Magazin, iulie-decembrie 2021 (Anul 64, nr. 26-52)
2021-11-25 / nr. 47
Un cutremur lung... de trei decenii Mișcările tectonice provoacă spaimă la aflarea intensității oii a duratei, ceea ce depășește 20-30 de secunde find de obicei percepute drept foarte periculoase. E zile. Cel mai lung cutremur cunoscut și atestat ca atare de specialiști a durat aproape 32 de ani! A fost unul „lent” și s-a produs în cea mai activă zonă seismică de pe glob, direct implicate fiind plăcile tectonice din zona insulei indoneziene Sumatra. O echipă de cercetători ai Universității de tehnologie Nanyang din Singapore a studiat mișcările scoarței terestre din aria sus-menționată, ajungând astfel la uimitoarea concluzie. Au fost analizați coralii din microatolii regiunii - coloniile circulare ce pot forma mici insule, care erau Observațiile de-a lungul coastelor Sumatrei au relevat urme ale modificărilor nivelului mării în jurul lor (coralii se dezvoltă numai sub apă și nu pot trăi dacă sunt expuși la aer), între anii 1738 și 1861. Indiciile obținute au dus la concluzia că un incredibil de lung seism lent în zonă s-a petrecut pe mai mult de trei decenii. Apogeul activității tectonice a fost reprezentat de cutremurul devastator din 1861, care a avut magnitudinea de 8,5 grade Richter și a antrenat în scurt timp un tsunami ce a făcut mii de victime. De menționat că nu numai frecările dintre plăcile tectonice stau la baza declanșării cutremurelor, ci și - în strânsă legătură cu ele - erupțiile vulcanice. în uriașul arhipelag indonezian, care numără 17.508 insule (Sumatra e a patra ca mărime), există circa 400 de vulcani din așa-numitul „Cerc de foc al Pacificului”, dintre care peste 100 sunt activi, morți în centru și vii la periferie. Despre scuze Auzim în mod frecvent în jurul nostru expresia „îmi cer scuze”. Este folosită pe scară largă atât de copii, cât și de adulți din cele mai diferite straturi sociale. Greșeala constă aici în folosirea unei forme reflexive. Când spui „îmi cer scuze” înseamnă că ți le ceri ție însuți, că te scuzi de unul singur. Formularea corectă în acest caz este „îți cer/vă cer scuze”. Scuzele însă nu se cer ci se prezintă, așadar mult mai folositor și chiar mai elegant ar fi expresia „îți cer/vă cer iertare”. (7.5.) Nr. 47 (3326) din 25 noiembrie 2021 Cuceritorii Arcticii Nu vom prezenta exploratorii, aventurierii sau oamenii de știință care au cutezat să înfrunte asprimea deseori extremă a climei din regatul nordic al ghețurilor, ci vom relata o parte a meritelor deosebite ale altor călători prin zăpezile veșnice, ființe de foarte multe ori jertfite în numele cunoașterii, al evoluției științelor și, să recunoaștem, al glorificării calităților oamenilor. Vorbim despre câinii din rase cu totul speciale, înzestrați cu capacitatea de a înfrunta geruri cumplite, furtuni, de a suporta efort fizic intens și prelungit, dar și de a respecta regulile impuse de stăpânii lor. Acum 2.000 de ani, strămoșii inuiților au părăsit Siberia și au început să se răspândească pe vastele teritorii ce se întind astăzi între Alaska și Groenlanda. Tovarășii lor cei mai de preț erau câinii, la fel de bine adaptați la condițiile din noile teritorii, ca urmașii lor din zilele noastre. De altfel, spun oamenii de știință, specimenele de acum două milenii chiar le-au „surclasat”pe cele care se aflau deja în zona arctică. Concluziile menționate se bazează pe analiza ADN a osemintelor existente în muzee din Danemarca, Groenlanda, Rusia și Canada, a peste 400 de câini, relicve vechi de până la 4.500 de ani, care indică o linie genetică urmată pe parcursul a două milenii. Altfel spus, strămoșii inuiților, cei care au migrat din Siberia spre de câini perfect adaptați rigorilor climatului, în timp ce câinii arctici au evoluat izolat înainte cu cel puțin 7.000 de ani în urmă. ADN-ul genomic de la câinii siberieni, datat între epoca fierului și epoca medievală, arată că au existat momente în creștere de material genetic derivat de la câinii din stepele eurasiatice, dar și din Europa; în prezent, aceștia își demonstrează calitățile uimitoare în competiții desfășurate în condiții deosebit de dure. Cum poți scăpa de un agresor, nevătămat? Pentru noi, oamenii răspunsul la această întrebare, care nu reprezintă nicidecum o provocare, îmbracă nenumărate aspecte. xpresia „a face pe mortul” este o ipostaza ce face trimitere la întâlniri foarte periculoase cu urși neprietenoși, însă se cunosc situații dramatice în care simularea neînsuflețirii a fost cu totul neinspirată. In lumea animală există creaturi care pun în practică această strategie în mod instinctiv, în sensul că întreaga lor ființă р [UNK] [UNK]devine, pentru o perioadă scurtă, o pradă ratată pentru prădător, adică moartă. Cum se poate așa ceva? In lanțurile trofice, este un lucru firesc ca un vânător să devină, la rândul său, vânat: în lumea insectelor, leul furnicilor este cunoscut pentru agresivitatea față de prada sa, dar la rândul său poate fi o victimă preferată pentru prădătorii lui de talie mai mare, cum sunt păsările. Scăparea în situații de pericol extrem poate fi, nu de puține ori, simularea foarte „credibilă” a morții. Trei biologi britanici, care au studiat mai mult timp această strategie insolita în cadrul populației unui furnicar, au măsurat inclusiv durata „decesului” temporar al insectelor. Variațiile sunt foarte mari de la câteva minute, până la mai mult de o oră, lucru explicat prin prezența în apropiere a unui prădător sau teama de prezența acestuia. Există mai multe specii care aplică același vicleșug, „simulacrul morții”, atunci când se simt amenințate, numit cu un termen de specialitate thanatoza. Unele, cum sunt anumiți șerpi neveninoși, emană chiar un miros ce poate lăsa inamicul să creadă că e vorba despre carne în descompunere, adică are gust râu. Este o veritabilă logică, foarte interesantă, aplicata și în cazul leului furnicilor: o pasăre care survolează un furnicar preferă insectele vii, fie că au sau nu un anume miros. Potrivit simulărilor, arta de a rămâne imobil mărește șansele de supraviețuire cu 20%. Totuși, durata e puțin importantă, ceea ce poate indica faptul că unele furnici sunt extrem de pridente, iar altele extrem de fricoase. Pagină realizată de ADRIAN-NICOLAE POPESCU și NICUȘOR DINCA E Simulare „credibilă” .■...«..iu-«. /Г Săptămânalul „Magazin” este editat de CASA EDITORIALĂ „MAGAZIN” S.R.L.•magazin înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului București sub nr. 1 40/2623/1991 din 8 mai 1991. Adresa: București sector 1, Piața Presei Libere nr.1, corp C3, etaj 1, cam. 49-52, cod 013701. CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE: ECATERINA BÀTRÂNEANU Președintă GEORGE CUȘNARENCU Administrator NICUȘOR DINCĂ - Administrator ISSN 0258-1523 REDACȚIA: Telefon: 021.317.89.65 Irina Stoica, Gabriel Tudor, Ionel Cojocaru, Adrian-Nicolae Popescu Responsabil de număr: Ionel Cojocaru Secretar de redacție: Gabriela Nițu PUBLICITATE: Tel.: 0722.625.622 DIFUZARE: Tel.: 021.317.89.65 E-mail: redactia:revistamagazin@yahoo.com Nicușor Dinca (director) - 0722.625.622, Statian Ionescu FINANCIAR-CONTABIL: ContR074 BACX 0000 0030 0016 0000 (LEI) Unicredit Bank S.A. - Sucursala Panduri Cont: R024RNCB 0072 0496 8985 0001 B.C.R.-Sectari, București COLEGIUL DE REDACȚIE: ECATERINA BATRÂNEANU Președintă a Consiliului de Administrație Tel.: 021.317.89.65 E-mail: redactia.revistamagazin@yahoo.com GEORGE CUȘNARENCU Redactor-șef ADRIAN HORJA, MELANIA CONSTANTINIU Cititorii din străinătate se pot abona TEHNOREDACTARE prin Casa Editoriala .Magazin” S.R.L. COMPUTERIZATA: Piața Presei Libere nr. 1, sector 1, corp C3, etaj 1, cam. 49-52, sector 1, București, România Tel. 021.317.89.65 E-mail: redactia.tevistamagazm@yahoo.com ,., » Redactorii semnatari ai articolelor publicate în revistă sunt direct răspunzători, material și din punct de vedere juridic, pentru exactitatea și corectitudinea celor relatate. Revista iși declină orice responsabilitate. .MAGAZIN” Gabriela Nițu, Rodica Nițu Tiparul: TIPOART IDEA STUDIO S.R.L. JJ