Magazin, iulie-decembrie 2016 (Anul 59, nr. 27-52)
2016-10-27 / nr. 43
SĂPTĂMÂNAL CULTURAL - ȘTIINȚIFIC INDEPENDENT Un adevăr e cert: nimeni nu știe cu exactitate cum a apărut viața pe Pământ Sunt însă supoziții, teorii științifice care pretind că au răspunsuri la această tulburătoare întrebare. În privința răspunsurilor legate de o întrebare care persista de mai multe milenii, ■ și anume cum a apârut viața JIL,pe Pàmânt, există doua școli de gândire și mai multe interpretări: unii sugerează că unele componente organice au venit din spațiul extraterestru, în vreme ce alții argumentează că viața își are originea chiar aici, pe Pământ. Iată o scurtă prezentare a ipotezelor, prima care trebuie amintita fiind cea din Cartea Genezei din Vechiul Testament. Este cea mai veche „teorie” legata de Univers și apariția vieții pe Pâmânt, și de ce nu și cea mai „coerenta” teorie, la fel de „plauzibila” ca și teoria Big Bangului, versiunea moderna și materialista, opozabila aceleia creaționiste. O Designerii Suprem. începem cu aceasta teorie pentru că ea le-ar putea îngloba, într-un sens larg pe toate. Dupa cum scrie în Geneză, toate formele de viața de pe planeta noastră, sunt creația lui Dumnezeu, Designerul Suprem cum îl mai numesc azi unii eseiști. Totul a plecat de la formarea Universului, a Pământului, uscatului, apelor. Apoi viața, animale, pești, plante, bacterii etc. Apoi, Adam și Eva, care conform Genezei, Bibliei și Coranului, au fost primii oameni, bărbat și femeie, creați pe Pământ. animalelor Femina club Pentru dumneavoastră, doamnă 5 soluții care vă redau buna dispoziție â* Dosarele frumuseții Câte ceva despre siluet perfectă teorii despre _ începutul____ vieții pe Pământ Farà creația lor, reproducerea sexuata și perpetuarea umanității pe Pàmânt n-ar fi fost posibile. Trei religii, creștină, musulmană și evreiasca cad de acord asupra faptului că Dumnezeu a creat Universul în șapte zile, rezervându-și a șasea zi de muncă pentru creația lui supremă, bărbatul și femeia și, în sens mai larg, umanitatea. Panspermia. Aceasta ipoteză vorbește despre faptul ca viața în întreg Universul (ceea ce o apropie de teoria Genezei, rod al Arhitectului Divin) este împrăștiata pe planete de meteoriți și asteroizi, deci și pe Pâmânt. Bacteriile extremofile, care supraviețuiesc în spațiu (la infinit sau pe o perioada limitata?) sunt transportate de resturile provenite din coliziunea planetelor câtre alte planete și, o dată ce întâlnesc condiții ideale pe suprafața acestora, bacteriile devin active și astfel pornește procesul evoluției. Abiogeneza, în științele naturii, abiogeneza sau biopoiesis-ul este teoria care susține că viața biologică s-a născut din materie neorganică printr-un proces natural, așa nâscându-se și viața pe Pământ. Teoria mai nouă este că majoritatea aminoacizilor, numiți „cărămizile vieții” s-au format prin reacții chimice naturale care nu aveau legătura cu viața. Experimentul Miller-Urey a simulat în laborator câteva din condițiile apariției vieții pe Pâmânt. EndoSimbioza. Teoria endosimbiotica a fost emisa pentru prima oara de botanistul rus Konstantin Mereșkovski în anul 1905. Ar fi vorba despre faptul că unele bacterii au intrat în interiorul altor celule existând în simbioza. Mitocondriile s-au dezvoltat din protobacterii, iar cloroplastele din cianobacterii. Teoria sugerează ca mutiple forme de bacterii au intrat în relații de simbioza cu alte celule formând celulele eukariotice (complexe), contribuind la constituirea a ceea ce azi numim LUCA (Last Universal Common Ancestor), adica acel strămoș comun universal despre care vorbește și Nick Lane în cartea sa The Vital Question (despre care am scris sâptâmâna trecuta). Generația spontană. Cea mai veche concepție despre apariția vieții pe Pamânt este Teoria Generației Spontane, susținuta și exprimata în doctrina lui Democrit, preluata de Aristotel. Potrivit acesteia, viața este rezultatul acțiunii forțelor mecanice ale naturii. Apariția inițială a forțelor vii sau nașterea lor spontana din apă și nămol s-ar datora unei combinații întâmplătoare, mai precis este rezultatul întâlnirii și unirii celor mai mici particule de pâmânt umed cu atomii focului. Teoria a rămas în picioare până în secolul al 19-lea când a fost combătută de experiențele lui Louis Pasteur. Teoria patului de lut. Un model al apariției vieții bazate pe lut a fost fondat de A. Graham Cairs- Smith de la Universitatea din Glasgow în anul 1985. Teoria postulează că moleculele organice complexe au apârut gradual pe o platformă de reproducere pre-existentă, non-organică, cum sunt cristalele de silicat în soluție, adică lutul. Și alți cercetători susțin mai nou că „țărâna”, adicâ solul, ar fi „leagănul vieții pe Pâmânt”. Concret, solul (lutul), care este o combinație de minereuri, ar fi funcționat ca un burete care a absorbit toate chimicalele și moleculele, de-a lungul a miliarde de ani. De altfel, sâ ne amintim, fraza din Vechiul Testament care vorbește despre faptul că „din țărână suntem făcuți, în țărână ne vom întoarce”. Creații consecutive. Ideea dispariției vieții a pavat drumul teoriei catastrofismului sau a „creației consecutive”, una din predecesoarele teoriei evoluției. Catastrofismul este ideea că Pământul a fost afectat în trecut de evenimente violente care au pus capât existenței. Asta înseamnă că prezentul este cheia trecutului și că toate lucrurile continuă azi de acolo de unde s-au sfârșit la un moment dat. Conform teoriei, de vreme ce orice catastrofa a distrus viața existentă, fiecare noua creație consta într-o forma de viața diferita de celelalte precedente. Francezii Georges Cuvier (1769-1832) și Orbigney (1802- 1837) au fost principalii susținători ai acestei teorii. în transplanturile din România «Unii tac pentru 4 % că nu înțeleg nimic. Alții tac pentru că nu înțeleg prea multe.» REVOLUȚIE f £ ir La Fontaine Izvoarele de pe fundul mă rii. o teorie pomenita de Nick Lane în cartea The Vital Question sugerează ca viața a aparut în izvoarele hidrotermale submarine care au împrâștiat moleculele bogate în hidrogen. Ungherele de roca existente în acele izvoare submarine au concentrat moleculele și au oferit un catalizator mineral propice pentru reacții critice. Și azi, aceste izvoare submarine, bogate în energie chimica și termală, susțin un ecosistem plin de viață. Teoria materialistă. Conform acesteia, originea vieții pe Pâmânt este rezultatul unui proces lent și gradual al unei evoluții chimice care s-a petrecut în urmă cu 3,8 miliarde de ani în urmă. Evoluția chimică sau evoluția moleculara este procesul de evoluție la scara moleculelor de ADN, ARN și proteine. Evoluția moleculară s-a născut ca domeniu de cercetare în anii 1960, atunci când cercetătorii din domeniul biologiei moleculare, biologiei evoluționiste și genetică au încercat să înțeleagă noile descoperiri legate de structura și funcționarea acizilor nucleici și a proteinelor. Evoluția organică. Formalarea de noi specii se întinde pe o perioadă de 3,5 miliade de ani de când există viață pe Pământ. Se crede ca asta s-a petrecut în mai multe moduri cum ar fi un proces lent, gradual și constant în timp sau rapid, de la o stare statică și lunga la alta. Evoluția (cunoscută și sub numele de evoluție biologică sau organică) este schimbarea în timp în una sau mai multe trăsături moștenite gâsite în populațiile de organisme. Trasaturile moștenite sunt caracteristici distincte, incluzând caracteristici anatomice, biochimice sau comportamentale, care trec de la o generație la alta. Evoluția a condus la diversitatea organismelor vii pe care o cunoaștem azi.