Magazin, iulie-decembrie 2016 (Anul 59, nr. 27-52)

2016-10-27 / nr. 43

SĂPTĂMÂNAL CULTURAL - ȘTIINȚIFIC INDEPENDENT Un adevăr e cert: nimeni nu știe cu exactitate cum a apărut viața pe Pământ Sunt însă supoziții, teorii științifice care pretind că au răspunsuri la această tulburătoare întrebare. έn privința răspunsurilor le­­­­gate de o întrebare care per­­­­sista de mai multe milenii, ■ și anume cum a apârut viața JIL,pe Pàmânt, există doua școli de gândire și mai multe interpre­tări: unii sugerează că unele componente organice au venit din spațiul extraterestru, în vre­me ce alții argumentează că viața își are originea chiar aici, pe Pă­mânt. Iată o scurtă prezentare a ipotezelor, prima care trebuie amintita fiind cea din Cartea Ge­nezei din Vechiul Testament. Este cea mai veche „teorie” legata de Univers și apariția vieții pe Pâmânt, și de ce nu și cea mai „coerenta” teorie, la fel de „plau­zibila” ca și teoria Big Bangului, versiunea moderna și materialis­ta, opozabila aceleia creaționiste. O Designerii Suprem. începem cu aceasta teorie pentru că ea le-ar putea îngloba, într-un sens larg pe toate. Dupa cum scrie în Geneză, toate formele de viața de pe planeta noastră, sunt crea­ția lui Dumnezeu, Designerul Suprem cum îl mai numesc azi unii eseiști. Totul a plecat de la formarea Universului, a Pămân­tului, uscatului, apelor. Apoi via­ța, animale, pești, plante, bacterii etc. Apoi, Adam și Eva, care conform Genezei, Bibliei și Co­ranului, au fost primii oameni, bărbat și femeie, creați pe Pământ. animalelor Femina club Pentru dumneavoastră, doamnă 5 soluții care vă redau buna dispoziție â* Dosarele frumuseții Câte ceva despre siluet perfectă teorii despre _ începutul____ vieții pe Pământ Farà creația lor, reproducerea sexuata și perpetuarea umanității pe Pàmânt n-ar fi fost posibile. Trei religii, creștină, musulmană și evreiasca cad de acord asupra faptului că Dumnezeu a creat Universul în șapte zile, rezervân­­du-și a șasea zi de muncă pentru creația lui supremă, bărbatul și femeia și, în sens mai larg, uma­nitatea. Panspermia. Aceasta ipo­teză vorbește despre faptul ca viața în întreg Universul (ceea ce o apropie de teoria Genezei, rod al Arhitectului Divin) este împrăștiata pe planete de meteo­riți și asteroizi, deci și pe Pâ­mânt. Bacteriile extremofile, care supraviețuiesc în spațiu (la infi­nit sau pe o perioada limitata?) sunt transportate de resturile provenite din coliziunea planete­lor câtre alte planete și, o dată ce întâlnesc condiții ideale pe su­prafața acestora, bacteriile devin active și astfel pornește procesul evoluției. Abiogeneza, în științele na­turii, abiogeneza sau biopo­­iesis-ul este teoria care susține că viața biologică s-a născut din ma­terie neorganică printr-un proces natural, așa nâscându-se și viața pe Pământ. Teoria mai nouă este că majoritatea aminoacizilor, nu­miți „cărămizile vieții” s-au for­mat prin reacții chimice naturale care nu aveau legătura cu viața. Experimentul Miller-Urey a simu­lat în laborator câteva din con­dițiile apariției vieții pe Pâmânt. EndoSimbioza. Teoria en­­dosimbiotica a fost emisa pentru prima oara de botanistul rus Konstantin Mereșkovski în anul 1905. Ar fi vorba despre faptul că unele bacterii au intrat în interiorul altor celule existând în simbioza. Mitocondriile s-au dezvoltat din protobacterii, iar cloroplastele din cianobacterii. Teoria sugerează ca mutiple for­me de bacterii au intrat în relații de simbioza cu alte celule for­mând celulele eukariotice (com­plexe), contribuind la constitui­rea a ceea ce azi numim LUC­A (Last Universal Common Ances­tor), adica acel strămoș comun universal despre care vorbește și Nick Lane în cartea sa The Vital Question (despre care am scris sâptâmâna tre­cuta). Generația sponta­nă. Cea mai veche concepție despre apariția vieții pe Pamânt este Teoria Generației Spon­tane, susținuta și expri­mata în doctrina lui De­­mocrit, preluata de Aris­­totel. Potrivit acesteia, viața este rezultatul acțiunii for­țelor mecanice ale naturii. Apari­ția inițială a forțelor vii sau naș­terea lor spontana din­ apă și nă­mol s-ar datora unei combinații întâmplătoare, mai precis este rezultatul întâlnirii și unirii celor mai mici particule de pâmânt u­­med cu atomii focului. Teoria a rămas în picioare până în secolul al 19-lea când a fost combătută de experiențele lui Louis Pasteur. Teoria pa­tului de lut. Un model al apariției vieții bazate pe lut a fost fondat de A. Graham Cairs- Smith de la Uni­versitatea din Glasgow în anul 1985. Teoria postulează că moleculele organi­ce complexe au apârut gradual pe o platformă de reproducere pre-existentă, non-organică, cum sunt cristalele de silicat în solu­ție, adică lutul. Și alți cercetători susțin mai nou că „țărâna”, adicâ solul, ar fi „leagănul vieții pe Pâ­mânt”. Concret, solul (lutul), care este o combinație de minereuri, ar fi funcționat ca un burete care a absorbit toate chimicalele și moleculele, de-a lungul a miliarde de ani. De altfel, sâ ne amintim, fraza din Vechiul Testament care vorbește despre faptul că „din ță­rână suntem făcuți, în țărână ne vom întoarce”. Creații consecutive. Ideea dispariției vieții a pavat drumul teoriei catastrofismului sau a „creației consecutive”, una din predecesoarele teoriei evolu­ției. Catastrofismul este ideea că Pământul a fost afectat în trecut de evenimente violente care au pus capât existenței. Asta înseamnă că prezentul este cheia trecutului și că toate lucrurile continuă azi de acolo de unde s-au sfârșit la un moment dat. Conform teoriei, de vreme ce orice catastrofa a dis­trus viața existentă, fiecare noua creație consta într-o forma de viața diferita de celelalte prece­dente. Francezii Georges Cuvier (1769-1832) și Orbigney (1802- 1837) au fost principalii susțină­tori ai acestei teorii. în transplanturile din România «Unii tac pentru 4 % că nu înțeleg nimic. Alții tac pentru că nu înțeleg prea multe.» REVOLUȚIE f £ ir La Fontaine Izvoarele de pe fundul mă­­ rii. o teorie pomenita de Nick Lane în cartea The Vital Question sugerează ca viața a aparut în izvoarele hidrotermale submarine care au împrâștiat moleculele bogate în hidrogen. Ungherele de roca existente în acele izvoare submarine au con­centrat moleculele și au oferit un catalizator mineral propice pen­tru reacții critice. Și azi, aceste izvoare submarine, bogate în energie chimica și termală, sus­țin un ecosistem plin de viață. Teoria materialistă. Con­form acesteia, originea vie­ții pe Pâmânt este rezultatul unui proces lent și gradual al unei evoluții chimice care s-a petrecut în urmă cu 3,8 miliarde de ani în urmă. Evoluția chimică sau evo­luția moleculara este procesul de evoluție la scara moleculelor de ADN, ARN și proteine. Evoluția moleculară s-a născut ca domeniu de cercetare în anii 1960, atunci când cercetătorii din domeniul biologiei moleculare, biologiei evoluționiste și genetică au în­cercat să înțeleagă noile descope­riri legate de structura și funcțio­narea acizilor nucleici și a pro­teinelor. Evoluția organică. Forma­la­­­rea de noi specii se întinde pe o perioadă de 3,5 miliade de ani de când există viață pe Pă­mânt. Se crede ca asta s-a petre­cut în mai multe moduri cum ar fi un proces lent, gradual și con­stant în timp sau rapid, de la o stare statică și lunga la alta. Evo­luția (cunoscută și sub numele de evoluție biologică sau orga­nică) este schimbarea în timp în una sau mai multe trăsături moș­tenite gâsite în populațiile de or­ganisme. Trasaturile moștenite sunt caracteristici distincte, in­cluzând caracteristici anatomice, biochimice sau comportamen­tale, care trec de la o generație la alta. Evoluția a condus la diver­sitatea organismelor vii pe care o cunoaștem azi.

Next