Mişcarea, octombrie 1909 (Anul 1, nr. 25-49)
1909-10-14 / nr. 36
ANUL I.No. 36. Redacţia şi Administraţia 1 Iaşi, Strada Săuţescu 5. Ia ţară pe un an . . Pe jumătate an . . . Pe trei luni .... In străinătate pe un an 40 lei Pe jumătate an . . . 20 Pe trei luni . . . . 10 ' Preoţii şi învăţătorii 50% AROXA SR..T . HALJA HATIOIAL - ÜBER AI. Criticele noilor îndrumări de organizare sanitară. ii In aşteptarea legei sanitare, care garantează medicilor rurali stabilitatea şi le da gradaţiuni, medicii din judeţele în care s’a făcut organizarea, au început cu entusiasm sa desfăşoare o activitate rodnica pentru populaţiunea rurala, şi cu toţii recunosc, ca îndrumările date de direcţia sanitara sunt cele mai salutare şi binefăcătoare pentru săteni. In unele circumscripţiuni medicale, medicul rural este nu numai alinatorul suferinţelor fizice, dar şi luminatorul şi conducătorul sătenilor. Cunoscînd cauzele boalelor de ordin economic, îndrumează pe săteni pe caile cele adevarate, constitue obştii, înfiinţează bănci şi cooperative săteşti, sfatueşte şi în, drepteaza, darîma şi sfărâmă putregaiul trecutului şi redeşteapta în săteni conştiinţa drepturilor lor, iubirea de neam şi de ţară. Şi în contra acestei noi direcţiuni o serie de protestări se ridică, o furtună se deslânţueşte contra direcţiei sanitare. Strigatele furioase ale acelora, cari se tem de luminarea şi emanciparea sătenilor, nu mai contenesc, căci Îşi dau bine sama, ca ridicarea morală şi materiala a sătenilor, însemnează distrugerea piedestalului şubred, care a servit la înălţarea nemeritata a multora. Şi pentru ca faptelor salutare, nu pot opune, decât calomnia şi neadevărurile, cred, ca prin cifre fantastice şi date intenţionat mistificate, pot sa inducă în eroare buna credinţa a acelor minţi sanatoase şi suflete curate, care cu drag vroesc înalţarea morala şi materiala a sătenilor. Cu toata Înverşunarea sa năpustesc asupra profesorului Simu în special şi nu rămâne specie de trivialitate, ca sa nu i-o adreseze, cad pe tema corectitudinei, a priceperei, a puterii de munca şi a nepârţiuirii, profesorul Sion nu poate fi atacat. Contra noilor îndrumări şi contra instituţiilor sanitare rurale, singurele menite sa dea roade la sate, sa năpustesc cu o furie sălbatică cei de rea credinţa şi dublează, triplează cheltuetite pentru ca prin neadevăruri sa discrediteze. O reorganizare dintr’uni judeţ, care a costat 210 de mii, costa 400 de mii. Leafa a noua medici din un judeţ in loc de 40.392 costa 50 de. mii, iar, daca în,întreaga ţara s’ar face reorganizarea, cheltuetite de întreţinerea instituţiilor sanitare şi plata personalului, s’ar ridica la fabuloasa cifra de 6 milioane în loc de 2 milioane. Reaua credinţă In calcule este vădită şi toate aceste sfruntate neadevaruri sunt date de Câte o distinsa personalitate medicală, care ţine mult sa’şi păstreze anonimaţii. Dar pentru numele lui D-zeu de ce va este frică de lumina,a distruselor, persoane medicale,? Bine-voiţi a va scoborî din atmosfera în care trăiţi, în întunericul şi miseria satelor şi staţi de vorba cu medicii ruraţi, cu acei medici rurali, cari dacă nu au distincţiunile D-voastra, in conştiinţa naţionala, cari se în- fuioşaza la accentele melodioase aie Doinei noastre, cari se îndurerează la nevoile neamului nostru şi sa bucura de bucuriile lui, cari străbat şi lupta ca sa împrăştie înunericul greu, ce apasă încă asupra satelor noastre şi cari trăesc cu nădejdea vremilor de mai bine pentru neamul lor şi au cu clientela bogata şi, dacă puţin simţ naţional va mai fi ascuns şi adormit în sufletele D-voastră, va veţi cutremura şi poate acel puţin simţ adormit va va redeştepta şi atunci va veţi convinge, ca chiar dacă cifra la-voastrâ fantastica s’ar cheltui pentru serviciul sanitar rural, nu v’ar mai îngrijora. Dintr’un sentiment de mila poate, aţi îngădui, ca şi pentru sate sa se cheltueascâ ceva mai mult cu folos, căci destul s’a cheltuit fără folos de către distinse persoane şi pentru şi mai distinse persoane. Aţi asvîrlit milioane, ca sa arătaţi streinilor cu spoiala lustruita a expoziţiei, progresele aparente ale neamului nostru apasat şi îndurerat, pentru ca după puţin timp sa vie cruda realitate a anului 1907, care Va sguduit, v’a făcut să va mărturisiţi pâcatelele şi sa va luaţi angajamente solemne de îndreptare, pentru ca după scurt timp, sa va reluaţi apucăturile trecutului. S’au dat şi sa dau strigăte de alarmă, ca populaţiunea producătoare a ţărei noastre degenerează ; ministerul de răsboi în fie-care an face cunoscut ministerului de interne, că tineretul satelor se perde, că sifilisa, tuberculoza şi pelagra iau proporţii tot mai îngrijitoare la ţara; statisticeie ne dovedesc, ca mortalitatea noilor născuţi este enorma, ca boabeie contagioase secera prea multe vieţi, şi va revoltaţi, că se cheltueşte şi pentru populaţiunea rurala şi va năpustiţi cu toata furia asupra conducătorilor direcţiei sanitare, pentru că iau masuri de îndreptare, masuri primite cu toata dragostea de vatră medicii rurali şi de vatră săteni. Dar ce nădejde sa mai poate pune în armată, ca fi ti fiii «ei sunt lasaţi sa degenereze ? La ce mai folosesc cheltuilile ce sa fac eu armata, cînd organismele soldaţilor sunt lipsite de resistenţă ? Sa vede, ca patima şi invidia Impede câ orice simţ în coordonarea faptelor. Discuţia J pe tema principiilor şi a punerei lor în aplicare este acceptabilă. Dar de aceasta le este teamă celor obicinuiţi sa calomnieze, sa denatureze adevărul şi prin vădita rea credinţa, sa inducă opinia publică în eroare. Actuala direcţie sanitară să nuridica la un nivel moral prea înalt, pentru ca să poată fi atinsă de calomniile celor mici la suflet. Conducătorii ei au dragostea și devotamentul medicilor rurali și asteapta cu încredere marea opera de reforma sanitara. Multa paucis -■ — gg ».nun ^ ■ ■■■■■tr Bum basticâ pentru „Evenimentul“ Cric-Crac De un nămol de vreme, Tot mereu se screme; Şi de-o vreme ’o coace Fărmături tot face, Goale şi umflate Tot de Bumi cântate ; Apă ’n piuă bate Fugitive scoate, Bate 'n piuă, apă Cu prostii s’adapă, Bate apa ’n piuă Să mai treac’ o ziuă, Luna să sfârşască Leafa să primească, Ş’aşa mai la vale Pentru... cinci parale. ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------- DIN ZBORUL VREMII u.111 'lua. ."'•-iif.'VMA wn» ~ * *vr-1 :r~. - ^ tw P Pretutindeni prin localurile publice, sunt expuse, atît în orăşe cit şi prin sate,_,hârţi şi tablouri intuitive, care sâ arate populaţiilor, pericolele la care expune pe om, alcoolismul. Până şi pe cutiile de chibrituri, sunt imprimate maxime, în potriva nectarului distrugător, și se pare ca modernii obijduese intr’atit pe bătrinul Baehus» încît n’a mai ramas nimic aproape, din faima strălucita a vechiului Olympian. Iar peste toate aceste, paşnicii cetățeni, se constituese mereu în fige în potriva alcoolului ; se ţin conferinţe şi se scriu cărţi, se votează legi,—toate nădăjduind, să reducă cît mai mult întrebuinţarea sucului descoperit de Noe. rMERCURI 14 "OCTOMBREI(27 OCT.) 1909. financiuri Comerciale Linia în pagina Il-a /.ti leu Linia în pagina lil-a fS€ bani Linia în pagina IV-a 40 bani t"' ' TELEFON 121c AUGUST CEL PROST Sunt pe lumea asta oameni care nu dau îndărăt de la nimic, cînd e vorba să-şi pună în evidenţă personalitatea, de care cred că lumea întreagă trebue sâ se ocupe. Asemeni oameni sufăr, mai cu samă atunci cînd opinia publică îi trece sub tăcere, care de altfel e ultima şi cea mai bine meritată răsplată a valoarei şi activităţei lor. Reiese netăgăduit că aceştia sunt în stare să facă orice, numai să şi vadă scris numele la gazetă. Ei şi-l anină tipărit cu compacte negre în josul lungilor coloane de inepţii, pe care le debitează cu seninătatea inconştienţei, — şi sunt mulţumiri cînd a doua zi alte gazete semnalează, sunt mulţumiţi chiar atunci cînd batjocura-i stropeşte cu drept, sunt mulţumiţi căci îşi văd tipărit numele în gazete străine, şi asta le ajunge: lumea se ocupă de ei. Aici vorbă că bunul simţ le lipseşte cu desăvîrşire; de altfel nici n’au nevoe de el. Ce-ar face oare cu bunul simţ un oarecare, care îndrăzneşte să-şi asocieze necunoscuta nulitate de numele vre-unui om superior, numai în scop de a atrage atenţia publică asupra sa? Iată un exemplu : Domnul Lascar Antoniu, bine-cunoscutul domn Lascar Antoniu, subscrie cu litere foarte deochiate o revistă din „Opinin' de aseară, în care fără nici o rezervă şi fără nici o reticenţă aruncă asupra d-lui Pariu, inepţiile cele mai incoherente. Puţin îi pasă d-lui Lascar Antoniu dacă a doua zi orice om din ţara românească, i-ar spune că e o obrăznicie, să vorbeşti aşa cum a vorbit el de domnul Panu. Căci într adevăr, ce este «Panu» şi ce este „Lascar Antoniu“? Ajunge să alipim aceste două nume unul de celalalt, ca sâ zâmbim cu milă gândindu-ne la cel de al doilea. Vor trece anii şi domnul Lascar Antoniu,—îi dorim să i se întâmple asta peste o sută de ani, căci nimeni nu vrea moartea păcătosului—va dormi somnul cel de veci, nepomenit şi neştiut de nimeni, după cum de altfel ar fi şi trăit, dacă nu i-ar fi dat o efemeră dar scîrboasă poleială, moravurile politice pe care tocmai domnul Panu le inferează şi împotriva cărei înfierări, recunoaştem lui Lascar Antoniu dreptul să se ridice, el, care e produsul exclusiv al acestor moravuri. Vor trece anii şi peste acel numit Gheorghe Panu, dar pe măsură ce viitorul vă lumina acest nume, va întuneca cit mai mult pe acel al lui Lascar. Antoniu, care şi-a zbătut pe lumea asta prisoselnica sa fiinţă ce n’a însemnat decit doar un vot mai mult în urna noroiului tathist. Sune-şi singur Lascar Antoniu în ureche numele, pe care de astă dată îi făceam plăcerea să i-l tipărim la gazetă, şi sune-şi în ureche şi numele d-lui Panu,iar dacă nu va simţi ridicolului numelui Lascar Antoniu, să mai scrie şi mîine reviste la mult găzduitoarea gazetă „Opinia“. Morala tuturor acestora e că şi în politică se găsesc ca şi în circuri, clovni care atunci cînd personalul din circ ridică vreun covor întins pentru exerciţiile vreunui acrobat, dau din mîini şi din, picioare zbătindu-se nefolositor, în rîsul general. E August cel prost, care şi greşeşte diteodată cariera şi face cu creerul în politică, ceia ce umbra sa face cu trupul prin circuri. Să trăească, pentru ilaritatea generală . E o luptă asemănătoare cu acea pe care o dau asiaticii inpotriva opiumului, un alt flagel tot atît de bîntuitor ca și alcoolismul. Sugestia a devenit atît de puternică, încît fiecare e astăzi pe deplin convins că face un adevarat sacrificiu, atuncea ciad închină un pahar în sanatatea vre-unui prietin, căci prin aceasta îşi distruge propria lui sanatate. N’apuci bine să ridici paharul şi te urmăreşte obsedanta imagine a splinei ori a malului umflat, de pe vre-o hartă antialcoolică dacă nu cumva ai nenorocul s-o vezi aeve înfiptă pe zidul ce’ţi sta în faţă. Şi cu toate aceste să bea încă,întocmai cum se fumează opiumul, cu toate măsurile ce se ieau şi sforţările ce se fac de a îngrădi cît mai mult întrebuinţarea lui-Să fie oare din pricina fatalei atracţiuni ce-o simte omul pentru fructul oprit?Dacă ar fi aşa, propaganda în potriva alcoolului ar duce tocmai la efecte contrare, decît cele aşteptate. Oricum, se pare că sunt puţin exagerate efectele întrebuinţarei alcoolului,—căci dacă sunt savanţi care descriu aceste efecte în culorile cele mai negre, sunt şi de acei care îî ieau apararea şi îi îngăduie întrebuinţarea, cu singura condiţie a moderaţiunei. Apărătorii alcoolului, citează pentru ei următoarea întîmplare: Acum cîţiva ani, trei din cei mai înverşunaţi antialcoolişti din Franţa, se hotărîră să facă o statistică a longevităţii, in raport cu întrebuinţarea alcoolului şi a tutunului. Ei dădură într’un sat peste un locuitor, care părea cea mai desăvîrşită ilustraţie a tezelor. Omul, pe care’l găsiră tăind lemne în ogradă, avea 85 de ani, şi era mai zdravăn decit unul de 50 de ani. Întrebat dacă a băut ori a fumat vreo dată, săteanul le răspunde : —„Nu ştiu ce-i fumul şi de cînd sunt n’am pus pic de vin ori de rachiu în gură“. Cuprinşi de admirare, savanţii se grăbiră să noteze cazul în statistica lor. Asupra faptului însă, din casă, venea un sgomot asurzitor. întrebat ce este acolo, omul nostru răspunse statisticianilor: —„Ce să fie... pîrdalnicul de tata-meu, care a fost toată viaţa un beţivan, se sfădeşte cu copiii, care’i fură şi’i ascund luleaua“. Cetitorii pot trage concluzia,—ceia ce nu însamnă că subscrisul nu le-ar consilia abstinenţa, căci un caz răzleţ nu face niciodată generalitate. Acelaş lucru se poate spune şi despre tutui. Suntem însă siguri că statul, care lipeşte maxime antialcoolice pe cutiile de chibrituri, nu va lipi niciodată pe ele, banderole cu însemnarea : „Fumatul este vătămător sănătăţei“. “ E chestie de... monopol. Harold CRONICA POLITICA Din Tabăra Tachistă Cum s’a luat direcţiunea „Ordinei’*, d-lor Păucescu şi Djuvara.—Ce cred unii dintre conservatorii-democraţi despre dl. Bădărău. — Prin poştă dela Corespondentul nostru — Bucureşti 12 Oct. 1909 Ori cît se încearcă tachiştii de a presenta cazul schimbarei direcţiunei ziarului „Ordinea“, oficiosul partidului conservator-democrat. Inlocuindu-se d-nii I. Gr. Păucescu şi G. Djuvara prin d. Bădărau, ca un fapt obişnuit şi fără nici o importanţă, lucrurile nu sunt tocmai aşa şi faptul nu-i tocmai aşa de simplu după cum le-ar plăcea, unora dintre partizanii d-lui Tache Ionescu, să-l creadă. Modul cum s’a luat d-lor Păucescu şi Djuvara, conducerea oficiosuluiconservator-democrat, precum şi convorbirea care a avut loc cu această ocazie, între unul dintre foşti directori ai „Ordinei“ şi şeful său d. Tache Ionescu, face să se ridice un colţ al pînzei ce acoperă debandada care începe sâ se producă în sinul partidului, sau mai bine zis a asociaţiei unei şleahte de nemulţumiţi cărora le place sâ se intituleze partid conservator-democrat. Lucrul era de aşteptat. Un partid care nu se bazează decit pe poftele unor indivizi care aşteaptă cu nesaţiu, cu un moment mai curînd sâ se înfrupte din bugetul statului, sau numai pe nemulţumirile unor transfugi politici, nu putea, zic, să nu ajungă la debandada politică cea mai desăvîrşită, debandadă anti mergătoare disolvarei cele mai ridicole, a celui mai ridicol partid care a existat vreo dată în ţara romînească. Un partid care nu are ca program decît persoana şefului, iar ca principii, insuficienţa lor morală, nu putea sâ ajungă decît la rezultatul la care a ajuns, ca un membru al acestei grupări să acuze In faţa şefului pe un alt membru, —foarte influent de altfel in această mafie politică—, de necinste şi brigandaj politic.* Pentru a adeveri insă şi mai bine cele de mai sus, cred interesant să redau in toate amănuntele ei, convorbirea care a avut Ioc intre d. Tache, lonescu si d. D . Iancu Păucescu, unul dintre foştii directori ai „Ordinei“, atunci cînd şeful partidului conservator-democrat, şi-a exprimat dorinţa de a schimba direcţiunea oficiosului partidului. Două zile după sosirea în ţară, d. Tache lonescu, chiamă la dna acasă pe linul dintre directorii „Ordinei“, pe d. I. Gr. Păucescu. După schimbarea obişnuitelor formule de curtoazie, şeful partidului conservator democrat intră dea dreptul în materie. — Ştii dragă Iancule,—tu n'ai să te superi nu-i aşa ?—, am să-ţi iau direcţia „Ordinei“. Se înţelege uşor mina ce a făcut d. Păucescu, la auzul acestei dorinţe a şefului exprimată aşa, fără nici un înconjur. — Bine şefule,—răspunse junele director al oficiosului conservator-democrat—, d-ta eşti liber s’o faci, dar cel puţin să ştiu şi eu care este motivul ce te-a îndemnat să ei această hotărlre. — Păi... uite dragă Iancule, mai mulţi amici politici mi s’au plîns, că deşi v’a atras atenţia în mai multe rînduri, nu sinteţi destul de agresivi la adresa adversarilor voştri. In special Bădărău mi s’a plîns că îl nesocotiţi şi nu-i ascultaţi sfaturile; în sfîrşit vă purtaţi prea cu mănuşi şi cu liberalii şi cu carpiştii şi înţelegeţi bine că amicii noştri sunt cam deziluzionaţi. — Coane Tache, alunei cinci ne-aţi încredinţat direcţiunea oficiosului partidului, mie şi amicului meu Djuvara,—răspunse d. Păucescu într’un acces de extremă enervare — , am cugetat sa facem din acest ziar o tribuna demnă, prin care sa se oglindească vederile grupului pe care noi am avut naivitatea de a-l crede un partid politic serios, iar nu canalul de scurgere al tuturor infamiilor celei mai meschine politici. Da ! Ne-am opus a face din ziarul care reprezenta sau credeam că reprezintă ideile partidului conservator-democrat, o foiţă de propagandă bădărănistă. Vi s’a plîns d. Bădărău că nu atăcăm în deajuns pe liberali şi carpişti? Tam atacat, dar atunci cînd a trebuit și cînd faptele lor erau criticabile.— Ne-am alegat şi am atacat activitatea lor politică, nu ne puteam atinge insă, de reputaţiunea şi de cinstea lor ca oameni, clnd nu aveau nimic de reproşat, şi mai cu seamă cînd ni se cerea sâ-i atăcăm, pe această temă, de către oameni care nu se pot lăuda nici cu cinstea, nici ca corectitudinea lor, atît politică cit şi privată. — La cine vrei să faci aluzie, întrebă d. Take Ionescu muşcîndu-şi mustăţile. — La acela care s’a văitat că nu suntem destul de agresori față de adversarii noştri,—răspunse d. Păucescu din ce în ce mai enervat—, la d. Bădărău pe care o să-mi dai voe să-l pun mail mai jos de cit pe mulţi liberali şi conservatori. In ceia ce priveşte ciadca şi corectitudinea îos*„ — Dar bine dragă Iancule, nu te gindeşti că Bădărău este un fruntaş al partidului nostru ? — Partid ? Care partid ? Nu exista draga şefule. Partidul eşti