Mişcarea, iunie 1913 (Anul 5, nr. 119-144)
1913-06-11 / nr. 126
Laboratorul de Analize Medicale şi Industriale Doctor A- Ratianu Chimist diplomat de la Universitatea din Geneva IAŞI -STRADA CUZA-VODA (GOLIA) 46 — IAŞI Execută cele mai complecte analize de urină din punct de vedere chimic şi microscopic, Analize chimice şi microbiologice de lapte de la doici; Analize bacteriologice de spute asupra bacilului tuberculozei; Analize de secreţiuni uretrale asupra Gonococilor Neiser ; Analize alimentare de vinuri, lapte, făinuri etc. Analize de stofe din punct de vedere a composiţiei şi a conţinutului în lină, bumbac sau matasă, etc. etc. Cereți instrucțiuni pentru orice analiză. prin gura Domnitorului Cuza astfel grăi: «Sătenilor! Îndelunga voastră aşteptare, marea îngăduinţă dată voită de Înaltele Puteri ale Europei prin art. 46 al Convenţiei, interesul patriei, asigurarea proprietăţi fonciare şi dorinţa mea cea maivie ,s’a îndeplinit. De astăzi noi, devenind proprietari liberi pe locurile supuse stăpînirei noastre, în întinderea hotărîtâ prin legile in fiinţă, şi daca în curînd nu va mai fi decît in aducerea noastră aminte“. Reforma in întregime, cu toate greutăţile de tot felul ce se iveau la fiecare pas, a fost complect aplicată la 23 April 1865. De aci înainte fiii boerilor, mînă în mină cu fii foştilor clăcaşi înfruntă aceleaşi primejdii şi împărţesc deopotrivă laurii victorii. Improprietăriţii lui Kogălniceanu de la 1864 înscriu strălucita izbîndă în războiul pentru independenţă, sub comanda gloriosului nostru rege Carol I. Şi dacă neamul nostru a înscris o victorie mai mult, aceasta se datoreşte acestei mari reforme a lui Kogălniceanu. Kogălniceanu a pus în valoare proprietatea emancipată şi astfel a însutit avutul ţarei. Reforma lui Kogălniceanu a fost criticată ca pripită, necomplectă şi nestudiată. Este lesne, acum, când pe urma muncei lui Kogălniceanu, în tihnă critici această operă. Dar de te-ai găsi în aceleaşi grele împrejurări In care s’a găsit dânsul, ţi-ar da mâna să critici? Mulţi voinici s’au arătat şi se arată după răsboiu. Dar toţi aceşti voinici nici nu suflă când alţii se luptă. Un lucru este necontestat: Reforma lui Kogălniceanu este tipul reformelor cari au venit în urmă. Diplomat iscusit, Kogălniceanu îşi legă numele numele nu numai de reformele cari şi astăzi formează temelia Statului, dar de astădată, Sfetnic al Măriei Sale Domnitorului Carol I, nu puţin îl ajută la proclamarea independenţei şi la participarea ţărei la răsboiul de peste Dunăre. El subscrie convenţia cu ruşii în care se prevedea integritatea teritoriului nostru. Independenţa se proclamă. Kogălniceanu, în calitate de Ministru de Externe, chemat prin încrederea Domnitorului, de a-i da sprijin în grele împrejurări prin care trecea ţara, iată cum aducea el la cunoştinţa cabinetelor europene acest mare act: »Independenţa absolută a României a fost proclamată de toate glasurile autorizate ale ţarei. Suveran şi popor au luat ferma hotărâre de a apăra cu armele în mîini, precum şi integritatea teritoriului nostru“. învingători la Plevna, Rahova şi Smîrdan, aceasta n’a împedecat pe acei pe cari i-am apărat de primejdia petrei să ne răpească trup din trupul nostru. Conflictul era gata. Pe când gloriosul Domnitor lua măsuri de rezistenţă in contra răpitorilor, Kogălniceanu, nelipsit de la postul său, deschide una din acele campanii diplomatice care rar se întâlnesc în istoria unei ţări. «In acele momente grele, zice d.1). A. Sturdza, Kogălniceanu fu nu numai la înălţimea datoriei lui câtre ţară şi către neam,dar el se ridică la o mărtuna istoriei, care va creşte cu rât ne depărtăm mai mult de timpurie congresului din Berlin“. In dureroasa campanie ce s’a dus cu privire la răpirea Basarabiei, între alte ameninţări cu scop de a se intimida. Ministerul de externe al Rusiei, scria : ,Când dorinţa de răsbunare se inspira unei naţiuni vecine şi puternice, unei naţiuni care i se datoreşte mult din trecut şi care nu e nevoe a se teme în viitor, fiindcă este îndestul de mare pentru a nu nutri gânduri cuceritoare şi în destul de tare pentru a nu umbla după despăgubiri, se comite o mare greşala, căci se pierde un amic şi se naşte un inimic.“ Diplomatul nostru fără ezitare replică: ...„Care este răspla care ne aşteaptă? Când a fost vorba de a combate individualitatea României şi poziţia ei de naţiune aliată nu a fost puse la îndoială. Insă îndată ce chestiunea păcei a venit la ordinea zilei, deodată încetăm de a fi Stat şi aliaţi şi picăm din nou la rangul de o provincie incapabilă de acte internaţionale. ...România a fost corectă din capul locului. Ea doreşte şi voeşte să rămână corectă până la capăt. Cu toate acestea dacă a refuza de a ceda pământ românesc, dacă a nu se supune cu mulţumire şi cu uşurinţă la nişte sacrificii la care nu s’ar supune nici o naţiune şi nici un guvern ce se respecta, dacă aceste toate se pot iumai duplicitate, atunci mărturisesc, recunosc şi proclam că acuzaţiunea e dreaptă şi că ţinem cu inima şi cu onoarea noastră să o merităm. ...Rusia e tare şi România e slabă. Prin forţă Rusia poate lua mai mult decât Basarabia, ea poate răpi întreaga ţară. Dar mai presus de forţa este legea justiţiei eterne şi a moralei eterne şi in acest domeniu, din care nimeni nu se poate expropia, noi la rândul nostru devenim tari...“ Prin astfel de cuvinte usturătoare, răspundea diplomatul unei ţări mici diplomatului colosului de la nord. El ducea lupta fără ezitare, fără frică, condus numai de credinţa că in faţa lumei apără o cauză dreaptă. Mai târziu, la Berlin, înaintea aeropagului Europei, chemat a consfinţi pacea dintre ruşi şi turci, trimis al ţarei, deşi ştia că cauza era deja prejudecată, Kogălniceanu exclamă : ...„România nu-şi uită Istoria. Ea îşi aduce aminte şi de toate acele sacrificii, pe care şi le-a impus pentru mărirea, isbânda şi gloria Rusiei. ...Ea ţine minte că la 1812 a perdut in folosul Rusiei jumătate din Moldova, adică Basarabia din Prut şi până în Nistru.“ Dar crima s’a consumat. Cuvintele ilustrului Kogălniceanu însă şi astăzi răsună în sala Congresului care a pecetluit această crimă. Murise Napoleon al III. Cavour dispăruse. Nu mai era cine să ne susţie. Eram chiar în pericol să perdem şi indepen-* denţa pe care o dobândisem cu sânge. Abia într’un colţ al sălei s’a auzit glasul slăbit al reprezentantului Republicei Franceze, ca în schimbul ţărei care ni se răpea, să ne dea şi Silistra. Ziarist, literat, profesor şi istoric, pe toate căile, se vede strălucirea talentului lui Kogălniceanu. Precum Şincai ne-a lăsat ca moştenire Cronicile, el ne-a lăsat Letopisiţile. Ca profesor de Istorie la Academia Mihăileanu din Iaşi, Kogălniceanu deschide cursul prelegerilor sale la 24 Noembrie 1843, prelegeri cari imediat au fost închise din ordinul înaltei Stăpâniri, cu cuvântul Introductiv la Curs de Istorie Naţională. La fiecare pas, în această cuvântare, care a rămas clasică scânteiază focul patriotismului şi a nemărginitei iubiri de neam şi de ţară. Iată omul. Sa-i perpetuăm memoria. Iar generaţiile viitoare pururea să aibă drept pildă marile lui acte. DIN ZBORUL VREMEI .Lozinca morţii împărăteasa Maria Theresa era bolnavă grea încă din anul 1776 şi văzînd că i se face tot mai rău, ea rugă pe medicul sâu, doctorul Stork, să-i promită că îndată ce, după convingerea lui, se va apropia ora morţii, să-i dea un semn neînţeles de ceilalţi, pentru ca să fie prevenită de momentul fatal. După multe refuzuri, în cele din urmă doctorul se’nvoi. Semnul convenit, înţeles numai de el şi de împărăteasă, era să fie întrebarea, dacă, Majestatea Sa doreşte o limonadă. La 29 Noembrie augusta pacientă, deşi chinuită de dureri mari, petrecu în cercul favoriţilor săi: Sul său Iosif, bătrîna camerista Grenier şi cîteva dame de curte. Maria Theresa ordonă, să se servească vin tuturor. După ce se făcu aceasta, suverana aruncă o privire de jale asupra medicului său şi zise: „Ia spune, doctore, dacă pot să gust şi eu cîteva picături ?“ Augusta damă, întinse mîna’i vechiului şi credinciosului său amic şi fără a’şi pierde cîtuşi de puţin cumpătul, puse s’o transporte în iatacul ei unde, după cîteva momente, îşi închise ocinii pentru vecie. MIŞCAREA Fabrica de indigenate Destăinuirile ziarului „Alarma“.— Intervenţia „Opiniei“.—O somaţie.—Mă se facă lumină. Cititorii îşi amintesc de scandalurile fără precedent la care a dat loc votarea indigenatelor în trecuta sesiune parlamentară. In legatura cu acele scandaluri, credem interesant a reproduce destăinirile ce le face ziarul „Alarma“ în jurul traficurilor ce se fac cu indigenatele. Iată ce scrie acest ziar sub titlul „ Fabrica de indigenate“ : „Am avut tot timpul ultimei seziuni și avem şi azi în vederea viitoarei seziuni parlamentare extraordinare în mijlocul Capitalei chiar, organizat, şi trebue să recunoaştem bine organizat, un adevărat birou, o mare agenţie de afaceri cu indigenatele. Nu ştim ce poate fi, lipsă de curaj, o rămăşiţă de pudoare, că agenţia despre care e vorba n’a înregistrat firma la tribunal. Noi care cunoaştem bine şeful întreprinderii, ne dăm cu părerea că numai sgârcenia de a nu fi supus la vreo patentă, l’a împedicat să facă şi acest pas“. „Birourile agenţiei sunt luxos instalate în unul din cele mai mari hoteluri ale Capitalei. In mai toate oraşele ţărei agenţia are agenţi achiziţionări ce pun mâna pe victime... pardon, clienţi. Afacerile au mers şi merg strună. In capul întreprinderi tronează ca şf un cunoscut deputat din Moldova. De altfel e un personaj politic ce năzueşte să joace roluri de primul rang. Se bucură nu numai de simpatia unui vestit ministru de celebritatea cărui voeşte intreaga Moldovă. Dacă dăm deocamdată aceste amănunte, e şi dorinţa de a face o reclamă agenţiei. Intre cei mai neobosiţi agenţi ai acestei întreprinderi curat naţională, străluceşte şi o încântătoare Doamnă, in strânse legături cu şeful — dacă zic în strânse legături să nu se creadă că e vorba de ceva imoral, din contra, e cea mai legitimă legătură — care desfăşură, cu cea mai femeină graţie, o prodigioasă activitate. Toţi clienţii, până să dea ochii cu şeful, trebue — sine qua non — să treacă pe sub furcile caudine ale graţioasei doamne.“ Cum se opera „Veţi bănui poate, că afacerile de indigenare se fac în mod tainic, misterios, că şeful e insesizabil, că agenţii sunt mascaţi, că Doamna în chestiune e voalată. Vă înşelaţi. Tratările se fac în plin public, la lumina zilei, fără nici o jenă. Ceva mai mult agenţia garantează şi succesul. Plătesc doritorii de cetăţenie, dar nu mai au emoţii, sunt liniştiţi. Asupra strălucitelor afaceri ale agenţiei avem adunat un imens material, ce trebue numai clasat şi pe care, rând pe rând, îl vom da publicitasei". Veniturile Agenţiei „Asupra veniturilor pe care agenţia de indigenare le are din ticăloasele operatiuni la care se deda, sunt destul de importante Un tarif unic nu există. Victimele, solicitatorii, clienţii, sunt împărţiţi pe categorii. Pentru fiecare caz in parte se angajează tratative. Elementul evreesc e mai greu impus. Grecii vin în al 2-lea rîi.d. , In mijlociu cam de la 2000—lOOOp lei se încasează de la cei nerăbdători. Cunoaştem cazuri cînd şi peste acest maxim* s’a trecut. Publicul necunoscător al iţelor, sta perplex faţă de intervertirile de ordine de zi, de escamotările de voturi şi toate turpitudinile ce se petrec în parlamentul ţarei. Vom face noi lumina deplină, vom demasca pe toţi netrebnicii, întreprindem aci o adevarată operă pe higiena sociala, scormonind fără milă şi fără repulsiune imensul cancer, hidos la înfăţişare, cocoloşită cu îngrijire de marea presă mercantilă şi vândută politicianilor. Dăm asigurarea că va fi grozav deşi nu frumos şi avem nădejdea că cel puţin istorica sesiune parlamentară ce va fi chemată să ratifice executarea compensaţiilor ce ni se acordă de bulgari, va fi scutită de ruşinea funcţionărei fabricei de indigenare“. Dar ceea ce devine şi fiv e faptul că aceste mai semnificadestăinuiri au obligat „Opinia“ să intervie în chestie sub forma unei somaţiuni adresată ziarului „Alarma“. Somaţia „Opiniei“ e foarte interesantă prin ceea ce lasă a se înţelege printre rânduri. Iată acea somaţie: „Un ziar din Bucureşti întitulat «Alarma» de existenţa căruia nu am aflat decât astăzi, fiindu ne procurat de „un prieten, publică în numărul de eri „fantastice destăinuiri cu privire la o „pretinsă agenţie de împământeniri, cu “sediul la un mare hotel din capitală şi „condusă de un deputat, din Moldova. „Nu ne-am fi ocupat de neînchipuite„ie destăinuiri ale necunoscutului ziar, „dacă în dorinţa lui de a face lumină în „cauzâ-i-după cum pretinde—ar fi precizat fapte şi nume pentru ca să se „ştie în public cine conduce asemenea „birouri clandestine şi care anume persoane trafică cu Indigenatele. „In aceste condiţiuni persoanele vizate ar fi avut destule mijloace să tragă la răspundere pe calomniatori şi să spulbere toate învinuirile aduse asupra lor. „In orice caz ştia lumea de cine e vorba. „Cum se procedează însă, de a se generaliza, atribuindu-se această operaţie întregului parlament, este o neomenie „care merită înfierată. Şi este cu atâta mai mult de blamat cu cât pe acestă temă menţionatul ziar, relatând faptele „face răspunzători pe fruntaşii partidului „pentru că nu iau măsurile cuvenite. «Mai întâi noi contestăm în totul realitatea faptelor ce Ie descrie cu cea mai «bogată putere de imaginaţie. „Dar ne punem în ipoteză că în parte ar fi adevărat. Cum s’ar putea învinui „parlamentul întreg de un fapt, care ar „privi în mod special pe unul sau „altul! «De unde sistemul acesta de a se face «răspunzător un întreg partid cu şeful şi «fruntaşii lui, de unele cazuri rare de «altfel, cu totul izolate ? „In partid sunt parlamentari corecţi „cari nu vor mai tolera să se generalizeze învinuiri de incorectitudini. „Să facă bine ziarele ce pretind că vor „să facă operă socială prin destăinuirele lor, să preciseze şi să facă lumină în cauză dacă au de făcut, căci noi nu avem nici o teamă de această destăinuire. „Aşa procedează o presă cinstită şi „demnă." In modul cum e redactată această somaţie, «Opinia» pare a şti cum sunt „persoanele“ vizate de «Alarma» şi „cazurile izolate“ pentru care se învinovăţeşte un întreg parlament. In orice caz, şi «Alarma» şi «Opinia» au datoria de a face lumină în chestia traficului cu indigenatele, în fiinţa în curând, îşi va avea reşedinţa la Silistra. „ Inspectoratul general al învăţămîntului primar din str. Lozonschi, cât şi inspectoratul primar ce se afla instalat în localul şcolii primare „Gh. Asachi“, au fost mutate în fundul străzii Păcurari. Lăsând la o parte inconvenientul ce-l prezintă, căci aceste inspectorate care trebue să fie la îndemâna tuturor, au fost mutate din centrul oraşului la o extremitate a lui, la mijloc însă nu e decât o mică învârteala politică. Aceste inspectorate împreună cu şcoala medie — care are 3 elevi şi 5 profesori (!) nu au avut alt rost când au fost mutate în localul de astăzi, de cât să aducă un bun beneficiu d-lui C. Chirilă, deputat. In adevăr, casele unde sunt instalate, sunt proprietatea d-lui C. Chirilă, și cum pe ele nu se putea lua mai mult de 1500 lei anual, s’a aranjat această mică afacere, inchiriindu-le ministerului de instrucţie pe un preţ de 5000 lei anual. Am zis că această mutare nu este decât o învârteală politică, de căpătuire a partizanilor, şi menţinem punctul de vedere, căci este inadmisibil să se creadă că inspectoratele au fost mutate cu scopul de a aduce o economie statului, când prin această mutare din contra se aduce o pagubă statului de 5000 lei anual. In adevăr inspectoratul general, avea local gratis In clădirea auxiliară a seminarului „Veniamin Costache“ putând sâ i se puie la dispoziție ori câte odăi ar fi cerut, de asemenea inspectoratul primar, care avea local gratis la şcoala „Gh. Asachi“ şi pentru instalarea căruia s-au făcut amenajări de aproape 1500 lei. De ce s’a pus atunci statul în cheltuială, când şi şcoala medie putea să funcţioneze în unul din cele două locale ? Cei 5000 de lei ce se vor da anual d-lui C. Chirilă, desigur c’ar putea să fie întrebuinţaţi mai cu folos în altă direcţie, mai ales că învăţământul nostru primar sufere de atâtea lipsuri. Rep ■ Bri dimineaţă s’a făcut inaugurarea nouilor pavilioane de la Institutul Gregorian. Au participat representanţii autorităţilor locale, epitropii Casei Sft. Spiridon, şi un pulic numeros. Serviciul divin a fost oficiat de arhiereul Antim Petrescu după care au rostit cuvîntări d-nii dr. Rigler şi dr. Bejan. Începând de la 1 iunie, birourile şi casieria „Bancei Iaşilor" vor fi închise Sâmbăta şi în ajun de sărbătoare la oarele 12 a. m. Informaţii l D-lui Hahn, inginer şi actual şef al atelierelor de aplicaţie ale şcoalei superioare de arte şi meserii din Iaşi şi profesor de orga maşini, i s-a încredinţat de către ministerul cultelor şi instrucţiunii publice suplinirea catedrei de electrotechnică de la sus numita şcoală. Batalionul 10 vânători, ce se va PRIMARIA COMUNEI IAŞI In ziua de 6 Iulie a. c. ora 11 a. m. se va ţine în localul Primăriei licitaţie publică orală cu respectarea dispoziţiunilor art. 72 — 83 din legea asupra contabilitaţei publice pentru vinderea parcelelor No. 2, 3, 4, 5 şi 6 din str. Aurora între grădina publică de la Copou şi căzărmile. Garanţie 100 lei în numerar sau efecte garantate de stat pentru fiecare parcelă. Condiţiunile de licitaţie precum şi planul parcelelor se pot vedea în fiecare zi de lucru la serviciul administrativ. No. 11487. Teatrul Cinema-Modern—[ireama Cuza-Mă ® Cinema-Modem. — In grădina sau mai bine zis : Parcul Cuza- Vodă, din oraşul nostru unde [în fiecare seară la orele 9 ş’un sfert au loc representaţiile cinematografului «Modern», astăzi Luni spectacolul promite a fi unul din cele mai interesante, in noul program urmând a rula două din piesele ce fac parte din seriile de aur, şi în care două din forţele artistice mondiale susţin rolurile principale. Celebrul Alberto Capozzi, o somitate a scenei Italiene interpretează rolul principal din senzaţionala dramă de aventuri: Furtul pecetei imperiale sau principele cerşetor; iar ilustra tragediană Asta Nielsen escelează în sublima ei creaţiune : Fluture de noapte. Afară de aceste cape d’opere, mai rulează un program şi alte piese, comice, sportive şi documentare, totul nou şi de o valoare artistică incontestabilă. Cu această ocazie, aducem la cunoştinţă, că Muzica Regimentului 13 Ştefan cel Mare de sub conducerea simpaticului maistru căpitan Vlăduţă, va cânta la parcul Cuza-Vodă la cinematograful nostru de 4 ori pe săptâmînă şi anume : Lunea, Mercurea, Vinerea şi Sâmbăta, iar în celelalte zile spectacolele vor fi acompaniate de o excelentă orchestră. Grădina are un bufet—restaurant, unde atît ziua cit şi noaptea se servesc cu preţuri foarte moderate consumaţii răcoritoare, dejunuri precum şi dineuri după comandă. O c §-3 pM • •1 -w (fi epo civi