Mişcarea, martie 1911 (Anul 3, nr. 47-71)
1911-03-01 / nr. 47
ANUL III.No. 47 ■■■naRan BANI Redacţia şi administraţie Iaşi, Strada Păcurari 3. (Saloanele Clubului Liberal) ABOI¥AaiKVTI M In ţară pe un an . . 20 lei Pe jumătate an . . . 10 „ Pe trei luni .... 5 „ In străinătate pe un an 40 Iei Pe jumătate an ... 20 „ Pe trei luni .... 10 „ Preoţii şi învăţătorii rurali 50% CAN SAKAR, MATXOVAS - LIBERAL CANDIDATUL OPOZIŢIEI la balotajul Golii Senat — Joi 3 MartieI. CANANĂU — fost prefect — fost deputat — Cu baioneta...! Trăim sub un regim exceptio- nal. Este regimul teroarei şi al falsificarei întregei noastre vieţi politice şi constituţionale. Desfăşurarea luptelor electorale a dovedit pe deplin acest trist adevar. S’a scris acum cea mai ruşinoasa şi mai dureroasa pagină politica din istoria contemporana a României. Guvernul avea nevoe de parlament. Şi ţara aceasta, cu mentalitatea ei, cu cultura ei, cu experienţa ei, cu îngrădirile legale de care sunt garantate legalităţile ei, cu gradul de maturitate la care a ajuns educaţiunea ei cetăţenească, nu putea da guvernului majorităţile de care avea nevoie. Faptul era mai presus de orice îndoiala. Şi de acest fapt, era convins în primul joc guvernul. Guvernul d-lui Carp era condamnat să cadă prin alegeri, să cada prin manifestarea energica a voinţei naţionale. Guvernul a înţeles situaţiunea şi a voit să pareze lovitura. Am văzut atunci cel mai degradant şi mai anarhic spectacol ce s’a pomenit vreodată în luptele politice ce s’au desfăşurat în această ţara. S’a suspendat orice stare legală. Legile au fost date la o parte şi în locul lor s’a instalat brutalitatea jandarmului şi forţa poliţienească. S’a scos armata şi pretutindeni s’a declarat starea de asediu. S’au deschis porţile visteriei şi aurul ispititor a murdărit conştiinţele slabe. Au mers la vot numai alegatorii de cari guvernul era sigur, iar ceilalţi au fost opriţi. Restul l’a complectat... suveica !... Ce n’a făcut guvernul, ce mijloc a rămas neîntrebuinţat, ce conrupţie i s’a părut prea odioasă, în faţa cărei ilegalităţi a ezitat o clipă macar ? Călcâiul puterei guvernamentale a apasat mai greu de cît ori cînd şi ţara a trebuit să îngenunche. Guvernul are majorităţislabe şi imorale, dar le are. Dar care este astăzi situaţia acestui guvern în faţa opiniei publice şi care poate fi soarta unui asemenea guvern ? A spune că este guvern odios, cuvîntul este prea uşor. Este un guvern pe care ţara îl consideră ca pe un guvern duşman intereselor ei. Acest guvern este privit astăzi ■ca guvernul unei stăpîniri streine, pentru că este guvernul baionetei şi al forţei brutale. întrebarea este : cît poate dăinui o asemenea situaţiune ? Prin baioneta se poate cuceri orice, dar prrin baioneta nu se poate stapîni sufletul unei naţiuni. După orice teroare, vine o reacţiune. Şi după teroarea guvernamentala de pană acum trebue să vie o reacţiune puternică, care să şteargă toate ruşinele şi sa redeie ţarei prestigiul ce i-a fost întinat şi liniştea de care are nevoe. Sub o forma sau alta, dar această reacţiune trebuie să se producă, pentru că situaţiunea creata nu poate dăinui. Un asemenea guvern nu poate rezista. Va cadea victima propriei lui slăbiciuni sau va cădea sub manifestarea puternică a opiniei publice — lucrul este indiferent. Baioneta a dat guvernului tot ce-i putea da. De aici încolo nu-i mai poate da nimic. Cu baionete nu se poate asigura existenţa unui guvern. Şi existenţa acestui guvern este mai şubreda şi va fi mai scurtă decît îşi poate închipui cineva. DIN SAGA 2 După nuntă Carp nădăjduind că’11 suflet Are-ascuns un fond viril. Eri, cu tînăra Putere Cununatu-s-a civil. Mirii trec cu neastîmpăr In odaea nupţială. Sub alcov se lămureşte Deziluzia fatală. Supărată foc Puterea Lingă Carp nu vrea să şadă. Ionel pe la fereastă Fredonează-o seranadă. Binalăo Ţinta atacurilor lui este dl. I. I. C. Bră-tianu şeful partidului naţional-liberal. De patru ani de zile dl. Brătianu este atacat cu o trivială violenţă de limbaj, este înjurat ca la uşa cortului, şi accesele dementului devin tot mai dese, tot mai alarmante. Toate expresiile dicţionarului de hazna au fost Întrebuinţate, toate ticăloşiile au fost utilizate, pentru a Întuneca aureola acestui mare fiu al ţărei, dar ele au fâcut dovada întunecimei minţei tocmai a celui ce le debita. In numărul de aseară Miile publică un nou articol în care ţine recordul invectivelor. In acest articol dl. Brătianu este tratat de Miile de: „ Omul spurcat de la Răteşti“. Patronul spurcatei promiscuităţi da la „Adevărul“ nu poate să întrebuinţeze alt limbaj. Un dement e ____ Este in Bucureşti un om scrintit la minte care pe fie-care zi devine tot mai furios şi mai periculos. Acest om este Const. Miile, pretinsul director al întreprinderei gazetăreşti Înscrisă la tribunalul comercial sub numele de „Adevărul“. Dl. Miile de cîţiva ani are accese alarmante de grafomanie şi simptome de mania persecuţiei. Aceasta este diagnoza ce i-ar pune-o, dacă nu i-au şi pus-o psihiatrii. In proza acestui maniac e atita incoherenţă, atîta destrăbălare de stil şi de gindire, iu eu ai crede că articolele de fond ale „Adevărului“ sunt opera unui individ eliberat pentru cinci minute din cămaşa de forţă... L-a zăpăcit de tot expulzarea tovarăşului Racovschi şi el noi li apare Înainte fantoma acestuia, devine furios şi ea toţi smintiţii, agresiv. .Concluziile electorale“ — ale d-lui Iorga Dl. Iorga se măngăe de căderea naţionaliştilor şi caută să-i mângăe şi pe prietenii d-sale. Aşa... spune că nu şi-au ales bine centrele, în care ar fi reuşit cu siguranţă şi al doilea, acolo unde ar fi izbutit li s- au împedecăt punerea candidaturii. „La Dorohoi dl. Artur Slavic ar fi fost fără îndoială de trei ori întrecut de candidatul nostru N. Buţureanu, dacă dl. prepect Stroici, un cunoscut vânător, nu i-ar fi vânat, cu atâta simţ de datorie, propunătorii candidaturii1‘. Dl. duşa ar fi reuşit la Prahova, Iorga la Buhuş... etc... La Iaşi guvernamentalii au „ lucrat“ politicos şi boereşte. Se miară dl. Iorga cum l-au săpat conservatorii, cănd naţionaliştii au îndemnat alegătorii să voteze pe candidaţii guvernului. Apostolul Românizmului spune că partidele politice „se nasc la fiecare chemare la Guvern şi pier aproape de câte ori cad în opoziţie“. Partidul liberal cu toate ingerinţele guvernului şi-a câştigat mulţi reprezentanţi în Cameră şi Senat, iar în oraşele unde a reuşit Guvernul, liberalii au căzut cu o diferenţă mică de voturi. Dl. Iorga, nemulţumit de nereuşita lui, aruncă dispreţul asupra „indicaţiilor ţării, care n’au nici o valoare". „Indicaţiile ţării sunt foarte importante şi valoarea e colosală, mai ales acum, cănd nesocotind ameninţările au fost trimişi în Parlament aşa de mulţi opozanţi. „In potriva relelor apucături se rădică şcoala noastră, zice dl. Iorga, pe care o pune în evidenţă Colegiile actuale absurde“. Dacă n'a post ales deputat, batjocoreşte colegiile electorale aruncînd asupra lor graţiosul epitet „absurde". Naţionaliştii nu merg pe calea obişnuită a celorlalte partide politice, „preferă o alta şi a o fi urmat va fi onoarea noastră în aceasta viaţă politică, asemenea ca a republicelor Americei Centrale şi cu a creaţiiunilor făcute de Neggi în Siberia şi în San-Domingo. Această cale e educarea unei naţiuni". Se încurcă rău concluziile d-lui Iorga şi harababura asta ziaristică se explică prin prea marea iritare a căzutului naţionalist. Când va fi educata însă naţiunea, să fie siguri naţionaliştii că nu vor avea nici a zecea parte din voturile obţinute azi. „Aleşii“ laşului Acum cînd cunoaştem resultatul alegerilor din ţară, este interesant să aruncăm o privire asupra acelor „aleşi11 prin bunăvoinţă poliţiei şi concursul d-lui Marghiloman, cari vor representa laşul în noul parlament conservator. Fiindcă nouii aleşi ai laşului au pătruns în parlament prin „căderea“ unor oameni politici a căror trecut parlamentar e bine cunoscut cetăţenilor noştrii—este interesant să constatăm cu ce calităţi vor intra în Cameră şi Senat nouii mandatari ai Iaşului. „Marele elector“ d. Dim. Greceanu a mai fost în Cameră şi chiar în consiliul de miniştri şi toată lumea a putut... aprecia capacitatea d-sale de om politic, ca să fim dispensaţi de a mai face alte aprecieri. La acelaş colegiu cu d. Grecanu mai găsim pe d. P. Sion căruia liber-parcursul pe căile ferate îi va servi ca să-şi mărească doar clientela avocăţiască, precum şi pe d-nii Stroici şi Miclescu, doi iluştri necunoscuţi cari vor rămînea tot astfel chiar dac'ar sta zeci de ani în Cameră... La colegiul al douilea în Cameră găsim pe răposatul Scorţescu care a ieşit din circulaţie odată cu mîntuirea fondului electoral, pe d. grandoman Leatris care crede că e un înalt barbat de stat şi care deci nu'şi permite luxul de a sta de vorbă cu cetăţenii cari l’au ales; pe d-nii Suţu şi Tuciuri cari vor ridica mîinele în semn aprobativ de cite ori prezidentul Camerei va pune ceva la vot; pe d. Nicuşor Crupenschi care va face o frumoasă figură între secăturile de la Capşa şi pe bătrînul general Scheletti a cărui vîrstă înaintată şi respiraţie prea scurtă ne opreşte de la orice anticipări... Colegiul al treilea este representat prin d. I. V. Praja. Ce legătură este între d-sa şi ţărănime, nu putem şti şi nu ştie nici d. Praja, nici şeful său local şi nici întregul partid conservator. La Senat avem pe d. Matei Cantacuzino un distins profesor universitar , om da mare valoare care are un singur defici: că nu face politică—şi la colegiul al douilea pe d. Gh. Botez care a mărturisit de mii de ori în public că «după d. Carp, d-sa e al douilea barbat de stat!» Alături de d-sa pretinde acum să mai steie şi... pudicul domn Găvănescul, cunoscutul porumbel-voiajor al laşului. Senatul universitar a complectat ieri acest interesant tablou politic al laşului, trimiţînd în parlament pe elegantul, impozantul şi cavalorosul domn dr. Bogdan, bine cunoscut şi bine apreciat de chiar aceia cari l-au votat în contra d-lui A. D. Xenopol. Aceştia vor representa doleanţele şi aspiraţiile ieşenilor în noul parlament conservator. SCÂNTEI întrunirea... majorităţei. Asară a avut loc o întrunire a majorităţei parlamentare din Iaşi. S'a discutat asupra atitudinei ce trebue să o aibă—adică cum trebue să se poarte în Cameră—în apropiata sesiune şi s’a hotărît angajarea d-lui State Dragomir pentru a ţinea un discurs în numele aleşilor Iaşului cu ocazia discuţiei la mesaj... Consfătuire. O altă consfătuire a avut loc în saloanele d-lui dr. Bogdan, in care s’a discutat asupra îmbunătăţirilor ce trebuesc aduse universităţii din Iaşi. La această consfătuire au luat parte D-nii Dr. Bogdan rectorul Universităţii, Dr. Bogdan profesor la facultatea de medicină, Dr. Bogdan medic legist al parchetului, Dr. Bogdan senator, Dr. Bogdan preşedintele de onoare al societăţii studenţilor în medicină, Dr Bogdan preşedintele de onoare al societăţii „ Vulturul“, Dr. Bogdan preşedintele societăţei „Leagănul sf. Maria” şi, dr. Grösst. S’au luat resoluţiuni importante. Florin MARŢI 1 MARTIE 1911 s BANI SUB DIRECŢIUNEA undi comitet 1FASK ZVJLNIU Anunciuri Comerciale Linia In pagina Il-a . 1 leu Linia in pagina Ill-a 60 bani Linia in pagina IV-a 40 bani ===== TELEFON 121----- DIN SBORUL VREMII Simbolismul în teatru ^ Se pare că nota simbolistă care predomina odinioară In poesia propriu zisă, și-a făcut teren în poesia dramatică—In teatru. Dovada ne-o aduce acuma noua lucrare dramatică a lui M. Maeterlinck intitulată : „L’Oiseau Bleugeurs a repurtat succese In marele teatre din Rusia, Germania şi Anglia. Maeterlinck a accentuat notă simbolistă In toate lucrările sale teatrale, în „Orbii“ „Pelleas şi Melisinda“ şi in cea mai nouă poesie dramatică „Paserea albastră“. Această muzică simbolică adieaţii de sugestiv încît ai impresiunea că teatrul simbolic este una din formele cele mai convenabile poesiei dramatice. Şi această poesie dramatică este pronunţată în chip extraordinar 111 piesele lui Maeterlinck. In „Paserea albastră“ Maeterlinck ne pune in scenă o poveste de Crăciun. Să se fi inspirat, oare Maeterlinck de acea clasică bucată a lui Dostoievski „Poveste de Crăciun“ ? In „Paserea albastră“ el ne pune la scenă un basm simbolic. In interiorul unei colibe găsim doi copii, Tylyl şi Mytyl, cari se trezesc in ajunul Crăciunului, visind acele legendare bucurii pe cari le aduce Moş- Crăciunul cu darurile sale. Aceşti copii simbolizază pe omul puternic, rezistent şi pe cel slab, desarmat cu desăvirşire, care cade sub loviturile soartei. Tyltyl şi Myryl, în reveria lor de Crăciun, nâzuesc să cucerească acea pasere divină, in care Maeterlinck simbolizază ferirea, în această măiastră „pasere albastră* în a cărei căutare aceşti copii ai soartei năzuiesc nostalgia... In căutarea ei Tylyl şi Myryl trec prin regiunile trecutului şi a viitorului, prin bezna nopţii şi strălucirea zilei, până ce isbutesc a pătrunde această dumnezeiasca pasere pe care o închid într’o colivie... Paserea Insă scapă din Închisoarea ei—căci aşa e Norocul, zboară... Dialogul acestui basm simbolic e o muzică excelentă, care te adoarme—deşi chiar in piesă este şi o bucată muzicală anume scrisă, cari armonizazâ acţiunea teatrală cu cea poetică. L'Oiseau Bleu este una din cele mai reușite poeme simbolice ale literaturei moderne, Christian. Ou resMmenî de autilerie Scurt, gros, cu capul mare, fruntea înaltâ şi ochii mici,—în figură cu o expresie de gravitate şi de naivitate in acelaş timp, domnul Niţă Ionescu, proprietarul unui junie Birt iconomic, băuturi spirtuoase şi delicatesuri, a purtat multă vreme porecla de elefantul. Împrejurările din ultimii ani i-au schimbat Insă această poreclă şi azi nimeni nu-i mai zice altfel, de cit Niţă Ionescu Antileristul Şi fiindcă numele Niţă Ionescu nu este din cele mai rare şi mai deosebite, intîmplîndu-se ca în oraş săse mai găsească şi alţii cu acelaş nume, nevoia făcut ca insuşi in actele oficiale, bunioară in registrele percepţiei şi in listele electorale, să se adaoge după numele amicului nostru şi porecla, spre deosebire de ceilalţi omonimi ai săi. Dar pentru ce artileristul şi nu artileristul ? Pentru că niciodată domnul Niţă nu a zis şi nu zice decit artilerie şi antilerist, măcar că sunt şase luni de decînd pe firma prăvăliei sale, care infăţişază un soldat de tunari, Goldenberg zugravul a scris cu litere de-o palmă : La Artileristul", împrejurările care au hotărît schimbarea poreclei domnului Niţă sunt următoarele : Trebue să fie mai bine de doisprezece ani, de cînd într’o seară de toamnă umedâ şi rece, domnul Niţă, p’atunci elefantul, s’a pomenit câ-i intră in casă un drumeţ sdrenţăros, prăpădit, a căruia înfăţişare l’a înspăimintat şi pe el şi mai ales pe cucoana Miţa, soţia dumisale. Cu greutate a fost recunoscut drumeţul, care totuşi era vor bun cu domnul Niţă (mumele lor surori), vărul Simache Tânăsesci, aceâtuia urmă o pierduse şi care acum plingînd de li se rupea inima, se ruga să nu-l lase să moară de foame... Timp de un an şi jumătate vărul Simache a slujit cu simbrie la prăvălia domnului Niţă şi intr’o bună dimineaţă, iară ceartă, fârâ supărare, şi-a luat rămas bun şi a plecat-o iar în lume. «II trăgea aţa spre noroc», cum spunea domnul Niţă, de cite ori povestea istoria lui văru-său. Cu părăluţele adunate s’a dus omul la Piteşti şi a deschis o circiumioară de nimic în apropiere de cazarma de artilerie. Şi în opt ani de zile i-a mers aşa de bine, incit cind s’a dus domnul Niţă sâ-l vază, în urma unei scrisori de pof-