Mişcarea, decembrie 1919 (Anul 13, nr. 253-276)
1919-12-08 / nr. 258
ANUL xm fio. 258 Situaţia Politică , ■ •- mémmmsiEmmmmmmwéemBm I8MI11I iii LH Ilii Telegrama de astăzi a corespondentului nostru din Bucureşti ne anunţă că d. Vaida-Voevod după lungi tratative, a isbutit să alcătuiască noul cabinet, în forma în care o publicăm la ultima oră. După cum se vede noua formaţiune nu este o emanaţiune a blocului parlamentar şi nici macar a diverselor grupări politice.. Noul guvern nu este macar o expresiune a parlamentului actual. Lipsesc cu desărşire representanţii tuturor nuanţelor politice, din parlament. Dacă se va confirma faptul că d. Take Ionescu va fi numit primdelegat al ţării la Conferinţa Pacei, atuncea putem prevedea din primul moment care va fi atitudinea noului guvern în ce priveşte tratatul de pace al Consiliului Suprem. Nu putem face alte aprecieri în ce priveşte politica naţională a noului guvern. Ceea ce rămâne problemă pentru Corpurile Legiuitoare, este chestiunea dacă ele vor primi tratatul de pace ce ni se impune în cazul în care primul delegat al României, va avea împuternicirea noului guvern de a semna tratatul fără nici o modificare. Căci cel puțin până în momentul în care scriem aceste rânduri nu s’a produs absolut nici o modificare în tratatul de pace, cum cu intenţie s’a anunţat de cătră unele ziare din Bucureşti pentru a produceo mistificare în opinia publică. Evident că împrejurările în care au decurs tratativele pentru formarea guvernului şi rezultatul acestor trative sugerează o serie de logice probleme în legătură cu situaţiunea noastră politică gerală. Interpretările nu pot avea loc însă până ce noul guvern niu va fi depus învăţământul în faţa Suveranului şi nu se va fi prezentat în faţa Parlamentului pentru a-şi fixa linia de conduită în privinţa celei mai mari probleme naţionale, care angajează întreg viitorul ţărei şi al neamului. Penint afiitatea sofistească După cum ne-a comunicat ieri corespondentul nostru din Bucureşti un număr de fruntaşi din ţinuturile desrobite au lansat un manifest pentru realizarea unităţii sufleteşti care trebuie să urmeze unităţi naţionale. Manifestat semnat de fruntaşi profesori universitari, parlamentari, avocaţi, are următorul cuprins: „Aşteptări mari, împlinite azi, au dat sufletului lui românesc o încredere pe care nimic n’ar trebui să o întunece. Trăim însă, de câtva timp, intr’o nelinişte care nu ne închipuiam că va veni să turbure măreţia zilelor de mult visate. Porniri vrăjmaşe, înfrăţirii adevărate, înfrăţirii largi, clocotiride patimi prin care vorbesc egoismul, ambiţiile, calculele cu reminiscenţe de ce ne-a împiedicat de atătea ori să ne bucurăm de mai înaltă înseninare în jurul nostru, le vedem încercând, pe ascuns ori făţiş, să ne dili ate de la înfâptuirile cari nu pot fi întârziate. Cine simte primejdia acestor tendinţe nu se poate să nu-şi zică: „Nici acum? Nici în clipa această mare şi hotărâtoare nu suntem toţi un suflet ?“ Trista ar fi soarta noastră, dacă nu s’ar găsi cât mai mulţi cari să -şi pună această întrebare şi nu ar stărui să măture privelişti care n îndurerează şi pe care nu ar fi trebuit să le vedem, cum din nenorocire s’a întâmplat în timpul din urmă. Pătrunşi de gândul ce se petrece azi trebue să aibă urn sfârşit repede, noi, Români din ţinuturile desrobite, stabiliţi sau nu în ţară, şi constituiţi azi în grupare, am hotărât să ajutăm pe toate căile de la limpezirea sufleteasca de care avem nevoie la afirmarea unitaţei noastre, pe care anumite tendinţe caută să o slăbească. Fără această unitate faptele noastre vor rămânea în urma gândurilor celor mai bune, vor fi numai jumătăţiri, numai încercări chinuite, iar demnitatea ţării va cunoaşte grele atingeri, cum este azi aceea pe care caută să ni-o aducă semnarea unui tratat care chiar dacă ar primi din partea oficialităţii forma aprobată, n’ar cuprinde în ei împărtăşirea sufletului românesc. Acelora care, conştient ori inconştient păstrează sentimente reprobabile, se fac complici la atitudini dăunătoare nouă tuturor şi caută mai ales să întreţie un spirit de separatism ce este o nelegiuire in împrejurările actuale, venim sâ le spunem că rătăcirea lor trebue sâ înceteze. Şi credem că cuvântul nostru va fi ascultat, acţiunea pe care am pornit-o şi va arăta roadele. Altfel, îndărătnicia lor se va întâlni cu blestemat tuturor." Cil*nCT.V5W.«iT.7XrOT?i^fcV«s^AT^rEW'^~;iria-jr;-rc5CTKCT»5M/cw5»a««Bii!ri.axt:a!iar)r^!.»ia+.'i.waTMaw««K\'raB. iio«aapare — Aliaţii nu ne-au promis nici o concesiune — O anumită presă interesată pentru semnarea imediată a pacei, vorbeşte de anumite foloase cari ni s’ar fi acordat de către Aliaţi, şi cari se pare ca sunt simple mistificări a opiniei publice. Intr’adevâr, „epoca“ a cărei grabă pentru semnarea păcei est® nu deobște cunoscută, explică în ce constau acele pretinse foloase. Este sigur—spune Epoca—că Consiliul suprem va examina înspiritul cel mai împăciuitor cererile României. Aceasta reese clar din nota dela 12 Octombrie car® a fost înmânată generalului Vâitoianu. Este însă absolut inexact că Consiliul suprem ar fi luat vreun angajament precis asupra unor anumite puncte. In acelaş timp, ziarul Dimineaţă ţin® să accentueze că ştirea prin care se anunţă că consiliul suprem ar fi precisat ce anume concesiuni se pot fae® pentru ameliorarea tratatului cu Austria, est® greşită. Nu e vorba de nici o nota. in fine Românimea oficiosul d-lii Taîke Ionescu vorbind de lupta pentru semnarea sau nesenmarea tratatului de pace, constata că victoria a fost de partea geniului binelui. Cu site cuvinte, geniul răului era tendinţa de a scăpa ţara de robie, iar geniul binelui e robia ţării. Cu logica titehistă nu e de glumit. Blok-Notes Dacă.... Dacă n’am cunoaşte ideia de la care autorul a pornit când şi-a scris revista de aseară din „Opinia“ în care Sesizează probleme edilitare, am discuta chestiunea pusă şi am face reflecţiile noastre. Ştiind insă punctul de unde pleacă, nu intrăm în rândul discuţiunei. De cât o singură observaţiune : Vremea legendelor a trecut. Astăzi trebuie primari cu autoritatea tor proprie, nu de împrumut.... Mitologie averescană Accetuîndu-şi tot mai mult independenţa, „Fapta“ se întrece cu „îndreptarea“ în epitetare a preşedintelui „ligii poporului*. Numai în numărul din unua „Fapta“ în două notiţe consecutive îl numeşte pe d. Averescu „Zeu al mulţimei“ şi „Nou Messia!“. De-a continua tot aşa, „Fapta" va vedea în d. Averescu, un adevărat Marte, transformat într’un Vulcan, menit a deveni Jupiter— astfel că în 2-3 numere va epuiza toate zeificările mitologice pentru a crea un nou mit !..... Pentru „Liga Consumatorilor“ De curând secţia locală a „Ligii Consumatorilor“ şi-a reînoit comitetul, în scopul de a-şi accentua activitatea, supraveghiând aplicarea strictă a preţurilor maximale, pentru a evita specula. Acţiunea ligii este menită de a lua apararea publicului împotriva speculanţilor care spoliază populaţiunea fără mita, pentru a realiza averi fantastice. In acest sens activitatea ii este binevenită, căci ori-ce luptă împotriva speculanţilor nesăţioşi trebuie susţinută până la nimicirea lor. Dar—cu tot regretul— „Liga Consumatorilor“ din Iaşi nu a făcut ceea ce a făcut liga din Bucureşti. Secţia Iaşi s-a mărginit a controla numai preţurile alimentelor, şi numai la vânzător, iar nu la producător. Poate din cauza aceasta unii dintre micii negustori de fructe, zarzavaturi etc. au fost loviţi în comerţul Ier! Ceea ce cerem de la „Liga Consumatorilor“ e să-şi întindă activitatea, în ce priveşte alimentele, în altă direcţiune, la producător, şi atuncea va face operă de dreptate. In acelaş timp „Liga Consumatorilor“ să cerceteze preţurile din marile magazii de manufactură, încălţăminte, îmbrăcăminte, galanterie etc. şi va vedea că acolo specula e extraordinară şi că acolo urmează a se lua imediate măsuri. Mai cerem comitetului ligii consumatorilor să oprească pe membrii ligii de a cere să li se facă reduceri de preţuri fiindcă aparţin ligii, pentru că astfel se compromite şi se paralizează o acţiune care condusă, în mod cinstit, legal, raţional, fără„arme“ şi ameninţări, ar putea da rezultate bune şi folositoare pentru întreaga populaţiune. Parlamentar şi Semnarea Din primul moment în care a primit însărcinarea de a forma noul cabinet, dl Vana-Voevod a comunicat miniştrilor Antantei la Bucureşti că România va semna tratatul de pace. Cu calitatea de prim-ministru, dl Vaida-Voevod a anunţat semnarea pacei înnainte de expirarea termenului fixat de Aliaţi termen care expiră la 8 Decembrie a. c. Poate angaja această comunicare şi atitudinea parlamentului ? Desigur că nu. Şi tocmai pentru faptul acesta, noua formaţiune ministerială se alcătueşte în aşa fel încât din sinul noului guvern sâ nu se poată ridica nici un glas care să se împotrivească tratatului de pace, pentru a apăra interesele şi viitorul ţarei. România va semna pacea“-a comunicat dl. Vaida- Voevod reprezentaţilor ţărilor Aliate, şi de aceia dăm de numele d-lor Take Ionescu şi Averescu puşi în fruntea listei. Dar şi d-nul T. Ionescu şi d. Averescu, neacceptând cu mulţumire tratatul de pace, şi-au pus imediat problema ratificării. Şi aicea izbindu-se de o dificultate, au convenit în taină la o formulă prin caresă evite eventualitatea neratificarei tratatului de robie. Se va disolva parlamentul—şi piedica elăturată, cred d-nii T. Ionescu şi Averescu. Aceasta nu este o soluţie definitivă. Dizolvarea parlamentului nu înlătură definitiv ratificarea. Cel mult o poate prelungi Şi atuncea chestiunea ratificării se pune în faţa ţarei, care va fi chemată să-şi aleagă noui representanţi. In intervalul acesta opinia publică va fi edificată asupra condiţiunilor de robire a ţării. Se va putea alcătui un nou parlament care să ratifice o asemenea pace ? . Din diverse părţi ale ţărei, Primăria a primit telegrame prin care este înştiinţată că nu se permite ridicarea cerealelor cumpărate pentru Iaşi, ele fiind necesare alimentării populaţiei acelor localităţi. Administraţia comunală a comunicat, faptul ministerului de Infame, cerând grabnice intervetițiuni pentru a nu expune lașul la foamete. e Ecouri In editura societăţii „Cartea Românească" au apărut următoarele două volume: „Intre Reţele“ un volum datorit d-lui V. Save. „Din lumea celor mici“ schiţe şi nuvele de Laura Vampa. * La Teatrul Naţional din Bucureşti s’a reprezentat noua piesă a d-lui L Peretz „Milla lacsici“. Ca şi „Bimbaşa Sava“ noua lucrare a d-lui Peretz e o revistă istorică, care s’a maniat cu un fast deosebit. O nouă piesă se anunţă la acelaş teatru: „Intritm adăpost" datorită d-lui Morel. * Comitetul Teatrului Naţional din Iaşi a primit propunerea făcutăde d. T. T. Şarada de a se serbători centenarul celei dintâi piese jucate la Iaşi în limba română. Această strgătoare culturală va avea loc în ziua de 27 Decembrie a. c., când se va juca aceiaşi piesă ce s-a jucat acum o sută de ani: „Mirtil şi Hide“ pastorală de Asachi. „Mirtyl şi Hide“ va fi reprezentată ca decorul, costumele și muzica de acum o sută de ani. Box& imr& awtxmtamJsixvimsxMmmsimsaeax&sa PAES.“iX si LUNI 8 DECEMqgfC !919 iraim tu ms —- Noul Guvern — Ştirile sosite astăzi din Bucureşti dau ea sigură soluţionarea crizei politice prin formarea unui guvern Vaida-Voevod cu concursul d-lor Tache Ionescu şi general Averescu şi cu înlăturarea reprezentanţilor partidelor ţărănesc şi naţionalist democrat. Fără a se cunoaşte încă în chip autorizat atitudinea pe care noul guvern va înţelege să o adopte în faţa gravelor probleme ce se pun astăzi în viaţa României, prezenţa d-lor Tache Ionescu şi general Averescu dă noului guvern coloritul unei formaţiuni cu o politică de semnare fara rezerve a tratatului de pace. Rămâne de văzut dacă toţi reprezentanţii Ardealului, ai Bucovinei şi ai Basarabiei au căzut de acord asupra politicei d-lor Tache Ionescu şi Averescu şi dacă blocul parlamentar va înţelege să consfinţească o asemenea politică, în orice caz, noul guvern vine la cârma ţării” în ceasul în care sunt în joc cele mai vitale interese ale neamului şi e uşor de înţeles ce consecinţi s’ar deschide pentru România, dacă politica nenorocită a d-lor Tache Ionescu, şî General Averescu ar reuşi să inăbuşească supremele licăriri de conştiinţă şi demnitate naţională ce luminează viitorul acestui neam. v.~aiRaHRiMtuaMn9BnKnunen „Am cîsrs de talente!‘ Impresiunea—care variază după nuanţa de regret sau conststîtare— î.-i jurul morţei lui Vlăhuţă continuă încă a se manifesta prin diverse publicaţiutti, ceia ce valorifică rolul pe care î-a avut poetul şi golul pe care l-a lăsat în literatura noastră. Toate ziarele şi toate revistele şi-au făcut datoria faţă de poetul mort de curând, a- Eiiţiindu-i numele, opera, viaţa, înrâurirea asupra artei şi asupra generaţiunei,tdar din tot ce s’a scris despre el, — ca şi din cele scrise despre Caragiale, Coşbuc şi Delavrancea— nu s’a produs încă aprecierea justă şi reală a talentului lui Vlahuţa şi a însemnatelor sale contribuţiunî educative şi culturale asupra generaţiunelor cu care a convieţuit. Tot ce s’a scris sub impresiunea momentului dureros nu poate avea decât caracterul necrologic, cu toate reflecţiile pe cari unii dintre poeţi, literaţi şi cronicari le-au putut face într’o formă mai mult sau mai puţin sugestionată, — aşa că în lipsa momentană a unui judecător erudit care să analizeze opera şi activitatea poetului stins, ne amintim celebrul viers al lui Eminescu : „Iar deasupra tuturora va vorbi vr’un iiiititel“ ori cât de mari se vor fi considerând ursii i dintre aceia cari au crezut că cinstesc pe Vlăhuţă consacrându-i un necrolog mai deosebit !... Aceste reflecţii ni se sugerează două articolaşe pe care le-au publicat în ultimul număr al „SburătorulUl“ dini V. Eftimiu şi D. Nanu. Şi unul şi altul s’au silit să deie acestor.... necroloage un parfun de tinereţă, reminiscenţa unor clipe frusnos trăite în intimitatea poetului. D. Eftimiu bunăoară invocă „vremea suculentelor ospeţe la care venea Coşbuc, Dobrogeanu-Gherea, Iosif, Goga“, iar d. D. Nanu, sub farmecul unor „amintiri“ mai vechi, încearcă să spusem ceia ce nici un estet erudit n’a spus despre Vlăhuţă care „când încuraja un începător nu se înşela niciodată!“ Şi poetul D. Nanu a fost încurajat de Vlăhuţă. Deschideţi colecţia revistei „Viaţa“ şi veţi găsi în noi 2 din 5 Decembre 1893—acum un sfert de veac şi mai bine— primele „snunciuri de talente“ publicate de Vlăhuţă. intr’o „înştiinţare“ lămuritoare Vlăhuţă consacră ultima pagină a revistei „Viaţa“ nu reclamelor plătite care puteau aduce avantagii materiale unei reviste literare ce avea să lupte pe acele vremuri cu multe ounra Hwanan min fisnsM stan greutăţi, ci „anunciurilor de talente!“ — „Ne-am hotărât să consacră® pagina aceasta începătorilor cari dau oarecari speranţe"—scria Vlăhuţă atuncia. „Să nu se supere tinerii ale căror încercări se vor publica aici, să cugete că noi am o mare răspundere faţă cu cetitorii cari ne urmăresc şi ne susţin, şi nu voim să amăgim aşteptările lor. Aşadar... „anunciuri de talente !“ Şi imediat, în acelaş număr,găsim poeziile „Unei Visătoare“ semnata de A. M. Codreanul şi „Rugăciuni de Seară“ semnate de D. Nanu, iar între viitoarele „anunciuri de talente“ au urmat poezii semnate de St. O. Iosif, V. N. Cişman, P. Zosin, ş. a. „Viaţa“ a fost o şcoala literara care a educat pe mulţi dintre scriitorii mai tineri. St. O. Iosif este un produs al acestei şcoli, pentru a tot aminti pe I. Gorun, şi pe alţii, cari şi-au anunţat talentul prin coloanele revistei lui Vlăhuţă. Iar dacă la această activitate a lui Vlăhuţă mai alăturăm apostolatul său pentru cultura neamului şi pentru educaţiunea cetăţenească, ne întrebăm, recitând ceie ce s’au scris pănă acuma despre poetul dispărut : „Unde vei găsi cuvântul care exprimă adevărul? . ARALD Dimitrie Gnani Dia Bucureşti ni se comunică trista veste despre încetarea din viaţă a lui Dimitrie Giani unul dintre supraveţuitorii acelei mari generaţii de luptători cari au pus bazele României moderne. Fost ministru al justiţiei, Dimitrie Giani s-a bucurat pe prietenia marelui C. A. ■Rosetti, al cărui devotat colaborator a fost. Frustaş al partidislui naţional-liberal, defunct»! * fo st un bun şi ascultat sfătuitor. ©em®crat convins împreună cu C. A. Rosetti a f©st printre cei întâi care cu prilejul modificărei Constituţiei la 1885 a cerut introducerea colegiului unic. Giani a fost un aprig susţinător a libertăţii presei. El alături de Rosetti a determinat înscrierea în Constituţie a principiului că nu se admite arestarea preventivă în motive, de presă şi a aceluia că delictele de presă nu se pot judeca decât de curtea cu juri. Dimitrie Giani insure în vrâstă de 85 ani profund regretat de cei ce l’au cunoscut și apreciat. TON STATUI Când ai apărut în Ioje m’am cutremurat de atâta frumuseţe înaltă, mlădioasă, cu forme sculpturale, tăiată ca dintr’o marmură antică, erai numai lumină în diamantele şi transparentele tale danteie. Uimit de fineţea liniilor care conturau atât de imperceptibil toate formele ce fac frumuseţea unei femei, admiram, nu o tânără fată, venită să-şi directeze câteva clipe auzul fin şi capricios, ascultând o muzică divină, ci o femeie cu gust şi chip desăvârşit, o femeie romană ! Părul tău cu nuanţe ruginii, încadra de minune ovalul obrazului, iar cârlionţii care-ţi cădeau pe tâmple şi pe gât, erau de o obrăznicia fermecătoare ! Ce instinct ţi-a şoptit ,sa te laşi de seducătoare ? Mişcările inimei îţi ridicau liniştit şi cadenţat formele feciorelnicului tău sân abia acoperit de un văl diafan, iar bra