Mişcarea, mai 1925 (Anul 19, nr. 96-119)

1925-05-02 / nr. 97

ANUL XIX No. 97 m . *m »w* £*ew» p m^mu S* fţ$®33? ll «şsfi^l#. MS@|8fi&«gp &3$S* S* I *mm. tratate SAMBATA 2 MAI 1925 m »%# : LBU .« **i|W \til x5ßfF*w96«s^ir?^® ftfiî ®&^|g®st mi mrs&& Partidul fuzionat se va întruni la curând prin congres general la Bucu­reşti. Nu putem vedea raţiunea a­­cestei adunări. Scopul ei Iniţial nu mai există. Congresul urma să decerneze pe Care din doi Ii preferă organizaţiile judeţiene ca [şef: pe d. Orga sau pe d. Maniu. D. Horga insă Care nu-şi poate în­chipui că mai există pe lume valori politice in afară de d-sa, şi pentru a evita discuţia asupra oportunităţii şefiei d-sale, a recurs din timp, la o abilitate. Sârguinciosul autor drama­tic s’a gândit la o lovitură. A scris d­lul Maniu scrisoarea pe care o Cunoaştem, in această misivă nu a ezitat să şi dea toată vanitatea pe faţă. Sa arate că se vede nevoit a împărţi conducerea partidului Cu d. Maniu, nu de alta, dar numai fiindcă d­-ga e multiplu ocupat, 11 îngrămă­desc Inspiraţiile lirice, dramatice, pro­paganda în străinătate,“cursurile, foot­­balul pe care il cultivă cu pasiunea adolescentului veşnic actual in toa­te minifestarile diverse ale „aposto­lului“. Şi după ce şi a adunat toţi laurii imaginari In jurul barbei sale profetice, a rugat şi pe d. Manlu să pue umărul la conducerea partidului, înscăunat în şefie de d. Iorga, d. Manlu a fost pus în inferioritate. LA BRAI CU REACŢIUNEA... Om docil, neputincios să pue pi­ciorul in prag şi mai intăi să ştie precis Ce vrea, d Manlu s’a văzut tras de omul părerilor politice împro­vizate altfel de fiecare dată, spre conservatorism. Poet romantic totdeauna, d. Iorga in faţa portretelor vechilor reacţio­nari care decorează pereţii clubului Conservator, a fost cuprins subit de un acces de pasiune pentru trecut. Şi a hotărât—cum hotărăşte d-sa totdeauna, fără dreptul de apel al partizanlor,—ca partidul fuzionat să fie anexa contemporană a partidului „vechilor botri“, care la Imaginaţia d-lu­ Iorga aveau numai calităţi şi nici un difect. Limfatismul d­iul Maniu s’a resemnat în faţa acestor declaraţiunî Inadvertenţe. D. Arge­toianu şi-a fluturat în colţul buzelor surâsul cinic cu care a privit tot­deauna Iniţiativele democratice. A exultat de fericire, frecânda şi pal­mele Care erau gata altădată să as­tupe gura profetică a d-lui Iorga. Această escapadă a d-lui Iorga In spre reacţiune a nemulţumit din nou pe d. Maniu. Cei o sută au fost chemaţi şi s’a hotărât deocamdată să ia prima mă­sură de îndreptare. (Dl Maniu pro­cedează metodic). Ardelenii se roagă lui D zeu să i vie d Iul lorga mintea la Cap. La congres va pune chesti­unea categoric şi nu vor ceda sug­­ţiin Cel iniţiat! să se facă jocul d lui Argetoianu ş! al d Iul Cantacuz­no, Imprimându- se partidului fuzionat o mişcare spre reacţionarism. CONGRESUL CU BUCLUC... Congresul va fi deschis de dl. Iorga care nu se poate deprinde cu ideea că ar putea ceda d-lui Maniu locul de primus, macar Inter pans. Va arăta şeful prim al organiza­ţiei că „raţionamente importante“ de stat dictează a se recunoaşte Cons­tituţia şi toate legile înfăptuite de noi. D. Maniu va refera apoi asupra „situaţiei politice generale“. D. Ar­getoianu asupra finanţelor ţarei, d. Victor Moldovanu asupra reformei aci­tive, d. Dragomirescu asupra re­formei electorale şi vre­o alţi afrun­taţi asupra altor chestiuni. Cela ce va fi caracteristic pentru această adunare e Că va fi o adu­nătură a tuturor micilor grupuleţe ce există in fiece judeţe şi lucrează fie­care separat sub „şeful“ lor. De la Iaş! vor pleca, gata pe scan­dal şi partizanii d-lui Dragomirescu, şi d. Ifrim şi Ţin Coca, şl d. Negruţi, Iar d. Catanău va şopti la urechea d Iul Maniu că lorghiştii de la Iaşi sunt necunoscuţi In judeţ, arătându - Că la ultimile alegeri, Tataraşul a dat partidului 100 de voturi. DEFECŢIUNEA GOLDIŞ D. Goldiş care nu poate uita tra­tativele­­ sale cu ţărăniştii ş! gafa pe Care i-a făcut-o d. Maniu, va face un violent rechizitoriu Inclina­­ţiunilor conservatoare ale lorghiştilor. Nu-i exclus ca dizidenta care e*­xistă de atâta vreme In partidul na­ţional să apară în toate consecinţele el. in ultimul timp d Goldiş şi a consolidat terenul în celelalte partide de opoziţie, asigurându-şi un joC a­­lăturea de d. Goga în cazul când se va vedea nevoit să părăsească partidul fuzionat împreună cu toţi partizanii d­eale, stânga fostului pâr­tid naţional.* * * In aceste condiţiuni, de­sigur con­gresul general nu va putea face mi­nunea de a pune capăt haosului din partidul fuzionat. El va fi de natură să învedereze şi Celor mai îndărăt­nici partizani. Că în forma în care se prezintă e departe de a fi un or­ganism disciplinat şi capabil de­ a reprezenta în viaţa publică un fac­tor răspunzător, D. Argetoianu va fi cel mai trist: va vedea că regi­zoratul d sale n’a putut închega o operă mai trainică de cât cele dra­matice ale d-lui Iorga : fără Cap și fără coadă. R. P. REPORTAJ POLITIC Abilitatea cUlul lorgt.—Ntmulfiimlrei d-lsl Msn's. Un congres nî dlz!drntlior. Piecisul din C­pitala Bucureşti.—­eri după amiaza a con­tinuat la consiliul de răsboi al cor­pului 2 de armată, judecarea proce­sului comuniştilor. Consiliul a admis un Incident ră­dicat de advocat admiţind că ordo­nanţa definitivă să fie tradusă in Iam­bic ger­mană şi ungară, numind ca interpreţi doi ofiţeri activi, proveniţi din armata austro ungară. Consiliul a respins apoi cere­ea comisarului regal de a se ţine şedin­ţa de noapte. Desbaterile procesului continuă as­tăzi. NOTE închiderea stagiunei teatrale la astă seară se închide stagiunea tea­trala! Naţional ca „Irena“ a d­nci Adrian Pasca. Incepată în primele zile din Septembrie stagiunea carenţă a foat prelungită până la 1 Mai—deci ea a ţinut opt luni de zile în care Interval s’au reprezentat numeroase piese din repertorul clasic şi modern,naţio­nal şi străin, oferindu-se publicului pre­miere in fie­ce săptămână. Dl. Pennescu directorul teatrului, a de­­pus o lăudabilă activitate determinând ele­mentele artistice să se consacre ca zel ma­nifestărilor scenice. Am avut un cursul stagianei pe marea tragediană Agatha Bârsescu si pe d-na Maria Giorgea cari sa jacat in ansamblul nostru. S’a făcut fl fromări fastuoase, la cari a contribuit in primui rând spiritu! in­ventator al d-lui Vlad Cnzisschi. In carsul stagianei s’au manifestat câteva talente tinere cari au obţinut frumoase suc­cese, cum sunt d-rile Ionach, Melinte, Ba­­d­a şi M. Radulescu şi d nil Manteana, Sava şi J. Haadoca. Excelentul artist care este dl. V. Bol­­descu a ţinut anu! acesta recordul, facând in multe piese, la care a stat ca întotdea­­na, la primul plan. N’am aftat d­oi anele creaţiani ale d-lui Miron Popovici, în Latz din „Heidelberg“ şi la tipul bancherului din „Şarlatanul“. Tot în cursul acestei stagiuri au fost sărbătoriţi doi artişti fruntaşi ai scene ie­şene: Ana Verona Cuimnschi, al cărei ta­­beleu artistic de 40 ani a dat loc unei en­tuziaste manifestation­ culturale, şi domnul Vernescu care şi a sărbătorit 50 de ani de activitate teatrală. Ambii artişti au primit cea mai frumoasă răsplată: medalia „Bi­ne Morenti“ clasa I. Dire­ţienea teatralul pregăteşte de pe acum repertorul viitoarei stagiuni la care vom revedea pe scenă pe cei doi artişti sfiiţi in stadii la Paris, d-ra S. Ţopa şi dl. A. Ghiţeriu. MARILE REFORME IN JUSTIŢIE DISFIlSTAISEA COS­MATULUI FURTAT Reformele realizate in justiţie de către actualul ministru, d. G. G Mirzes.a, con­tinuă a fi discutată ca an via interes In toate cercările juridice. In noul număr al revistei „Ardealul ju­ridic“ găsim an Interesant si documentat studiu al d-lui dr. Joache« Tob­in din Cluj, asupra „Desfiinţărei concordatului forţat“. Autora­ priveşte această reformă a d-lui Mârzescu din pun­ctul de vedere al asificărei legislature­ ca şi din punctul de vedere constituţional, ajungând la urmă­toarea concluzie : „Cu privire la Istarea constituţonală a chestiond, credem că actul Consiliului de miniştri nu este anticonstituţional, precara s’a afirmat. Este important a se şti, că Consiliul de miniştri nu a abrogat legile de bază din 1912 (art 63) şi 1914 (art. 50 § 14) în baza cărora s’a dat ordonanţa conc. f. şi nici legea V. din 1912, care încă a autorizat ministerul să modifice, în­tregească sau ch’ar să­ desfiinţeze ordo­nanţa concordatului forţat No. 4070 — 1915 M. E. S’a abrogat numai ordonanţa lasăşi, le­gile de bază fiind prin urmare în vigoare (de ex. ministerul ar putea iarăşi să pană la vigoare ordonanţa No. 4070 — 1915 M. E) Nici de „regulament de aplicare“ nu este vorba ! Legile ungare fiind menţinute in vigoare de către Consiliul Dirigent, şi legea V. din 1916 a intrat în patrimoniul României în­tregite împreună cu autorizaţia dată minis­­teruid! de a abroga ordonanţa concordatu­­lui forţat. Constituţia nu interzice ministe­rului dreptul de a abroga anumite ordo- Banţe date tot de minister, deci abrogarea ordonanţei No. 4070­­ 1915 M. E. nu e*îe •' în contradicţie cu spiritul Constituţiei noul.­­ A robim deci ca toată convingerea ges­­­­tui Consiliaitsi de miniştri, cu atât raaivâr­­t tos, fiindcă In reviata aceasta am exprimat I deja dorinţa ca conc. f. aă fe desfiinţat. • Am făcut aceasta insă firi pretenţie de­­ autoritate. In N-rul 1, de la 1 Ianuar 1925 î (pagina 8) s’a scria: „suntem de părere,­­ că ordonanţa concordata lui forţat in afară­­ de faliment, aşa cum se aplică numai în o­­ parte a ţării este dăunătoare intereselor ge-­­ nerale româneşti şi trebue abrogată“. In­ dicând câteva motive principale am spna la sfârşit: „Sperăm prin urmare că cel în drept se vor ocupa de chestiunea aceasta și Consiliul de miniştri în baza articolului 7 din legea V. din 1916 ord. va hotărâ cât mai curând asupra «oartei conc. f.“— Suntem siguri că hotă-rrea guvernului este conformă nu numai cu vederile noastre, dar majo­rtatea juriştilor ardeleni şi majo­ritatea comercianţilor din Ardeal şi Banat aprobă actul desfiinţării concordatului forţat. Dr. IO­AC­HIM TOLCIU advocat din Cluj Istoricul Socie­taţei Naţiunilor In ziua de 28 Aprilie 1919, conferinţa păcei adopta pactul încheiat prin stăruinţa şi munca preşedintelui Wilton, între urmă­toarele 14 state : Statele­ Unite, Anglia, Franţa, Italia, Ja­ponia, Brazilia, Belgia, China, Otho-Siova­­cia, Grecia, România, Polonia, Portugalia şi Serbia. Acest pact având la bază, statute, votate de comisia tuturor delegaţilor prevedea la trăsături generale punctele de mai jos : 1) Să se accepte oare şi cari obligaţii, spre a nu se mai recurge la război. 2) Să se dezvăluie tuturor, relaţiunile di­plomatice, fondate pe dreptate şi onoare. 3) Să se observe riguros, prescripţiile dreptului internaţional, recunoscute de acum înainte ca regule de conduită efectivă a gu­­vernământelor. 4) Să se stabilească domnia dreptăţei, respectându-se acropulos toate obligaţiile, în raporturile mutuale ale poporelor organi­zate. Odată stabilite aceste fundamentale pun­cte de vedere, „Societatea Naţiunilor“ fixă ca organe de acţiune, o „adunare“ şi un „consiliu,“ asistate de un„secretariat perma­nent“. Adunarea cuprinde pe reprezentanţii tu­turor statelor, membri ai Societăţei, reunin­­du-se macar odată pe an, sau ori de câte ori împrej­urările o cer. Sediul este la Geneva. Orice delegat poate să ia cuvântul să facă propuneri şi al­tele direcţii. N’are însă decât o voce in acest parlament internaţional şi rămâne la luata apreciere a m­ijorităţei, cointeresată In a­­plicarea unei dreptăţi scrupuloase. Ca organ ajutător al „adanarel,“ se fi­xează un consiliu compus din reprezentanţii celor 4 puteri, adică Anglia, Franţa, Itala şi Japonia.* S’a reproşat adeaeaori acestei Societăţi, că cheltueşte un beget enorm fără a adu­ce reale foloase. Și cum ce! mai grozav inamic al ei este prezidentul Harding, succesorul lui Wilson, sunt necesare precizării. Iată numai câteva exemple, a luminilor aduse de ea : a) decide să se dea Poloniei apărarea portalul Dan­zig; b) rezolvă delicata chestiune a Insulelor Aland. c) hotărniceşte frontierele Suleziei. d) reduce pe cât posibil numărul forţe­lor armate. e) refuză sprijin tendinţelor antiohice ale armatelor roşii, f) simplifică formalităţile interiţ­onale, etc. Ia tot cazul faptele vorbesc destul şi re­zultatele aduse sânt realități indiscutabile. 1. B. Societatea Naţiunilor şi Basarabia De gâteva zile sa afifl la Bucureşti fel eoeilea seerttaî al Societăţii Na­ţiunilor, dl. IiSeph Ateno*, Veait ia­t ră ea sl SfeLească m*i bine Ro­mân?*, întrunind 1» ministere! de externe pe repri­z satinţii presei ala Bucu­reşti, dl. Atceoî a razistat asupra marsiul rol ce-l are Societatea ti surd secretar este şi a atins tr­s­­tiuni importante pentru pontica eu­ropeană. D . Avsnd­ a arătat reprezentanţilor presei rapoartele strapSs De exUd­ la­tre România 1 Societatea Naţionior, la care prilej a făcut urmâtoareis precieri asupra diplomaţilor români. Cf­­aţi tiliştic la Geneva oameni de stat eminenţi, Cari au jucat un mare rol, dar cn om de stat nu poate gi-şi joace rolul său, decât dacă e iprij nit de opinia publica. Cu Cât veţi da mai mare insemni­­tate Societăţii Naţiunilor, Cu atât veţi da putere reprezentanţilor dr. în pili Ies externă. In th.itla Bestraftet d. Avsnol a fost satrgorlc: „Mă întu­biți ce părere am de chestia Basarabiei ? Ea nu știa să exste o chestie a Basarabiei. A­­CmU nu e och­ide latera ațională, li o chestie românească internă*. RECENZII LITERARE MOLDOVENI“ După frumosul succes moral şi material al primei lucrări „Amintiri dintr’un castel la Niutru“, editată de „Cartea Românească”, părinte e Simion Roll, face ai apară un nou volum, cu titlul de mai sus, care este tipărit de către „Casa Şcoalelor“. In noua sa lucrare, autorul tratează cam acelaş subiect, cu deosebire că de data a­­ceasta nu ne mai plimbă pe noi pentru a vedea satele de peste Prut, ci ne poves­­teşte el despre aceste sate, sau pune pe diferite personagii să ne povestească ele despre locuri, oameni şi tradiţiile lor. Cu alte cuvinte.„Singe de moldoveni“ este po­vestea a două neamuri, care se răsboesc intre ele, pentru acelaşi pământ ce le hrăneşte pe amândouă deopotrivă. Această luptă este concretizată de autor, prin duş­­măn­a ce există intre preoţii a doui sate, unul fiind moldovan iar celalt rutean. A.(lunea, de­şi după date istorice, este redata de către autor sub o formă literară, ca nuvelă, al­lându-şi ca subiect, iubirea a doi tineri, copiii preoţilor duşmani, care fiii să ţină samă de ora ce eate între părinţii lor, se iubesc şi luptă din toate puterile pentru aşi realiza visul lor, căsă­toria. De­şi părinţii se opun la această că­sătorie, de­şi vrajba dintre ei nu încetează la ausul declaraţiilor făcute de tineri, ba mei mult ea creşte, to­uşi In cele din urmă părinţii cedează, şi copil să căsătoresc. Tema autorului are un deosebit scop. Intăi prin descrierea obceiurilor actuale a locuitorilor bucovineni dintre Prut şi Ni­stru, vrea să dovedească că ele sunt la fel cu obiceiurile locuitorilor din ţinuturile româneşti şi de aici rezultă că la venirea lor din Gailţ. Rutenii au găsit pe locurile acelea o populaţie românească de la care a fost nevoită sa adopte obiceiurile. Al doi­lea scop este acela de a arăta că prin în­voirea preotului rutean Nicolaevici de a consimţi la căsătoria fiicei sale cu rectorul preotului moldovean, acesta nu face altceva de­cât că şi-a urmat voacea sângelui, căci Nicolaevici era de baştină moldovean, dar rutenizat. E Interesant de văzut felul cum autorul prezintă această faptă, punând diferite per­sonagii sâ discute pro­st contra, aducând argumente care la un moment cent trebue să cadă sub puterea vorbitor pline de a­­devăr a bătrânului Creangă, care işi încheie cuvântarea ca vorbele: Cred însă că destinul a voit ca aceste două neamuri si traiasc. Împreună pe a­­celaşi petec de pământ, datoii sunt deci şi rutenii şi moldovenii să trăiască in ar­monie şi înţălegere, în vrejuri grele ca şi în vremuri bune, uniţi de acelaşi legătură puternică, care se chiamă dragostea de gle. Lucrarea de a doua a părintelui Reli, pe lângă că este o lucrare literară de o reală valoare, scrisă Intr’o limbă curat Româ­nească , nul are şi marele merit de a pune la ladămâna cititorilor, care doresc sa cu­noască trecutul şi prezentul ţârei noastre, după date istorice şi obiceiurile locuitorilor ei, arătând în acelaş timp şi aspiraţiunile lor naţionale. Prin finalul lucrărei, autorul ţine să ne arde că mijlocul cel mai bun de naţiona­lizare este asimulsţiunea. Cartea este îngrijit tipărită şi costă nu­mai 5 lei. VASILE PAVEL Iaşi: „Sânge de ­ Astăzi dimineaţă au plecat pe auto­mobilul d. prefect de judeţ P. Fintânaru, d. ing. Urdea,­­ Teodoru epitrop Sf. Spi­ridon şi d. Casian, pentru a împărţi titlu­rile de împroprietărire la Bălceşti şi Coar­nele Caprei.

Next