Mişcarea, decembrie 1913 (Anul 5, nr. 273-294)
1913-12-01 / nr. 273
ANUL .V. No. 273 ABONAM 3« N T E In ţară pe un an . . . 20 Ie In streinătate pe un an 40 „ Pentru preot» Şi învăţători rurali se face o reducere de neclaraţia şi Administtraţi» IAŞI, PIAŢA UNIREI, No. 5, localul clubului National-Liberal. Un număr 5 BANI DUMINICA 1 DECEMBRIE 1913 NATIONAL -LIBERAL. Uşurinţă criminală In chestia împrumutului de 404 milioane Aşa a calificat d-nul Vintilă Brătianu, în şedinţa de ieri a Camerei, prezentarea proectului pentru împrumutul de 404 milioane necesare construcţiunilor de la căile ferate. In şedinţa de ieri s-au demascat odată mai mult concepţiile primejdioase ale conservatorilor în materie financiară şi uşurinţa criminală cu care înţeleg ei a angaja resursele statului pentru şapte ani, într’un program de lucrări nestudiate, fără planuri şi fără ingineri. Cerând retrimiterea acestui proect în secţiile Camerei spre a fi studiat, domnul Vintilă Brătianu a făcut o critică vehementă şi îndreptăţită proectului pentru împrumutul de 404 milioane. «împrumutul e foarte însemnat, el reprezintă o treime din datoria publică actuală a României, şi angajează pe 7 ani de zile programul de lucru al căilor ferate. El a fost adus în Aprilie în parlament şi de atunci s’au petrecut evenimente însemnate, cari au dat naştere la alte preocupări, au apărut alte nevoi mult mai importante. De aceea este necesară modificarea mai multor puncte din proect. Astfel chiar d-nul raportor Dimitropol constată că, deşi linia Teţcani-Tg.-Ocna nu e aşa de importantă, pentru ea au stăruit trei miniştrii. De asemenea, în urma anexărei, linia Ţăndărei-Hîrşova-Constanţa nu mai are prioritatea, căci alta e acum situaţiunea. Şi nu pe cale de amendament se vor putea introduce şi discuta chestiuni însemnate cum e podul de la Silistra sau Turtucaia, dar nu de la Hîrşova. Alt exemplu. Linia Craiova-Gruia nu e prevăzută în program, s’a lăsat la o parte. Iată însă că chestiunea legărei liniilor noastre cu cele sîrbeşti e de actualitate, a şi venit o comisiune sîrbească în acest scop». Oratorul reaminteşte dificultatea cu care domnul ministru de finanţe a realizat împrumutul de 250 milioane în străinătate, şi dobânda urcată pe care a fost silit s’o plătească. Crede d-nul ministru de finanţe că un împrumut intern va putea fi făcut în condiţiuni mai bune decât unul extern, cu o dobândă mai mică ? Eu nu cred. Deci, încă odată, de la Aprilie pînă acuma s’au întîmplat evenimente cari impun retrimiterea proectului la secţiuni şi studiarea lui din nou în raport cu situaţia cea nouă. Mai este şi o chestiune de procedură electorală. Eu cred că nu e potrivit ca un proiect aşa de însemnat, să fie discutat înainte de discuţia Mesagiului care arată însăşi situaţiunea politică a guvernului şi încrederea de care se bucură în faţa ţărei. O singură lege, s’ar fi putut vota înainte de Mesagiu, şi aceea ar fi votul anexiunei, care ar şterge votul aşa de penibil al Protocolului de la Petersburg. De astăzi altă viaţă politică trebue să înceapă, cu altă seriozitate şi răspundere. Când vedem însă că, sub aceiaşi formă ca acum 6 luni de zile, se angajează toate resursele Statului, avem dreptul de a califica drept uşurinţă criminală“. Conservatorii au ramas ceia ce sunt întotdeauna : risipitori ai banului J public, lipsiţi de orice con- cepţii financiare, gata să primejdu-i iască finanţele statului, pentru a putea arunca cu praf în ochii opiniei publice. Nu se putea ca o guvernare conservatoare să nu se ilustreze printr’o pacoste financiară. Macar acum, la lichidare, conservatorii trebuiau să-și deie în petec. DIN SilGil Un secretar, nudurile de seară şi o bursă Cetini în „Opinia“ următoarea informaţie : „D-l Inspector Atanasiu a prezintat ministerului raportul de cercetările făcute privitoare la nemulţumirile de la şcoala de Rele Arte din Iaşi, cu ocazia numirii secretarului la această şcoală. Cu acest prilej d-l Atanasiu a propus, ca studiul nudului de seară, dacă se face, să fie sub priceperea profesorilor, şi să se acorde o bursă cu un ajutor elevului Petrescu“. Prin urmare de inspector, in raportul de cercetările nemulţumirilor cu ocazia numirii unui secretar, găseşte — nu ştim prin ce asociaţie de ide A—prilejul să propue ca „studiul nudului de seară să fie subt priceperea profesorilor". Dacă un studiu poate fi sub priceperea cuiva, desigur că studiul nudului de seară trebue să fie pus sub „priceperea“ profesorilor,— deoarece sunt mai cunoscători decât elevii, ca mai batrăni. Şi, în legătură cu chestiunea nudurilor de seară, d-l Inspector Atanasiu propune,—într’un raport de cercetări, nu uitaţi,—„să se acorde o bursă cu un ajutor elevului Petrescu“. Bănuim că informaţia aceasta a fost scrisă sau dictată de dl inspector A. Justiţia şi presa înaintea justiţiei s’au prezentat mai mulţi ziarişti,— nu pentru aceleaşi pricini insă. D. Bogdan Piteşti este implicit într’o afacere de şantaj; prin făptui că d. R.Piteşti conduce un ziar, nu capătă dreptul de a fi judecat de juraţi;—căci atunci ar trebui ca orice ziarist care a săvârşit un furt, o escrocherie, sau alt delict, să fie judecat nu de tribunale, ci de juraţi. Înaintea justiţiei militare, pe de altă parte, apar ziarişti, cari prin scrisul lor şi-au insultat şefii şi au ştirbit prestigiul armatei. S’a ridicat chestiunea competenţei tribunalelor militare şi in parlament se va discuta pe larg. Căci este o contrazicere flagrantă în procedarea justiţiei militare. Delic- t teie de presă exclud arestul preven- tiv,pe cind cele posibile de codul cazon, nu. Atunci pentru ce ziariştilor li se aplică jumătate din legea civilă şi jumătate din cea militară? ! Ziariştii nu sufăr arestul preventiv, însă nu sânt judecaţi de curtea cu juri. De ce ? Dacă justiţia militară e competinte să judece, cum se respinge arestul preventiv ? În Parlament poate se va rezolva această chestiune şi se vor limpezi astfel nedumeririle cari agită presa acum. Cetiți în corpul ziarului ultimele știri telegrafice şi telefonice. BLOCK-NOTES „Afacerea“ Maiorescu „Evenimentul“ de aseară consacră la locul de cinste vre-o trei coloane „afacerii“ d-lui T. Maiorescu. Greceniştii, cari sunt convinşi că au fost traşi pe sfoară cu proclamarea d-lui Titu Maiorescu ca şef al partidului conservator în schimbul denunţării colaborării, văzând că această colaborare încă n’a fost desfăcută, găsesc macar o mică satisfacţie săgetând, de la distanţă, din când în când, pe noul şef al partidului. De aceea „alegerea“ d-lui Maiorescu este considerată de ei pur şi simplu ca o „afăcere“. Pentru gologani Un ziar de tapaj a început să publice de curând un roman original de mare senzaţie, în stilul literar al unui „poliţist“ de siguranţă publică. Autorul romanului semnează G. Gologan. Capitolele bombastice nu au altă menire decât aceia de a aduce ceva... gologani autorului şi gazetei cu pricina. --------------------------------------------- D-l Disescu 4 activitatea extrapolară Sub titlul „Protestare“ comitetui central al „Ligei Deşteptarea“ publică în siatu-i săptămânal de sub acelaş nume următoarea protestare : D-l Ministru al Instrucţiunii a adresat învăţătorilor din ţară o circulară cu privire la activitatea extraşcolară prin care le dă ordin să se demită din funcţiunea de casieri ai băncilor, obştiilor şi cooperativelor. Circulara aceasta, deşi pare a urmări aplicarea unei măsuri ce ar avea de scop să asigure bunul mers al şcoalelor, în realitate prin afirmaţiunile de ordin general ce cuprinde, este o critică nedreaptă a activităţii extraşcolare a învăţătorilor şi ea pune in joc „întreaga chestiune a mişcării economice din sate“. „Liga Deşteptarea“, având de scop intre altele şi „apărarea instituţiunilor „pentru educaţia populară, ca bănci populare, cooperative, obştii, cercuri culturale, şcoale de adulţi, etc.“ nu poate sta indiferentă faţă de loviturile ce se aduc acestor instituţiuni al căror rol în redeşteptarea satelor este „binefăcător“, cum recunoaşte chiar d. Ministru. Circulara aceasta zice : După rapoartele revizorilor şi după un studiu statistic, s-a constatat că „şcoala suferă „simţitor din cauza amestecului învăţătorului în prea largă măsură în conducerea efectivă a băncilor populare, oboştiilor, cooperativelor“. Afirmaţiunea aceasta se întinde şi asupra prezentului şi asupra trecutului, adică „de când există acest amestec al învăţătorului“, el a fost „răufăcător“ pentru şcoală, deşi „binefăcător“ pentru sat în genere. „Binefacerile acestor instituţiuni ispăşesc pentru trecut neajunsurile aduse şcoalei“, sunt propriile cuvinte ale d-lui Ministru. Pe ce se întemeiază ca să stabilească aceste „suferinţi“ sau aceste „neajunsuri“ ale şcoalei rurale ? Ar trebui să aibă date statistice din care să reiasă că înainte de amestecul învăţătorilor în mişcarea economică, satele ar fi fost lipsite de binefacerile ei, dar şcoalei© ar fi fost în foarte bune condiţiuni şi pe măsură ce s’a pornit mişcarea aceasta satele au prosperat economiceşte, dar au dat inapoi pe calea culturală. Asemenea date nu pot exista, căci statisticele oficiale cari s’au publicat an cu an, arată astfel lucrurile. Şi iată cum: Primele manifestări serioase ale activităţii extraşcolare a învăţătorului pe teren economic se arată după 1896—97. De atunci ele au fost necontenit încurajate de administraţia centrală a ministerului, afară de scurt timp in 1905— 1906. însemnătatea lor a fost recunoscută, de exemplu, de d. dr. C. Istrate, ministru în 1900, care zicea: „învăţătorul are la noi sarcina şi de întemeietor „al mişcării noastre economice rurale şi „chiar urbane“. D-sa constata atunci că „rolul învăţătorilor în mişcarea noastră „economică a fost îmbucurător şi norocos pănă în prezent“ (1900) şi nu făcea nici un fel de restricţiune, cum face astăzi d. Ministru. Şi nici nu s’ar putea face, căci dela 1896—1897, învăţământul rural nu numai că n’a dat înapoi, nici n’a stat pe loc, ci a progresat într’un mod deosebit. Nu numai că s’au înmulţit şcoalele şi învăţătorii, dar numărul şcolarilor a crescut dela 129 283 (regulaţi) în 1896— 97 la 338.211 în 1909-1910; iar absolvenţii acestor şcoale rurale s’au înmulţit an cu an: în 1896 — 97 au ieşit 6880 de absolvenţi, in 1909 — 1911 au fost 25.992. Şi nu e vorba numai de progresul absolut, căci ar putea zice cineva că nu e dovadă de activitatea învăţătorilor dacă numărul şcoalelor şi al personalului au crescut; e vorba şi de progresul relativ, învăţătorii din 1896—97 instruiau în termen mediu 32 de şcolari cei din 1909—910 instruiau 53 de şcolari. Institutorii din 1896—97 dădeau 1,6 absolvenţi de fiecare; cei din 1909—910 au 4,2 absolvenţi de fiecare. Acelaş lucru şi in ce priveşte nivelul cultural al ţării. Recensământul din 1899 arăta că în comunele rurale erau 15,2 la sută ştiutori de carte, iar cel din 1909 arată 34,7 la sută. In asemenea condiţiuni, cum se poate vorbi de «scăderile», adică de regresul şcoalei rurale ? Dacă, dar, după propria afirmaţiune a d-lui Ministru, activitatea extraşcolară a învăţătorilor a fost o binefacere pentru sate, dacă nu se vede din nimic că ea ar fi fost o piedică pentru progresul şcoalei, cum putem noi privi dispoziţiunile destinate a paraliza mişcarea economică din sate ? Dacă d sa s’ar fi preocupat în adevăr demersul învăţământului, ar fi trebuit să constate dacă unii învăţători fiind şi casieri lasă în părăsire îndatoririle lor profesionale, şi să ia măsurile cuvenite. Obligând însă pe toţi să părăsească sarcinile acestea, poate pune în primejdie existenţa unor bănci populare cari nu s’ar afla în sat un alt casier şi atunci este sigur, că măcar pentru asemenea sate, inlătură „binefacerile“ de cari a vorbit. Din cele expuse se vede că circulara dlui Ministru de instrucţie, sub aparenţa unei măsuri de ordin secundar privitoare la mersul şcoalelor, este în realitate un inel din lanţul de atacuri ce de doi ani se aduc mişcării economice din sate. «Liga Deşteptarea» crede de a sa datorie să protesteze în contra acestor atacuri şi să lupte pe toate căile de cari dispune pentru a se lăsa învăţătorilor rolul util ce li se cuvine în mişcarea economică a satelor. — :—----------------------------— (BWrfjBK'.WOwl *'■■■'} TELEFON no. 121 A iMinciunii comerciale Linia pe*pagina II Linia pe pagina III Linia pejpagîna IV I leu 50 b. 40 b. IAR COTIDIAN DIRECȚIUNEA UNUI COMITET Instituit de clubul national-liberal Un număr 5 BANI PĂRERI ŞI FAPTE Când artiştii glumesc.... O mare publicaţiune artistică se ocupă de viaţa particulară a celebrităţilor artistice. Extragem unele cari pot interesa şi pe cetitorii noştri. Celebra divă Melba povesteşte, intre altele, că partenerul ei Carusso se ţinea numai de pozne şi ghiduşii in scenă, — chiar atuncea când rolul pe care-1 interpreta îi cerea o prestanţă de o deosebită gravitate. Intre altele Melba aminteşte cazul când in „Bohema“ lui Puccini, în care ea ţinea rolul prim şi Carusso rolul lui Rodolphe, celebrul cîntăreţ, în scena culminantă a morţii, îi şoptise la ureche o Invitaţie la un supeu. Aceiaşi artistă povesteşte o altă farsă de a lui Tosti. La „Covent-Garden“ din Lonndra Melba cinta la „Bohema“. Din scenă ea zări in sală pe componistul Tosti. Acesta simţind c a fost văzut, scoase din buzunar o pereche de mustăţi mari pe cari şi-i puse sub nas şi lucepu să facă fel de fel de strlmbături şi grimasse, astfel că Melba nu-şi mai putu reţinu răsul. In van imploră diva, prin priviri rugătoare, pe Tosti ca să înceteze.— In cât dupâ lăsarea cortinei, artistei îi venise râu din cauza sforţărei prea mari de a-şi stăpâni râsul. Adorabila Tetrazima, care a rămas neştearsă în amintirea ieşenilor de la primul şi pare-se ultimul concert, povesteşte că zilnic primeşte zeci şi sute de scrisori, prin care adoratorii necunoscuţi îi solicita fotografii, autografe, vizite, audienţe, concursuri benevole la concerte filantropice şi chiar ajutoare băneşti, intr’o zi frumoasa divă a primit următoarele rânduri: „Mi-s dragi cântăreţele, mai ales cele frumoase ca d-ta, care ieşti o artista neîntrecută. Dacă-mi vei trimite un bilet permanent de intrare la operă, îţi promit că nu voi lipsi o singură seară spre a te aplauda cu frenezie“. Tot Terraziana a primit o poezie închinată ei, la care cântul ei era comparat cu cel al învighitoarei, frumuseţa ei cu cea a zeiţei Venus şi graţiile ei cu acele ale Muzelor. Poezia sfârşia printr’un catren in care autorea—era o femeie—cerea divei zece bilete de intrare la operă... Un ziarist american a obţinut următorul interview de la Carusso, — şi a fost fericit că l’a putut obţine : — La ce oră vă sculaţi . La opt.—Ş’apoi? —Mă spăl. Ş’apoi ?—Mă bărbieresc. Singur? Da, singur. — Ş’apoi ? Dejunez. Ce ? Cafea, unt cu pâine, ouă moi. Vă plac ouăle moi? Da, când sunt proaspete. — Cum puteţi şti dacă-s proaspete sau nu ?— înainte de a le ciocni cint, şi dacă din lăuntrul oului se aude vre-o replică muzicală, atuncea ştiu că nu-s proaspete...—Ş’apoi ? Apoi fac exerciţii vocale.—Mult ? —Mult.—Ş’apoi ? — Apoi mănânc iarăşi.—Şi când vă culcaţi ?—Asta depinde.—Aşa, mulţumesc.— Pentru puţin. — Buna ziua !—Buna ziua ! Laconicul interview a fist publicat cu mare alai In ziar, iar dibi ir reporter răsplătit cu mulţi dolari.... Araid Expropierea şi modalitatea aplicărei ei Dl. C. G. Pietraru a ţinut la „Cercul de studii“ al partidului liberal din Bucureşti o conferinţă asupra *exproprierei şi modalitatea aplicării ei* pe care o resumăm în cele ce urmează . Partidul liberal prin vocea autorizată a şefului său a adus în deliberarea publică două mari reforme : exproprierea şi colegiul unic Conferinţele actuale cari se ţin la Cercul nostru de studii, au de scop, ca aceste mari reforme să fie discutate sub diferite aspecte. Un lucru bine stabilit este, desigur, că este mai uşor să dai ceea ce ai, decât ceea ce nu-ţi aparţine. De aceia proprietarii noştri mari, dovedesc a fi animaţi de sentimente atât de frumoase atunci când se declară pentru înfăptuirea exproprierei. De la început declar că este greşită teoria expusă de unii ca 4 milioane hectare să se găsească în mâinile unui număr restrâns de mari proprietari, iar alte 4 milioane numai să fie stăpânite de un milion de ţărani. Acest principiu nu este bun, fiindcă el poate aluneca discuţia pe fagaşul socialismului. Este de asemenea greşită părerea că nu este bine să se dea pământ pe un preţ sub valoarea lui reală. Când acest fapt este necesitat de o cauză superioară, el se poate întâmpla. De ast fel acest principiu s’a practicat in trecut în Statele Unite și se practică în prezent în Argentina. Starea săteanului, este astăzi precară. Prin legea de la 1864 ca și prin cele următoare s’au scăpat din vedere să se creeze un personal instructor pentru împroprietăriţi şi să se impedece pulverizarea pământului. Urmarea este o producţie slabă a pământului şi că avem azi ţărani, cari au atât pămân cât nu le este suficient să le producă un câştig îndestulător. Rău este că ţăranul nu munceşte iarna, creîndu-şi un supliment de venit. Trist este că ei nu se mai ocupă nici de industria casnică, de ţesăturile lor, de vitele de lapte, de zarzavaturi, etc. Fapt constant este doară că munca ţăranului este din ce în ce mai puţin productivă şi că din ea trebue să satisfacă cât mai multe nevoi, pe cari înainte şi le satisfăcea prin munca lui auxiliară, adică acea casnică. De aci urmează munca infijmă. Şi atunci când nu o găsesc nici pe aceasta, mizeria devine tot mai profundă, însoţită şi de cortegiul ei de boaie. Astăzi, unii proprietari ocolesc legea agricolă de la 1907, îngreuindu-se tot mai mult viaţa săteanului; căci, cu tot răul mereu crescând încă nu au apărut la sate oameni de bine cari să-i lumineze hotărându-i să muncească şi iarna. Aceasta este starea prezentă a ţăranului. La aceasta se mai adaugă cauze de mizerie de alte ordine. Ei devin astăzi tot mai străini oraşelor, fiind tot mai mult izolaţi în satele lor fără şosele, fără lumină. D :I..ulA izbire; ţăranul şi-a avut-