Mişcarea, decembrie 1919 (Anul 13, nr. 253-276)

1919-12-08 / nr. 258

ANUL xm fio. 258 Situaţia Politică , ■ •- mémmmsiEmmmmmmwéemBm I8MI11I iii LH Ilii Telegrama de astăzi a corespondentului nostru din Bucureşti ne a­­nunţă că d. Vaida-Voevod după lungi tratative, a isbutit să alcătuiască noul cabinet, în forma în care o publicăm la ultima oră. După­ cum se vede noua formaţiune nu este o emanaţiune a blocu­lui parlamentar şi nici macar a diverselor grupări politice.. Noul guvern nu este macar o expresiune a parlamentului actual. Lipsesc cu desărşire representanţii tuturor nuanţelor politice, din parlament. Dacă se va confirma faptul că d. Take Ionescu va fi numit prim­­delegat al ţării la Conferinţa Pacei, atuncea putem prevedea din primul moment care va fi atitudinea noului guvern în ce priveşte tratatul de pa­ce­ al Consiliului Suprem. Nu putem face alte aprecieri în ce priveşte politica naţională a nou­­­­lui guvern. Ceea­ ce rămâne problemă pentru Corpurile Legiuitoare, este­­ chestiunea dacă ele vor primi tratatul de pace ce ni se impune în cazul­­ în care primul delegat al României, va avea împuternicirea noului guvern­­ de a semna tratatul fără nici o modificare. Căci cel puțin până în mo­­­­mentul în care scriem aceste rânduri nu s’a produs absolut nici o mo­dificare în tratatul de pace, cum cu intenţie s’a anunţat de cătră unele ziare din Bucureşti pentru a produce­­o mistificare în opinia publică. Evident că împrejurările în care au decurs tratativele pentru for­marea guvernului şi rezultatul acestor trative sugerează o serie de logi­ce probleme în legătură cu situaţiunea noastră politică gerală. Interpretările nu pot avea loc însă până ce noul guvern niu va fi de­pus învăţământul în faţa Suveranului şi nu se va fi prezentat în faţa Par­lamentului pentru a-şi fixa linia de conduită în privinţa celei mai m­ari probleme naţionale, care angajează întreg viitorul ţărei şi al neamului. Penint afiitatea­ sofistească După­ cum ne-a comunicat ieri cores­pondentul nostru din Bucureşti un nu­măr de fruntaşi din ţinuturile desrobite au lansat un manifest pentru realizarea unităţii sufleteşti care trebuie să urme­ze unităţi naţionale. Manifestat semnat de fruntaşi profe­sori universitari, parlamentari, avocaţi, are următorul cuprins: „Aşteptări mari, împlinite azi, au dat sufletului lui românesc o încredere pe care nimic n’ar trebui să o întunece. Trăim însă, de câtva timp, intr’o nelinişte care nu ne închipuiam că va veni să turbure măreţia zilelor de mult visate. Porniri vrăjmaşe, înfrăţirii adevărate, înfrăţirii largi, clocotiri­­de patimi prin care vor­besc egoismul, ambiţiile, calculele cu re­miniscenţe de ce ne-a împiedicat de a­­tătea ori să ne bucurăm de mai înaltă înseninare în jurul nostru, le vedem în­cercând, pe ascuns ori făţiş, să ne di­li at­e de la înfâptuirile cari nu pot fi întârziate. Cine simte primejdia acestor tendinţe nu se poate să nu-şi zică: „Nici acum? Nici în clipa această mare şi hotărâtoa­re nu suntem toţi un suflet ?“ Trista ar fi soarta noastră, dacă nu s’ar găsi cât mai mulţi cari să -şi pună această între­bare şi nu ar stărui să măture prive­lişti care n­­ îndurerează şi pe care nu ar fi trebuit să le vedem, cum din ne­norocire s’a întâmplat în timpul din urmă.­ Pătrunşi de gândul ce se petrece azi trebue să aibă urn sfârşit repede, noi, Români din ţinuturile desrobite, stabiliţi sau nu în ţară, şi constituiţi azi în gru­pare, am hotărât să ajutăm pe toate căile de la limpezirea sufleteasca de care avem nevoie la afirmarea unitaţei noas­tre, pe care anumite tendinţe caută să o slăbească. Fără această unitate faptele noastre vor rămânea în urma gândurilor celor mai bune, vor fi numai jumătăţiri, nu­mai încercări chinuite, iar demnitatea ţării va cunoaşte grele atingeri, cum este azi aceea pe care caută să ni-o a­­ducă semnarea unui tratat care chiar dacă ar primi din partea oficialităţii forma aprobată, n’ar cuprinde în ei împărtăşirea sufletului românesc. Acelora care, conştient ori inconştient păstrează sentimente reprobabile, se fac complici la atitudini dăunătoare nouă tuturor şi caută mai ales să întreţie un spirit de separatism ce este o nelegiui­re in împrejurările actuale, venim sâ le spunem că rătăcirea lor trebue sâ înce­teze. Şi credem că cuvântul nostru va fi ascultat, acţiunea pe care am pornit-o şi va arăta roadele. Altfel, îndărătnicia lor se va întâlni cu blestemat tuturor." Cil*nCT.V5W.«iT.7XrOT?i^fcV«s^AT­^rEW'^~;iria-jr;-rc5CTKCT»5M/cw5»a««Bii!ri.axt:a!iar)r^!.»ia+.'i.waTMaw««K\'raB. i­io«­aapare — Aliaţii nu ne-au promis nici o concesiune — O anumită presă interesată pen­tru semnarea imediată a pacei, vor­beşte de anumite foloase cari ni s’ar fi acordat de către Aliaţi, şi cari se pare ca sunt simple mistifi­cări a opiniei publice. Intr’adevâr, „epoca“ a cărei grabă pentru semnarea păcei est® nu de­­obște cunoscută, explică în ce con­stau acele pretinse foloase. Este sigur—spune Epoca—că Con­­siliul suprem va examina în­­spiri­tul cel mai împăciuitor cererile Ro­mâniei. Aceasta reese clar din nota dela 12 Octombrie car® a fost în­mânată generalului Vâitoianu. Este însă absolut inexact că Consiliul suprem ar fi luat vre­un angajament precis asupra unor anumite puncte. In acelaş timp, ziarul Dimineaţă ţin® să accentueze că ştirea prin care se anunţă că consiliul suprem ar fi precisat ce anume concesiuni se pot fae® pentru ameliorarea tra­tatului cu Austria, est® greşită. Nu e vorba de nici o nota. in fine Românimea oficiosul d-lii Taîke Ionescu vorbind de lupta pen­tru semnarea sau nesenmarea tra­tatului de pace, constata că victoria a fost de partea geniului binelui. Cu site cuvinte, geniul răului era tendinţa de a scăpa ţara de robie, iar geniul binelui e robia ţării. Cu logica titehistă nu e de glu­mit. Blok-Notes Dacă.... Dacă n’am cunoaşte ideia de la care au­torul a pornit când şi-a scris revista de a­­seară din „Opinia“ în care Sesizează prob­leme edilitare, am discuta chestiunea pusă şi am face reflecţiile noastre. Ştiind insă punctul de­ unde pleacă, nu in­trăm în rândul discuţiunei. De cât o singură o­bservaţiune : Vremea legendelor a trecut. Astăzi trebuie primari cu autoritatea tor proprie, nu de îm­prumut.... Mitologie averescană Accetuîndu-şi tot mai mult independenţa, „Fapta“ se întrece cu „îndreptarea“ în epite­­tare a­ preşedintelui „ligii poporului*. Numai în numărul din unua „Fapta“ în două notiţe consecutive îl numeşte pe d. A­­verescu „Zeu al mulţimei“ şi „Nou Messia!“. De-a continua tot aşa, „Fapta" va vedea în d. Averescu, un adevărat Marte, transfor­mat într’un Vulcan, menit a deveni Jupiter— ast­fel că în 2-3 numere va epuiza toate zei­ficările mitologice pentru a crea un nou mit !..... Pentru „Liga Con­sumatorilor“ De curând secţia locală a „Ligii Con­sumatorilor“ şi-a reînoit comitetul, în scopul de a-şi accentua activitatea, su­­praveghiând aplicarea strictă a preţuri­lor maximale, pentru a evita specula. Acţiunea ligii este menită de a lua a­­pararea publicului împotriva speculanţi­lor care spoliază populaţiunea fără mita, pentru a realiza averi fantastice. In acest sens activitatea ii este bine­venită, căci ori-ce luptă împotriva spe­culanţilor nesăţioşi trebuie susţinută până la nimicirea lor. Dar—cu tot regretul— „Liga Consu­matorilor“ din Iaşi nu a făcut ceea­ ce a făcut liga din Bucureşti. Secţia Iaşi s-a mărginit a controla numai preţurile ali­mentelor, şi numai la vânzător, iar nu la producător. Poate din cauza aceasta unii dintre micii negustori de fructe, zarzava­turi etc. au­ fost loviţi în comerţul Ier! Ceea­ ce cerem de la „Liga Consuma­torilor“ e să-şi întindă activitatea, în ce priveşte alimentele, în altă direcţiune, la producător, şi atuncea va face operă de dreptate. In acelaş timp „Liga Consumatorilor“ să cerceteze preţurile din marile maga­zii de manufactură, încălţăminte, îmbră­căminte, galanterie etc. şi va vedea că acolo specula e extra­ordinară şi că a­­colo urmează a se lua imediate măsuri. Mai cerem comitetului ligii consuma­torilor să oprească pe membrii ligii de a cere să li se facă reduceri de preţuri fiindcă aparţin ligii, pentru­ că astfel se compromite şi se paralizează o acţiune care condusă, în mod cinstit, legal, ra­ţional, fără­„arme“ şi ameninţări, ar pu­tea da rezultate bune şi folositoare pen­tru întreaga populaţiune. Parlamentar şi Semnarea Din primul moment în care a primit însărcinarea de a forma noul cabinet, dl Van­a-Voevod a comunicat miniştri­lor Antantei la Bucureşti că România va semna tratatul de pace. Cu calitatea de prim-ministru, dl Vai­da-Voevod a anunţat semnarea pacei în­­nainte de expirarea termenului fixat de Aliaţi termen care expiră la 8 Decem­brie a. c. Poate angaja această comunicare şi atitudinea parlamentului ? De­sigur că nu. Şi tocmai pentru faptul acesta, noua formaţiune ministe­rială se alcătueşte în aşa fel încât din sinul noului guvern sâ nu­ se poată ri­dica nici un glas care să se împotriveas­­că tratatului de pace, pentru a apăra interesele şi viitorul ţarei. România va semna pacea“-a comuni­cat dl. Vaida- Voevod reprezentaţilor ţă­rilor Aliate, şi de aceia dăm de numele d-lor Take Ionescu şi Averescu puşi în fruntea listei. Dar şi d-nul T. Ionescu şi d. Ave­rescu, neacceptând cu mulţumire trata­tul de pace, şi-au pus imediat problema ratificării. Şi aicea izbindu-se de o di­ficultate, au convenit în taină la o for­mulă prin care­­să evite eventualitatea neratificarei tratatului de robie. Se va disolva parlamentul—şi piedica e­lăturată, cred d-nii T. Ionescu şi A­­verescu. Aceasta nu este o soluţie definitivă. Dizolvarea parlamentului nu înlătură definitiv ratificarea. Cel mult o poate prelungi Şi atuncea chestiunea ratificării se pune în faţa ţarei, care va fi chemată să-şi aleagă noui representanţi. In in­tervalul acesta opinia publică va fi edi­ficată asupra condiţiunilor de robire a ţării. Se va putea alcătui un nou parlament care să ratifice o asemenea pace ? . Din diverse părţi ale ţărei, Pri­măria a primit telegrame prin care este înştiinţată că nu se permite ridicarea ce­realelor cumpărate pentru Iaşi, ele fiind necesare alim­entării populaţiei acelor lo­calităţi. Administraţia comunală a comunicat, faptul ministerului de Infame, cerând grabnice interv­etițiuni pentru a nu ex­pune lașul la foamete. e Ecouri In editura societăţii „Cartea Românească" au apărut următoarele două volume: „Intre Reţele“ un volum datorit d-lui V. Save­. „Din lumea celor mici“ schiţe şi nuvele de Laura Vampa. *­­ La Teatrul Naţional din Bucureşti s’a re­prezentat noua piesă a d-lui L Peretz „Milla lacsici“. Ca şi „Bimbaşa Sava“ noua lucrare a d-lui Peretz e o revistă istorică, care s’a maniat cu un fast deosebit. O nouă piesă se anunţă la acelaş teatru: „Int­ritm adăpost" datorită d-lui Morel. * Comitetul Teatrului Naţional din Iaşi a primit propunerea făcută­­de d. T. T. Şarada de a se serbători centenarul celei dintâi piese jucate la Iaşi în limba română. Această str­gătoare culturală va avea loc în ziua de 27 Decembrie a. c., când se va juca aceiaşi piesă ce s-a jucat acum o sută de ani: „Mirtil şi Hide“ pastorală de Asachi. „Mirtyl şi Hide“ va fi reprezentată ca de­corul, costumele și­ muzica de acum o sută de ani. Box& imr& awtxmtamJsixvimsxMmmsimsaeax&sa PAES.“iX si LUNI 8 DECEMqgfC !919 iraim tu ms —- Noul Guvern — Ştirile sosite astăzi din Bucureşti dau ea sigură soluţionarea crizei politice prin formarea unui guvern Vaida-Voevod cu con­­cursul d-lor Tache Ionescu şi general Averescu şi cu înlătura­rea reprezentanţilor partidelor ţărănesc şi naţionalist democrat. Fără a se cunoaşte încă în chip autorizat atitudinea pe care noul guvern va înţelege să o adopte în faţa gravelor proble­me ce se pun astăzi în viaţa României, prezenţa d-lor Tache Ionescu şi general Averescu dă noului guvern coloritul unei formaţiuni cu o politică de semnare fara rezerve a tratatului de pace.­­ Rămâne de văzut dacă toţi reprezentanţii­ Ardealului, ai Bu­covinei şi ai Basarabiei au căzut de acord asupra politicei d-lor Tache Ionescu şi Averescu şi dacă blocul parlamentar va înţe­lege să consfinţească o asemenea politică, în orice caz, noul guvern vine la cârma ţării” în ceasul în care sunt în joc cele mai vitale interese ale neamului şi e uşor de înţeles ce consecinţi s’ar deschide­ pentru România, dacă politi­ca nenorocită a d-lor Tache Ionescu, şî General Averescu ar reuşi să inăbuşească supremele licăriri de­ conştiinţă şi demni­tate naţională ce luminează viitorul acestui neam. v­.~ai­RaHRiMtuaMn9BnKnunen „Am cîsrs de talente!‘ Impresiunea—care variază după nuanţa de regret sau conststîtare— î.-i jurul mor­­ţei lui Vlăhuţă continuă încă a se mani­festa prin diverse publicaţiutti, ceia­ ce va­lorifică rolul pe care î-a avut poetul şi golul pe care l-a lăsat în literatura noa­stră. Toate ziarele şi toate revistele şi-au făcut datoria faţă de poetul mort de curând, a- Eiiţiindu-i numele, opera, viaţa, înrâurirea asupra artei şi asupra generaţiunei,­tdar din tot ce s’a scris despre el, — ca şi din cele­ scrise despre Caragiale, Coşbuc şi Delavrancea— nu s’a produs încă apreci­erea justă şi reală a talentului lui Vlahuţa şi a însemnatelor sale contribuţiunî edu­cative şi culturale asupra generaţiunelor cu care a convieţuit. Tot ce s’a scris sub impresiunea momen­tului dureros nu poate avea decât carac­terul necrologic, cu toate reflecţiile pe cari unii dintre poeţi, literaţi şi cronicari le-au putut face într’o formă mai mult sau mai puţin sugestionată, — aşa că în lipsa momentană a unui judecător erudit care să analizeze opera şi activitatea poetului stins, ne amintim celebrul viers al lui E­­minescu : „Iar deasupra tuturora va vorbi vr’un iiiititel“ ori cât de mari se vor fi considerând ursii i dintre aceia cari au crezut că cinstesc pe Vlăhuţă consacrându-i un necrolog mai deosebit !... Aceste reflecţii ni se sugerează două ar­ticolaşe pe care le-au publicat în ul­timul num­ăr al „SburătorulUl“ dini V. Eftimiu şi D. Nanu. Şi unul şi altul s’au silit să deie acestor.... necroloage un parfun de tinereţă, reminiscenţa unor clipe frusnos trăite în intimitatea poetului. D. Eftimiu bunăoară invocă „vremea su­culentelor ospeţe la care venea Coşbuc, Dobrogeanu-Gherea, Iosif, Goga“, iar d. D. Nanu, sub farmecul unor „amintiri“ mai vechi, încearcă să spuse­m ceia­ ce nici un estet erudit n’a spus despre Vlăhuţă care „când încuraja un începător nu­ se înşela nici­odată!“ Şi poetul D. Nanu a fost încurajat de Vlăhuţă. Deschideţi colecţia revistei „Vi­aţa“ şi veţi găsi în noi 2 din 5 Decembre 1893—acum un sfert de veac şi mai bine­­— primele „snunciuri de talente“ publicate de Vlăhuţă. in­tr’o „înştiinţare“ lămuritoare Vlăhuţă consacră ultima pagină a revistei „Viaţa“ nu reclamelor plătite care puteau aduce avantagii materiale unei reviste literare ce avea să lupte pe acele vremuri cu multe ounra Hwanan min fisnsM stan greutăţi, ci „anunciurilor de talente!“ — „Ne-am hotărât să consacră® pagina aceasta începătorilor cari dau oare­cari speranţe"—scria Vlăhuţă atuncia. „Să nu se supere tinerii ale căror încer­­­cări se vor publica aici, să cugete că noi a­m o mare răspundere faţă cu cetitorii cari ne urmăresc şi ne susţin, şi nu voim să amăgim aşteptările lor. Aşa­dar... „anunciuri de talente !“ Şi i­­mediat, în acelaş număr,­­găsim poeziile „Unei Visătoare“ semnata de A. M. Co­­dreanul şi „Rugăciuni de Seară“ semnate de D. Nanu, iar între viitoarele „anunciu­ri de talente“ au urmat poezii semnate de St. O. Iosif, V. N. Cişman, P. Zosin, ş. a. „Viaţa“ a fost o şcoala literara care a educat pe mulţi dintre scriitorii mai tineri. St. O. Iosif este un produs al acestei şcoli, pentru a tot aminti pe I. Gorun, şi pe alţii, cari şi-au anunţat talentul prin coloanele revistei lui Vlăhuţă. Iar dacă la această activitate a lui Vlă­­huţă mai alăturăm apostolatul său pentru cultura neamului şi pentru educaţiunea ce­tăţenească, ne întrebăm, recitând ceie ce s’au scris pănă acuma despre poetul dis­părut : „Unde vei găsi cuvântul care­ exprimă adevărul? . ARALD Dimitrie Gnani Dia Bucureşti ni se comunică trista veste despre încetarea din viaţă a lui Dimitrie Giani unul dintre supraveţuitorii acelei mari generaţii de luptători cari au pus bazele României moderne. Fost ministru al justiţiei, Dimitrie Giani s-a bucurat pe prietenia marelui C. A. ■Rosetti, al cărui devotat colaborator a fost. Frustaş al partidislui naţional-liberal, defunct»! * fo st un bun şi ascultat sfă­tuitor. ©em®crat convins împreună cu­ C. A. Rosetti a f©st printre cei întâi care cu prilejul modificărei Constituţiei la 1885 a cerut introducerea colegiului unic. Giani a fost un aprig susţinător a li­bertăţii presei. El alături de Rosetti a determinat înscrierea în Constituţie a principiului că nu se admite arestarea preventivă în motive, de presă şi a ace­luia că delictele de presă nu se pot ju­deca de­cât de curtea cu juri. Dimitrie Giani insure în vrâstă de 85 ani profund regretat de cei ce l’au cu­noscut și apreciat. TON­ STATUI Când ai apărut în Ioje m’am cutremu­rat de atâta frumuseţe­­ înaltă, mlădioasă, cu forme sculpturale, tăiată ca dintr’o marmură antică, erai numai lumină în diamantele şi transparentele tale danteie. Uimit de fineţea liniilor care conturau a­­tât de imperceptibil toate formele ce fac frumuseţea unei femei, admiram, nu o tânără fată, venită să-şi directeze câte­va clipe auzul fin şi capricios, ascultând o muzică divină, ci o femeie cu gust şi chip desăvârşit, o femeie romană ! Părul tău cu nuanţe ruginii, încadra de minune ovalul obrazului, iar cârlionţii care-ţi cădeau pe tâmple şi pe gât, erau de o obrăznicia fermecătoare ! Ce instinct ţi-a şoptit ,sa te laşi de seducătoare ? Mişcările inimei îţi ridicau liniştit şi cadenţat formele feciorelnicului tău sân abia acoperit de un văl diafan, iar bra­

Next