Mişcarea, ianuarie 1914 (Anul 6, nr. 1-23)
1914-01-14 / nr. 9
ANUL VI, No. 9 A N O X A M E X T 15 în ţară pe un an . . . Să iei in străinătate pe un an . 40 „ Pentru preoţi şi învăţători rurali se face o îţeiducere de 50°/ 4 Misiţia pldniiiimiraţiii IAŞI, PIAŢA UNIREI, No. 5, în localul clubului Naţional-Liberal. Un număr 5 SÂNI MARȚI 14 IANUARIE 1914 NATIONAL -LIBERAL Noul guvern românoc şi corcertul european Ziarele «Românul» din Arad şi «Gazeta Transilvaniei» din Braşov publică în numerele de ieri următorul articol despre guvernul liberal prezidat de dl I. I. C. Brătianu: Guvernul prezidat de dl Ion I. C. Brătianu, guvern care sintetizează vigoarea, energia şi conştiinţa naţională a fost primit de opinia europeană cu simpatii unanime. Marele ziare franceze dedică d-lui Brătianu articole elogioase, cari se disting prin obiectivitatea lor şi printr’o cunoştinţă destul de aprofundată a situaţiunei din ţară. Presa de azi dimineaţă şi de azi după amează salută cu adevărată bucurie venirea la putere a energicului şef al partidului naţional-liberal. De altfel primirea favorabilă ce o întîmpină cabinetul Ion I. C. Brătianu nu se mărgineşte la presa franceză. Ziarele italiene, engleze şi germane au publicat şi ele articole sau analize, prin care dl Brătianu şi valoroşii săi colaboratori sunt salutaţi cu încredere şi simpatie. Opinia statelor amice din Balcani, Serbia şi Grecia, de asemenea îşi manifestă încrederea în noul cabinet, căruia Suveranul şi opinia românească i-au confiat destinele României. Să examinăm şi noi, cu obiectivitatea care convine cronicarului imparţial, raporturile noului guvern român cu concertul internaţional. Personalitatea şefului noului cabinet energia sa, experienţa sa deja încercată ca om de stat, sunt garanţii sigure că politica externă a României va fi energică, cuminte şi conştientă. Dl Brătianu a preferat totuşi să ia portofoliul războiului. Aceasta nu însemnează însă că ministerul afacerilor streine, care a primit în d. Porumbaru un titular cu experienţă politică şi destulă autoritate, va fi cu totul lipsit de direcţiunea d-lui Brătianu. Negreşit că răspunderea situaţiunilor dificile şi a actelor mari şi decizive va fi în primul loc a şefului guvernului, care este secondat de adevărate capacităţi politice. Dacă dl Brătianu a preferat să-şi atribue ministerul de războiu, a făcut-o spre a prezida şi a veghea la desăvârşirea reorganizarei, şi sporirea armatei române. Distinsul şef al partidului liberal va profita de experienţa campaniei de astă vară spre a realiza o sumă de îmbunătăţiri, cari sunt necesare şi spre a umplea unele goluri din organizaţia noastră militară, goluri pe care dl Brătianu a fost primul a le remarca. Sigur că dl ministru de războiu va întreprinde o mare operă de sporire a contingentelor şi de perfecţionare şi complectare a armamentului. Această operă de întărire a forţelor noastre militare, pe care ţara şi streinătatea o aşteaptă de la dl Ioan I. C. Brătianu, va avea o infuenţă binefăcătoare asupra politicei internaţionale. România este arbitra situaţiei din Balcani—a dovedit-o de două ori în cursul anului 1913—şi este gardiana pacei în Orient. Echilibrul balcanic se razimă pe umerii puternici ai tânărului dar valorosului stat român. Iar adevărata garanţie a acestui echilibru, a acestei păci, este armată româna. Dl Brătianu a făcut un act de înaltă politică, rezervându-şi în această epocă de continue crize europene, portofoliul războiului, care în prezent cîştigă o importanţă deosebită. Existenţa unei armate române mari şi puternice, gata de a întră în foc cu forţe asemănătoare acelora unei adevărate mari puteri, va da, într’adevăr, de gândit unei anumite puteri balcanice, care nu a renunţat la revizuirea pacei de la Bucureşti. Echichilibrul balcanic stabilit astă vară în capitala României cu concursul aşa de nobil al d-lui Ion I. C. Brătianu, va avea în noul ministru de războiu un gardian vigilent, iar România un conducător energic şi devotat marilor interese ale ţarei şi ale românismului. Concluziunea logică din aceste constatări este ca noul cabinet român, bazat pe o armată a cărei perfecţionare o va conduce însuşi preşedintele consiliului miniştrilor, va veghea ca cchiibrul balcanic, stabilit in profitul pacei europene şi consacrând heghemoum mirata a României, să nu fie tulburat, in acest scop d-mi Brătianu şi Porumbaru vor cultiva, fără îndoiala, bunele relaţiuni de amiciţie şi înţelegere cu cele două puteri balcanice, aler căror interese externe concordă cu ale noaste, cu Serbia şi Grecia. Energicul şi patrioticul şef al noului guvern român însă va merge şi mai departe, croind calea spre mărirea şi gloria României ! Cunoaştem în deajuns calităţile d-lui Brătianu spre a spera de la d-sa o politică externă un stil mare, o politică adânc conştientă de marile interese ale naţiunei. Noul cabinet cu o energie virila, se va angaja, fără îndoială, într'o politică cuminte, cumpănită, dar totuşi energica şi interorivizatoare. D-nii Brătianu şi Porumbaru vor şti, fără a tulbura câtuşi de puţin bunele raporturi cu Austro-Ungaria şi Bulgaria, să asigure României amiciţiile şi înţelegerile externe, de cari are absolută nevoe şi fără de cari statul nostru ar risca să rămână în aceeaşi izolare pe care am constatat-o iarna trecută când cu chestiunea Silistrei... Toată opinia românească aşteaptă de la noul cabinet, care se ilustrează printr’o energie virilă, o politică externă de reale progrese morale şi cuceriri diplomatice. In orice caz atât Orientul cât şi puterile apusene pot să se felicite că România, gardiana păcei şi purtătoarea civilizaţiei latine, a primit un guvern solid şi conştient de misiunea istorică ce-l aşteaptă. Creditul ce opinia europeană îl dă cabinetului Brătianu este mare. Suntem siguri că această încredere va fi curând justificată când noul minister va trece la acte. Cât ne priveşte pe noi Românii, trebue să aclamăm, cu toţii, cu simpatie, cu entuziasm chiar, noul cabinet al liberalismului şi al democraţiei române, condus de marele urmaş al aceluia, care a pus o piatră angulară la construcţia statului român. Sperăm că politica externă a ţărei va fi condusă pe calea onoarei, a patriotismului profund şi luminat, spre mărirea şi gloria statului şi a naţiunei.» Legea repaosului dominical Dr. V. G. Morţun, ministrul de interne, a dat o circulară cătră prefecţi prin care îi invita ca să supravegheze indeaproape ca legea repaosului să fie apucata în toata plenitudinea ei Făptui acesta este îmbucurător pentru toată lumea, care, după o experienţa de cîţiva ani—de cind partidul naţional-liberal a adus această lege,— s’a convins de foloasele ei. Astăzi şi lucrătorul, şi funcţionarul, ca şi patronul cunosc binefacerile acestei legi, cari a avut şi va avea încă o înrâurire bine făcătoare asupra tuturora. Rupaosul, prin aplicarea legei, a devenit o necesitate şi nimeni n’ar mai putea învoca pretexte ca acele cari s’au invocat la făurirea legei. Expenenţa făcute ne-a dovedit ca legea repaosului n’a lovit cu nimic comerţul şi industria noastră, cum se presupunea la început. Un drept cîştigat, după alita vreme, trebue respectat, şi daca sub regimul trecut s’au făcut din anumite interese oarecare concesiuni, noul ministru de interne, dl. Morţun, a avut in vedere această abatere, şi a invitat pe d-nii prefecţi să apuce legea pe viitor cu toată rigoarea. Este un act salutar pe care-l va recunoaşte toată lumea care astăzi recunoaşte foloasele legii repaosului. iştii muţii Aşa, dar fuziunea intre gruparea arionista şi cea grecenistă este un fapt îndeplinit. El a fost consfinţit in adunarea generală ce „a avut ioc sud presidenpu d-lui Greceanu,—cu toate protestaie unora dintre grecenişti cari s’au opus la aceasta fuziune şi mai aies cari au combătut candidaturile alternate fixate pe lista oficiala a conservatorilor iişeni. Daca aceasta fuziune nu prezintă un interes general in câmpul politicei, ea are totuşi un caracter simptomatic in ceia ce priveşte programul politic al d-lui Virgil Anon şi al amicilor sei. Un Vigi Anon a avut o dorinţă,— poate un ideal. Aceasta dorinţă, acest ideal, l’a adus la Iaşi şi ia îndemnat să încerce a şi crea o citadelă polîtica in a doua capitala a ţarii,— cum a şi făcut. La un moment dat dl Virgil Arion s’a convins că idealul său este o imposibilitate,—readucerea d-lui Clnp in viaţa politica şi in fruntea partidului conservator—şi dacă a renunţat la el sau nu, d-l Virgil Anon, nou venit in politica tocată, s’a simţit dator să se explice şi să arate care esteprogramul său politic, ca unul dintre vechii conservatori cari au combătut acţiunea diplomatică a guvernului, şi, cu toată vehemenţa, guvernul de colaborare. VI V. Arion, in aceste ambele, privinţe, a fost mai energic şi mai categoric decât dl Greceanu, care a suportat colaborarea, şi din aeastă cauză d-sa a atras în jurul d-sale pe mulţi dintre club ştii grecenişti cari au suferit multe amărăciuni pe urma colaborării şi cari nu mai puteau găsi, în acele împrejurări, nici o mângâiere şi nici un sprijin in şefia d-lui Greceanu. In aceste împrejurări, putându şi mări guparea tocată, d-l Arion, ca să se afirme politiceşte ceva mai mud, cât d l Greceanu a formulat un program conservator bazat pe principii înaintate și pe reforme democratice pe care le-a tălmăcit prin «Cuvântul». Din punctul de vedere al politicei conservatoare dl V. Anon se deosebește deci in chip fundamental de dl. Greceanu, cu care în cele din urmă a fuzionat. Vom cerceta mâine programul grupărei arioniste—sau mai bine zis „fostul“ program al d-lui V. Anon. Cetiţi în pagina III Ultimele ştiri telefonice “TELEFON wo. 121 trafe,.. A ■ • Anunciuri comerciale Linia pe pagina II Linia pa pagina III Linia'pc pagina IV A 1 A R (iOTIDIAK SUB DIRECȚIUNEA UNUI COMITET Instituit de clubul national-liberal Cu număr 5 BANI 1 leu 50 b. 40 b. In chestia şcoalei de agenţi sanitari Opera de tsauare de la direcţia generală a serviciului sanitar. Când o interpretare tendenţioasă unei telegrame a direcţiei generale a serviciului sanitar, în chestiunea şcoalei de agenţi sanitari înfiinţată de curând în Iaşi, a găsit prilejul să inventeze o armă electorală, dând alarma cu liberalii au început să dea lovituri Iaşului. Dar infamia a fost spulberată în mai puţin de 24 de ore. Şcoală de agenţi sanitări nu a fost şi nu va fi desfiinţată, însă dacă un moment a fost vorba de această şcoală, motivele se pot găsi în procedarea foastei direcţiuni a serviciului sanitar. Intr’adevăr, şcoala de agenţi sanitari din Iaşi a fost înfiinţată la 1 Octombrie 1913, fără să se fi prevăzut în budgetul anului în curs, suma necesară pentru întreţinerea ei. Suma de 260.844 lei de la art. 181 al ministerului de interne, capitolul direcţiei generale a serviciului sanitar, dincare trebuia sa se întreţină această şcoală, a fost epuizată încă din luna Noembre a anului trecut, aşa că în luna Decembrie guvernul trecut a fost nevoit să mai acorde încă 20.000 lei pentru acest capitol, sumă din care astăzi nu se mai găsesc disponibili decât 5000 lei. Ori, până la 1 Aprilie, această sumă este absolut insuficientă pentru îndestularea nevoilor acestui articol. Și pentru a se vedea mai lămurit cam sunt aceste nevoi, repoducem mai jos textul articolului din budget : ,inlemnizări diferite, permise de circulaţiuni permanente, certificate de călătorie pe C. F. R., delegaţiuni, recompense, ajutoare diverse, de boală, deces, etc., personal suplimentar pentru combaterea epidemiilor, epizootiilor, la construcţiuni şi deschide de spitale, plată de asigurări în contra incendiului, conform contractelor, întreţinerea automobilului etc., etc...“ Iată dlar că,atunci „cind a fost un moment vorbade „pretinsa desfiinţare a şcoalei de agenţi sanitari, nu era chestiunea de a se da o lovitură la Iaşi şi nici a se suprima o instituţiune de fapt necesară. D. dr. Sion se găsea In faţa unei imposibilităţi de ordin financiar, pe motivele care le-am aratat mai sus. In urmă, direcţia generală a serviciului sanitar intervenind la minister, a putut obţine suma necesară pentru întreţinerea şcoalei pănă la 1 Aprilie, clnd va fi prevăzută in budget. Acesta este adevărul în chestiunea şcoalei de agenţi sanitari şi fapt curios este acela că tocmai ziarele conservatordemocrate s’au găsit îndreptăţite să dea alarma.♦ Fapt este că d. dr. Sion a debutat la direcţia sanitară cu o serie de suprimări, dar aceste sunt în legătură cu opera de asanare ce şi-a propus să întreprindă guvernul naţional-liberal. Aşa actualul director al serviciului sanitar a desfiinţat în prima zi a instalărei sale pe cei 60 de diurnişti cu care se împănase biurourile direcţiei sanitare şi cari nu erau decit agenţii electorali ai fachiştilor cărora li se crease aceste sinecura Apoi d. dr. Sion a dispus să se vîndă imediat cele 2 automobile ale direcţiei sanitare, d-sa înţelegind să umble în trăsură şi pe compt propriu. Pă de altă parte d. dr. Sion face o riguroasă anchetă pentru stabilirea fraudelor săvîrşite de foştii piraţi cari au trecut pe la direcţia generală a serviciului sanitar. Aşa fiind, ziarele tachiste vor avea în curînd plăcerea de a se mai ocupa de adele arbitrare ale d-lui dr. Sion. Politica noastră externă şi internă im anuul 1913 — Articolul domnului Vintilă Brătianu — Acestea sunt în scurt faptele mai importante petrecute In 1913. Rămâne de văzut care sunt consecinţele acestor două acţiuni externe şi interne, şi cari sunt învăţămintele de tras pentru viitor. După multe şovâeli şi sbuciumări obţinem rezultatele reale şi concretizate în tatatul de la Bucureşti. Ele sunt următoarele : 1. Am obţinut prin fruntaria Turtucaia-Balcik o asigurare a Dobrogei şi deci a gurilor Dunărei spre miază-zi. Nu avem alte revendicări teritoriale de făcut peste Dunăre şi depinde de cuminţenia vecinilor noştri de la Sud ca să înţeleagă interesul lor, de a trăi în pace cu noi. In orice caz cu oarecare măsuri şi in primul rind prin legarea cu două poduri sau cel puţin unul pe Dunăre, prin organizarea temeinică a noului teritoriu, de aci înainte siguranţa fruntariei de Sud nu mai depinde decit de noi. 2. Am restabilit pe lingă prestigiul nostru atît de căzut prin protocolul de la Petersburg şi prin rătăcirile ce l’au precedat, dreptul nostru de a ne armesteca în toate chestiile orientului, ln care avem interese reale, cum sunt acele ale aromânilor şi a strimtorilor de la Constantinopol. De acestea din urmă depinde ieşirea comerţului nostru la o mare liberă. 3. Am întărit in dreptul european un mare principiu de dreptate a cărui înscriere o ceream de acum 35 de ani la congresul de la Berlin şi pe urmă la conferinţa de la Londra pentru Dunăre, ca interesele statelor mici să nu fie rezolvate—cum am primit să se facă la Petersburg—de cei mari fără chiar participarea noastră. Oligarhia absolutistă şi interesată a Marilor Puteri trebue înlocuită cu o organizaţie mai corespunzătoare cu principiile moderne de dreptate şi egalitate, cu un tribunal european în care toţi interesaţii să participe cu drepturi egale la rezolvirea intereselor europene legate de ale lor. La 1881 nefiind admişi la conferinţa de la Londra ce se întrunea pentru chestiunea Dunărei, guvernul român a protestat şi nerecunoscînd hotărirea Marelor Puteri, luată fără noi, ea a rămas până azi neaplicată. In afară de rezultatele obţinute, trebue, să tragem şi următoarele învăţăminte : 1. Politica externă a unui stat trebue să fie ca directive generale în conştiinţa naţională. Este singura garanţie ce se poate avea ca să nu mai trecem prin prin şovăelile şi primejdiile ce am văzut in 1913. 2. Politica unui stat mic nu trebue să fie încătuşată politicei unei singure puteri. Aceasta este cu atit mai primejdios cu cit aceea putere este mai vecină şi cu cât poate avea interese politice sau economice contrare cu ale lui. Această atitudine este azi înlesnită prin caracterul luat de politica statelor mari europene ; pe lingă alianţe ele au înţelegeri pentru anume nevoi speciale. In afară chiar de cadrul mai strimt al alianţelor şi deci intereselor generale ale politicei noastre externe, putem găsi pentru anume chestii speciale ale noastre concursul unor alte state cam cu aceleaşi interese paralele cu ale noastre. 3 Politica oricărui stat, fie el mare sau mic, nu poate fi rodnică dacă pe lingă aşezarea ei pe interesele proprii ale acestui stat, nu este hotărită şi nu are la spatele ei conştiinţa unei forţe reale, a puterei armate. In vremurile actuale, şi pentru încă multă vreme din nenorocire, tot forţa este argumentul care decide la urma urmelor. Dar pe lingă schimbările contractuale fixate prin pacea de la Bucureşti şi prin conferinţa de la Londra, asistăm la o prefacere care ne interesează în primuil