Mişcarea, decembrie 1917 (Anul 11, nr. 271-293)

1917-12-02 / nr. 272

. t v -X wmm* ANUL XI No. 272 * Assam an bamap? IO bami fkefeetfa și BdmfrifsfmBB­­ĂSi—Piața­­Mts Net # ăt­âmsM , M m w­ipp TC p A M M ZIAR HflTIOrím.-UBEímL COTT&ffi» Kt SÂMBĂTA 2 DECEMBRE 1917 BH BUMflR J f­­5/­ ft7 & M almB&iws «mf emMâ smmaaamammm SITUAŢIA pasă Verdun, România intră In război alături de Franţa. Sângele soldaţilor noştri se a­re frecaşi o: ?decîd s'a operat o incursiune rtusică la Ponfinet, TMestfcă fs alunci cu sângele sol «îfde &’au luat prizoaieri. Ua aîsc dus nai a fost respisa îa Vaega­ ./ . /rancest­e*» vreodată «ru. «i naaitol I* Buecoart. ‘ «ea-Trdi aeroplane germane au foat doborâte iar alîe trei avariate, sireau putul să ajute pe ale voastre, P* frontul îîa­?aa iaam’cul îstimpinâ o viguroasă rezistențS. Povara sacnficiilor noastre va fi «rea­ ce a dstermleaî pe inamic &â sl mărginească operaţiunile la ac­­uşurata Prm *Pa*a recunoştinţa pg tiual pe arîis «trie. Pe froniul Salonicului s’a.oparat © incursiune reuşită îa regiu­nea Esrakii, capteâaduss pr3z»nkri. In Camera Comunelor d. Boner Law a depus ua profit de lege relai*¥ la isdusîria metalului. Cornual aîe e ofiîaie Siua că îa zius de 28 Noembrie g« nemin! Alim­by și a facat intrarea pe jos In Ierusalim. Cucerirea Ierusalimului este discutată di prin germ­na care arată orfanţa acestui sums dia puisct de vedere politic şi mo­aî SUPĂ ARMISTIŢIU Compensaţii Cu toata paralizarea actuala a frontului oriental, Aliaţii au obţi­nut­­ har in utimele zile de luptă­­ trei mari rezultate militare care do­vedesc în chip nefedoeinic că ei au colopsrmvt pe larg absenţa acţiuni-** lor din orient. In primul loc incomparabilele trupe eirghze au sfărâmat suprs* mul efort ofensiv al Germanilor pe f frontul dela Cambrai Ac­st efort reaminteşte prin vio- • îenţ* desfăşurării lui, prin risipa­ sălbatecă de vieţi omeneşti şi prinjj stătuiaţa lui fonetică acel uriaş masacru cfeîa Ypres din Octombrie 1915 în care massele germane pâ­re­au că au dat cea mai brutală do­vadă de forţă. Fanalizate acum din ciz’a când inepuizabila Americă va lua locul Rusiei şi pe câmpul de război. Aşteptăm cu toată încrederea a­­cel inevitabil moment. — K­ — şi copii, s-au aruncat iarăş în luptă! divizie după divizie, în rânduri,! strânse, cu supremul die Wachni am Rhein pe buze, pornind săî sm dga odată acelor implacabili furi g’esi victoria pa care le au zădâr-f ni rit­o pentru totdeauna. După con-;! staturile criticilor militari au pierit, în 3—4 zile 100 000 germani, fără] ca să fi obţinut da cât o parte din cuceririle pe care englez­i le-au fă­cut la ultima lor ofensivă. Sparge­rea de front, drum spre Canal, re­zultate de­ zive—nimic. Al doilea rezultat obţinut de A­­l­aţi este zădărnicirea încercării o­­fensve contra Italiei, la munţii Lombardiei şi în câmpia veneto luptele au reluat caracterul de ata­curi locale asupra unor poziţii care să amelioreze doar frontul, fără sâ-i postă da măs­uri hotărâtoare. Rezistenţa trupelor italiene şi a­­jutorul eficace al Aliaţilor franco­­eaglezi au înăbuşit lovitura austro­­germană. In fin© un al treilea rezultat im­portant îl obţin trupele antanice din Palästina care, ocupând Oraşul S­­ai, dau turcilor şi prestigiului german în Răsărit o lovitură ire­­mediabilă.­­ D­ai chiar în momentul în care,­­ prin paralizarea frontului oriental,­ germanii şi aliaţii lor dispun de cele mai multe forţe de care mai pot dispune, nu numai că nu sunt la măsură să dea lovituri cu ca­racter cel puţin virtualmente deci­­ziv, dar încă sufăr pierderi grave, pe care nu le mai pot premedia. Astfel paralizarea frontului ori­ental este larg compensată prin şi va fi coropaasata în chip de i»»cnrMri5WTB Franţa şi Hunnia Suntam in nsăsurâ să p-'blicSm acare textul mtagîal al discursurilor roşiile cu prilejul recepţiei soferice la Eliseu a n tufei nostru maistru plenipotenţiar la Paris. D. Victor Aotoaescu, prezintârad scri­sorile sale de acreditare, a spus : nou de na uca păcsi care ie-a Sică l . . « , ^ . rit dB pe frontul oriental; massel.f 3lscursul d-lui V- Rntonescu germane, formate totuşi din bătrânii Domnule Preşedinte, Am onoarea ds a remite în mâi­nile D voastră scrisorile care mă acreditează în calitate de trimis ex­traordinar şi ministru plenipoten­ţiar al M. S. Regelui României pe lângă guvernul Republii fran­ceze. Dragostea pe care eu personal o am pentru Franţa, unde mi-am făcut studiile, a sporit statornic prin legăturile afectuoase pe care l-am păstrat cu foştii mei profesori, acei reprezentanţi ai cugetării franceze, cari au răspândit in lume clarita­tea, cultul frumosului şi el dreptă­ţii şi au făcut ca Franţa să fie pretutindeni venerată. Legăturile puternice dintre Ro­mânia şi Franţa, Domnule Preşe­dinte, datează de multă vreme, nu­mai prin voinţa hotărâtă a Franki­in 1899 alegerea unui principe co­mun făcu din principatele Valahiei şi Moldovei, România actuală. Această legătură solidă făurită în întreg­me din recunoştinţă, comu­nitatea de origină şi puternica a­traiţie pe care a exercitat-o totdea­una asupra ţării noastre gentul Franţei trebuia sâ însemne mai târziu cu forţa unei deciziuni a desişului, calea României. Când în 19jo fură cunoscute la noi nenorocirile franţei populaţia Bucureştilor manifestă energic con­tra Germaniei; şi când, în 1914, franţa fu atacată, noi ne-am sim­ţit atinşi. Ca pentru a apăra civili soţia, ea însăşi ameninţată în a­meninţarea franţei, România se deşteaptă, îşi scrutează trecutul, îşi priveşte în faţă datoria pe care i-o impune grija de viitorul său şi, în simpla desfâş­rare a forţelor aliate­ mmmm­ pr­in care bravii voştri sol­daţi afirm cetatea pe veci glori­ care strămoşii noştri o avem pen­tru franţa. In aceste zile pline de încercări pot să vă afirm. Domnule Preşe­dinte al Republicii, România nu se­­ simte nenorocită căci ea are con­vingerea nezdruncinată că păşeşte către destinul sau istoric. Im acest mare război, în care o duma gla­sul fraţilor săi oprimaţi de veacuri nu este durere pe care ea să nu fie gata să o îndure, nu e jertfă care să i se pară prea grea. Câm­piile mastve pustiite, oraşele noastre pângărite de către duşman, tarna prosperităţii noastre ce se înfripa teme­ric, răniţii şi morţi noştri, a­­tâtea nenorociri care o lovesc, sunt privite de România prin martie sau speranţe. Unitatea naţională, vis secular al neamului nostru, păstrăm ne şo­văită speranţă, va rezulta din a­­ceste grele încercări. Sigură de victor­ie şi încrezătoare în cuvântul Franţei şi al marilor săi a Hali România va lupta până la sfârşit cu realitatea şi bravura ale căror­­a mai imită expresie este nobilul său rege. In această oră decisivă România ştie că unitatea sa naţională, indep­e­­denţa sa politică, prosperi­atea sa fi­nanciară şi economică sunt strâns le­­gate de pro­speritatea şi mărirea Franţei. A desvolta alianţa noastră a o face rodnică este o sarcină care mi-e stumpă şi căreia mă voi dedica cu toate pute­rile mele. έdrumesc să sper, domnule Preşedinte, că pentru împlinirea acestei misiuni pot să mă întemeiez pe bună voinţa D-voastră şi pe concur­sul amical al guvernului francez. ’Răspunsul d-lui foincar© Am păstrat «dân, întipărită în amin­tirea mea o imagine pe care nu o trec fără melancolie astăzi când duşmanul calcă pământul fermecătoarei voastre Capitale. Sosind altădată la Bucureşti, după ce trecusem prin Germania, Aus­tria şi Ungaria, am avut sensaţia foarte vie că mam reîntors în Franţa venind din ţări streine. Auziam pe străzi tre­cătorii vorbind franţuzeşte, vedeam în-­ florind pretutindeni spir­itul francez. Această fraternitate care îmi aparea atunci cu o figură zâmbitoare, ia în faţa grozavelor evenimente care răs­toarnă lumea o înfăţişare grandioasă. Popoarele noastre, în picioare, luptă alături pentru acelaş ideal, ele îndură aceleaşi suferinţe, fac aceleaşi jertfe, nutresc aceleaşi speranţe şi păstrează ca şi fidelii lor aliaţi, aceiaş nă zgu­duită încredere în victoria Dreptului. * Intreaga presä francesä a reprodus și a comentat cu toată simpatia aceste dis­cursuri, semaificative m&Edestapî ohcia,® ale indisolubilei alianţe dintre Franţa şi România. In acelaşi timp, într’un discurs rostit ia­re un un­ a fi tei ruse, Ian­n a decla­rat că „evazivul răspuns pe care Germa­nia­­a dat condiţiunilor noastre de a nu deplasa trupele pe frontul italian şi pe frontul de vest, ne a obligat să în­trerupem temporar convorbirile, dar spe­răm să le reluăm. Nu e vina noastră că ele au fost întrerupte, lucrătorii ger­mani să fie convinşi, o declarăm­­ în mod public, că dară hotărăsc să susţină guvernul imperialist şi spoliator vom continua războiul“ D­a acrste decreraţiuni se intrevede limpede prima de «iluzie ce au suferit-o condu­s»ori d® astăzi ai Rusiei In pri­vinţa mentalităţei şi sincetită­ei germane. Dar democraţia rusă se va convinge în curân­d şi mai compiect de adevă­ratele intenţiuni a­l­e imperialismului prusac. Germania imperialistă, reacţionară şi anexionistă va fi uşor demascată şi atunci democraţia rusă va fi in măsură sa se convingă unde e adevărat duşman al Rusiei noui şi al democraţiei interna­ţionale. Până atunci Germania va continua să joace un dublu rol, de duplicitate şi de pacifism salamic, dar care se va termina în curând prin edificarea complectă a opiniei publice revoluţionare asupra pri­mejdii imperialismului prusac. ABEVARATrii ©3JSMAW San­Giali fisa Iii Telegramele sosite din fotograd a» nun ă două manifestaţiuni cari în împre* jurârile de asăzi, au o semnificaţii de® osebită, şi care pot avea cons cinfi foar­te interesante pentru desfăş­urarea viit su­rs a evenimentelor. Intr'un articol din ziarul maximalist „Prava“ tratativele începute între Rusia­­ şi Germania sun­t prezentate într’o lumina­­ nouă : demarcaţiunea categorică nbe de­mocraţia rusă şi imperialismul germa. Ziarul maximalist spune că „guvernul “ german se ştie că dacă ar voi să con­­strângă Rusia la o pace ru onestă pa­­­triotismul şi dragostea pentru revolu­ţie, vor face să renască entuziasmul pentru apărarea reve­luţi­unei şi enoarei* Flîîlfdl Si DREPT Ma tifîs'Sr le omerwşti de' energie, in­dividuale sau socîsle, mici sau în pro­­porţiuae cit de mari, nu capătă apro­­­b*rea ctKşiiafjri umane eterne, şi mai ales mi mişc sentimentul de admiraţiune, de’cât dacă reîui«jide lor coastitue va­lori morale. Din toatle vremurile canserinţa univer­sală morală n’a apli­udaî manifestările de puteri ale colectivitâţ­i­i sociale, organi­zate m­emte, de cit auto condiţiunea ca aceste ma­festări să ducă, sub toate ra­porturile, la mai bună stare a celor cari acţionat, fără vătămare de nici un feî, m&îeritiă sau morală, a celorlalte colec­tivităţi sau state. Puterea de expansiune, organixare şi Civilizaţie a Romanilor asupra popoare­­lor, cari au râzut In sfera lor ds acţio­nara, a stârnit aaiteafirae şi a capatat aprobarea u­niversală, Eiiadcă acţiunile sie înfiişare­a poporului roman coincideau şi erau compatibile şi cu Înălţarea popoa­relor asupra cărora ajun­g­iau razele ge­niului lui organizator şi civilizator. Estin­.ferea şi cuceririle romane nu în­­semnau strivirea energiilor naţionale lo­cale, ci o punere a lor în valoare şi che­marea lor , o viaţă superioară, acesta a fost rezultatul obţinut de Romani în coloniile rom­a­ne, pe cari ie au crmcat din Galia şi până pe ţărmur­le Dunărei de jos şi Marii Negre. Dintre popostere modeme numai în coloaisâîuii, engleze şi franceze găsim ceva asemănător spiritului de sxpaustuae roman. Ni re ic de asemănător ru găsim din coaira in expansiunea germană , dacă în m*nife&îume consiferabile de organi­zase și de putere, de can get mumii au uat dovadă, ăs la t&bucmirea catastrofe­­lului actual cQeî’ici mondial, întâlnim ceva care îngrozește sp re voită tztrem co«''eci«ţ®i umană ultragiată. Am­ Deut­schland ab­r alles nu înseamnă: patria germana înainte de toate cum pru^ebii, »u v«u aâ «utsac. g* aotamergâtori actualii gener­aţii germani, avapaji şi ei, la sen» iimemeie spiritului lioerai generos, ce a Sacâizii popoarele Europei iasre 1739 şi 1818 Pentru uroi^șii celor cari au iâ^at să­biiul de la 1870, Deutschland über alles tefSrmncftZâ ege mama universala a patriei germane, ne acria, ori cât de consid«r«uiBa mauife&taie de putere si a?8ta germaa­i azi, con3eci«)la umsnă universali va biciui, Sa es.rem și păai la sânge, nSiUiaţele lor s staule de a cerea prin o pregătire uriaşă, îa curs de decenii, sâ sluisscâ dreptul altor nea­muri, mari şi miri, ps cari vosse să îe reducă îa stare de servitute economică, politică şi mo­s­â ! Numai cei, cari cugetă uşor, au pu« »ut să aitabe îneurearea, cu premedi­tare criminali, a germanilor de a Încă­tuşa Europa şi lumea chiar! Din contra, toată admiraţivm sa se cu­­vins pentru popoare , surprinse, mari şi mai ales mici, cari Sârâ a şi perde cal­mul cu toată surprinderea lovituri, luptă cu o splendidă încordare, cărei numai conştiînţa că luptă pentru drept şi li­bertate, îi dă întreaga elasticitate şi pu­tere de rezistenţa, ia uriaşa înscreştare dintre germani, pentru cari puterea este dreptul şi pute­rile adverse pemru cari dreptul şi li­bertatea, sunt puterea, admirafiunea în­tregă se cuvine mai ales Statelor micii Belgia, Serbia şi Romănia. Noi ca şi Sârbii şi Belgieni­i n- am aruncat în luptă nebizuind-ne pe puterea materială ce ne lipsea ; dar pe puterea morală a drep­tlui, pertru ette aupium. Io groaznicul cons­­­t dintre pu­tere şi drept—dreptul la viaţă liberă, ca neamuri cu rostul iar în lume—noi, cari ceream dreptul şi nu îndeajuns şi pute­rea de a-l apăra singuri, trebuia să aruncăm in balanţă şi cuvântul nostru. Chad germanii în Apus, când unguri şi bulgari în Răsărit s’au aruncat la luptă, ca să apese şi încătuşeze pe alţii, ne­vrednici de chemarea şi rostul său în lume ar fi fost poporul român, dacă, ne­păsător şi ta­d­­erent, ar fi privit cu mâniie pe pepit şi cu consciinţa netur­­burată, cu ca duşmanii­­lui ireductibili li făuresc lanţurile sclăviri neînlăturabile! Gestul Românii a arătat vrednicia Şi rostul neamului romil­i in lume! Popoarele cari luptă pen­ru drept şi libertate, ne-au dat, o dată cu intrarea noastră în acţiune, toată arestunea lor pentru cauza, pentru care luptăm. Cum ori­câte sforţări vor mai face germanii, la urmă vor suferi legea luptători or, pentru drept şi libertate, noi Românii, putem considera ca înfăptuite țelurile, pentru cari, în mod atât de generos, am sacrificat sângele nostru cel mai nobil­­ G. D. Din nevoile comerţului Consfătuirile comercianţilor ieşeni ! In criza generală care bă­­tuia nu nu­mai la noi, dar şi în ţările cele mai pro­ductive, şi într’aceîea cari alimentează ce altele ca tot soiul de mărfuri şi fa­bricate, nevoile de care «pistă astfial co­merţul nostru este de sigur o chestiune de mare importanţă economică şi socială. Cauzele care au determinat criza grea a acestui comerţ sunt îndeobşite cunos­cute şi ele îşi au sorgintea, în primul rind, la angrenajul general produs de războiul mondial, la vederea unei ameliorări a sferei în care se află astăzi comerţul nostru şi pentru a cerceta cele mai practice şi mai lesne măsuri de îndreptare, preşedintele Camerei de Comerţ dinLşi, dl. Th­­eî­­lea, care are o bogată experienţă in ma­teria comerţului, a convocat în serii, ps specialităţi, pe comercianţii ieşeni, spre a discuta cu ei asupra modalitiţlor e­­ficace ce a’ar putea găsi pentru a da comerţului o îndrumare sănătoasă şi po­trivită cu nevoile actuale. In cîte­va şedinţe ce au urmat la Ca­mera de Comerţ, dl. Th. Jeilea a con­sultat pe comercianţii de manufactură, berărie, coloniale, sticlărie, etc. cărora le a arătat solicitudinea ce o au condu­cătorii ţarei pentru a asigura o viaţă normală comer­­ciul nostru, cerând fie­căruia să-şi exprime părerile asupra pro­blemelor comerciale astăzi la ordinea zi­lei, şi dintre care cea mai principală sute de sigur aceea a aprovizionării de măr­furi. Comercianţii au răspuns la apelul fă® cut de către representantul autorizat al comerţului şi au schimbat, în presenţa d-lui Th Jetica, opiniile, arătând ceia­ ce cred ei că a’ar putea face ca piaţa co­mercialâ să poată fi aprovizionată cu mărfuri. Aceste întruniri, folositoare pentru co­merţ şi pentru public, sunt în continuare la Camera de Comerţ. Dl. Th. Jeilea con­sultă toate categoriilie de comercianţi pen­tru a cunoaşte, după proprii cercetări, toate nevoile comerţului şi mijloacele produse de cei iniţiaţi şi experimentaţi. Dezideratele exprimata de comercianți vor fi expuse apoi d­lui ministru de in­dustrie și comerţ, după care se va pro­ceda la cele mai chibzuite măsuri de a se putea aproviziona paţa cu mărfurile și articolele ca lipsesc. Asupra acestor chestiuni vo® reveal. Presa germană­­ și cucerirea Ierusalimului RADIO—Prest Cer­matta arată eucerirea Ierusalimlui ca as mare succes moral și po­ltic.

Next