Mişcarea, august 1914 (Anul 6, nr. 172-198)

1914-08-05 / nr. 176

vaar.'i • î BULETINUL ZILEI iilij •. •i- - j I j Neutralitatea pe care Statul român a adop­tat-o în conflagraţia europeană, noi o manifes­tam în sfera îndeletnicire! noatre, ferindu-ne a da evenimentelor internaţionale vre­un colorit. Ju­decăm aceste evenimente fără preferinţă, fără partipriu, cu o totală nepărtinire şi pe cât pers­picacitatea poate fi de vre­un ajutor în mijlocul noianului de şti­i tendenţioase ce vin de pretu­tindeni. Judecata noastră o exprimăm potrivit cu mersul acestor evenimente şi dacă astăzi ea poate părea favorabilă uneia din taberele beligerante, mâine" poate fi favorabila taberei opuse. Se înţelege că obiectivitatea n­ostrâ nu ex­clude interpretări eronate , dar buna credinţă desăvârşită, le e obârşia. Fe ziua de azi situaţia de pe câmpurile de luptă ne pare următoarea : La Vest Germanii au de operat contra coa­liţiei franco-anglo-belgiene, încăierările de la Ot­­hain par a fi fost favorabile Francezilor. Cum pe de altă parte o depeşă din Paris spune că Ger­manii îngrămădesc trupe la Diest, în Belgia, ur­mează că Germanii au înaintat pe teritoriul bel­gian, ocolind cetăţile Liege şi Namur. In ce priveşte frontul de la Est, nici Ruşii nu anunţă că ar fi încălcat teritoriul inamic. Despre o luptă navală ser­oasă nu se aude nimic. De relevat mai e faptul că Germania îşi chiamă şi gloatele sub arme, ceia ce arată că imperiul german face suprema sforţare chiar de la înce­putul războiului. ANUL VI. No. 176 MARŢI 5 AUGUST 1914 a it o A A n 31 ai T w. in ţară pe un an . . . SO ki­­n streîitătate pe un an . 40 * Feptru preoţi şi învăţători ru­ral! se face o reducere de ßO°/8 .Sî**t tft«*țîa şi _4dmâaÎ8l­»țî«d IAŞI, PIAŢA U­NIREI, No. S. ?h locala) club alţii Nailan­aî-Liberal. Un număr 5 BA­NI ZIAR NATIONAL - LIBERAL TELEFON No. 121 Ananuli­ri comerciale Linia pe pagina II . . 1 leu Linia pe pagina III . . 50 b. Linia pe pagina IV . . 10 b. DIRECTIUNEA UNUI COMITE­ Italt de cinbul naţional-liberal număr 5 BANI In chestiunea crizeiinanciare Chestiunea Moratoriului. — Situaţiunea noastră economică. — Cămătării şi Criza, — Misiunea Cusselor Chestiunea moratoriul­ui, şi cu ea chestiunea sit­uaţiunei pieţei noas­tre comerciale şi financiare, şi a întregului nostru mecanism econo­mic, rămîn în discuţie, întru cît situaţiunea europeană în general încă nu s’a limpezit. Hotărîrea luată de representan­­ţii finanţelor, comerţului, industriei, şi reprezentantul guvernului, de a nu se acorda moratoriul general, pare că n’a satisfăcut pe toţi—de­şi s’au luat cele mai întinse mă­suri ca să se menţie în piaţă cre­ditul de pînă acum şi să se facă toate înlesnirile în ceia ce priveşte prelungirea efectelor de plată a­­junse la scadenţă. Cei cari nu se arată satisfăcuţi de această prudentă hotărîre a gu­vernului şi a conducătorilor auto­rizaţi ai finanţei, comerţului şi in­dustriei, evident n’au pătruns bine situaţiunea noastră economică şi in­teresul superior general de a o­croti această situaţiune. Ou­ cît de anevoioase ar fi îm­prejurările actuale pentru intere­sele personale ale fiecăruia în parte, aceleaşi interese primează cînd sunt interese comune, generale. Pe baza acestui principiu nu s’a acordat moratoriul general. Neacordarea acestui moratoriu s’a făcut tocmai în interesul su­perior de a ocroti întregul nostru comerţ: pe micul şi pe marele ne­gustor, pe detailist ca şi pe angro­sist, pe micul bancher ca şi cassele de bancă mai mari. Dar dacă nu s’a decretat mora­toriul, s’a avut în vedere situaţia precară a pieţii noastre comerciale şi în consecinţă s’au luat măsurile cuvenite ca toate greutăţile de a­­cum să poată fi trecute mai lesne. Hotarăna luată de cassde de bancă în legătură directă cu Banca Naţională de a preschimba poliţele ajunse la scadenţă cu un procent mic, are aproape aceiaşi importanţă ca şi acordarea moratoriului. Bunele intenţiuni şi silinţa ce a pune Banca Naţională in această direcţiune trebuie să fie o pildă de pentru toate cassele de bancă şi pen­tru toţi bancherii, mari sau mici, în ceia­ ce priveşte concursul ce tre­buie dat tuturor comercianţilor, in­dustriaşilor, agricultorilor, etc. Că se mai găsesc speculatori şi cumătan, cari vor să tragă profituri chiar din aceste împrejurări, vina nu este a nimănui. E bine însă ca aceştia să apară acum la suprafaţă pentru ca să se găsească mijloacele de stărpire. Să nu uităm că Banca Naţio­nală care­­întreţine creditul general din ţară, va lua toate măsurile ca şi celelalte bănci să-i urmeze pro­gramul, dindu-se ast­fel posibilitatea ca fără moratoriul general—care ar fi însemnat o paralizare a opera­­ţiunelor financiare —piața noastră să fie salvgardată­ de bancă. —Rolul Băncei Naţionale. In așteptare• • • II Istoria omenirii nu cunoaşte un con­­conflict armat, care să se apropie măcar de departe de groaznica ciocnire de po­poare ce zguduie astăzi lumea civilizată. Napoleon a trecut prin toată Europa ca un uragan, și a ajuns până la ceta­tea sfintă a Cremiinului. Dar „la grande armée'* 1 cu care a putut pătrunde în i­­nima Rusiei nu s’a urcat decât, la vre-o 600.000 de combatanţi şi în fie­care mo­ment luptele se desfăşurau pe un teri­toriu relativ limitat, la distanţă de o sută, o sută cincizeci de chilometri, dela teatrul războiului propriu zis, viaţa du­cea trenul ei aproape obicinuit, cu munca ei de toate zilele, abia turburată de şti­rile de pe câmpul de bătălie. Dacă fur­tuna se apropia într’o parte, şi omenirea chinuită putea să respire şi să-şi rein­­ceapă munca şi viaţa normală. Chiar cele mai groaznice năvăliri se mărgineau în trecut la mişcarea câtorva sute de mii de oameni şi în fie­care mo­ment dat nu dezorganizau viaţa decât într’o rază relativ neînsemnată a terito­riului năvălit. Astăzi aproape douăzeci de milioane, de suflete stau gata să se arunce intr’o năprasnică ciocnire, Europa întreagă nu e decât un singur lagăr militar; nu e, se poate spune, un colţ, în care inimile să nu fie strînse de­ nesiguranţa zilei de mâine. Viaţa e suspendată; popoarele cari cu mândrie au mers în fruntea ci­­vilizaţiunii universale — Anglia, Franţa, Germania! — peste noapte au căzut în stare de barbarie, căci războiul prin de­finiţie înseamnă încetarea stării de drept, triumful forţei brutale. In lumea aceasta, in care s’a înrădăcinat atât de mult con­ştiinţa justiţiei, in care toate fiinţele o­­meneşti, toate asociaţiunile şi corpora­ţiunile,—sfârşind cu însăşi statele din ‘„societatea de drept internaţional public“ , — s’au deprins atâta să fie învălite în atmosfera de drepturi şi obligaţiuni, în­cât întreaga omenire par’că constituie o ordine superioară de drept, în lumea a­­ceasta—deodată—nu mai există nici o obligaţiune, nici un drept, nici o Justiţie“, domină numai „necesitatea de răz­­boiu“ !... Şi toate barieriie, toate tratatele, an­gajamentele cele mai solemne,­­cad ca o pleavă netrebnica. Chiar in aşezarea materială a vieţii, ce haos ! Comunicaţiile normale chiar în­tre ţările ce nu s’au aruncat încă în vâl­­toare sunt cu neputinţă, —despre cele ce se petrec în vreun oraş din Belgia sau Alsacia e mai greu să afli adevărul de­cât despre întâmplările dirn centrul Af­­ricei, nu vremuri normale... Cât de firească este în aceste împre­jurări dorinţa să rămâi la o parte de a­­cest coşmar, să priveşti pe fereastră, de după geamuri duble, stând la gura so­bei, vijelia de afară!... Neutralitate! „Neutralitate reală şi definitivă!“ Ce vis frumos! Ce fericire­! Dar... e realizabil acest vis ? Şi unde ne poate duce el, în special pe noi ro­mânii ? Ne poate ei feri casa de furtună şi de ruină ? La aceste întrebări, fiecare român cu simţul răspunderii e dator să-şi dea un răspuns lămurit,­­ nu prin expansiuni sentimentale, ci privind bărbăteşte în faţa realităţii. A priori. In afară chiar de orice ana­liză . După un astfel de conflict, când între învingători şi învinşi va veni ceasul so­coteli­lor definitive, după atâtea jertfe şi atâtea ruini,—ce valoare va avea pen­tru ei atunci neutralitatea, sau mai bine zis pasivitatea din trecut a unui stat ca România ? In cursul veacului trecut ţara noastră de atâtea ori a fost doar tratată de „o­­biect, de compensaţi­uni“ de către Levia­­thanii istoriei universale! Va putea pasivitatea noastră de as­tăzi înlătura ispita pentru cel învins de a-şi reduce câtuşi de puţin sacrificiile proprii pe seama noastră ? Va putea ea impiedica pe învingător să accepte a­­ceastă „compensaţiune“ dacă interesul lui i-o va impune? Interesul de a ne cruţa ? Ah ! Cine va avea interesul, cine va fi dispus să cruţe un popor, care prin însăşi pasivitatea sa în aceste clipe de cumpănă a abdicat de la rolul activ în istorie, s’a resemnat să aştepte, cu bra­ţele încrucişate, cuvântul viitorului stă­pân, dând dovadă,—în momentul în care se hotărăşte tot viitorul lui,—de atâta inerţie, de atâta lipsă de voinţă, de lipsă de ideal şi aspiraţiuni, pentru cari să­­ fie gata de jertfă ?... Am putea noi atunci, sub imboldul mândriei tardive,—singuri în faţa învin­gătorului,—să-i opunem vre-o rezistenţă eficace ? Va fi prea târziu! Istoria trece peste popoarele nevolnice cari nu ştiu să vo­­iască şi să lupte la vreme... Dar în sfârşit! Suntem măcar siguri că vom putea păstra neutralitatea până atunci ? Au putut păstra neutralitatea Belgia şi Luxemburgul, o vor putea păs­tra Olanda şi Elveţia ? Şi, notaţi, aceste ţări n’au aspiraţiuni şi revendicări în a­­fară. Nu riscăm să ne trezim în situaţia Belgiei ? Dar, se pare peste puţine zile războiul intre Turcia (alături de Bulgaria pro­babil) şi Rusia va fi un fapt împlinit. Şi dacă Turcia va ataca Rusia la graniţa ei asiatică (ceea ce e mai mult ca sigur), putem noi fi siguri ca pentru o diver­siune în direcţia aceasta „necesitatea de război“ nu va impune violarea neutrali­tăţii noastre? (Ziarele ne şi anunţă con­centrarea de trupe lângă Reni). Precum putem noi fi siguri că peripeţiile războ­iului austro rus nu vor aduce aceiaşi «necesitate de război» la graniţile din nordul Moldovei ? «Să ne apărăm fruntariile»? Aceasta înseamnă numai atâta : vom fi siliţi să ieşim din neutralitate, nu se ştie însă când, num­ai cu cine sau îm­potriva cui. Dar acest lucru pentru noi, un stat şi popor cu anume aspiraţiuni şi­­revinde­­cări, de loc nu ne este indiferent. Care, în adevăr, este obiectul războiu­lui european, în sfera lui orientală (des­pre cea apusană voi vorbi mai târziu) ? Situaţiunea în Balcani, evident. Ne este indiferent, cum va fi aşezata această situaţiune? Nu va putea înrâuri deslegarea ei intr’un sens sau într’altul direct tot viitorul nostru de stat! Nu va avea soluţiunea acestui conflict cea mai mare însemnătate şi indirect, asupra re­vendicărilor şi aspi­raţiunilor noastre na­ţionale ? Iată dar că ni se impune o analiză riguroasă a situaţiunii concrete, fiindcă numai astfel ne vom putea da sea­mă, dacă ne este cu putinţă să păstrăm „neu­tralitatea reală şi definitivă“,—şi în cazul dacă trebue să o părăsim,—când, cum şi împotriva cui,—pentru ca să putem arunca în cumpănă toate puterile noas­tre spre a contribui la o soluţiune a conflictului cât mai prielnică pentru in­teresele şi aspiraţiunile noastre. Această analiză o voiu încerca în ar­ticolul următor. C. Stere Conflagraţiunea europeană Războiul pe apă Din aceiaşi sursă din care am luat cifrele care reprezintă forţa militară pe uscat a Puterilor beligerante, re­producem cifrele care reprezintă a­­ceasta forţă pe apă. GERMANIA, are 9 cuirasate, cu o deplasare mai mare de 22.800 tone şi 24 cuirasate cu o deplasare între 10 mii şi 18 900 tone. In total deci 33 vase de linie. 4 crucişetoare­ cuirasate cu o de­plasare mai mare de 19.900 tone şi cu o deplasare mai mică. in total deci 13 crucişătoare cuirasate. 37 crucişetoare protejate, cu o de­plasare mai mică de 5.000 tone. 148 distrugătoare, 70 torpiloare, 23 sub­marine și alte vase mai mici. Sunt deci in total In marina ger­mană 83 VASE importante pentru război. AUSTRO UNGARIA, are 2 cuirasate cu deplasare mai maare de 21000 tone, 3 cu o deplasare de 14.600 tone si 9 cuirasate cu o deplasare mai mică de 10.603 tone, in to­al 14 vase de linie, 3 crucişetoare cuirasate, 9 crucişe­toare protejate, 80 torpiloare, 6 sub­marine şi alte vase în construcţie. In total sunt deci 26 VASE mai im­ ANGLIA, are 9 cuirasate cu o de­plasare mai mai mare 22 860 tone 10 cuirasate cu o deplasare mai mare de 15.140 tone. Sunt în total 60 vase de linie, 34 crucişetoare cuirasate ; 7 cruci­şetoare cuirasate cu un tonaj mai mare de 17 530 tone ; 64 crucişetoare protejate, 239 torpiloare, 70 subma­rine şi numeroase alte vase de luptă. In total sunt daci 165 VASE mai importante. FRANŢA are 6 cuirasate de linie cu o deplasare mai mare de 23 400 tone; 6 cuirasate cu o deplasare mai mare de 18 000 tone; 15 cuirasate cu o de­plasare mai mare de 11.890 tone. total sunt 27 vase de linnie. Apoi 24 crucişetoare cuirasate, 4 crucişetoare protejate, 72 distrugătoare şi 50 submarine. Sunt în total 45 VASE raai impor­tante. RUSIA, are in Marea Baltică 2 cui­rasate de 17.200 tone şi 2 de 13.500 tone; 3 crucişetoare cuirasate mai mari de 12.400 tone; 7 crucişetoare protejate; 87 torpiloare şi 13 sub­marine. In Marea Neagră are 9 vase mai­mportante (peste 10.000 tone). In total are deci 23 VASE de luptă. In SPECULATORII Banca­ Naţională şi îndărătn­cia speculatorilor Banca Naţională a­­României, şi de astădată ca în toate împrejură­rile grele prin care a trecut ţara, şi-a pus in evidenţă marea ei me­nire. Din primul moment al isbucni­­iei crizei financiare, provocată de evenimentele internaţionale, această instituţiune s’a pus la gardă şi a luat toate măsurile dictate de îm­prejurări, pentru a pune comerţul şi industria ţârei la adăpostul unui desasinn. In con­so­luţa a adus la cunoş­tinţa tuturor băncilor şi instituţiilor de credit că le va face toate Înles­nirile, pentru ca şi ele la rîndul lor să păsuiască pe comercianţi. Concursul Băncei Naţionale era condiţionat deci de concursul pe care la rîndul lor trebuea sâ-l dea

Next