelul de fericire. Oamenii privesc in­formațiile științifice ve­hiculate de presă ca pe niște adevăruri de ne­contestat care, culmea, au ajuns ne guver­neze modul de gândire și de acțiune. Nu se aude nicio reacție a cercetătorilor legate de aceste studii, e parcă vorba despre un cartel al încrederii în care niciun om de știință nu vrea să-și deranjeze colegii. Rare sunt cazurile în care unele studii științifice sunt „atacate” de alți cercetători și ne refe­rim aici la pozițiile publice. De ce să ne de­ranjăm unii pe alții, dacă lumea e mulțu­mită și asta vrea să audă, ar fi proba de în­țelepciune pentru cercetători. Culmea este că nici măcar unii popularizatori de știință, jurnaliști care se presupune că ar trebui să aibă rezerve față de unele idei științifice pe care le popularizează, nu sunt interesați de credibilitatea surselor, adoptând poziția unei încrederi „în orb”, de știință, una oficială și avenită. în ultimii ani, un contingent de cercetători a început să conteste veridicitatea unor studii științi­fice publicate în reviste de renume. In 2005, de pildă, John Ioannidis, profesor de medicină la Universitatea Stanford, a folo­sit mai multe simulări pentru a demonstra că unele afirmații științifice apărute în unele studii sunt mai mult false decât adevărate. Iar anul trecut Brian Nosek, profesor de psihologie la Universitatea Virginia, a încercat să reproducă cercetările a 100 de studii de psihologie descoperind că doar 39 la sută din rezultatele acelor studii s-au adeverit atunci când au fost re-testate riguros. „Sunt multe dovezi, atât teoretice, cât și empiri­ce, care pun sub sem­nul întrebării reproduc­­tibilitatea unor aseme­nea studii” spunea Ioannidis, preluat de smithsonian.com. Aceste descoperiri pre­liminare au dus la crea­rea unui cu totul nou domeniu de cercetare, denumit meta-cer­­cetare, adică studierea științifică a științei. Așa se face că, recent, secția biologică a Bibliotecii Publice de Știință (Public Li­brary of Science, PLOS), care este o orga­nizație editorială nonprofit, a lansat o sec­țiune nouă dedicată meta-cercetării, tocmai pentru analiza problemelor legate de trans­parență în cercetare, standardele metodo­logice, sursele de inspirație, răspândirea informațiilor, structurile de finanțare și de conflict de interese. Primele două analize ale acestei secții au fost publicate în primul număr din acest an al revistei americane de științe „PLOS Biology”. După cum informează AFP, preluată de Agerpres, prima analiză, realizată de Sha­­reen Iqbal de la Universitatea Emory (Geor­gia, SUA) și de John Ioannidis, a examinat 441 de studii publicate între 2000 și 2014 în reviste științifice importante. Analiza viza determinarea datelor esențiale pentru eva­luarea și reproducerea rezultatelor acelor studii, precum și accesul la protocoalele acestor lucrări și frecvența altor studii care au ajuns la aceleași concluzii. Autorii au fost surprinși să constate că doar unul dintre aceste 441 de studii prezintă meto­dologia completă și niciunul nu pune la dispoziție toate datele colectate. Mai mult decât atât, o mare parte dintre lucrări nu au precizat modul în care acestea au fost fi­nanțate sau dacă autorii au avut conflicte de interese. „Sperăm că analiza noastră îi va sen­sibiliza pe cercetători, pe cei care finanțea­ză cercetarea, precum și revistele științifice care publică aceste lucrări, în legătură cu necesitatea de a îmbunătăți transparența și accesul la toate datele”, au declarat autorii analizei. Observații interesante, care ne duc cu gândul, de pildă, la studiile apărute în presă, sponsorizate pentru a le fi favorabile, de marile firme farmaceutice, realizate de experți uneori chiar colaboratori ai acestor firme. Cea de-a doua analiză, care l-a avut drept coautor, alături de Constance Hol­man, pe cercetătorul Ulrich Dim­agl de la spitalul universitar Charite Universitätsme­­dizin din Berlin, a cercetat sute de studii preclinice efectuate pe șoareci și șobolani, care s-au concentrat asupra cancerului și accidentelor vasculare cerebrale. Prima concluzie este că marea majo­ritate a studiilor nu au furnizat suficiente informații cu privire la numărul de animale utilizate; în plus, în multe dintre aceste studii, animalele au „dispărut” fără nicio explicație pe parcursul studiului. Folosind un model informatic, informează Agerpres, cercetăto­rul german a reușit să simuleze efectele pierderii acestor animale de laborator asu­pra validității rezultatelor experimentelor, concluzia fiind că, „cu cât a fost mai mare numărul de animale pierdute sau eliminate, cu atât au fost mai puțin solide concluziile studiilor”. „în medicina umană, nu ne putem imagina că se pot publica studii clinice fără date referitoare la numărul de pacienți sau al celor opriți să participe sau care au murit în cursul studiului”, a explicat Constance Holman. Scriam cu altă ocazie că multe studii sunt fonduri uriașe irosite, rezultate duse pe apa Sâmbetei. Autorii acestor analize sunt mai exacți, afirmând că „miliarde de dolari sunt irosite în fiecare an pentru stu­dii ale căror rezultate nu pot fi reproduse”. Ei consideră că această incapacitate de a putea verifica concluziile unor lucrări știin­țifice a dus la o criză de încredere în validi­tatea rezultatelor. Și până la urmă, am putea adăuga, la o criză de încredere în seriozita­tea celor care răspândesc aceste studii în mass-media globală. Până la urmă, ne în­trebăm: când sunt publicate studii despre orice, fără surse de verificare, cu concluzii fanteziste, parțiale și superficiale, efectuate pe 10-12 subiecți pentru a trage concluzii generalizatoare, care vor să ne schimbe modul de apreciere și de înțelegere a lumii în care trăim, se pune în discuție și respon­sabilitatea celor care le răspândesc în media globală? Meta-cercetarea este un răspuns, pus pe picioare, domeniul ne poate aduce în vi­itor și alte surprize. Rămâne de văzut dacă ea va avea un efect asupra cercetării înseși, asupra oamenilor care percep cercetarea științifică. „Scopul nostru este de a arăta că cer­cetarea în domeniul cercetării este o parte importantă a științei”, scria într-un editorial Stavroula Konsta, unul dintre responsabilii de redacție ai„PLoS Biology”. 5­948427 000126 O reacție așteptată și necesară Și, dacă vorbim despre credibilitatea surselor în cazul unor studii științifice, avem în sfârșit și o primă reacție a unor oameni i j(JUDOKU )ul săptămânii: 4

Next