Milcovul, aprilie-iunie 1971 (Anul 4, nr. 530-607)
1971-05-08 / nr. 562
ANUL IV — Nr. 562 SIMBATA 8 MAI 1971 4 pagini — 30 bani SĂRBĂTORIREA SEMICENTENARULUI PARTIDULUI COMUNIST ROHANI ADUNAREA SOLEMNA DIN CAPITALA Cea de-a 50-a aniversare a întemeierii Partidului Comunist Român, eveniment de importanță epocală în istoria mișcării muncitorești din tara noastră, in viata poporului român, a fost sărbătorită, vineri dimineața, în Capitală, in cadrul unei adunări solemne organizate in sala Palatului Republicii Socialiste România. Marea sală are un aspect festiv. Pe fundalul scenei, dominat de faldurile drapelelor partidului și statului, se văd stema Partidului Comunist Român, cifra jubiliară „50“ și datele jubiliare : „1921—1971“. La ora 10 dimineața, o furtună de aplauze și urale salută sosirea în sală a conducătorilor partidului și statului. In prezidiu iau loc tovarășii Nicolae Ceaușescu, Ion Gheorghe Maurer, Emil Bodnaraș, Manea Mănescu, Paul Niculescu-Mizil, Gheorghe Pană, Gheorghe Rădulescu, Virgil Trofin, Hie Verdar, Maxim Berghianu, Florian Dănălache, Constantin Drăgan, Emil Drăgănescu, Janos Fazekas, Petre Lupu, Dumitru Popa, Dumitru Popescu, Leonte Răutu, Gheorghe Stoica, Vasile Vilcu, Ștefan Voitec, Iosif Banc, Constantin Băbălău, Petre Blajovici, Miron Constantinescu, Mihai Dalea, Miu Dobrescu, Aurel Duca, Mihai Gere, Ion Iliescu, Ion Ioiniță, Carol Király, Vasile Palilineț, Ion Stănescu, Mihai Telescu, Iosif Uglar, Richard Winter, precum și participanți la crearea partidului și alți veterani ai mișcării muncitorești din țara noastră — Gheorghe Cristescu, primul secretar general al România, Constantin Pîrvulescu, Partidului Comunist din Chivu Stoica, Mihail Cruceanu, Ioni Niculi, Alexandru Sencovici, Gheorghe Vasilichi, Petre Constantinescu-Iași, Wanda Nicolschi, Constantin Tiulescu, Constanța Crăciun, Vasile Bîgu, Victor Brădăleanu, Ion Popescu-Puțuri, Sanda Rangheț, Anton Breitenhofer, Ladislau Banyai, Lajos Csogor, Jozsef Meliusz, Gheorghe Petrescu, Gheorghe Rusu, Mihai Roșianu și Vida Geza — fruntași în muncă din industrie și agricultură — eroi ai muncii socialiste — conducători ai organizațiilor obștești, generali, oameni de știință, artă și cultură. Se aflau în sală membrii C.C. al P.C.R., ai Consiliului de Stat și ai guvernului, ai Consiliului National al (Continuare in pag. a IV-a) Stimați tovarăși și prieteni. Sărbătorim astăzi împlinirea a 50 de ani de la înființarea Partidului Comunist Român, eveniment de însemnătate istorică epocală în viața poporului nostru. Cu acest prilej festiv permiteți-mi să vă adresez dumneavoastră, tuturor comuniștilor, întregului nostru popor, cele mai calde felicitări și un cordial salut din partea Comitetului Central al Partidului Comunist Român, a Consiliului de Stat și a guvernului Republicii Socialiste România. (Aplauze puternice, prelungite). Această aniversare prilejuiește o retrospectivă a drumului parcurs de partid, a luptelor duse de clasa muncitoare, de toți oamenii muncii din patria noastră pentru dreptate și libertate socială și națională, pentru răsturnarea regimului burghezo-moșieresc, pentru cucerirea puterii politice și făurirea cu succes a socialismului în România. Drumul străbătut nu a fost neted : au trebuit învinse multe greutăți, trecute mari obstacole — dar nici teroarea sălbatică, nici închisorile și nici chiar moartea nu i-au putut abate pe comuniști din calea lor. Comuniștii au ținut întotdeauna sus steagul luptei sociale și naționale, acționînd ca organizatori și conducători încercați ai clasei muncitoare, ai întregului nostru popor muncitor. (Aplauze puternice, prelungite). Ceea ce i-a însuflețit permanent pe comuniști in lupta lor a fost încrederea nestrămutată în învățătura atotbiruitoare marxist-leninistă, devotamentul nemărginit față de năzuințele de libertate națională și dreptate socială ale poporului. (Vii aplauze). La această adunare participă veterani care au luat parte la formarea partidului, mulți activiști din anii ilegalității care și-au îndeplinit cu înalt devotament nețărmurit sarcinile încredințate de partid, aducîndu-și contribuția la toate marile succese obținute de partidul și poporul nostru. Partidul ii prețuiește în cel mai înalt grad pe activiștii din anii ilegalității. In numele Comitetului Central, se adresez tuturor calde felicitări și mulțumiri comuniste (Aplauze îndelungate). Mulți din cei care au luat parte la înființarea partidului în 1921 și care au activat în rîndurile sale nu mai sînt printre noi, în semn de adune omagiu, propun să păstrăm un moment de reculegere. (Asistența se ridică pentru cîteva clipe în picioare, cinstind memoria celor dispăruți). Stimați tovarăși. Istoria partidului nostru este istoria luptelor sociale și naționale ale clasei muncitoare, țărănimii, intelectualității, ale tuturor oamenilor muncii fără deosebire de naționalitate, este istoria nașterii și dezvoltării mișcării muncitorești și revoluționare din România. Noi, comuniștii, suntem continuatorii tradițiilor progresiste ale poporului. Cinstim pe toți acei care au stat în fruntea luptei împotriva asupririi străine, pentru neatîrnarea poporului, pentru formarea statului național român. Greul luptelor l-au dus întotdeauna masele largi populare, le adresăm recunoștința noastră fierbinte și ne plecăm cu smerenie in fața jertfelor grele pe care le-au dat în aceste lupte. Secolul al XIX-lea s-a caracterizat prin mari mișcări pentru eliberarea națională și socială. Răscoala din 1821, revoluția din 1848, Unirea Principatelor în 1859, războiul pentru independență din 1877 sunt momente cruciale în istoria țării noastre. Aceste evenimente au marcat totodată intrarea țării pe calea dezvoltării capitaliste, precum și apariția pe scena istoriei, o dată cu burghezia, a clasei muncitoare. în a doua jumătate a secolului trecut, îndeosebi după formarea statului național român în 1859, România a cunoscut o puternică dezvoltare capitalistă. Situația specifică, determinată de dependența față de imperiul otoman și de pătrunderea în economia țării, încă din acea perioadă a capitalului străin, a creat oamenilor muncii condiții deosebit de grele. In acest cadru, încă în perioada 1860—1870, începe crearea organizațiilor muncitorești. Trebuie să menționez că formarea primelor cercuri muncitorești, începutul răspîndirii ideilor socialiste în România au fost stimulate de legăturile militanților români cu făuritorii socialismului științific — Marx și Engels, într-o scrisoare trimisă militantului socialist Ion Nădejde în 1888, Engels arăta că încearcă o mare satisfacție văzînd că socialiștii din România au adoptat în programul lor principiile fundamentale ale teoriei marxiste. Dezvoltarea mișcării muncitorești și răspîndirea ideilor socialismului citoate, se prăbușeau imperii, creștea lupta de eliberare națională și socială. Victoria. Marii Revoluții Socialiste din Octombrie vestea începutul unei noi ere în istoria omenirii — era trecerii la făurirea socialismului și comunismului. în aceste împrejurări interne și internaționale, clasa muncitoare și alte forțe sociale din România s-au ridicat cu hotărîre la luptă împotriva asupririi sociale și naționale. științific au dus la formarea în 1893 a Partidului Social-Democrat al Muncitorilor din România. Deși a activat numai 6 ani, datorită trecerii unor fruntași de partea burgheziei, Partidul Social-Democrat al Muncitorilor din România a marcat un moment deosebit în lupta politică a proletariatului. Organizarea pe plan național a mișcării sindicale în 1906 și refacerea Partidului Socialist în 1910 reflectau maturizarea politică a clasei muncitoare din România, rolul tot mai important pe care îl dobîndea în viața țării. Continuînd să întrețină legături cu mișcarea revoluționară din alte țări, mișcarea muncitorească din România a ajutat la transportul în Rusia a literaturii tipărite de emigrația rusă din Apus — inclusiv a Iskrei leniniste —, a manifestat o activă solidaritate cu lupta proletariatului rus împotriva țarismului în 1905, printre altele acordînd ajutor echipajului revoluționar de pe crucișătorul Potemkin care, după cum se știe, a primit azil politic în România. Militanții socialiști români au avut legături nemijlocite cu V. I. Lenin. In anii premergători, precum și în timpul primului război mondial imperialist, mișcarea muncitorească șisocialistă a acționat cu hotărîre împotriva războiului, participînd la conferințele internaționale antirăzboinice și organizînd mari manifestări de masă în țară. După terminarea războiului și realizarea statului național unitar, România a intrat într-o nouă etapă de dezvoltare ; totodată, mișcarea muncitorească și socialistă a căpătat dimensiuni noi. La sfîrșitul deceniului al doilea al secolului nostru, in țară se acumulaseră multe contradicții sociale și naționale, care creau necesitatea unor profunde transformări în viața societății. Se impuneau, în special, înfăptuirea reformei agrare, crearea unei industrii naționale avansate, lichidarea dependenței față de capitalul străin, democratizarea vieții politice și de stat. De realizarea acestor transformări depindea progresul rapid al țării din punct de vedere economic și social, în viața internațională se adînceau, de asemenea, continuu contradicțiile de clasă ; avea loc un puternic avînt revolluționar al clasei munîn afara legii. Timp de două decenii, comuniștii au fost obligați să activeze în condițiile grele ale ilegalității, înfruntînd represiunile regimului burghezo-moșieresc. In toată această perioadă, partidul a fost organizatorul și conducătorul tuturor luptelor revoluționare ale oamenilor muncii. Dintre numeroasele bătălii de clasă din acea vreme, voi menționa greva minerilor de la Lupeni din 1929, grevele petro-Grevele din 1918-1919, greva generală din 1920 adeveresc creșterea avîntului revoluționar, afirmarea tot mai puternică a clasei muncitoare ca cea mai avansată forță socială a societății românești. Situația internă și internațională, luptele de clasă din acei ani au grăbit cristalizarea necesității creării unui partid revoluționar de tip nou, în stare să conducă clasa muncitoare și celelalte forțe sociale și progresiste în lupta pentru apărarea drepturilor și libertăților lor democratice pentru înfăptuirea unor adinei transformări sociale, în rîndurile partidului socialist se manifestau tot mai puternic forțele care se pronunțau pentru un partid revoluționar, bazat pe ideologia marxist-leninistă. La 8 Mai 1921, Congresul Partidului Socialist a hotărît, cu o mare majoritate de voturi, transformarea sa în Partidul Comunist din România. (Aplauze puternice, îndelung repetate). Cred că sînteți de acord să salutăm prezența la adunarea noastră solemnă a celui care a fost primul secretar general al Partidului Comunist din România, tovarășul Gheorghe Cristescu. (Aplauze puternice). Crearea Partidului Comunist a marcat triumful forțelor revoluționare și a marxism-leninismului în mișcarea muncitorească din țara noastră ; din acest moment, mișcarea revoluționară din România a intrat într-o etapă nouă, superioară a dezvoltării sale, încă din timpul primului Congres al Partidului, cercurile reacționare au dezlănțuit o prigoană sălbatică împotriva comuniștilor. După trei ani de activitate legală, guvernul burghezo-moșieresc a scos partidul Viena, dezmembrarea teritorială a țării noastre. în aceste împrejurări, Partidul Comunist din România împreună cu Frontul Plugarilor, Madesz-ul și alte forțe politice au chemat poporul la luptă pentru apărarea integrității teritoriale a patriei, (Aplauze puternice). Se crease o situație favorabilă rezistenței naționale, dar trădarea cercurilor conducătoare guvernante și a conducerii partidelor burgheze a împiedicat liștilor și ceferiștilor din 1933 — care au exprimat în modul cel mai grăitor spiritul combativ al clasei noastre muncitoare, afirmarea rolului partidului comunist, a capacității sale de a organiza și conduce lupta oamenilor muncii. (Aplauze puternice). O activitate multilaterală a desfășurat partidul nostru pentru unitatea clasei muncitoare, pentru unirea tuturor forțelor democratice în lupta împotriva politicii de fascizare a țării și a pregătirii de război. Merită menționate în acest sens acțiunile unite ale forțelor democrate soldate cu succes în alegerile parțiale din 1936, precum și marea demonstrație antifascistă și antirăzboinică de la 1 Mai 1939. In toată această perioadă, partidul a militat neobosit pentru o politică de prietenie și colaborare cu Uniunea Sovietică, pentru stabilirea de relațiii diplomatice între cele două țări. (Vii aplauze). In fața politicii antinaționale a cercurilor reacționare, Partidul Comunist a fost forța cea mai consecventă a apărării intereselor naționale ale țării. Lipsa de unitate a forțelor democratice a permis însă reacțiunii , să instaureze dictatura militaro-fascistă, să subordoneze țara Germaniei hitleriste. După cum se știe, în 1939— 1940 situația internațională s-a agravat . Germania nazistă a trecut la agresiune directă împotriva a numeroase state din Europa, dezlănțuind cel de-al doilea război mondial. România se găsea într-o situație de izolare internațională, care a ușurat lui Hitler impunerea Dictatului de la lupta maselor largi populare. La scurt timp, România a fost împinsă de dictatura militaro-fascistă, alături de Germania nazistă, în războiul antisovietic, împotriva voinței poporului și a intereselor sale naționale. Intrarea trupelor hitleriste in țară in 1940 a însemnat în fapt ocuparea României și subordonarea ei mașinii de război naziste, a dus la jefuirea bogățiilor țării, provocând grele suferințe poporului român. Totodată, dictatura militaro-fascistă și ocupanții hitleriști au dezlănțuit o prigoană sălbatică împotriva comuniștilor și a altor forțe patriotice antifasciste. Sute și mii de comuniști și luptători antifasciști au fost aruncați în închisori și lagăre ; zeci dintre ei au fost uciși de plutoanele de execuție. Prin aceste represiuni sîngeroase se urmărea decapitarea mișcării de rezistență antifascistă și antirăzboinică. Dar, după cum se știe, planurile reacțiunii fasciste române și ale naziștilor germani au suferit un eșec total ; ei nu au putut învinge voința forțelor antifasciste care în ciuda terorii, și-au unit rîndurile și au desfășurat cu succes lupta contra fascismului și războiului. (Aplauze puternice, prelungite). Este meritul Partidului Comunist Român că a militat, încă de la înființarea sa, împotriva intervenției imperialiste contra puterii sovietice. După cum știți, la primul Congres a fost votată și o moțiune de solidaritate cu statul făurit de Lenin. (Vii aplauze). Atunci când a izbucnit agresiunea Germaniei fasciste, partidul s-a ridicat cu toată forța împotriva participării României la acest război nedrept. El a chemat toate forțele naționale la lupta pentru ieșirea din războiul antisovietic, pentru întoarcerea armelor împotriva Germaniei fasciste și alăturarea țării noastre coaliției antihitleriste. Prin politica sa Partidul Comunist Român a apărat onoarea poporului și interesele naționale ale țării, politica de prietenie tradițională cu marea noastră vecină — Uniunea Sovietică. (Aplauze puternice). Activitatea intensă desfășurată de partid a dus la unirea forțelor antifasciste patriotice, la formarea în mai 1944 a Frontului Unic Muncitoresc între Partidul Comunist și Partidul Social Democrat și apoi a Blocului Național Democratic. In același timp, partidul a organizat gărzile patriotice, a condus numeroase acțiuni de sabotare a războiului. Anul 1944 se caracterizează prin schimbarea radicală a situației militare în favoarea coaliției antihitleriste. Sub loviturile zdrobitoare ale Armatei Roșii, care a dus greul celui de-al doilea război mondial, trupele fasciste se retrăgeau cu pierderi mari ; pe alte fronturi forțele aliate dădeau, de asemenea, lovituri puternice armatei hitleriste. Lupta armată a forțelor patriotice din diferite țări creștea în amploare, izbind nimicitor mașina de război fascistă. Folosind condițiile interne și externe favorabile, forțele naționale patriotice din România, în rîndul cărora Partidul Comunist constituia principalul nucleu, inițiatorul și organizatorul acțiunilor antifasciste și antirăzboinice, au trecut la declanșarea și înfăptuirea cu succes a insurecției naționale antifasciste armate. (Vii aplauze). Aceasta a dus la arestarea guvernului Antonescu, la ieșirea imediată a României din războiul antisovietic și la intrarea ei în luptă împotriva Germaniei naziste, alături de Uniunea Sovietică și celelalte țări ale coaliției antihitleriste. (Aplauze puternice). Din primul moment al Înfăptuirii actului istoric de la 23 August, partidul nostru a fost organizatorul, sufletul tuturor acțiunilor poporului și ale armatei. Forțele patriotice și armata au eliberat rapid Capitala și alte centre ale țării, capturînd importante grupări militare hitleriste. Pentru a înțelege starea de spirit din acel timp, merită să menționăm că întreaga armată a răspuns cu promptitudine chemării de a se alătura armatei sovietice, coaliției antihitleriste. (Aplauze). Angajîndu-se cu toate resursele de care dispunea, în războiul antifascist, armata română a purtat, alături de Armata Roșie, grele lupte pentru eliberarea definitivă a patriei, a participat la eliberarea Ungariei și Cehoslovaciei pînă la înfrîngerea completă a Germaniei hitleriste, înscriind astfel o luminoasă pagină de eroism și glorie în istoria României. (Aplauze puternice). Acum, la a 50-a aniversare a partidului nostru, în preajma aniversării Zilei Victoriei, aducem un fierbinte omagiu și prinosul recunoștinței întregului nostru popor fiilor patriei care au săvîrșit fapte de vitejie, au dat dovadă de înalt devotament și nu și-au precupețit nici viață pentru eliberarea țării și înfrîngerea fascismului. (Aplauze puternice, prelungite). Totodată, exprimăm sentimentele noastre de recunoștință față de glorioasele armate ale Uniunii Sovietice, care, cu prețul unor jertfe uriașe, au sfărîmat mașina de război nazistă, au adus o contribuție hotărîtoare la eliberarea României și a altor țări de sub jugul fascist, la înfrîngerea Germaniei hitleriste. (Aplauze puternice). în același timp, poporul nostru cinstește memoria ostașilor tuturor celorlalte țări din coaliția antihitleristă care au participat la marea bătălie militară pentru înfrîngerea Germaniei fasciste. (Aplauze puternice). Ne îndreptăm gîrdul cu venerație spre milioanele de luptători din rezistență, spre patrioții din țările cotropite, care și-au vărsat sîngele și-au dat viața în dramatica încleștare cu fascismul, contribuind prin lupta lor eroică la salvarea civilizației umane de robia hitleristă. (Vi aplauze). Răsturnarea dictaturii miltaro-fasciste a marcat o cotitură istorica , dezvoltarea României, lupta antifascistă democratică transformîndu-l rapid într-o mișcare socială de amploare cum nu a mai cunoscut istoria țării și care a deschis calea celor mai profunde schimbări revoluționare, înfăptuirii idealurilor de libertate și dreptate socială și națională ale poporului român. Desfășurînd o multilaterală activitate politică și organizatorică, Partidul Comunist Român a reunit în această mișcare principalele forțe ale națiunii — clasa muncitoare, țărănimea, intelectualitatea, păturile mijlocii de la orașe și chiar anumite cercuri ale burgheziei. Rod al luptei celor mai largi mase populare, instaurarea la 6 Martie 1945 a primului guvern cu adevărat democratic din istoria țării în frunte cu înflăcăratul patriot, eminent om de stat și militant progresist dr. Petru Groza — a însemnat o mare victorie a forțelor revoluționare, democratice, a marcat instaurarea puterii revoluționar-democratice a muncitorilor și țăranilor a deschis calea unor transformări social-politice profunde în societatea românească. (Aplauze îndelungate). Doresc să exprim cu acest prilej mulțumirile și recunoștința partidului nostru tuturor partidelor și organizațiilor democratice, patriotice, care au colaborat în acei ani cu comuniștii în lupta pentru transformarea revoluționară a țării. (Vii aplauze). Este știut că România ieșise din război ruinată și secătuită, că in țară domnea haosul economic și sărăcia, că masele muncitoare se zbateau intr-o neagră mizerie. Sarcina imperioasă care se punea în fața țării era ieșirea din această situație catastrofală, trasarea unui program al evoluției economice și sociale imediate și de perspectivă. Elaborarea acestui program a făcut obiectul Conferinței Naționale din 1945 a Partidului Comunist Român, al raportului prezentat de Gheorghe Gheorghiu-Dej — fiu devotat al clasei muncitoare, al poporului român, militant de seamă al mișcării comuniste, care timp de 20 de ani s-a aflat în fruntea partidului nostru, aducînd împreună cu întregul activ de partid și de stat o contribuție de seamă la realizarea marilor transformări revoluționare din acea perioadă. (Aplauze puternice). Subliniind însemnătatea esențială a industrializării pentru asigurarea progresului general al tării și consolidarea independentei noastre naționale, Conferința Națională a indicat ca primă etapă trecerea la reconstrucția țării, la refacerea rapidă a economiei distruse și dezorganizate de război. Partidul nostru a desfășurat o intensă activitate pentru mobilizarea maselor largi populare la înfăptuirea acestui obiectiv principal. Munca constructivă, amplă și grea, s-a împletit cu lupta fermă împotriva forțelor reacționare, a claselor exploatatoare și a partidelor lor politice, care, contînd pe sprijinul cercurilor imperialiste din exterior, se opuneau cu înverșunare transformărilor sodiate, democratizării țării, înfăptuirii masurilor de redresare și dezvoltare economică. Amplificarea continuă a procesului revoluționar a dus la modificarea radicală a raportului forțelor sociale în favoarea maselor celor ce muncesc, la înfrîngerea claselor exploatatoare, la eliminarea din guvern a ultimilor reprezentanți ai partidelor burgheze, la înlăturarea monarhiei și proclamarea Republicii Populare Române. (Aplauze puternice). Primesc adesea întrebări în legătura cu felul în care a cîștigat partidul nostru majoritatea poporului de partea sa. încă alegerile din noiembrie 1946 au demonstrat elocvent înfrîngerea politicii reacționare, marea majoritate a poporului — peste 70 la sută dintre votanți — exprimîndu-și în mod democratic încrederea în Partidul Comunist și în forțele care colaborau cu noi. (Aplauze puternice). Trecerea pe calea socialismului a fost deci expresia voinței, democratic exprimată, prin vot, a poporului român care s-a convins pe deplin— în anii cînd partidul nostru a militat neînfricat pentru interesele națiunii și a mobilizat toate forțele pentru salvarea poporului — că numai urmîndu-i pe comuniști își asigură un viitor fericiți perspectiva unei dezvoltări nr .. (Continuare în pagina a 11-a) Expunerea tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU Marele tradiții revoluționare de luptă pentru eliberarea socială și națională a poporului, pentru socialism ■ MA