Mişcarea, septembrie 1922 (Anul 16, nr. 191-214)

1922-09-15 / nr. 201

V f y anul xvi no. 201 La ordinea zilei sunt trei fapte de natura să ridice perspective tulburi pentru liniştea Internaţională. Cd mantristepUi, Izgonirea grecilor din Asia Mică a readus în ▼lleag chestiunea orientului care rămăsese In amorţire odată cu încheierea tratatului de la Ssvres. * Deasemeni rezistenţa şi îndârjirea Care se arată deoparte şi de alta, între Belgia şi Germania Cu privire la executarea clauzelor de reparaţii apare plină de ameninţări. Iasfârşit dudul verbal dintre Franţa şi Anglia continuă cu vigoare şi ultimul discurs a! du! Poincar, rostit Cu ocazia comemorărd bătăliei de la Marna răsupă de accente răsboinice. Echilibrul hotărât prin diversele tratate de pace, care s’au încheiat odată cu terminarea risboiuluî mondial nu s’a putut statornici decât in chip cu totul aparent și pe o scurtă vreme. Chiar instrumentul Cel mai sigur pentru a-l menţine, solidaritatea aliaţilor, se află grav compromisă. Prin firea lucrurilor, interesele nu pot sta mereu intr’o perfectă identitate, cu deosebire interesele economice, astfel că între ţările marii înţelegeţi desacordul nu a întârziat a te produce. Desigur, Germania a profitat cea dintâi de această stare şi a căutat să obţină condiţii de favoare şi de păsuială în executarea obligaţiunilor sale financiare. Buna-voinţa angloamericană a stârnit furiile şi nemulţumirile franco-belgiene. Desigur nu există asemănare intre ţările angiossxone, creditoarele acte ale lumii şi aliatele lor de pe continent circ duc din greu toate poverile războiului. Dar nu mai puţin diferenţa aceasta de situaţii a provocat o sciziune politică şî două atitudini faţă de Germania, care profită de acest fapt latin o întinsă măgură. Faţă ca pretenţîunile belgiene manifestate acum la urmă, de a se acorda garanţii serioase în schimbul amânării scandeţii de plată, guvernul german dă a înţelege Că va rezista, deşi riscă ocupaţiunea imediată a regiunii celei mai industriale a ţării. Ori crede că se va opune cu sprijinul altor puteri? In ori ce caz, atitudinea adoptată faţă de Germania a fost pe punctul de a sfărâma legăturile dintre Anglia şi Franţa. Deşi pericolul a trecut atunci, nu mai puţin se ridică şi de o parte şi de alta recriminări şi aAbilziilor prea puţin binevoitoare. Deosebirea de atitudini între aceite două mici puteri, va contribui mult la agravarea crizei orientale. Şi ştie Că grecii au fost sugestionaţi şi în orice caz toleraţi In tentativa de ocupare a Consmmipopoluluî de către Anglia—Şi iarăşi opunerea lor la Ceaialgea, Va făcut după stăruinţa Franţei şî ia principial de către trupele sale. De astă dată, Anglia iniei vine cu hotărâre împotriva kemaliştlîor, atât cu fots S3, cât şî priotî’o acţiune diplomatică menită a paraliza ori ce efect al bTrfTnţfi turc lor. Iată un nou teren pentru s da prilejul unei ciocniri de interese Franco Engleze. Chestiunile orientale, strâns legate de soarta Constantinopolului şi a Turciei, au făcut zeci de ani obiectul duelului diplomatic şi colonial latre cele două puteri, unite mai pe urmă prin înţelegerea cordială. Se prea poate ca de astă dată să le vedem îmbrăţişând fiecare interesele taberii opuse şi sprijnind cu toate mijoacele o luptă în care vor rămâne in aparenţă spectatoare şi ismice. Dacă oalele sparte se vor plăti de către alţii—un orient adică în vecinătatea noastră—situaţia va rămâne multă vreme nelămurită. Dar se va simţi de o parte şi de alta pasiuni din cele mai puternice de care şi noi Românii vom fi nevoiţi a ţine seamă. Configuraţia peninsulii balcanice nu ne poate îngriji actualmente. Rămâne de văzut dacă nu cumva se va încerca schimbarea ei. IM ŞaGA Multe şi mărunte... Clădirea teatralui national ieşan întră oficial in grevă pe seara de 16 Septembrie când se deschide stagiunea teatrală: nu cade şi pace ! Această rezistenţă dărâmă definitiv aspiraţiile confratelui nostru .Opinia". * D. Victor Eftimiu pune în noua sa piesă dramatică problema lui Don Juan acuceritorului de inimi“ în speranţa că va cuceri astfel pe spectatorii de teatru... • . • O reflecţie din practica vieţii : Cel mai mare despot este uin copil alintat. * Pansemitism. Pe vremuri noua publicistă franceză a ţinut să afirme că sensibilul Alphons Doudet ar fi fost de rit mozaic, şi că numele seu devine de la David Ovid David Doudet ! * Când a murit bancherul şi filantropul Neuschotz, tot laşul era impresionat profund, având în vedere marea dărnicie cu care dispărutul se distinsese în viaţă. In dimineaţa înmormântării—era în timpul sărbătorilor de toamnă ale Israeliţilor— un bătrân evreu se postase la uşa de intrare a casei lui Neuschetz şi plângea de ţi se rupea Inima. Cineva văzându-l plângând fără întrerupere, îl apostrofă astfel : — „Ce te boceşti aşa? Ieşti rudă cu Neuschetz ?“ — .Tocmai de aceia plâng, findcă nu mă înrudesc de loc !" răspunse bătrânul bocitor. Aplicarea legei panim Infrânarea vagabondijului şi cerşetorie! la Cernăuţi — Corespondenţă specială din — Cernăufi Cernăuţi.—Sosind în.. Iocalliste d. Director Ventura însoţit de d. Inspector general Enesvn an procedat la măsurile legale pentru punerea în aplicare a legei vagbondijaiai. Reprezentanţii Ministerakii dimpreună cu d. I. Straja Inspector Central, M. D. Boleş sub inspectorul Birou Matistâ şeful servÎQÎBri asistenţei sociale pentru Bucovine, au luat contact cu d. Mănescu directorul general al poliţiei, care pe lângă ei ie-a dat tot concursă necesar, dar regula* la dispoziţie întreg «pârâtul poliţienesc şi o secţie spacial pregătită pentru ieia «e priveşte vfg&beK&jtj^ Representasfil M’algteMsi sa avat pestis să se convingă că d. director grai Măntsra încă îaalfiifi de a se pune in apjicare legea reapecUvă, a svat grija şi a ■ pregătit sorai până şi tipăriturile necesare ; pe lângă aceasta a pregât?.. Specia! o echipă de fascţionari puniţieneşti care cunosc în amotorime au numai legea, dar aproape pe fiecare vagabond astfel câ servieta de triaj te poate face ca o mare uşuinţâ, mst sles la ceia ce priveşte slăbimea Identităţii Indivizilor dei la secţia respectivă S3 găseşte fiţe pentru fiecare individ inclusiv fotografia fic căruia. Peaks cu legea că dea rezultatele aşteptate e abat lat necesar înfiinţarea altei şcoli de corecţie pentru minori de preferinţă în Rădăuţi care e an centru prielnic, na asii pentru lefii mi şi mai multe colonii pestre Individ!val!*!. TEZBO Ardelenii vestejesc atitudinea „partidului naţional” In timp ce d-l Musiu îşi anunţă sosirea în Capitala pentru a lua contact cu ace«» dintreregăţeni c eri mnt dispuşi a adera la simţimintele »naţionale“ ale partidului ce-l conduce, glasuri pornite de răudările ei rele «hor ceri nu împărtăşesc &că,it soi de „naţionalism“ se ridică pentru a înfiora aşa xitul patriotism pe care-l manifestă grupa d-lui Mania fcţă de aetul măreţ al IneororaIr®S Suveranilor. Smsoerea pe care d-l Iancu Meţianu, fost senator, şi unul din conducătorii principali de ieri ai „partidului naţional“ o adresează primului-ministru, d-l. I. C. Brătianu, ilustrează sentimentele adevăruor româneşti de cari sunt animaţi ardelenii faţă de ţară şi Tron. Iancu Meţianu, în această scrisoare, exprimă primului ministru „ca vechiu luptător al Unirii naţionale" toată gratitudinea şî recunoştinţa ce o simt«, faţă de „actul măreţ şi sfânt tuturor bunelor români“ al Incoronărei Suveranilor. Această mărturisire a d-lui lenea Meţianu, venită imediat după „comun catul partidului naţional" Insemnă nu numii expresiunea sacră şi firească a unui bun român dar totodată şi o înfierare a atitudine! anti-naţionale a d-lui Miniu şi a partizanilor săi, pe cari patimă politică, şi ambiţianeie personale l-au orbit în măsura în care singuri au preţinut-o întregului popor român, prin atitudinea pe ceri au adoptat-o mai iai şifcţl de vechiul regat, apoi faţă de România-unită şi de Tron. Scrisoarea fruntaşului ardelean Iancu Miţeanu este, in fapt, ecoul puternic al ardelenilor cu suflet runiness care raacţionează împotriva atitudine na inţelege a „partidului »»ronul“. Pictorul Brîtsse anunţă deschiderea unei noui expoziţii depictură—cu care prilej va inaugura sala spetală de exposiţie a societăţii de editură „Viaţa Românească*. * In Comuna Periile din judeţul Caraş-Sevttm—anunţă confratele nostru .Nădejdea— există o biserică zidită în anul 1769. D. P. Muşoiu, cunoscutul revoluţionar idealist care timp de mai bine de trei decenii s’a consacrat literatura sociologice revoluţionare—fără a fi bolcevic—tipăreşte in editura „Revhtei Ideei“ câteva lucrări noul şi anume moartea vieţii şi censorul ei* de umoristul german Srfk cu o prefaţă a lui Ch. Stan. „Zile de pribegie* de Ernest Cocarderoy .Din marea revoluţie franceză* de P. Kropotkin şi „Licurg* de PMarc—toate traduse de d. P. Muşoiu. In noua stagiune a concertelor simfonice societatea ,Enescu« va concerta numeroase piese senzaţionale, întrucât a primit din Franţa Partiturile necesare. Briliantele implraţiuni din cele două volume ,Caleidoscopul lui Mirea de Iosif şi Angfid vor apare In curând într’o nouă ediţie. ■te In cursul lunei Octombrie vom avea o nouă expoziţie de pictură In sala .Expresul“ca unul refugiat rus, stabilit la Iaşi. Direcţiunea asistenţii sociale din ministerul muncei publică trei lucrări noul şi anume: ,Protecţia Copiilor“, mde mor copiii* şi „Mortalitatea copiilor în România" de dr. Gh. Banu. Sovietele și Altoiul Săvlctciu din Ukraine au hotărât a permite liber vânzarea algolului. Ungurii complotează la Galaţi Gorckosna dn Galaţi , deacoperta grapa 13 de aviaţie de acolo,mai muţi micitiri Unguri dn armata comună car uneltea împotriva statului nostru. REGIMUL PINE! LA PASI Cu începere de azi intră în vigoare noul regim al pâinei la Iaşi, cu modificarea de preţ numai în ceea ce priveşte pâinea de calitatea doua,menţinându-se în totul condiţiurile prevăzute prin ultima ordonanţă a administraţiei comunale. Timp de două săptămâni au urmat tratative între administraţia comunală şi morarii şi brutarii ieşeni, comuna refuzând a accepta urcarea de preţ, cerută la ambele calităţiO delegaţiune a morarilor a fost însă la Bucureşti unde la oficiul de control al făinei şi pâinei, a justificat urcarea preţului, prin cheltuelile de transport şi comision necesare la cumpărarea grâului şi aducerea lui, din diverse regiuni, în localitate. Oficiul de control de pe lângă ministerul Industriei a satisfăcut în parte cererea delegaţiunei, acceptând urcarea cu 25 bani la kilogramul de pâne de calitatea doua, morarii obligându-se a aproviziona laşul cu făina necesară. Comuna va supraveghia ca măcinişul să se facă în condiţiunile stricte stabilite de guvern. — D. M. Codreanu directorul teatrului naţional va convoca pe Luni 18 a. c. direcţiunile ziarelor locale şi reprezentanţii presei bucureştene pentru a lua parte la ancheta propusă de d-sa faţă de acuzaţiunile neîntemeiate ale ziarului „Opinia“. _____ — D. Stihi, directorul ssmitului de intreţinere in regiunexe. S. r.e inspectat toate lucrările din regiunea pe care are a le parcurge trenul special cu care mareştrîul Pisudschi va intra In ţară. Se ştie că şeful republiei poloneze va intra în ţară prin staţia Necopolăuţi, aşa cft trenul are adrese şi prin regiunea Moldovei. de către d Scataru, i’au luat toate dispoziţiile, in cela ce priveşte cigaranţa in mersul trenului. — Atragem atenţiene* unui anumit Domn că inteligenţa ori cât ar fi ea de mare, nu justifică şi nici nu acasă actele de Inconştienţă, de indelicateţă şi de rea credinţă. A ne face cineva un atrumect orb în mâna unei persoane pe care ne ferim să o determinăm, spre a calomnia oameni mai presus de orice bănuială, e o infamie şi dovada unei complecte lipse de demnitate şi educaţie. Atât deocamdată. — Absolvenţii Şcoalei Comerciale Superioare din Iaşi, aer ia 1914 (Antonia M. Dumitra—Vasleaca A. Eugenia) se vor intâlni la Iaşi in bocaial şcoalei la zilele de 24 şi 27 Septembrie aţii nea a. c., Informstlaci la adresi : Vaslescu A. Eugenie, gira Filaret. Bucureşti. — BURSA COMUNEI IAŞI. — In ziua de 20 Septembrie crt. ora 10 jam. dimineaţa se va ţine în local al Primăriei an concurs pentru ocuparea locale vacant de bursier al acestei moment la Şcoala Superioară de Arte şi Meserii din Iaşi. Pentru a fi admişi la concurs elevii vor prezenta următoarele acte: Extractul de naştere constatator că are cel puţn 13 ani şi cel mult 15 ani; Certificatul de studiu a cepeţi două casse de liceu sau de şcoală primară medie ; Certificatul de naţionalitate şi că părinţii domiciluzi in Iaşi; Certificatul de stare materială a părinţior şi un certificat raed cat eliberat de medical de dispărţire respectiv că sunt robuşti şi perfect sănătoşi Eîevsl care va obţine bursa urmează a se conforma strict condiţia cicr de admitere in interesul acelei şcoli şi copie de pe aceste condiţiuni se poate vedea in fie-care ai de lucru la arhiva Comand. VINERI 15 SEPTEMBRIE 1922 Báni 50 Trei luni de studii în Franţa —Excursia Universităţii din Iaşi— Htomei. Spre Italia Universitatea este instalată, ca mai toate instituţiile publice, în bărăci de lemn, frumos încheiate şî zugrăvite in culori vesele. Până la venirea studenţilor ne aşezăm pe scaunele simple din „Aulă“, mâncăm piersicele cu care ne umpluserăm buzunările în drumul de la vapor la Universitate, şi ne facem vânt cu evantaiele împărţite ca reclamă de cinematograf. La sosirea profesorilor de gazdă se ridică o perdea în spatele catedrei şi, în faţa plăcii comemorative cu numele acelora „care au plecat şi nu s-au mai întors“, încep discursurile. Vorbesc de la ei, vorbesc de la noi, cântăm toţi frăţeşte marşul lui Garibaldi şi ne despărţim ca nişte prieteni care se cunosc de când lumea. La prânz mare sărbătoare , studenţii italieni sunt oaspeţii noştri. Fiecare măsuţă din sufrageria vaporului are 2-3 invitaţi. Cuvântări calde ne înfrăţesc sincer. Cântăm toţi în picioare şi mulţi au lacrimile în ochi. De abea când şueră sirena a treia oară, se coboară Italienii. Din bărci şi fluturând steagurile Universităţii, ei ne urmează până în larg. CAP. IV Am plecat de mult, dar coasta siciliană, cu căsuţele ei albe între buchetele de portocali, cu atmosfera ei molcomă şi cu blândeţa priveliştilor, se vede încă bine. Pe partea dreaptă aspra Calabrie se apropie. Stânci îngustează strâmtoarea. Apusul le rumeneşte pe toate, iar marea, tot mai albastră, se face talazuri ameninţătoare. Iată Scyla şi Caribda. Vaporul alunecă printre ele, apoi coteşte. Sicilia dispare, de-abea se mai ghiceşte în zare şira Apeninilor, orizontul se lărgeşte marea devine iarăşi blândă, suntem în larg. Duminică dimineaţa sirena ne anunţă Napoli. Oraşul sclipitor de lumină e aşezat în semi-cerc, întocmai unui teatru antic. San Martino neclintit sus pe stâncă, în dreapta .Vezuvul, care-şi fumează pipa, împroşcând cu dispreţ în jurul lui. De îndată ce ancorăm, luntre cu fructe ne înconjoară, iar negustorii, rumeni la faţă şi cu ochii aprinşi, se urcă pe vaporul nostru cu ajutorul căncilor. Tot cu căncile cearcă ei şi să otrocolească prin cabine. Alte luntre încărcate cu flori vin în întâmpinarea călătorilor. Se aud acorduri de ghitară şi zăngănit de mandolină. O fată cu bluza roşie şi părul lustruit îşi face loc prin mulţime şi vine să ne cânte. In apă jos, sub razele dimineţii un băetan strâns într’un tricou vărgat, face tumbe prinzând în gură gologanii ce i se aruncă. Mulţimea sgomotoasă, care dă năvală, contrastând cu liniştea demnă şi cuminte a Sicilienilor. Cum au trăit atâta vreme împreună oamenii aceştia aşa de deosebiţi ? La 10 plecăm spre Universitate în urma studenţimei napolitane, venită cu flori şi steaguri înaintea noastră. Trecem prin ulicioare strâmte cu locuinţi întunecate ca fundul iadului, printre care nota veselă o fac rufele colorate ce spânzură pretutindeni: pe case, pe ferestre, pe uşi, pe deasupra uliţelor. Lumea mişună privindu-ne mai mult cu curiositate decât cu simpatie. Clădirea Universităţii, măreaţă dar rece, are o scară monumentală păzită de către doi lei de piatră. Ne primeşte prorectorul, ai cărui ochi şireţi ne cercetează întrebători, vorbesc mai mult profesori şi un student. De la noi vorbesc doi profesori— pe lângă Rectori— In fine! trataţia nu lipseşte, corul nostru cântă şi ne despărţim. După amiază vizita aquarium-ului, a băilor de mare de la Poselips, a plimbării elegante de pe malul mării. Nu departe aquarium, mormântul lui Virgil. Dormim tot pe vapor. După o noapte de căldură îngrozitoare luăm trenul spre Pompei. Se tot vorbeşte de lenea napolitanilor. Câtă muncă au trebuit totuşi să desfăşoare ei cu replantarea viilor, distruse în atâtea rânduri de erupţiile Vezuvului, cu reclădirea locuinţilor, cu şoseluirea drumurilor şi cu zidurile acelea uriaşe, care împrejmuesc toate proprietăţile! Plantaţii bogate de smochini şi rodii, de portocali şi curmali, de alămâni şi nespoli, dar mai ales poamă din belşug, sprijinită pe copaci în foc de butuci, aşa că strugurii grei încovoaie crăcile îmbrăcate cu cîrcei aurii. Drept gard viu cactuşi uriaşi, oleandri albi şi roşii, şuviţe agăţătoare împletite pretutindeni. MIOARA COMAN