Mişcarea, decembrie 1911 (Anul 3, nr. 265-287)
1911-12-08 / nr. 270
r AMiri II. No. 270 ■r cmmmmmmmmmm ANI Redacţia şi Administraţia Iaşi, Strada Păcurari No. 3. (Saloanele Clubului Liberal). ABONAM HITTE In ţară pe un an . . . . Pe jumătate an .... Pe trei luni..................... In străinătate pe un an . . Pe jumătate an................. Pe trei luni................. Preoţi şi învăţătorii rurali Clarificarea situaţiei Cuvântarea d-lui C. Stere. — Guvernanţii de astăzi şi Soc. T. B. plicitate şi infamie. — Monopolul politic. —Politica economică.—Guvernul cerşeşte o transacţie ---- Cuvîntarea rostită de d. C. Stere la ultima adunare generală a clubului liberal din localitate, a produs o impresie adîncă. Căci, în afară de însufleţirea şi de avîntul pe care le-a stîrnit în sufletele luptătorilor care formează „oastea lui loan I. Brătianu“, această cuvîntare, printr-o analiză judicioasă a faptelor, prin spiritul ei democratic şi prin destăinuirile preţioase ce le-a cuprins, a însemnat o adevărată revelaţie pentru întreaga lume politică şi o clarificare complectă a actualei situaţiuni politice. In sbuciumul frământărilor de astăzi, în potopul de calomnii şi în deslănţuirea patimilor nesocotite, de care guvernul şi-a legat existenţa, cuvîntarea d-lui Stere este o rază de lumină curată, sub strălucirea căreia orice om cinstit poate vedea şi judeca situaţiunea prin prizma adevărului întreg şi a realităţei absolute. * In prima parte a cuvîntărei sale, d. Stere a analizat atitudinea guvernului faţă de societatea tramvailor. D. Stere a reamintit o scenă petrecută în Camera trecută, cînd d. Carp, acelaş domn Carp care astăzi ameninţă partidul liberal cu fierul roş, ţinea d-lui Ioan I. Brătianu, atunci prim-ministru, următorul limbaj: „ — Eu şi da ! Noi doi reprezentăm guvernarea de azi şi de mîine a Romîniei. Pleci d-ta, vin eu... Plec eu, vii d-ta ! Ce caută în discuţia dintre noi un al treilea ? Şi d. Carp rostea aceste cuvinte un an după votarea legei pentru înfiinţarea societăţei tramvailor! D. Carp era şef de partid, era deputat, cunoştea şi atunci motivele pe care îşi rezemă astăzi campania împotriva societâţei tramvailor şi d. Carp atunci nu vedea nici „spoliatorii*, nu simţia nici nevoia fierului roş, nu vedea nici primejdia politicei economice a partidului liberal, ci vedea în şeful partidului liberal singurul om cu care putea şi trebuia să discute problemele guvernării acestei ţări ! Reîmprospătarea acestui limbaj al primului ministru de astăzi, a învederat pe deplin duplicitatea şi infamia din care porneşte campania calomnioasă a actualului guvern împotriva politicei economice a partidului liberal. Şi d. Stere a evidenţiat şi mai puternic această duplicitate, demonstrînd că guvernanţii de astăzi au colaborat la înfiinţarea societăţei tramvailor, prin Banca Agricolă de sub direcţiunea d-lui Al. Marghiloman, care a subscris 200 de acţiuni dintre care 44 de acţiuni au ramas asupra ei. Această bancă a garantat chiar subscrierea. Şi ceea ce a făcut Banca Agricolă au făcut şi alte două bănci conservatoare. * Un alt element preţios pus în discuţiune de d. Stere a fost atitudinea guvernanţilor de astăzi, sub raportul rolului lor de opozanţi în parlamentul care a votat legea societăţei tramvaelor. Dacă această lege avea lipsuri mari, dacă ea constituia o primejdie sau o spoliaţiune pentru comuna Capitalei, opoziţia putea s’o combată, putea săşi împiedice votarea ei, cum a împiedecat votarea legei universitare sau votarea legei industriei naţionale, legi excelente, dar care nu erau pe placul opoziţiei. Guvernanţii de astăzi, în rolul lor de opozanţi, puteau face acest lucru, dar nu l-au făcut, au tăcut şi chiar au colaborat la înfiinţarea societăţei tramvailor. Şi atunci cu drept cuvînt d. Stere ajunge la concluzia: „dacă opoziţia n’a „spus nimic in chestia tramvaelor, nu „participă ea cu o egală răspundere— „dacă răspundere este—pentru toate numările, mai cu seamă cînd ea a avut „o atitudine lămurită de colaborare la „înfiinţarea acestei societăţi ?“ In partea a doua a cuvîntărei d-sale, d-l Stere a analizat acuzaţiunile ce se aduc partidului liberal şi politicei economice a acestui partid. Făcînd un istoric al guvernărilor conservatoare, d. Stere ajunge la încheierea că din 45 de ani de viaţă politică constituţională, numai 8 ani pot fi atribuiţi unei guvernări conservatoare liniştite, iar restul este atribuit în întregul lui partidului liberal, care a reprezentat forţele pozitive şi creatoare ale naţiunei. Intr’o astfel de situaţiune d-1 Carp se putea plînge de «monopolul politic» al partidului liberal înainte de a se plînge de „monopolul economic“. * In chestiunea politicei economice d. Stere a evidenţiat incapacitatea şi primejdia concepţiilor economice ale partidului de sub şefia d-lui Carp. D-l Marghiloman a declarat în plin parlament că societatea „Romînia“ care se înfiinţase în scopul ca bogăţiile subsolului nostru să formeze baza avuţiei statului şi să fie puse în exploatare numai de capitalul romînesc, n’a fost decit o „maşină politică“. Şi atunci d-l Stere se întreabă: ce încredere putem avea în concepţia economică a guvernanţilor de astăzi, cînd oferindu le să colaboreze la o operă de emancipare economică, ei au înţeles să servească nu principiul economic, ci o „maşină politică“. Dar d. Stere a făcut o destăinuire, care lămureşte complect situaţiunea şi dovedeşte pe deplin duplicitatea şi necinstea politică a omului care a aruncat ameninţarea „fierului roş“. In momentul cînd de la tribuna parlamentului se vorbea de fierul roş, un membru al guvernului actual s’a prezentat unui membru în fostul guvern liberal, propunîndu-i o transacţie, o Înţelegere politică, în chestia tramvaelor. Şeful partidului liberal a refuzat transacţia, dar d-l Carp s’a ars singur cu fierul roş de care vorbea. Vajnicii luptători împotriva politicei de spoliaţiune(?) a partidului liberal, erau atît de convinşi de dreptatea causei lor şi atît de sigur de aprobarea opiniei publice, încît au simţit nevoia de a scoborî la umilinţa de a cerşi o „transacţie" care le-a fost refuzată. Iată „cine" luptă şi „cum“ se luptă împotriva partidului liberal! Opinia publică adevarată să judece şi pe unii şi pre alţii. Du- -----------..«.1 --------------— Compania cota opoziţiei Nu putem decît să atragem din nou atenţiunea editorilor noştri asupra atît de documentatului rechizitoriu pe care d. C. Stere Va făcut guvernului conservator—şi în special şefului acestui guvern, d. P. P. Carp— în adunarea generală a clubului, ţinută în ziua de 4 Decembrie. Această eloquentă cuvîntare rostită cu căldura şi însufleţirea omului convins de tabloul pe care-l zugrăveşte, va remînea ca un document istoric de mare valoare petru grelele frămîntări prin care a trecut democraţia romînească în lupta cu remăşiţile resuflate ale reacţionarilor din Fanar. Situaţia politică, în trista-i realitate, a fost descrisă de şeful nostru cu argumente zdrobitoare şi cu destăinuiri senzaţionale. Guvernul, nn neputinţă de a guverna, a pornit o campanie nebună împotriva opoziţiei, recurgînd cînd la calomnii, ca acele rostite de pe banca ministerială, cînd la apeluri disperate—sau lansînd știri inventate, cari sunt îndată demascate, spre dauna morală a guvernanţilor de astăzi. Cînd am arătat că primul ministru şi colegii sei din cabinet sunt pur şi simplu calomniatori—cînd şeful partidului liberal a refuzat să întindă mina d-lui Maioresc care a rămas perplex de această adevărată autoritate morală a d-lui I. I. C. Brătianu—atrincea ziarele conservatoare au inventat copilăroasa știre că d. Brătianu vei fi... detronat din şefia partidului. Cînd la Senat fruntaşii opoziţiei au executat actele guvernului în chestia tramvaiului, conservatorii au lansat ştiri de împăcare cu conservatorii-demo ma AȚIONAL - LIBERAII JOI 8 DECEMBRIE 1911. SUB DIRECȚIUNEA UflUl COMITET ? Brindur Comerciale Linia în pagina Il-a . 1 Leu Linia în pagina IlI-a . 50 bani Linia în pagina IV-a . 40 bani ,-----TELEFON 121----- APARE ZILNIC craţi pe deoparte,pentru ca pe de altă parte un membru al cabinetului să starme de lingă fruntaşii noştri pentru a obţine o transacţie în chestia S. T. R. Guvernul d-lui Carp se sbate în neputinţa de a guverna în această neputinţă am avut prilejul de a constata încercercările disperate ce le-au făcut cînd într’un fel, cînd într’altul. Însuși d. Carp,—acel pe care regretatul Gh. Panu Va asemuit cînăva în politică cu un bord englez» se chiar cu un... Bismarck, a căzut acum într’o totală deconfitură morală, ca să se ralieze la o acţiune dementă, ca aceia pe care o desfăşură d. Marghiloman. Un guvern care deschide o furibundă campanie contra opoziţiei nu însamnă altceva decît că-i imapabil şi nedestoinic a conduce treburile Statului şi că recunoaşte că adevarata guvernare o face opoziţia. Din modul însă cum guvernează această opoziţie, din lupta ce o duce contra acestui guvern, va resufta o deplină victorie a democraţiei româneşti şi o complectă distrugere din viaţa politică a rămăşiţelor din Fanar. Iarăşi a. I. Cocea Dl. G. Stere a trimis ziarului „Viitorul11, spre publicare, următoarea scrisoare • Domnule Director, „Facla“ reproduce scrisoarea mea cu o scurtă introducere care cuprinde mai multe insinuări şi o singură afirmaţiune, sau rectificare: «conversaţia Intre mine şi d. Cocea n’ar mai fi avut loc un ceas întreg plnă la Ploeşti», ci numai cîteva clipe înainte de urcarea noastră în tren şi fără martori“ (dl. Cocea nu se simte tare decît în lipsa martorilor!). Dacă dl. Cocea speră că va găsi crezare, fie şi la cititorii „Faclei“, că pentru acel „frigorifer masiv şi ambulant" descris de Nicoară al Lumei, „ursuz şi taciturn", de care ,,nimeni nu aventurează să se apropie“ era destul să întîlnească pe peronul gării pe un tinăr, pe care aproape nici nu-1 cunoaşte, ca îndată toată ghiaţa din sufletul „sumbru şi solitar" să se topească şi să se reverse In confidenţe (ba „ursul rebarbativ“ să primească chiar de la directorul „Faclei" lecţiuni de civism, ca cel mai blind mieluşel!); sau că eu, afirmînd că la acea dată (in timpul desbaterilor asupra „Contenciosului“) refuzasem toate ofertele de „portofolii“, am intrat astfel în complot cu întreg consiliul de miniştri şi cu cei doi preşedinţi ai corpurilor legiuitoare de sub regimul liberal, numai pentru a-i desminţi interviewul... nu voiu căuta să-i răpesc această mingiere. Repet: dacă d. Cocea nu intra în unele detalii cari contrazic pănă şi «portretul» ce mi l’a făcut, aş fi putut crede că vr’o dată, faţă de pretenţia de a-mi decerne o cunună civică pentru „refuzul portofoliului“, am voit „me payer la télé“ unui inoportun. (Am putut apoi să uit întreg incidentul). Acum însă sunt silit să arăt geneza adevărată a pretinsului interview din tren sau din restaurant. Pentru d. Cocea, ca şi pentru inspiratorii d-sale (Adică , pentru inspiratorul d-sale, a cărui siluetă... amicală şi discretă se întrezăreşte în dosul tuturor manifestaţiilor „social democratice") atitudinea mea nu se poate explica de cît prin faptul că sunt „vindut“. Insă pentru ce m’am vîndut ? Nu numai că n’am acumulat bunuri pământeşti din politică, din concesiuni sau speculaţiuni cu ajutorul amicilor «influenţi» dar am renunţat şi la averea părintească. „Nicoară al Lumii“ s’a însărcinat să aducă supremul argument ad maiorem gloriam social democraţiei : după propriile-mi mărturisiri şi espansiuni strecurate, fără martori, în jiletca d-nului Cocea, pe peronul unui gări,—sînt şi rămîn un „perpetuu candidat de minister“. Cred că fizionomia d-lui Cocea, ca portretist şi interviewer, e elucidată. Dar va reproduce „Facla“ şi această scrisoare ? Primiţi, domnule director, etc. Iaşi, 5 Dec. 1911. C. Stere. —— - w»*-“*“ In chestia ofertelor de transactiune Citim în „Vitorul* de astăzi următoarea notiţă: „S’a afirmat prin ziare şi chiar „într’o întrunire politică, cum că „un membru al guvernului a făcut „propuneri partidului liberal pentru găsirea unei soluţii pacinice în „chestia tramvaelor. „Pentru ca să nu se creadă că „indiscreţiunea a venit din partea „persoanelor cărora li s’a făcut această propunere, întrebăm pe d. „N. P. Ianovici dacă are vre-o cunoştinţa despre această chestiune“. Dreptatea ne sileşte să spunem că dl. Stere, care a făcut declaraţia vizată în întrunirea de Duminică, n’a aflat, fiind membru în Comitetul executiv al partidului nostru, despre demersurile guvernului în chestia tramvaelor, de la dl. N. P. Ianovici. Dar este adevărat că dl. Stere nu s’a hotărît să facă cunoscut publicului acest demers de cît după ce s’a convins că autorii propunerei n’au pastrat ei însăşi discreţiunea care este mai ales în interesul lor şi că astăzi sunt mai multe persoane în lagărul guvernamental cari pot comenta respingerea transacţiunei propuse într’o lumină fantastică. Fiindcă cuvîntarea d-lui Stere n’a fost stenografiată putem reproduce astăzi, spre a evita orice confuziune, textual pasagiul referitor din această cuvîntare: „Pentru ca să puteţi judeca în„trucît gestul d-lui P. P. Carp „corespunde realităţei, sunt silit să „vă fac o destăinuire : în momentul în care şeful guvernului pu„nea în foc fierul de care şti fi „cum s’a folosit, în acel moment „un ministru, un coleg de cabinet „al d-lui Carp, un om a cărui realitate pănă acum n’a fost pusă „de nimeni la îndoială, s’a adresat unui fost ministru liberal „spre a propune o transacţie în „ chestia tramvaelor. (murmure sensaţie.) „ Vă întreb d-lor dacă propune, „rea aceasta ar fi fost acceptată„n’ar fi servit, evident, fierul in„călzit pentru a pecetlui o nouă „prietenie între partidul nostru şi „amicii d-lui Carp, prietenie in„dreptată, bineînţeles, în primul „rînd, împotriva d-lui Tache Ionescu ? Cu acest din urmă, de „altfel, guvernul trata pentru In„cheiarea împăcărei în același „timp...,“ „Șeful nostru n’a putut accepta „această propunere ruşinoasă etc. „etc.“ Pentru moment, d-l Stere, vădit, nu s’a crezut dator să precizeze mai mult. DIN ŞAGA fierul roşu Voi aplica fierul roşu. P. P. Carp. Ştii că la Senat dăunăzi S’a zborşit amarnic moşu. Vrei să-i afli instrumentul? Găvănescu-i fieru roşu. Rinaldo DIN SBORUL VREMII )aproape de Crăciun. Cei bogaţi aşteaptă nerăbdători venirea Crăciunului cu pomul şi darurile lui, cei săraci, ghemuiţi la vatră, unde o ultimă gătează abea mai aruncă o ultimă scînteie, fac provizie de căldură pentru noaptea de Moşajun, cind vor pleca la colinde cu traista mare după gît şi cu tot atita nădejde în sin, cu toate că vremurile s’au schimbat şi lumea nu mai dă cum da înainte. Cei săraci n’au, iar cei bogaţi şi-au uitat de datinele strămoşeşti, s’au înstrăinat cu totul de obiceiurile părinţilor şi — ceia ce este şi mai trist—au luat pe ale străinilor. Aceste obiceiuri, introduse de cîţiva ani în familii prin guvernantele străine ale copiilor, au intrat într’atît în moravurile claselor noastre de sus, în cît s’au uitat cu desăvîrşire „Steaua“ şi „Vicleimul" tradiţionale. Netăgăduit, suntem departe de timpul cînd, după mărturia regretatului Mihail Cogălniceanu, „fiii boerilor celor mai înalţi, îmbrăcaţi în haine de stofă aurită, mergeau la curtea domnească şi la casele boereşti cele mai însemnate, da reprezentau scenele religioase. Aci este loc să repet — adaugă istoricul într’un articol publicat într’o revistă pentru „istorie, arheologie şi filologie“ — că încă cît este timpul, nu ne îngrijim să păstrăm ultimele rămăşiţe ale irozilor, cari secoli întregi cu păpuşile au fost teatrul nostru popular.“ Citiţi la pagina a treia: Demisia d-lui N. Fleva din partidul Conservator-democrat BimrrjiwqTiiT«BgMHEB——ea ARMAND SILVESTRE Fără îndoială că Matiias, din Marsilia* e un pictor de talent. Excelează mai ales în redarea trandafiriului cărnei de porc şi a părului lins a viţeilor de culmi fătaţi. Cunoscătorii mor după riturile de un luciu plăcut şi după boturile delicat umezite. N’are pereche în pictarea. Înmuguririle coarnelor de pe fruntea viţeilor, dar nu trebue să-l scoţi din asta. Din ambiţie, din dorul de a capata o cruce, a vrut odată să facă portretul deputatului din judeţul său. Toată lumea, la Salon, şi-a astupat urechile, temîndu-se că onorabilul va începe să ragă, sau să groaăe căutind trufe. De la această nereuşită în redarea figurii omeneşti, i-a rămas lui Matiias o negrăita ură împotrivă portretiştilor. Ii face în dreapta şi în stînga „idealişti“ şi-i despreţueşte ca pe glodul ciubotelor cu care merge de-şi caută subiecte în staule sau stîne. El nu crede, ca atiţia imbecili, în nobleţă unui gen. Henner 1 Puvis! Carolus 1—nişte farsori. Nici unul n’ar fi în stare să deseneze corect un porc. Şi împreună cu prietenul seu Cascamille începuse pictura in atelierul d-lui Ivon. Dar Cascamille reuşise mai bine decît dinsul în clasicism. De asemeni se aruncase în viitoarea revoluţiei şi avea o mare ură împotriva cucernicului său tovarăş, care nu bănuia nimic. Şi mai era o pricină de invidie care-i făcea duşmani. Caseamilie se însurase cu o femee fermecătoare. Înzestrată cu un relief drăguţ, plină în şolduri, brunetă, cu ochii dulci, fără a fi lălîe, şi credincioasă peste toate acestea. In vreme ce Matiias era posesorul unei femei tot atît de cînstite ca şi Lucreţia, dar, cu totul pentru alte motive. Nimeni n’ar fi vrut să-i pue coarne, aşa de displăcută i-ar fi fost Îndatorirea asta. Slabă, uscată, fără forme fermecătoare, blondă ca o cămilă pe timpul iernii, fusese luată pentru parale. Aceste