Mişcarea, septembrie 1910 (Anul 2, nr. 191-214)
1910-09-01 / nr. 191
ANUL II.—No. 191. bani Redacţia şi Administraţia Iaşi, Strada Săulescu 5. in ţară pe un an . . 20 lei Pe jumătate an . .. . 10 „ Pe trei luni .... 5 d in străinătate pe un an 40 Iei Pe jumătate an . . Pe trei luni 10 Preoţii şi învăţătorii rurali 50%MIŞCAREA ZIAR NAŢIONAL - LIBERAL MERCUR!1 SEPTEMBRIE 1910 BANI SUB DIRECŢIUNEA UNUI comitet APARE 3EIJL.SII! financiuri Comerciale Linia în pagina Il-a . 1 leu Linia în pagina Ill-a 50 bani Linia în pagina IV-a 40 bani ===== TELEFON 121 ===== ABOMPESTE Psichlogia şefului Nerăbdarea conservatorilor de ambele nuanţe, de a veni cit mai curind la putere, se accentuează din zi în zi tot mai mult. E mare această nerăbdare, dar totuşi nu are nici o raţiune, de cit aceea doar, că adversarii noştri sunt prea flămînzi. O raţiune serioasă nu poate fi, pe simplul motiv că partidului şi guvernului liberal-naţional nu i se poate imputa că nu s’a făcut datoria pe deplin. Toate criticile aduse de presa adversă guvernului şi partidului liberal, sunt neserioase, şi sunt atît de neserioase, încit astăzi, aceeaşi presă adversă recunoaşte pe de-o parte nedestoinicia şefilor sei, iar pe de altă parte recunoaşte că guvernul şi partidul liberal mai au de trecut prin parlament legi, aşa că, implicit ei recunosc că guvernul liberal trebue să mai steie la putere. Nu vom intra in amănunţimile pe care le dă presa adversă cu privire la campania ce o duce în contra guvernului actual. E de ajuns, credem, să arătăm că inconsequenţa presei adverse, e destul de lămurită, pentru a nu inzista mai mult. I- Dl Carpalt şi dl Tache lonescu n’au scapat nici o ocaziune de a’şi încredinţa partizanii lor, că partidul liberal e pe ducă şi că în foarte curîndă vreme conservatorii, —fie carpiştii, cînd le vorbea şeful lor, fie tachiştii cînd le vorbea dl Tache lonescu, vor lua frînele guvernului. Aceste frumoase iluzii cu cari şefii celor două tabere conservatoare îşi hrănesc partizanii, au început astăzi, să fie necrezute. Mai mult încă, partizanii acestor două tabere, nu numai că nu mai dau crezare şefilor lor, dar sunt pe cale de a-i părăsi, începuturile se văd. La Ploeşti, tachiştii se exclud unii pe alţii din partid , acelaşi lucru şi cu carpiştii în multe oraşe. Se vede că sfârşitul vacanţiei i-a zăpăcit şi mai rău, căci s’au convins singuri că nu sunt în stare să vină la putere, şi mai mult, încă, s’au convins că nu e nici un motiv pentru ca partidul liberal să lese puterea. De Situaţiunea d-lui Carp în viaţa politică e de puţină însemnătate, cu toate că s’a făcut atâta zgomot în jurul numelui său-Până acum vre-o doi ani, d-sa nu se incumentase să se coboare în mijlocul alegatorilor, adecă să se convingă că fără alegători nu face nimic. Dar, nici acum dl. Carp nu e convins ; convingerea ce pare că o are în această privinţă, e numai aparentă. D-sa vrea să se distreze cum de altfel s’a distrat toată viaţa cu politica ce a făcut-o. De aceea, în loc să caute să strângă în jurul seu toate elementele conservatoare, să întregească partidul, se mulţumeşte numai cu fel de fel de zeflemele la adresa propriilor sei partizani. In atare împrejurări, dl. Carp va românea aceea ce a fost totdeauna: un om nepăsător, un simplu reclamangiu, şi altă nimic. In chestiunele mari de partid, actualul şef al grupării carpiste e tot acelaş d. Carp ca şi în şedinţele de la Capşa. Nu se poate admite, sub nici un cuvânt, că d. Carp la vrârsta de şaptezeci de ani trecuţi să-şi fi schimbat firea. A avut destulă experienţă în atâtea decenii şi totuşi n’a ştiut să se corije. Şi totuşi astăzi, mai încearcă să-şi deie aiere de politician practic, după ce a distrus propriul seu grup. Astăzi d-sa e pe cale de a distruge şi rămăşiţele partidului conservator. A zeflemisi şi a distruge sunt singurile calităţi cu care şi-a început şi-şi încheie cariera politică. DIN ŞAGA Măria Voastră Cu prilejul zilei onomastice a d-lui Bădărău, ziarul „Opinia“ i-a trimes următoarea telegramă: D-lui Alex. A. Bădărău Cost ministii, Bucureşti. „Cu prilejul zilei Voastre onomastice, Vă rugăm a primi din partea noastră, celor grupaţi în junii ziarului „Opinia“, urările noastre de îndelung traiu şi de întreaga sănătate, Voi care sunteţi pilduitor neîntrecut, prin munca neobosită ce puneţi în sporul ideiei şi partidului conservator-democrat“. Opinia Cuvintele Voastre şi Voi, scrise cu litere mari, în mijlocul propoziţiunii, sunt adorabile, şi de aceia nu ezit un singur moment să trimet felicitările mele cele mai sincere Aceluia care a compus telegrama-\. Domnul între Domni, Măria Sa Alexandru A. Bădărău, trebue să fie mulţumit că cei din jurul „Opiniei“ Sale manifestă aşa de îngrijitoare semne de reptilism. Domnule Bădărău, Vă implor Să daţi de ştire redactorilor Voştri că numai către M. S. Regele „se obişnueşte“ (păstraţi cuvîntul) ca Voi şi Voastre să se scrie cu VASILE CONTA1) POESII POSTUME SFINXUL O Sfinx, din Înălţime priveşti cu întristare La lumea care astăzi străină e pentru tine, Splendoarea de altădată o cintă prin ruine De veacuri, Nilu-preot tocmit la 'nmormîntare. Tu pari un visător cioplit de-a timpului daltă, Ce sbori cu gîndirea înspre ţara lui Osiri. Acolo îşi are cuibul de puf paserea Ibis, Acolo fericirea e dans ce toţi îl saltă. In lumea asta rece, urită şi meschină, Figura ta măreaţă are un farmec nepătruns Cînd soarele apune şi cerul e străpuns De raze înroşite,—în tăcere el suspină !.. 1) Din volumul de curînd apărut „Filozoful Conta“ de Octav Minor. Durerea sa e mare, cînd noaptea se coboară Infăşurînd Egiptul c-un giulgiu argintiu, Un cimitir din vremuri uitat într’un pustiu ; Osfinxe, tu nu plingi clipele de-odinioarâ? „Nu, căci dacă a şi plînge, cuprins de tainic dor, Aşi înjosi trecutul strămoşilor iubiţi, Din cugetarea căror şi-acum vă folosiţi. Căci pentru mine un secol e un simplu trecător!“ SAPHO Pe altarul poeziei, tu, Sapho preuteasă Ai presărat tămiia gîndirei ideale, Din alte lumi adus-ai comoara cea aleasă De nobile simţiri prinos al vieţei tale. O, cintăreaţă antică, ce fină cugetare Inbracă acele rînduri. Duioasa-ţi poezie Ca’n pădurile Dianei împrăştie ambrozie, O strofă e simfonie din tulburata mare. Trăind ca visătoare tu n’ai simţit iubirea Pe care azi o simte in lume orice fiinţă... litere mari. Către Domnia-Voastră care Sunteţi un Simplu Muritor ca şi mine, este suficient ca Voi şi Voastre să se scrie cu literă Mică. Spuneţi redactorilor Voştri că respectul lor către Voi nu se micşorează de loc, dacă vor păstra literele Mici în cuvintele cu care Vi se adresează. Spuneţi-le că, mai cu seamă, în partidul Vostru democratic, orice veleităţi ele felul acestora sunt desaprobate chiar de membrii clubului Vostru, care nu pot fi mulţumiţi de aceste cuvinte—Voastre şi Voi—, scrise cu litere Mari. Voi, Domnule Bădărău, nu Veţi lua în nume de rău observaţiile noastre, pe care le facem numai pentru ca să Vă fim plăcuţi. Salutîndu-Vâ, am onoare să fiu eu (cu e mic la început). Nastratin Hogea. DUPĂ III A. Cu numărul de astăzi ziarul „ Mişcarea“" întră în al doilea an al existenţei sale. Colecţia numerilor apărute în răstimpul anului pe care îl încheiem astăzi, este icoana activităţei pe care a desfăşurat-o „Mişcarea“, ca organ al partidului naţional-liberal şi ca tribună a intereselor vechei Capitale a Moldovei. Şi cu acest prilej, avem mândria de a constata, că ziarul „Mişcarea“, apărut sub direcţiunea d-lui deputat G. G- Mărzescu, în cele mai bune condiţiuni de organizare, a deschis un drum nou în publicistica zilnică a Iaşului. Devenită organ oficios al partidului liberal ieşean, „Mişcarea“ a fost vecinie straja energică a intereselor acestui partid şi propoveduitoarea entuziastă a principiilor care stau la baza programului partidului liberal. In aseminea condiţiuni, ziarul „Mişcarea“ a reuşit să cucerească un teren pe care nici un ziar politic ieşean nu l-a putut cuceri. Prin luptele energice pe care le-a întreprins, prin sesizarea tuturor problemelor de actualitate, prin sacrificiile reale pe care le-a făcut pentru ca cititorul să aibă toată varietatea de subiecte şi de informaţiuni, ziarul „Mişcarea“ a ajuns să aibă un contigent de cititori, pe care presa de partid a Iaşului niciodată nu l-a avut. Şi din acest punct de vedere, ziarul nostru a realizat, pe de a întregul, menirea pe care trebue să o aibă un organ de partid, ca element de popularizare a principiilor politice şi ca mijloc de contact intens şi continuu, între viaţa de partid şi masele largi cetăţeneşti. Călăuziţi de aceste principii şi mândri de constatarea îmbucurătoare pe care o putem face astăzi, păşim pragul celui de al doilea an de existenţă. Ai cunoscut succesul şi gloria ! Dar firea S’a nvoltat de afita putere în necredinţă. Cînd Amorul voit-a să te aibă curtezană Ai părăsit palatul in haina ta regească, Şi cîdînd Mărei, ai rugat să te primească In sinul ei virgin, supt viaţa diafană!... DANTE ŞI BEATRICE De ce c’altă dată nu te mai uiţi la mine, Cu ce le-am supărat ? Eu te ştiam pe tine Mai veselă, mai bună. Nu le-a mulţumit slova Din sonetul publicet de mine în Vita Nouva ’ Vorbeşte-mi. Tăcere ca răspuns ? O, Beatris De ce mă faci să cuget că iubirea e un vis! Iţi mai aduci aminte de seara cea din parc Cînd ne vorbeam în şoapte supt al feeriei arc, Dar vai, căci timpul şterge şi sentimente vii II TIBIM TACHISTA Halul In care a ajuns gruparea tachistă, nu numai în Iaşi, dar în toată ţara, e simptomul cel mai bun că această grupare nu are sorţi de izbindă, cu toate că se trîmbiţează atlt de mult... succesele ei. In Iaşi, bunăoară, tachiştii dacă nu sunt divizaţi în mod oficial, apoi e o zizanie aşa de mare Intre ei, in elt toată lumea îl vede cum se frămintâ şi cum îşi arată nemulţumirile câtră conducătorii lor. E de ajuns numai să cităm cazul cu ceea ce se petrece în presa tachistă din localitate, pentru a sa vedea de ori cine cîtă armonie domneşte în sinul acestei grupări. Asupra celor ce se petrec nu mai inzistăm. La Ploeşti, scandalul e şi mai mare. Cele două tabere tachiste, una în frunte cu transfugul Gogu Negulescu, şi cealaltă cu d-nul Bucur Spirescu şi Cristu Negoescu, duc o luptă pe viaţă şi pe moarte. Nici dl. Take Ionescu nu-i poate stăpini, cu toate desele Încercări făcute. Acelaş lucru e şi la Huşi şi la Constanţa, etc. La Bucureşti, Insă, scandalul e şi mai accentuat. Nu vei găsi nici un fachist care să fie mulţumit. Corifeii caută să se distrugă unii pe alţii. D-tii Fleva, Bădăreu, Cantacuzino Paşcanu, Cineu, Brătăşeanu, etc. nu se pot înţelege. Fiecare din ei vrea să-şi impună părerile, iar dl. Take Ionescu, şeful suprem, nu ştie nici dea ce să mai facă. Susţinind pe unul, e ameninţat de celălalt că părăseşte. Dezbinarea tachistă, mai ales acum la începutul lui Septembrie, tocmai cînd ar fi voit să înceapă muit făgăduita campanie de resturnarea guvernului, e o dovadă şi mai clară, că această grupare e pe cale de a dispărea, tot aşa de repede după cum s’a şi format. Nici că se poate altfel, cînd gruparea tachistă e formată numai din transfugi, cum işi poate cine va Închipui că s’ar putea înţelege intre ei, cînd aceşti transfugi, cu însuşi şeful lor, nu cunosc nici disciplina de partid, nici n’au calităţile pentru a forma un partid de guvernămînt. faclist despre alini — Rolul d-lui Bădărău — D-l Grigore Păucescu directorul revistei „1907“ care în multe împrejurări a avut şi curajul şi prudenţa să zugrâviască starea maladivă a partidului conservator-democrat, publică în numărul abia reapărut al numitei reviste un articol teoretic în care cel vizat e şeful tachiştilor din Iaşi, Huşi şi Olt,ed. Alexandru Bădărău. D-l Păucescu a avut prilejul să aprecieze bine pe marele elector tachist încă din redacţia ziarului „Ordinea“ de unde a plecat amărât şi desgustat pentru a face loc unei pene mai distinse, cum „a fost“ aceia a lui Clement Blumenfeld. Directorul revistei „1907“ desvoltă în numărul de astăzi, abia reapărut, o problemă interesantă: „Are drept un personaj, fruntaş al unui partid politic, şi care face parte chiar din organizaţiunea directivei, să emită în întruniri publice, păreri personale ?“ Cu această întrebare d. Păucescu virează direct pe d. Bădărău, care la Ruşi—ca şi în alte împrejurări—a făcut declaraţiuni politice în afară de programul partidului, declaraţiuni cari au fost desaprobate de însuşi d. Tache Ionescu. Şi ’n răspunsul ce’l dă d. Păucescu, electorid fachist d. Bădărău, e categoric desaprobat. Azi noi suntem mai mindri, pe atunci eram copii de vremuri fericite, din amintirea lor Ași vrea să'rai fac cunună de glorie ’n viitor. MEDITAŢIUNE Peste spiritul se’ntinde a ideilor torent Ce aleargă ’n întuneric după un ţel ce se departă, A mea inimă ’i cuprinsă de a neliniştei moment, Ce mă ’ndeamnă, mă opreşte, mă disperă mă transportă La scinteile divine adresez doru’mi ce arde,... Dar de zidul ignoranţei iarăşi creeru’mi se fringe ! Străbat codrul cu mistere, unde’s spiritele ’n hoarde, Unde ramurile ţipă, şi ’ntre frunze vîntul plînge... întreb vîntul, el suspină... întreb floarea, ea se ’nclină... W w om-tgr — Nu pentru că asemenea păreri se referă la o întreagă situaţiune politică, şi,cu tot caracterul personal ce li s’ar da, ele crează o atmosferă generală. Afără de aceasta un partid trebue să fie sistematic, şi să aibă din ’nainte hotărâtă, de către majoritate, ţinta care merge. Acei căror le este încredinţată crima pentru atingerea idealului hotărât, n’au dreptul să emită păreri personale în întruniri publice, şi neveificate că ar fi în acord cu majoritatea partidului. A lucra astfel însemnează, dacă părerea ta este luată la seamă, o gravă greşală de tact cu urmări dezastroase. Astfel descrie d. Păucescu pe d. Bădărău în activitate politică ce-o desfășură în partid și 'n afară de partid— după ocazie. II.—B. POLITICE — „ Ordinea“ a început să republice în foileton un roman al scriitorului Gustav Freitag, apărut acum câţiva ani în editura librăriei Socec. „ Ordinea“ publică din nou romanul acesta numai de dragul titlului : „Dare.... şi avere“. — D. Spiru C. Haret, ministru al instrucţiei şi al cultelor, pleacă joi la Viena, apoi la Bruxelles în virtutea unui concediu. Până în primele zile ale lunei octombrie, d-sa va face mai multe călătorii de studiu prin Olanda, Belgia, Germania şi Franţa. — Declaraţiile d-lui Carp, făcute la Iaşi, că va reîncepe campania de «răsturnare“, întreruptă în mod aşa de ruşinos astă primavară, au început să-şi producă efectul. Aşa „Epoca“ de azi spune că d. Brătianu nu va pleca de la putere, ci „va trebui să fie gonit“■ Cu alte cuvinte, ziarul junimist îndeamnă din nou pe Burticii partidului să-şi încarce buzunarele cu petroae. Numai de n’ar păţi ruşinea de astă primăvară, când fruntaşii junimişti nu mai ştiau pe unde să’şi scoată capul. DIN SBORUL VREMII pisjecta /gierrobra- Noul număr al revistei d-lui Rădulescu- Motru cuprinde o serie de reflecţiuni ale scriitorului francez I. Barbey d’Aurevilly pe cari le reproducem în rubrica noastră de astăzi . lată cîteva din cugetările lui d’Aurevilly. — Omul are darul să înjosiască natura când o atinge şi să o facă tot pe atât de ridiculă ca şi el. — In timpul de faţă hipocrisia ea Însăşi devine uşuratecă. Au mai ramas doar formule goale ale hipocrisei ca şi cum ai avea coaja unui crustaceu, animalul însă s’a dus. Hipocrisia era cea din urmă adâncime şi, ca şi viţiul, era socotită eternă. Ea n’a fost însă nici de cum. Timpul de faţă era prea mişel ca să-şi dea oboseala unei măşti şi oboseala unei ţinute. Tartuffe a devenit ceva cu neputinţă. Sărmana de tine hippcrisie! Or s’ajungă, la urma urmei, ca s’o regrete. întreb unda, ea se teme, Şi cu frică fugind, geme... O, răspunde dar tu spirit ce Însufleţeşti pe toate : Pentru ce şi până unde se ridică acest fum ? Printre şoapte înţelese a naturei speriate, Se strecoară păn ’n pieptu’mi acest eco ! eşti nebun! Mă arunc prin vecinicie cu aripa cugetarei... Rătăcesc în negrul haos... în acest etern mormint... Ş’un oribil întuneric sfărmînd scara înălțarei. Cu blestemele pe buze cad zdrobit iar pe pamiot !.. QUATHEN Nu vezi stînca ascuţită Cu abisul lingă ea Cum aşteaptă să te’nghita? Unde-alergi inima mea ?