Mişcarea, octombrie 1920 (Anul -14, nr. 222)
222. szám
ANUL XIV No. 222 50 Bani Abonamente: Ub Sa*« lata. . . trei ! "”W ; «rCg^-fire&7TSE^ I sa- -ta 1 . . ■■ 1 ..............m dte toi ..............40 de Ici • • • • m tans..........................20 de ici Redacta şi Administraţia taţi, Piaţa 'hîirci N . 6. Orele de biun •«: 8—\2 a. m. și 3-1 p. m. âfîundufj sc Reclame Se fwimesc îi condiţiuni ifVHistafone direct la Administraţia ziarului, Iaşi Pi ţa Unire! 6. Daasemenea prin toate agenţiile de publicitate DUMINICA 10 OCTOMBRIE 1920 * Apare zilnic m*..... Sub Direcţiunea unui comitet DN Bani de Redacţie _ SSClW. I^ISSIsMISSInBIUISBE'' 3^^^5^^^H^^513$^5^^H.^1F5cE^655 E'v150«Es«Sr5 VICTOREPTIMISME — Strofe Epigramatice — Da la banehetnl Ini Victo? Erau atunci o fată: Goga, Ciofle, Gogopol, Mohr, actorii, Epitola lui Maordonschi... Lesiaa atlta : scriitorii! A. OH. DOINARU Pentru comuniştii revoluţionari din ţara noastră Franţa este reacţionară. Este reacpionara—pentrucă’partidul socialist francez n’a aderat la internaţionala 3-a. Ele reacţionară— pentru că întreaga mişcare socialistă din Franţa ţine socoteală de interesele statului şi nu este îndrumată de pe calea revoluţiei şi a bolşevismului. Este reacţionară—pentru că sindicalismul francez a părăsit antimilitarismul şi înţelege a refuza orice legături cu muncitorii străini a căror acţiune prejudiciază şi amneninţă existenţa Franţei. Este reacţionară—pentru că şi muncitorimea franceză alăturea de celaite categorii sociale înţelege să facă toate sforţările pentru a-şi acoperi pierderile imense ce i le-a adus ţărei războiul abia încheiat. El e reacţionară—pentru că socialismul francez, ajuns la un grad de dezvoltare pe care socialiştii români nici măcar nu-l pot pricepe—nu se gândeşte la preluarea conducerei eonomice şi nici la dictatura proletară, ci secrede dator să colaboreze la guvern cu democraţia burgheză. Pentru aceste motive şi pentru multe altele pe care presa revoluţionară le ridică—Franţa este o ţară frattottară şi odioasă în care burghezii capitalişti domină nesupăraţi de nimeni... * * şi aşa se .şa se informează publicul scrie istoria în România... E o specialitate a celor de la „Socialismul“dar este o preocupare cotidiană la ziare ca „Liptatoriu“—acest splendid mozaic al democraţiei cu clopoţei— de a populariza prejudecăţi, de a falsifica realităţile sociale şi de a perverti sufletul unui public obligat să primească toate produsele unei propagande nesincere, provocatoare şi interesate... Să vedem despre ce e vorba şi să încercăm unele precizări cu privire la nacţionarismul francez... Franţa a dat omenire democraţia cu toate ideile care stau astăzi la baza oricăror organizaţii sociale. Ea a făcut cea mai elocventă experienţă pe socoteala sa, verificând valoarea fiecărei idei şi clasificând, toate sistemele de diriguire ale democraţiei moderne. A fost timp de un veac şi mai bine ţara în care frământările sociale şi politica au arătat cât de deosebită este ideologia de ceiace se poate realiza statornic şi serios într’o societate omenească. De la 1870 Franţa şi a consolidat republica, ajungând după jumătate de veac la cea mai splendidă organizaţie de stat de pe continent. Socialiştii de acum 30 de ani au ajuns la cârma statului, după ce experienţa ne-a arătat că alăturea de revendicările îndreptăţite ale muncitorimei, trebuie să fie socoteală de toate clasele sociale şi să rezolve diferitele probleme economice, politice sau sociale după interesele generale ale ţărei. In ceazul acestor preocupări au ajuns prin votul universal şi prin educaţia politică a maselor, să dea Franţei un regim de armonie socială, de adevărată democraţie şi naţionalism. Prezenţa lui Millerand astăzi în fruntea republicei arată destul de luminos că cele mai mari succese ale democraţiei nu se obţin pe calea acţiunei de distrugere şi de dezagregare socială preconizată de socialismul revoluţionar. In Franţa s’a făcut înainte de 1914, experienţa antimilitarismului, a sindicalismului revoluţionar şi a tuturor curentelor extremiste... A venit războiul şi atunci s’a văzut absurditatea acţiunei revoluţionare, s’a văzut că muncitorimea germană în loc de a face greva generala cum se spunea, înnainta vertiginos, sub ordinele militarismului prusac asupra Parisului şi s’a înţeles bine care era datoria proletariatului francez. A urmat convertirea lui Hervé, eroismul întregului popor francez şi lupta extraordinară pa care timp de patru ani a susţinut-o la hotarele atacate de duşman. Astăzi în Franţa e linişte, iar conducătorii mişcări socialiste nu sunt dispuşi să adere la internaţionala s a. In Franţa se munceşte şi poporul întreg e conştient de suprema datorie pe cae o are faţă de sacrificiile marelui război—şi de aceia bolşevismul nu poate fi înţeles. Acolo trăişte democraţia cea adevărată—iar socialismul merge pe drumul evoluţii şi al reformismului. De aceta Franţa este naţională—şi de aceia revoluţionarii de la noi ca şi toţi imberbii umanitarişti se agită cu atâta zgomot împotriva ţărei unde străluceşte civilizaţia şi democraţia... UN ARTICOL AL LUI GRIGOROVICI D. Grigorovici a luat atudine hotărâtă împotriva bolşevismului. D-sa nu a rămas numai într’o rezervă pasivă faţă de agitaţiile revoluţionare ale socialiştilor de la Bucureşti — ci înţelege să arăte, în chip permanent, absurditatea unei asemenea direcţiuni, combată ad’o cu toată energia. Ia uitimul număr al ziarului său „Vremea nouă* d. Grigorovici publică un important articol — întitulat „Rolul bolșevic — cine ne declară război® — în care, ocupându-se de hotărâna Congresului de la Moscova în cela ce priveşte Condiţiunie de primire in internaţionala 3-a — d-sa utilizează declaraţiile di palatului, socialist Independent german — Dittman pentru a arata că de fapt comunismul din Rasia se reduce la o parodie, iar efectes acestui regim sunt di- Z optioase pentru stat şi pentru popor. Reţinem câteva date statistice. Numărul membrilor partidului Comunist se ridică la 804000 din care numai 70000 sunt lucrători. Restul sunt repartizaţi după cum urmează : 36000 de agitatori politici, 12000 de funcţionari ai alianţelor profesionale şi cooperative ; 162000 slujbaşi în armată 318000 funcţionari ai statului şi comunelor şi 6000 funcţionari comerciale. La Moscova nu sunt decât aproximativ 100000 lucrători cari nu toţi sunt în partid — în schimb sunt 230000 funcţionari. Se vede, prin urmare, că regimul comunist s’a transformat într’un regim buirocratic —o adevărată oligarhie care trăite fără să muncească, iar minunele despre cere vorbesc nebunii de la noi sunt pure născociri. Deputatul socialist Independent german care simpatiza totuşi cu bolşevismul— spune că înşişi muncitorii sânt împotriva regimului comunist, că aceştia protestează zilnic împotriva situaţia, desperate în care se găsesc, iar lucratorii germani aflători în Rasa cer să li se facă posibii reîntoarcerea in Germania pentru ca, altfo, sunt ixpuşi să moară de foame şi de mizerie. D. Gogorovîci îşi continuă articolul său — evidenţiând că lupta declarată de bovism împotriva social-democraţiei europene, nu poate avea nici un tunau, întrucât comunismul rusesc este, după caracterizarea lui Kautsky comunism tătârâse şi altfel socialiştii din ţările civilizate cu respins cu indignare aderarea la bolşevism — iar acei cari mai aveau oarecare simpatii pentru Moscova, în faţa realităţei au început să-şi corecteze atitudinea. Ce spun comuniştii de la noi ? Când vom fi scutţi de agitaţiile lui Cristescu şi de frănâmârite puse la cale de inconştienţii de la Bucureşti, începe purificarea d-re Grigorovici , fă ca socialismul român să intre pe calea ordinii şi a prestigiului... llrdB gHj| WM.|gj mm raraKSGSţfiîj* »**e*jr «ţ Parii! Literal şi prefă! păiândlui ixpropiat Poate comisiunea centrală fixa preţuri mai mari decât cele prevăzute în legea expropiere!? An publicat şi noi Infomaţinea prin care arătau că la Vaslui comisiunea centrală de expropiere a majorat preţul pământului expropiat peste acel fixat prin decretul-lege. O asemenea majorare s’a făcut alaltaeri şi la Iaşi, prin faptul că comisiunea respectivă a majorat şi ea preţul pământului expropiat pe moşia Frăsuteni, proprietatea d-lui Tăcu, preşedintele Sindicatului Agricol din Iaşi. Până în prezent se constată că în trei judeţe, — la Buzău, Vaslui şi la Iaşi—comisiunle centrale au depăşit Uimitele prevăzute prin Lgea expropierei, fixând preţul care întrec preţul maximal stabilit prin lege. Din această privinţă ziarul „Viitorul“ înregistrând cazul de la Vaslui, public astăzi următorul comunicat: Un ziar conserviitor a publicat cu bucurie ştirea că comisiunile de expropiere nu ţin seamă da decretul lege prin care se fixează preţul pământului expropiat, e a citat chiar cazul comisiune! centrale de expropiere din Vaslui, de sub prezidenţia d-lui C. Gorges, consilier la Curtea de Apel din Iaşi, care a hotărât acordarea unui preţ superior celui fixat de decretul lege, majorând preţul pe hectar al fiecărei regiuni cu 33 la sută. Am fost şi suntem de părere ca expropierea proprietarilor şi împroprietărirea ţăranilor să se facă în cel mai larg spirit de dreptate şi pentru unii şi pentru alţiiEşirea din margile şi spiritul legilor existente nu o putem admite. Dacă comisiunea de expropiere de la Vaslui s’a abătut intr’adevăr de la prevederile decretului lege prin care se fixează preţurile pompatului expropiate—după cum spune ziarul conservator—s’a comis un act de adevărată anarhie. Şi faptul are! cu atât mai trist cu cât comisiunea are în capul ei un magistat care cel dintâi ar trebui să ştie că orice sentinţă pe care o pronunţă trebue să aibă la bază nu bunul plic ci legile organice existente ale ţărei.“ Ex-impirari! Carol la Elveţia Ex-impăratul Austro-Ungarie, Carol I se găseşte în Elveţia, unde pare a respecta angajamentul de a rămânea străin de orice propagandă politică. Cu toate acestea, credincioşii săi lucrează pentru o restaurare monarhică, iar fostul împărat se resemnează în exil, aşteptând cu o răbdare plină de speranţă zile mai bune, şi consideră această dureroasă perioadă de o epocă care nu va dura multă vreme. Un redactor al ziarului „Le Matin“ a pătruns printr’o ’’favoare specială în reşedinţa imperială. Iată ,cum povesteşte acest redactor că-şi petrece zilele fostul Împărat. Se scoală destul de dimineaţă şi împreună cu ex împărăteasa Zita, cu mama sa şi cu copiii, asistă mai întâi la rugăciunea din capelă. Apoi se plimbă. La orele zece primeşte curierul său, desface ziarele la care este abonat şi dejunează pe urmă în familie. Primeşte puţine vizite, scrie, şi când timpul e favorabil joacă tenis sau se plimbă cu barca. Educaţii celor şase copii îl ocupă mult. Adesea face cu ei plimbări îndelungate şi le vorbeşte ungureşte. O guvernantă franceză învaţă pe prinţul moştenitor Othon, în vrăstă de 7 ani limba franceză. Uneori Carol I se duce la Geneva sau la Berna unde vizitează pe fratele său, archiducele Maximilian. Anturajul său e foarte redus. El se compune din colonelul conte Lodoccovski, căpitanul de fregată Shanta de Seedank, din contesa Palffy și din Doctorul Seydl, ultimii credincioşi din suita imperială. Maria Josepha de Austria, mama împăratului, locueşte într’o casă din apropierea vilei cu dama sa de curte, Margrata Pallavicini. Zilele de bucurie sunt rare aici. Totuşi, cu ocazia aniversarei naşterei sale, exilatul din Prangius primi din Austria un mare număr de scrisori de la credincioşii săi. După Te-Deum-ul celebrat la Capelă avu loc un dejun al întregei familii, iar după amiază se organiza o serbare de personalul castelului. S’au cântat cântece austriace, ungare şi slave, asemenea s’au tras focuri de artificii... Ex-împăratul observă mersul evenimentelor şî crede că mai poate fi util ţarei sale. Soarta Poloniei îl interesează mult şi regretă că Galiţia care făcuse parte odinioară din Austtria, esta întrenată într’un nou războiu. Carol I aşteaptă... aceasta e impresia ce persistă. El pare a fi în Elveţia un simplu călător, gata să reintre în ţara sa pentru aşi relua tronul. Mulţi partizani îi prepară reîntoarcerea, aceasta e în afară de orice îndoială. Antanta va lăsa ca pe un Habsburg sa revie pe tron ? Dar ex-impăratul Carol, din exil, ascultă, observă, așteaptă și speră... miCGun In noul număr al revistei ieşene „Umanitatea" d■ P. Andrei publică un articol despre „Sciologia lui IV. Wundt“, iar d. E. Belgs recenzează Interesată ucrare MLes frommes en guerre•a lui A. Latzko. La sfârşitul lunei va apare Curierul artistic şi literar ,Viaţa Românească“ ziar săptămânal, dirijat de d-nl Al. Sadoveanu şi M. Carp. Acest ziar în patru pagini va fi consacrat exclusiv bileti,sticel şi cronicei artistice şi literare, şi va fi frumos ilustrat. Intr’o rubrică denumită „Pagini Uitate“ se vor publica interesante reminiscenţe din trecutul activităţii noastre literare şi artistice. Cu prilejul incendiului ce a avut loc zilele trecute la economatul gării din Iaşi, flăcările au distrus un volum nou datorit d-lui Al. Sadoveanu. Volumul întitulat „Orhei şi Soroca" — o serie de impresii din Basarabia—a fost imprimat la Iaşi și era expediat pentru Basarabia, de unde avea să fie pus în circulație. Agitaţia ceferiştilor din (Bucureşti, telefonată) Direcţiunea generală a c. f. r. a fost înştiinţată că personalul mişcărei din Piteşti e în plină agitaţie din cauza economatui de acolo. Ei cer înbunătâţiri alimentare şi un spor de 20 la sută pentru scumpete. Congresul preoţesc — Unrim Şedinţa — In ultima şedinţă, s’au complectat une-te deziderate, cu privire la organizaţia nouă a bisericei. • Cu acest priej arhimanditul Iulius Scriban a rostit o interesantă cuvântare despre istoria bisericei noastre. A început prin a arata felul în care a fost încătuşată biserica din cauza că conducerea era asumată, de un singur oro ceia ce nu se poate oricât de mari ar fi calităţile sale. Influenţele politice iar au contribuit să prelungea ca o stare de lucruri, ce nu mai poate dăinui. Azi lucrurile se vor schimba, căci biserica va fi condusă de adunarea preoţilor, deci o chezăşie de propăşire. * A urmat cuvântarea părintelui Partenie din Basarabia. Dpă ce arată, felul cum poporul şi biserica au stăruit să reziste la neajunsurile, face un călduros apel pentru ca preoţii din vechiul regat, sa vie tot mai des în Basarabia pentru cultură şi propagandă. Adunarea aclama pe preţul basarabean şi hutârâşte ca viitorul congres să aiba loc la Chişinâu. Tot în aceastâ şedinţă s’au ascultat cu plăcere cuvântarea Părintelui Tincoca care a aratat nevoia, de a creia la universităţi şi seminarii catedre de propagandă religioasă. Adunarea a aplaupat acest deziderat. * Părintele preşedinte Nazarie, declară congresul închis. Înainte însă de a se despărţi, crede de datoria sa a exprima toată recunoştinţa pentru I. P. S. S. Mitropolitul Primat care a ţinut să vie în mijlocul preoţimoi şi sa ridice directiva nouei organizări bisericeşti. Exprimă de asemenea mulţumiri, Părintelui econom Savin, rectorul Seminarului pentru marele concurs dat în găzduirea şi ospătarea congresiştilor. Aseminea mulţumeşte părintelui Niculea, Protoereul oraşului, care şi-a dat atâta osteneală pentru a asigura succesul congresului. Prin câteva cuvinte mulţumitoare, Părintele Nazarie, arată că acest congres a avut loc la Iaşi, oraşul tuturor pornirilor mari. lesul Artistic O şcoală de Operă şi Balet In mişcarea artistică de la Iaşi se anunţă un eveniment nou, mare şi interesant. Este vorba de înfiinţarea unei şcoale de Operă şi Balet—prima în Iaşi, şi în ţară—care se va deschide sub conduced-lui Al. Ciolan, directorul Conservatorului din Iaşi. Şcoala va avea profeoni de specialitate, iar în Ce priveşte Baletul, această secţiune va fi condusă de catre d-na Wana Dragomanu, o artistă in arta corei grafică. Personaiul şcoalei va fi alcătuit din profe ori maiştri de specialitate. Şcoala va funţiona în condiţiuni excelente după sistemul şcoalelor de străinătate. Baletul pe care-l va dirija d- na Dragomano, nu este o simplă şcoală de dansuri de salon. Este vorba de dansul interpretativ, care însemna o artă, cu totul alta decât dansul obicinuit, şi care în termeni tehnici e denumit coreografic. Acest gen de balet, care cere dansului: expresie, mişări artistice, plasticitate, simţ, ritm şi cugetare îl introduce acuma la Bucureşti artista pausiana L. Caraviilot, care anunţă de asemenea un curs special ca şi d-na Dragrano. Şcoala de operă şi balet va fi similară cu şcolile mari din străinătate şi va cultiva cântul şi dansul clasic. înscrierile se fac în localul „Societăţii de Gimnastică“ din str. Şcoalei de Arte, La fiecare zi de la 10 -12 a. m. şi 1 6 p. m., iar cursul va începe de la 10ctombrie, înscrierile se primesc de la 7 la 20 ani. CITIŢI IN PAGINA a îî-a ULTIMILE STIRI TELEFONICE I