Mişcarea, ianuarie 1914 (Anul 6, nr. 1-23)

1914-01-12 / nr. 8

Este cunoscută debandada care a domnit la ministerul lucrărilor publice, sub d. Al. Bădărău şi ra­vagiile pe cari le-a făcut în avu­tul public, cât timp a deţinut acest departament. Din această cauză toată lumea recunoaşte că noul mi­nistru, d. prof. dr. C. Anghelescu, a moştenit o stare de lucruri foar­te proastă. După toate­ acestea, fostul minis­tru al lucrărilor publice a mai lă­sat în urma sa şi agitaţia slujba­şilor de la căile ferate nemulţumiţi că gratificaţia acordată celor din administraţia centrală, le-a fost re­fuzată tocmai lor, cei cari o meri­tau mai mult. D. ministru dr. C. Angelelescu, în solicitudinea sa pentru cei mulţi şi nevoiaşi, a recunoscut drep­tatea cauzei slujbaşilor de la căile ferate. In consecinţă d-sa, în înţelegere cu d- ministru de finanţe Emil Cos­­tinescu, a ho­ărât să satisfacă ce­rerea dreaptă a numiţilor slujbaşi. In acest scop, d. ministru al lucrărilor publice, a destinat un fond de 1 500.000 lei, care va fi dat ca gratificaţie slujbaşilor del­a căile ferate, pentru munca şi de­votamentul lor şi pentru modul admirabil cum s’au purtat în tim­pul mobilizări. Această gratificaţie se va da slujbaşilor cu o leafă de la 300 lei în jos, iar repartiţia se va face zilele acestea de către d. ministru dr. Angelescu împreună cu d. in­giner inspector Al. Cotescu, direc­tor general al căilor ferate. ne interesează de aproape pe noi. Vom vedea mai jos urmările. In politica internă evenimentele nu au fost mai puțin importante. Pentru aprecierea faptelor ulterioare trebue sa reamintim care fusese adevă­rata menire a guvernului de colaborare. Este necesar să facem această reîmpros­pătare, fiindcă in ultimele şedinţe ale cor­purilor legiuitoare, s’a dat post facto a­­­­estui guvern un alt scop decât acel pe care l’a avut în realitate. Se caută—ca şi prin Cartea Verde—să se explice prin o acţiune preconcepută ceea ce nu se datorea decât succesiunei evenimentelor ulterioare. Menirea guvernului de colaborare nu fusese rezolvirea chestiunei externe. Ea fusese în realitate alta: restabilirea unei vieţe politice normale după tulburările aduse de acţiunea nechibzuită a guver­nului P. Carp, care silise opoziţiunea să se retragă din parlament. Formând pri­mul său guvern din Aprilie 1912, d. Ma­­iorescu încercase în zădar până în Sep­tembrie reîntregirea partidului conserva­tor şi rezolvirea chestiunei tramvaelor. Silit de victoriile aliaţilor după Kirkilisse, d. Maiorescu recurge la soluţia colabo­­rărei, spre a da astfel ţărei mai ales li­niştea necesară, pentru­­ a nu se gândi de rândul acesta decât la apărarea inte­reselor noastre puse în joc de războiul balcanic. Colaborarea avea de scop res­tabilirea relaţiilor normale între partide, pentru ca la o acţiune decisivă să se poată avea conlucrarea tuturor partide­lor intr’un guvern naţional. Ea trebuia să fie numai o transiţie pentru a ajunge la soluţia definitivă, re­cunoscută de la început de toţi ca in­dispensabilă. Această pacificare internă este dobân­dită şi dacă d-1 P. Carp in afară de gu­vern şi d­l N. Filipescu măuntru mai pun oarecari piedici acţiunei diplomatice a d­lui Maiorescu, acesta găseşte tot concursul necesar în partidul cu care colabor­a iar din partea opoziţiunei naţi­­onal-liberale toată liniştea necesară pen­tru a şi concentra toata grija numai a­­supra evenimentelor din afară. Atitudinea paşnică a în alegerile gene­rale, renunţarea la discuţia răspunsului Mesajului, neparticiparea la nici o mani­festaţie extraparlamentară, votarea pro­tocolului de la Petersburg, arată că gu­vernul găsise în ţară o înlesnire a acţi­unei sale, astfel cum ar fi dorit multe guverne să o aibă la momente grele. După protocolul de la Petersburg de­­cepţiunea ţarei şi a opoziţiei, în ceea ce priveşte acţiunea guvernului este mare. Decretul de mobilizare este însă publi­cat şi după cum era logic şi patriotic, opoziţiunea nu mai are alt rol de­cât ca membrii ei să se confunde în rândurile soldaţilor ce plecau peste Dunăre. Speriat de ceea ce văzuse, conştient de marele nevoi viitoare deslănţuite prin noua stare de lucruri, vndată după de­mobilizare, partidul liberal proclamă pro­gramul său de imediată aplicare: cole­giul unic şi expropierea. El este urmat pe această cale de unul din partidele din guvernul de colaborare, de partidul conservator-democrat. Această acţiune sileşte şi pe partidul conservator să iasă din rezervă şi să ia şi el atitudine faţă de reformele anunţate de liberali. Desor­­ganizarea lui este însă complectă. Dacă graţie atitudinei opoziţiei şi a colabora­torilor tachişti, d. Maiorescu a putut dăi­nui la guvern, îndată ce lupta politică trebue să reînceapă, el trebue să întoc­mească statute, să se aleagă şef al par­tidului şi pe urmă să întocmească după multe lupte un program care oglindeşte cât de mare este slăbiciunea acestui par­tid. Printr'acest program pe deo parte să recunoaşte în mod indirect principiul ex­­propierei pus de liberali, dar pe de alta însă se încearcă să impedice prin solu­ţiile ce se dau, ca acest partid să par­ticipe la una din marile prefaceri ce se vestesc pentru întărirea statului nostru. Această proclamare a şefului guver­nului ca şef al­ partidului conservator şi a unui program diferit de al colaborato­rilor de subt direcţia d-lui Tache Iones­­cu împedică orice fuziune şi sileşte ast­fel la o repede lichidare a colaborărei şi la retragerea întregului guvern anunţată pentru ziua de 30 Decembrie 1913. Astfel anul 1913 se sfârşeşte prin di­­solvarea parlamentului care vota în ul­timele sale şedinţe legea de anexiune şi tratatul de la Bucureşti şi cu declaraţia preşedintelui acestei păci, şef azi al par­tidului conservator, că guvernul de co­laborare trebue să facă loc partidului re­­vizuirei Constituţiunei. Numai reamintirea acestor din urmă evenimente arată nu destul dacă guver­nul de colaborare a determinat faptele mari la care a prezidat sau a fost nu­mai sclavul circumstanțelor norocoase prin care am trecut. Mnoca şi distracţie — Fapte observate — Astfel, in perioada alegerilor, şi chiar in cursul anului, Caragiale, in tovăr­ăşia câtorva fruntaşi politici, cutriera oraşele ţârii, ţinând discursuri foarte frumoase ca formă şi limba, presurate cu mult humor, ceea ce făcea ca auditorii cari veniau un număr foarte mare să­­ asculte. Cea mai raţională de UNT DE REŞTE Centru ADULŢI ŞI COPII---------­E NUMAI ACEA CU­ UNT DE PEŞTE LODOFERAT SIMPLU şi TIPEMPIŞ UNT DE PEŞTE LODOFERAT cu FOSFOR V Billl Bll Aprobate de Consiliul sanitar superior şi premiate la mai multe expoziţiuni din ţară şi din străinătate, cu cele mai mari dis­tincţiuni. Unt de Peşte lodoferat simplu e recomandat cu cel mai de­plin succes contra. Anemiei, inflamaţiunilor osoase, scrofuloasă ghinduri inclinafiuni spre tuberculoză, guta, reumatism. E un puternic nutritiv pentru persoane slăbite , precum şi un excelent tonic la reconvalescenţii sifilitice. Pentru copii de şcoală slăbiţi prin munca intelectuală este un neîntrecut reconfortant. Costul unei sticluţe de 1 kgr. 6 lei, în care se a­­dauga porto. Unt de Peşte lodd­erat en fosfor­a un medicament speciei pentru copii rachitici, spre a le întări oasele şi un tonic prim excelenţă in perioada creşterei copiilor în stările limfatice şi a studiului pubertatii. Costul unei sticle de fum Kgr. 3 lei 75 bani, la care se adaugă parte. Depozitul gen. la far. 1. WEU.Mint, furniz. Curţei Regale Casa Pentru Bucureşti, Ia Brogueria I. ZAHARIA, str. Lipscani No. 35. Pentru Craiova , la Farmacia ED. -ONTESCHELLER. Cererile din p­rovincie ne executa prompt contra faufbare. răsplăteau cu aplauze şi ovaţiuni nesfâr­şite, nu pe Caragiale omul politic, ci pe simpaticul scriitor Caragiale. Aceasta rolindare a dramaturgului prin oraşele ţârii ii pricinuiau o mare mulţumire sufletească, o reîmprospătare a forţelor sale risipite într’o muncă grea şi istovitoare, pentru a lăsa urmaşilor pagini alese in literatura noastră. Nu se poate admite să fi fost Cara­­giale atât de pasional pentru politică, în­cât să-şi fi făcut din ea un ideal, mai ales că el intrase in politica militantă cu puţini ani înainte de a muri. Astfel politica pentru Caragiale n’a fost decât 0 distracţie. După mai multă vreme pe­trecuta in străinătate, în care timp Ca­­ragiale se ocupase mult cu literatura, venea din când in când in ţară, mai a­­les în perioada electorală, pentru ca să se mai distreze cu politica, pe care, du­pă tum­ se ştie, n’a luat-o nici odată in serios; ca dovadă sunt tipurile politi­­cianilor ridicoli din scrierile sine dra­matice. Admiratorilor lui Caragiale trebuie să ii fi pârul bine de aceasă nouă distrac­ţie a sa, de­oarece, distrându-sa din când In când în mijlocul politicianilor pe cari ii alesese, studia­som tipuri de politi­ciani pe cări vroia să-i imortalizeze, de­sigur, in vre-o operă dramatică. Până acuma, nu se ştie încă ce a ramas pe urma lui Caragiale ; cel puţin n’a trans­pirat nimic la public. Ori­cum, această distracţie a lui Ca­ragiale a fost o distracţie serioasă, un adevarat studiu de moravuri politice cu­lese din partidul in care se insin­sese. Modul cum se distra Caragiale cu po­litica în ultimii ani, poate să pară mul­tora că scriitorul acesta ar fi fost cu­prins de o adevărată patimă politică, vâzăndu-l mai ales cum umbla, sau mai bine zis cum era purtat de corifeii par­tidului din oraş in oraş, luând cuvân­tul pe la fair uniri alături de politicianii de meserie. In realitate, însă, Caragiale n’avea nici o patima pentru meseria de politi­cian, şi aceasta rezultă din aceea, că abia spre începutul bătrăneţei, când se vede că sfârşise cu studiarea moravuri-" lor noastre politice cunoscute, găsi cu cale scriitorul nostru, că i-ar fi fost greu de tot să studieze nouile moravuri ale­­ unui nou partid înfiinţat, darâ du s’ar fi înregimentat in acest partid pentru a fi mai aproape şi mai in­curent cu nouile moravuri politice ce le descoperise. Desigur dacă nu s’ar fi născut noul partid, Caragiale nu ar fi intrat cu a­­tâta activitate in politica militantă, ci ar fi ramas, ca și mai înainte mai de­parte de lup­­ele politice. Din acest ^punct de vedere, a fost, fără indoiala un prilej fericit crearea acestui nou partid, căci Caragiale gă­sise in el, după cum s’a spus, un nou câmp de exploatare in folosul literatu­­rei, nici moravuri și obiceiuri, căci e cert, că partidul acesta, în care intrase cu o parte atât de activă Caragiale, a­­ducea noui moravuri, noui obiceiuri Ia politică. Un alt scriitor, poate cel mai mare, pa care-l avem in literatura româneas­că, afară bine înţeles de un Eminescu, neîntrecutul povestitor şi stilist Ion Creangă, avea şi el modul lui de dis­tracţie. Creangă, când voia să se odihnească de muncă, sau când ii „chinuia fumul şi femeea“, cum spune el, se ducea a­­fară fie oraş, şi se distra in vreo du­gheană ţărănească, unde se întâlnea cu muncitorii de pământ, cu care sta cea­suri Întregi, sfătuind cu dânşii, intre­bându-i de necazuri, şi cu vorbe bune li mângâia şi se oferia să-i ajute dacă aveau vreun necaz. Alte ori, Creangă işi găsea distracţia in tovărăşia lui Eminescu, cu care râtâ­­na pe la marginile târgului in vreo du­gheană undeva, şi acolo mâncând şi gustând vinul vorbeau şî discutau lu­cruri serioase, căci aceşti doi giganţi ai neamului nostru, in distracţiile lor nu puteau fi de­cât tot serios.­­Pentru aceşti mari scriitori, modul lor de distraţie, cum l-am văzut, era ceva firesc, ţări numai aşa puteau să-şi re­împrospăteze forţele sleite de munca lor intelectuală. Se ştie cât de mult muncea Emines­cu cu crierul. Când se apuca de mun­că, muncea zile întregi, uitând şi de toam­e şi de sete şi de odihnă. Când forţele fizice ii erau sleite cu desăvâr­şire numai atunci căuta să se odihneas­că şi să-şi consacre câteva ceasuri pen­­tru distracţie. * » Distracţia intelectuală, e pentru indi­vid un nou m­ijloc de a se cultiva, un nou prilej de activitate. Ceea ce pentru scriitorii pomeniţi mai sus, câmpul activităţii lor principale il forma munca intelectuală, pentru alţii, însă, activitatea intelectuală, —mai mult sau mai puţin redusă, —formează dis­tracţia, activitatea lor principală, fiind cu totul de o altă natură. Un asemenea exemplu, clasic putem spune, il avem cu distinsul scriitor d. Delavrancea. Toata munca, toată activitatea lui s’a consacrat-o politicei, din nefericire pen­­-tru literatura românească.­­ D. Delavrancea munceşte muncă tita­­' uicâ şi cu multă dragoste în sfera acti­­v vi­taței politice și a avocaturei. Prietenii Vinului Sunt invitaţi să se aprovizioneze cu Vinuri naturale, bune şi ieftine de la Depozitul Podgorenilor IaŞI, Strada Lăpuşneanu 44 (fote) Traian) Vinurile se vând cu ridicata şi amănuntul în butoae, butoiaşe, damigene şi sticle înfundate cu preţuri începând de la 60 bani în sus şi cu con­­diţiuni avantajoase de plată pentru comercianţi, funcţionari şi public. Plată la rate lunare — Pentru en gros preţuri speciale Şi d. Delvrancea se distrează in multe feluri, dar una din principala sa distrac­ţie, constă în a se ocupa cu literile, scriind din când în când pagini, cari ca formă şi limba ocupă loc de frunte în literatura noastră. Pacat că d. Delavrancea nu s’a ales ca distracţie politica ! Cu ce pietre nes­timate n’ar fi împodobit el cununa lite­­raturei româneşti pe care a impodobit-o atât de măestru un Eminescu, un Crean­gă, un Coşbuc, un Vlahuţă, Iorga, Cara­­giale şi alţi foarte puţini aleşi ! Un exemplu­ frumos dar şi foarte in­teresant în acelaş timp, e cu bătrânii noştri academiciani, d-nii Dim. A. Stur­­dza şi N. Gane. D. Dim. A. Sturdza, e unul din frun­taşii oameni de stat pe care-i are ţara noastră. Activitatea sa e prodigioasă, dar nu numai intr’o direcţiune, bunăoa­ră, cum ar fi fost activitatea sa ca om de stat, ci şi în alte direcţiuni, cum a fost zilnic şi este încă şi astăzi, pe ta­lamul istoriei şi al numismaticei. Nici odată, şi nimeni, n’a putut dis­tinge la ilustrul om de stat, venerabi­lul d . Dim. A. Sturdza, cari sânt cea­surile sale de distracţie. Activitatea si, fie ca om de stat, fie ca om de ştiinţa, fie ca om istoric, era de o p­’.iva, nu se poate spune, că ar fi avut mai multă preferinţă pentru una sau pentru alb din aceste îndeletniciri; lucra de o potrivă, cu aceeaşi ardoare şi ca om­­de stat şi ca om de ştiinţă şi ca istoric. Asemenea şi d. Neculai Gane, frunta­­şul literat şi om politic, vecinri in acti­vitate şi pe tărâmul politicei şi pe tă­râmul uiteritor. D. Neculai Gane, pare că n’are momente de distracţie. Tocmai când îl vedem mai ocupat cu treburile ce i incumbă calitatea sa de om politic, tocmai atunci, D-sa ne dă pagini, şi multe încă, prea frumos şi maestru­ scrise, cum numai d-sa știe să scrie. (Va urma) Informaţii a D-nii alegători !a~ 4 rugaţi a se prezenta cu începere hiar de astăzi, în fiecare zi de lucru, de la orele 11 a. m.-4 p. m. la Tri­bunalul secţia I, biuroul electoral, spre a-şi primi cărţile de alegător, aceasta fiind în interesul însuşi a alegătorului, căci în ultimele zile, aglomeraţia la eliberare fiind foarte mare, fiecare alegător va fi ne­voit a-şi perde mai mult timp pen­tru obţinerea acelei cărţi. Tot­o­­dată fiecare alegător este dator a prezenta cartea veche de alegător, aceasta pentru a se stabili identi­tatea, cum şi pentru a se obţine mai cu uşurinţă noua carte de a­­legător. ■ Pentru ridicarea monumentului lui „Aurel Vlaicu“ la Cetăţuia s-au mai pri­mit următoarele sume: 50 coroane austiace I. P. S. Sa Mi­tropolitul Bucovinei Vladimir de Repta- Cernăuţ; 20 coroane austriace dr. Cons. Aur. Pă­rintele Profesor Eusebie Popovici, Cer­năuţi. 10 coroane austriace dl. Arhim. Pro­fesor dr. Clement Popovici Cernăuţi. 10 coroane dl. Cons. Aur.­­Părintele Profesor dr. Emilian Voinţchi-Cernăuţi. 10 coroane dl. Eugen dr. Orest Popescu Monastirea Dragomiru-Cernăuţi. 10 coroane dl. Profesor Părintele dr. V. Gh­eorghiu Cernăuţi, 10 coroane dl. Profesor Părintele dr. Ipolit Tarnovschi Cernăuţi, 100 lei dl. Constantin Meissner sena­tor Iaşi, 20 lei d-na Elena C. Meissner, 10 lei d-şoara A. I. Meisner, 5 lei d-na Maria Tulbure. ♦ D-l dr. Anghelescu, ministru al lu­­rurilor publice, a dispus să se trimită invitaţiuni „Sindicatului Ziariştilor" şi „Asociaţiei generale a Presei române“ să delege câte două membri din comitet cari, împreună cu delegatul ministerial, să găsească modalitatea călătoriei zia­riştilor pe caile ferate. „ La 29 ianuarie a. c. va avea loc in sala Teatrului un concert dat de a­­preciatul violoncelist Fior Breviman, pe care publicul parisian l-a aclamat cu mult entuziasm în concertele ce Ie-a dat in capitala Franţei. Vom da la timp programul acestui concert, atât de aşteptat de publicul ieşan. ■ Dl. I. Gr. Popovici, avocat din loca­litate, a cerut înscrierea in partidul na­­ţional-liberal din Iaşi.­­ Recenta creaţiune a mondialei case daneze este filmenată pe ecranul Cine­­matografului Pathé Frers din vasta sala Sidoli, astă-seară Sâmbătă la 9 ore. Misterul damei albe este titlul acestei opere, adaptată după romanul celebru „La dame blancheSplendid înscenată,­­filar expusă şi magistral interpretată, această înscenare este una din cele mai reuşite apariţiuni daneze. Mâine Duminică vor fi date două ma­­tineuri la 3 şi 5 ore­ şi reprezentaţie serală. La toate aceste reprezentaţii va fi desfăşurată: viaţa lui Napoleon I Bo­naparte, războaele, captivitatea lui tra­­gică, etc. In patru acte mari va fi re­dată celebra epopee napoleonică, după cele mai juste izvoare istorice. Peste 30.000 de oameni şi cei mai renumiţi artişti pariziani dau concurs acestei u­­riaşe reconstituiri. Luni 13 ianuarie, Program nou. Societatea Creditului Fonciar Vita — din Iaşi — CONVOCARE Consiliul de Administraţiune prin de­cizia No 14 din 10 Ianuarie 1913 fixează ziua de 16 - 29 Martie 1914 pentru adu­­narea generală ordinară. Sunt invitaţi d-nii proprietari asociaţi şi d-nii detectori de scrisuri fonciare ca să se întrunească in acea zi la ora 2 p. m­., in localul societăţii strada Lă­­puşneanu. Chestiuni la ordinea zilei sunt: 1) Darea de seamă de operaţiunile societăţii pe anul 1913 şi bilanţul 2) Descărcarea consiliului de adminis­traţie de gestiunea sa pe anul 1913. 3) Votarea budgetului pe anul 1914. 4) Alegerea a doi membri în consiliul de administraţie în locul d-lor N. Po­­gonat şi N. Cananău eşiţi de drept. 5) Alegerea comitetului detentorilor de scrisuri fonciare. După art. 49 şi 51 din statute drep­tul de vot la adunarea generală se poate exercita de cei în drept in persoană sau prin procuratori. Procura insă nu se poate da de­cât unui alt proprietar im­prum­utat la societate cu drept de vot. Prin exetpţiune minorii pot fi reprezen­taţi prin lu­orii lor, persoanele supuse curăţelelor prin curatorii lor, casele de comerţ şi societăţile in general printr’u­­nul din membrii lor, având procură în regula pentru aceasta. In fine femeile printr’un procurator autorizat în regulă, chiar când acel procurator nu ar fi îm­prumutat al societății. Atât societarul care va fi procurator căt și procuratorul femeilor trebue să justifice drepturile lor cu opt zile cel puţin înainte de ziua adunării. Toţi societarii care au angajat la so­cietate o ipotecă de valoare cel puţin 5000 lei spre a putea lua parte la şe­dinţele adunării generale sunt datori ca cel puţin cu 15 zile înainte de ziua fixată pentru adunarea generală să depună la casa societăţii spre Înregistrare chitanţa capitalului social. Definitorii de scrisuri fonciare urbane Iaşi spre a putea alege pe membrii co­mitetului detentorilor sunt datori de a depune la casa societăţii scrisuri funci­are urbane Iaşi de valoare cel puțin la 10.000 lei conform art. 15 din statutele societății. DIRECȚIUNEA: TI ♦

Next