Mişcarea, ianuarie 1917 (Anul 9, nr. 2-23)
1917-01-14 / nr. 10
ANUL IX No. 10 UN NUMĂR !D REDACŢIA şi ADMINISTRAŢIAIAŞI, PIAŢA UNIRE! No 6. la localul Clubului Naţional-Liberal BANI ZIAR NAŢIONAL—LIBERAL. COTIDIAN SÂMBĂTĂ 14 Ianuarie 1917 Sub direcţiunea unui comitet hudHull de Clubul Naţional-Liberal SITUAŢIA In afară de o incursie engleză cu succes la Nord-Est de Neuville St. Vaast, unde s’a marcat o activitate de artilerie considerabilă, nimic de semnalat pe fronturile europene. In schimb telegramele anunţă lupte navale de oarecare importanţă pe coasta olandeză şi în vecinătate de Sihnowen. In apropiere de această din urmă localitate, a avut loc în cursul nopței de alaltăeri un angajament serios între o flotilă de distrugătoare engleză cu o flotilă germană, angajament care s’a terminat cu superioritatea flotilei engleze. O luptă mai serioasă în consecinţe, s’a dat însă pe coasta olandeză între uşoare forţe engleze cu o întreagă divizie germană de distrugători. Cu toate aceste, rezultatul luptei navale a fost o considerabilă înfrângere pentru divizia germană. De data aceasta s’a dovedit iarăşi superioritatea navală incontestabilă a forţelor engeze, a căror victorie se învederează în chip strălucit ori de câte ori unităţile de război germane, ascunse de obicei în porturi, sunt silite să -şi măsoare forţele cu acele ale puternicei noastre aliate. Inlâuntrul statelor beligerante, telegramele de eri confirmă cu amănunte mişcările de stradă, cari în Germania provoacă îngrijorarea războinicilor de la Berlin, unde de altfel lipsurile războiului apasă cu aceiaşi greutate ca şi în restul imperiului german. Mişcările aceste de stradă, conţin, repetate, învederează starea de spirit a populației civile, care nu mai poate rezista. Trufia lui Ferdinand al Bulgariei De câtăva vreme constatăm mereu că Regele Bulgariei ţine, în toate mănifestaţiunile sale publice, să aiba la adresa României un ton insultător. Delicateţa de simţ, minte n’a caracterizat niciodată pe Suveranul Bulgariei şi am fi fost, desigur, peste măsură de naivi, dacă ne-am fi aşteptat din partea lui la un alt ton. Dar fiindcă îi place lui Ferdinand de Coburg să ne insulte astăzi, poate că n’ar fi rău să se reamintească lumei un episod de acum trei ani şi jumătate. Armatele române trecuseră Dunărea şi printr’o înaintare fulgerătoare, se apropiau de Capitala Bulgariei. O panică îngrozitoare cuprinsese populaţia din Sofia. Ferdinand de Coburg nu mai avu decât o singură grijă: să evite Capitalei sale o ocupaţiune străină şi atunci trimise Regelui Carol o telegramă umilă, prin care îi implora mila şi, în interesul Dinastiei bulgare şi a viitorului copiilor săi, îl ruga să cruţe Capitala sa de o cucerire inevitabilă. I se păru totuşi că această telegramă nu era îndestulător de rugătoare şi atunci îndeamnă pe soţa sa Regina Eleonora să trimeată Reginei Elisabeta o telegramă în acelaşi sens, în care Regina Bulgariei făcea apel la simţimîntele de Regină şi la inima de femee a Suveranei Române pentru a dobândi de la Augustul Ei Soţ cruţarea de ocupaţiune a Capitalei bulgare. A doua zi după primirea acestor telegrame, de comun acord cu miniştrii săi, Regele Carol dădea trupelor sale învingătoare ordinul să se oprească şi dorobanţii români din Oltenia, cari zăreau deja în depărtare clopotniţele Sofiei lucind sub soare, se opriră. Iar la pacea de la Bucureşti, instrucţiile plenipotenţiarilor români erau să nu abuzeze de victoria lor, să revendice pentru România numai rectificarea de graniţa cerută de necesităţile militare şi de atâtea luni solicitate unui vecin, care îşi îndoia teritoriul şi care ne datora atâtea servicii nepreţuite de la constituirea lui ca stat independent. Aşa fiind, să ne fie îngăduit sa reamintim lui Ferdinand de Corburg, de la care nu cerem nici-un fel de reciprocitate, că victoriile sunt trecătoare, că l’am mai văzut odată — prin Noembrie 1912 — trufaș în mijlocul izbândei, să’și aducă aminte că împrejurările îl vor putea sili să ne ofere încă odată specia-’colul umilinților lipsite de demnitate, pe care ni l’a oferit în Iulie 1913. Atrocităţile germane Deputatul francez de Fontaine, care a stat la Maubeuge de la începutul războiului, reântorcându-se în Franţa, a povestit următoarele : .Din câte s’au petrecut In această provincie nimic nu poate fi mai tragic decât ce am văzut la " Recquignies. Satul acesta se sprijină deoparte pe o pădure destul de deasă, depărtare de o bătae de puşcă, de un pod peste care trebuia să treacă importante trupe inamice. Timp de o zi şi o noapte o mină de soldaţi de marină au ţinut lr eşec un regiment saxon, împedecăndu-l să treacă. Trăgaci buni, vizau drept şi bine. Orice soldat inamic apărea pe punte era mort. Infanteria marină a rezistat până la sosirea ajutoarelor, apoi s-a retras încet. Saxonii au trecut, dar turbarea ofiţerilor a fost de nedescris. Fără să vrea să înţeleagă sau să admită o justificare, nemţii au ţinut să-şi răzbune imediat camarazii. Şi pentru că pădurea este situată pe teritoriul satului Recquignies, acest sat a trebuit să plătească impozitul sângelui. Toţi locuitorii au primit ordin să se adune în faţa Primăriei. Câţiva bătrâni şi căteva femei infirme, cari n’au răspuns la chemare, au fost aduşi cu forţa. S’au alas la Întâmplare 13 oameni, cel mai tânăr având 17 ani iar cel mai în vrâstă 50, cari au fost cu toţii împuşcaţi. Ca să justifice acest asasinat, germanii au pretins că cei cari au tras asupra lor erau franctifori cari fuseseră găzduiţi în sat. Neadevăr pe care îl cunoşteau şi dânşii de altfel. Aceşti 13 morţi nu i-au satisfăcut şi au decis ca satul să fie ars. Populaţia a fost închisă în case ameninţată cu revolverul şi satul a ars. La Beaufort, comună care le-a părut suspectă, germanii au operat in acelaşi fel, fără nici un motiv aparent. Aei o parte din locuitori au fost aruncaţi in închisoare iar cealaltă deportată. „Astăzi când s’a schimbat faţa lucrurilor, când simt că s’a apropiat ora socotelilor, nemţii îşi schimbă şi vorba şi portul, căutând să ascundă o oare care nelinişte ; ei mărturisesc că s’au înşelat şi deploră ceea ce numesc roarea" ior. Foamete şi revoluţie Ştirile ce ne sosesc din streinătate şi din cele mai autorizate surse, ne arată situaţia din Germania şi din ţările aliate ei în culorile cele mai negre. Uzinele germane vor fi producând încă din belşugul micoton şi proectile, dar în ceia ce priveşte alimentele, condiţiunea esenţială a resistenţei In răsboi, imperiile centrale sunt complect secătuite. Lipsa de făină care a luat proporiţiile celei mai grozave calamităţi a Împins desesperarea populaţiei pînă la revoltă. Astfel telegramele sosite ori ne vestesc că la Gratz s’au produs mişcări care au luat proporiţiile unei revoluţii in toată regula. Populaţia înfometată s’a ridicat ca un singur om şi a cerut mărirea raţiei de hrană. Poliţia, în neputinţă de a potoli furia mulţi mei, a făcut apel armată, dar aceasta a refuzat să execute ordinile date, reintorcindu-se în căzărmi. Cam ce proporiţii a luat in urma această mişcare este lesne de închipuit. in Turcia şi Bulgaria situaţia este şi mai disperată. In aceste ţări nu mai este vorba numai de o lipsă a alimentelor de prima necesitate, ci de adevărată foamete. Constantinopolul a fost zilele aceste teatrul unei grozave represiuni a mişcărilor populare, pricinuite de lipsa de pâine. In Bulgaria de asemeni lipsa de hrană a Luat proporţii Inspăimântătoare, din care cauză zilnic se produc desordini grave, pe care misiunile militare germane se străduesc in zadar să le reprime. După ştiri din Sofia nemulţumirea statului major bulgar, ameninţă să se transforme într’o adevărată mişcare revoluţionară. In legătură cu situaţia precară a inperiilor centrale şi a aliaţilor lor se afirmă cu certitudine că în Ungaria s’au produs serioase nemulţumiri din causa modului în care germanii au făcut distribuţia... pradel de cereale luate din România. Cînd aceasta este situaţia, lesne ne putem închipui în ce condiţiuni, duc austro-germanii răsboiul şi cit de mare este puterea lor de resistenţă... NOTE GRIGORESCU IN GERMANIA Prin galeriile lui Olas-Palast, — hambar de grâne ori hală de verdeţuri.—In sălile reci şi antipatice ale Academiei de belle-arte din München, un oaspete nou a sosit. E plin de lumină şi de soare, şi aduce în tristeţa sălilor pustii, unde rare gospodine cu ochelari pe nas admiră cu o totală neînţelegere pânzele maeşrilor, nota gingaşe a unor tărâmuri locuite de oameni blânzi, cari se joacă voios un hore animate E al nostru Grigorescu. Sărman rătăcit într’o lume care nu e a lui, pe care n’a cunoscut-o în Parisul pe care l’a iubit ca şi ţara lui proprie. Origorescu e străin, e trist, e smuls din Bucureştii lui, din Veselul oraş atât de apropiat de Camptina, azi pustiită, şi era plină de viaţa soarelui ce se strecura printre sondele aruncătoare de bogăţii. Cine l-a adus pe Origorescu în rigidul, în oraşul greeciu, eşit din creerul constructiv al Regelui nebun, în oraşul München ? Cine n-a făcut durerea de-a-l smulge dintre ai lui, răpindu-i pânzele care purtau pe ele duioşia Rodichei, frumuseţa horelor voioase din jurul hanurilor, şoselele ce se perdeau în zări ş şerpuiau prin crânguri, pânzele ce reflectau gemiul latin al rasei noastre ? Cine au fost aceia cari au rupt din cadrul lumei lor pânzele lui Grigorescu pentru a le asvârli în vreun muzeu goman, trist, sever şi rece ? Desgur au fost oamenii „Kultur“ ei , oamenii aceia cari au ameţit cu atâta ipocrizie lumea cu arta lor, cu civilizaţia ce n’au înţeles-o decât în ciuda adevăratei civilizaţii. Desigur au fost aceia cari au ca dogmă a „supra omului“ jaful organisat, sfidarea omenescului, călcarea în picioare a celor mai gingaşe sentimente. iOrigorescu al nostru nu va fi niciodatâ la el acasă în tristeţa unui oraş al „Kuiturci*. Şi din eternitatea lui trimete un zâmbet de compătimire acelora cari l-au furat, fără să o înţeleagă. PairanlM NOTA GERMANIEI CĂTRE NEUTRI Copenhaga, 30 Decembrie (12 Ianuarie) 5.48 dim. (Urgenţă) Nota germană către neutrali conţine numai o serie de replici împotritei înţelegeri în chestia responsabilităţi pentru violarea neutrenităţii Rigiei şi a diferitelor tratate internaţionale. Guvernul german afirmă în nota sa că propunerea de pace a Germaniei putea să servească ca un teren acceptabil pentru restabilirea relaţiilor pacinice intre amândouă grupe de puteri beligerante. Nota să termină prin exprimarea hotărârei nestrămutate a Germaniei de a urma lupta până atunci, pănâ când pacea nu va fi cuprită de ea, o pace care ar fi în stare să-i asigure onoarea şi axistanţa popoarelor coaliţiei germane şi solidaritatea culturală statelor europene. Stockholm 30 Decembrie (12 Ianuarie) (Cor. spec. P. F. A.) Din Berlin se comunică : Nota germană esenţialmente să distinge de nota austriacă. Nota vorbeşte de politica Boghterei, îndreptată spre violarea Germaniei, de politica de revanşă a Franţei, de scopul Rusiei de a lua Constantinopolul, demobilizarea Înainte de timp* a Rusiei. Nota mai departe spune : „Germania a luat arme e pentru apăarea libertăţei şi existenţei saie în timp ce puterii inamice vor cucerire.i Alsaciei şi Lorenei şi a serei de provincii din Prusia, umilirea şi slăbirea Germaniei, împărţirea Turciei şi desmembrarea Bulgariei. Inamicul a cunoscut condiţiile de pace ale împătritei alianţe şi nu le a spus pe ale sale. El a declarat pacea imposibilă. Mai departe nota, ca şi cea austriacă, arată Irlanda, ţara burilor, supunerea Africei de Nord, persecutarea de către Rusia a elementelor străine, ,de asemeni Grecia. Se vorbeşte de asemeni despre revocarea declaraţiei de la Londra şi încălcarea declaraţiei. Planul de a constrânge Germania prin foame, nota declară că e in contrazicere cu dreptul internaţional. Nota declară neomenoasă tratarea prizonierilor de război în Africa şi Rusia şi mvinueşte Belgia că n'a păstrat obligaţiile neutralităţei. Germania de două ori a propus guvernului belgian de a garanta posesiunile belgiene, independenţa ţărei şi despăgubirea pentru trecarea trupelor germane. De aceia responsabilitatea pentru conduita Belgiei cade asupra puterilor, cari singure au provocat soarta actuală a Belgiei. Nota din nou spune că sunt neexacte toate ştirile despre demersurile, făcute în Belga de către Germania şi face responsabilă pentru urmarea vărsărei de sânge puterile înţelegerea Ca şi nota austriacă nota isprăveşte prin exprimarea încrederei în victorie. Nota guvernului austro-ungar in chestia propunerei tratativelor de pace Stockholm. — 3o Decembrie (12 Ianuarie). (Cor. spec. P. T. A). Din Viena să comunică: Ministrul afaerilor Streine s’a adresat către reprezentanţii puterilor neutrale şi scaunului papei de aci cu o notă care expune punctul de vedere a guvernului austro-ungar asupra situaţiei create de refuzarea tratativelor de pace. In nota sa spune: „Guvernul Austro- Ungar, procedând în înţelegere cu puterile cu care este aliat, n’a intarziat să discute în amănunte răspunsul guvernelor inamice. Această discuţie aduce la concluzii următoare: Sub pretext că propunerea puterilor împotritei alianţe este lipsită de sinceritate şi importanţa, guvernele inamice au refuzat să ia în serios propunerile tratatelor. însăşi textul comunicatului lor exclude posibilitatea de a se mai răspunde. Totuşi guvernul austro-ungar se consideră dator de a expune punctul său de vedere în această chestiune guvernelor neutrale. "Răspunsul puterilor inamice evită rhesia posibilităţii sfârşitului războiului şi să mărgineşte numai cu examinarea eveniamentelor, cari au adus actualul război, de asemeni cu demonstrarea forţei lor presupuse şi examinarea motivelor bănuite a propunerilor de pace. Guvernul 30Stro-ueger n’are intenţia de a începe dânsa deliberarea istoricului nstrrii războiului. După convingerea lui bestia de care parte stă vina naşterii războiului, este hotărâtă cu destulă unanimitate în faţa unei întregi omeniri cara judecă în nod paridiceai imparţial. In ce priveşte ultimatul austro-ungar Serbiei, guvernul austro-ungar declară că în cursul multor ani cari au procedat acestui pas, monarhia dualistă a dat multe dovezi de toleranţă faţă de acte duşmănoase şi tot mereu crescânde, şi de intenţii agresive şi intrigile Sorinei pănă atunci când la urmă, omorul mişelesc de la Sarajevo a pus capăt posibilităţii unor noi toleranţe din partea monarhiei. De asemeni, guvernului austro ungar i apare inoportună chestia de ce parte se găseşte superioritatea militară. Ş în această chestie hotărărea cu toată încrederea poate să fie încredinţate opiniei publice a lumei întregi. Dar, şi singura comparaţi a scopurilor militare, pe care o au amândouă grupe a puterilor beligerante la deslegarea acestei chestiuni Tocmai atunci când Austro-Ungaria şi aliaţii săi de la începutul răsboiului au ridicat arme nu pentru cuceriri teritoriale, ci numai în numele autoapărărei, din partea statelor duşmane se observă contrarii : pornirea acestor din urmă se reduce la devastarea şi jefuirea Monarhiei Austro-Ungariei, la cucerirea Alsaciei şi Lorenei, de a a meni împărţirea Turciei şi (dezmembrarea) micşorarea Bulgariei. De aceia puterile împătritei alianţe pot socoti scopurile lor de pură apărare ca atinse, pe când adversarii lor se îndepărtează tot mai mult şi mai mult de planurile lor pe cucerire. Dar dacă în fine, puterile duşmane caracterizează propunerile împătritei alianţe, ca o manevră militară, lipsită de sinceritate şi importanţă, atunci, până la deschiderea tratativelor de pace şi pînă când condiţiile de pace ale puterior împătritei alianţe sunt necunoscute, părerea mai sas expusă a puterilor interegiei este numai o afirmare subiectivă, cu totul nedovedită. împătrita alianţă a venit cu propunerea deschiderea tratativelor de pace cu toată inceritatea şi loialitatea, fiindcă se putea admite că va fi primită propunerea lor exprimată categoric de a declara condiţiile de puce la deschiderea tratativelor. Din contra, inamicii împătritei alianţe au refuzat de a face cunoştinţă cu conţinutul propunerii împătritei alianţe, neexpunând din partea sa, nici un fel de propuneri. Dacă adversarii împătritei alianţe cer în primul rând,restabilirea drepturilor încălcate ale libertăţii, şi de asemeni recunoaşterea principiului naţionalităţilor şi a liberei existenţe a statelor mici, atunci e destul să priveşti la soarta tragică, care a atins popoarele Irlandei şi Finlandei, la desfinţarea Lbertăţei şi independenţei republicei burilor, la cotropirea Africei de Nord de către Engiitera, Franţa şi Italia, în fine la violarea ce n'are pereche în istorie, victima căreia a căzut Grecia, ca să se poată aprecia sinceritatea unor asemeni cereri. Guvernul austro-ungar constată, că el împreună cu guvernele aliate cu dânsul au exprimat că sunt gata să înceapă un schimb de vederi verbal cu guvernele adversare, în scopul de a pune capăt războiului, mai departe ei constată ca chestia orteei depinde exclusiv de hotărârea adversarilor lui. înaintea lui Dumnezeu și a omenirii guvernul austro-ungar declină responsabilitatea urmărei războiului. Nota austro-ungară se sfârşeşte prin exprimarea încrederei în mersul viitor a luptei până la cucerirea unei asemeni păci care ar garanta popoarelor monarhiei existenţa, onoarea şi libera lor desvoltare şi să dea posibilitatea tuturor statelor europene să colaboreze cu drepturi egale la rezolvarea împreună a tuturor scopurior culturale. Nota se termină cu cererea de a comunica conținutul ei tuturor guvernelor neutre. CITIŢI ULTIMELE ȘTIRI TELEGRAFICE DIN PAGINA ll-a