Munca, iunie 1954 (Anul 10, nr. 2061-2086)

1954-06-10 / nr. 2069

Toată atenţia pregătirii din vreme a campaniei de producţie a zahărului . Ne găsim în plină perioadă de revizuire şi reparare a instalaţiilor industriei zahă­rului. Colectivele fabricilor respective îşi concentrează forţele pentru a pune la punct în toate amănuntele procesul tehno­logic, nelăsînd nici o părticică a uriaşelor agregate nerevizuită, nereparată cu întrea­ga seriozitate şi răspundere. Ele ştiu că acesta este factorul hotărîtor pentru pre­lucrarea în bune condiţiuni şi în timp cit mai scurt a apropiatei recolte de sfeclă de zahăr. Prin grija partidului şi guvernului, ca şi datorită efortului patriotic al oamenilor muncii din alte ramuri ale industriei, fa­bricilor de zahăr li se pun la dispoziţie materiale şi piese de schimb pentru reparaţii temeinice şi de bună calita­te. Se creează condiţii din ce în ce mai bune pentru ca luna septembrie, cînd se va declanşa campania, să găsească fabricile de zahăr în perfectă stare de funcţionare. In multe fabrici din acest sector se fac anul acesta şi importante lucrări de in­vestiţii care servesc deopotrivă creşterii productivităţii agregatelor şi îmbunătăţirii calităţii produsului finit. Grija partidului şi guvernului pentru pregătirea temeinică a campaniei a avut ca urmare un răspuns demn al colective­lor fabricilor de zahăr, care au intensifi­cat întrecerea socialistă în vederea reali­zării întocmai a planului de remont. Ges­tul patriotic al muncitorilor şi tehnicieni­lor fabricii „Popa Şapcă“ din Giurgiu (director tovarăşul Nicolae Ruja),, care s-au angajat să recupereze întreruperea de o lună a reparaţiilor, provocată de iarna grea, merită a fi relevat. Stau bine cu lucrările şi fabrica „Bernat Andrei“ din Tîrgu Mureş, cea din Chitila şi altele. Sunt însă fabrici de zahăr — ce-i drept puţine — unde diverse greutăţi şi lipsuri împiedică desfăşurarea normală a lucră­rilor de remont. La fabrica din Banat, de pildă, s-a cuibărit indisciplina. Lipsit de autoritate, prost organizator, inginerul-şef Richard Buroch nu reuşeşte să asigure nici pe departe îndeplinirea planului de reparaţii. S-a ajuns pînă acolo incit unele secţii, deşi au muncitori mulţi şi reparaţii puţine de făcut, refuză să sprijine altele, care au colective mai reduse dar volume de reparaţii mari. Această lipsă a spi­ritului de ajutor tovărăşesc, ajutor care se cere să existe în lupta pentru ţelul comun, trebuie să dea de gîndit comitetului de întreprindere şi comitetului sindical re­gional alimentar. Ele au datoria să inten­sifice educarea oamenilor în spiritul ati­tudinii noi faţă de muncă, faţă de tovară­şii de muncă. La alte fabrici, unele lu­crări executate sunt de proastă calitate. Pe alocuri lucrările de reparaţii şi re­vizie merg anevoie din pricina nelivrării la timp a materialelor şi pieselor de schimb de către furnizori. Ziarul nostru a fost sezisat că unele fabrici de zahăr nu au suficiente ţevi fierbătoare noi pen­tru înlocuirea celor uzate. Uzinele „Re­publica“ din Bucureşti, care livrează a­­ceste ţevi în baza repartiţiilor, Direcţiei Generale a Aprovizionării şi Desfacerii din Ministerul Industriei Metalurgice şi Construcţiilor de Maşini, încă n-au pus în lucru circa un sfert din comenzile fa­bricilor de zahăr. De asemenea, organele Ministerului Gospodăriei Comunale şi In­dustriei locale au trimis fabricilor de zahăr pînă în prezent abia o neînsemnată parte din necesarul de piatră de var. Intîrzie și livrarea a două cazane, și două evaporatoare de către uzinele „Mao Tze­­dun“. Trebuie luate măsuri ca toate aces­tea să fie livrate în timpul cel mai scurt. Dacă livrarea sea mai întârzia, fabricile respective vor întîrzia cu începerea cam­paniei de lucru. Multe reclamaţii există şi împotriva In­stitutului de Proiectări al Industriei Ali­mentare, care execută proiectele tuturor lucrărilor de investiţii pentru fabricile de zahăr. La proiectul făcut pentru instala­ţia de evacuare mecanică a borhotului la fabrica de zahăr din Bod. Institutul a prevăzut cu 20 la sută mai puţine chel­tuieli decît s-a constatat ulterior la tra­ducerea lui în fapt că sunt necesare. Proiectul centralei termice pentru fabrica din Sascut a fost predat cu aproape două luni întîrziere. Nu e de mirare deci că lu­crările de execuţie trebuie întrerupte, sau întîrzie, periclitînd pregătirea la vreme a fabricilor pentru campanie. Campania de lucru in fabricile de zahăr este o problemă complexă şi delicată. Ea nu admite nici o tergiversare şi nici o de­fecţiune. O singură zi de întrerupere a lucrului la o fabrică de zahăr înseamnă pierderea unei cantităţi importante de produse finite, deoarece sfecla, oricît ar fi de bine păstrată, pierde cu fiecare zi ce trece din conţinutul ei de zahăr. De aceea, realizarea ritmică, fără nici o amînare, a planului de reparaţii şi revizie este acum o sarcină pe cît de importantă, pe atît de urgentă. Conducerile fabricilor de zahăr sînt datoare să asigure în acest scop o justă folosire a braţelor de muncă permanente de care dispun. Indiferent de secţii, întregul colectiv de muncitori şi tehnicieni trebuie repartizat după nevoi, spre a acoperi­ toate reparaţiile. Experienţa anilor trecuţi arată că şi munca sindicală din fabricile de zahăr trebuie mult îmbunătăţită. Există unele fabrici unde comitetele de întreprindere nu desfăşoară vara aproape ni­ci o activi­tate, socotind că totul trebuie făcut în campania de producţie propriu-zisă. In cele trei luni cît durează această campa­nie se organizează întrecerea socialistă, se desfăşoară o activitate mai mult sau mai puțin susţinută pe linie culturală etc. Organele sindicale care procedează astfel uită însă un lucru şi anume­, cam­pania de producţie nu se pregăteşte de la sine, ci tot de către oameni. Or, aceş­tia sunt în întrecere şi în perioada de pregătire, fiind dornici de a obţine avîn­­tul general, de a-şi ridica nivelul profe­sional şi cultural. Prin urmare,­ activita­tea sindicală în fabricile de zahăr nu tre­buie să slăbească nici un moment, ci trebuie dusă cu aceeași intensitate în cursul întregului an. Ministerele și fabricile Furnizoare de materiale pentru nevoile industriei zahă­rului au datoria să respecte întocmai contractele economice încheiate. Intîrzie­­rile în efectuarea comenzilor, sau con­fecţionarea unor utilaje de proastă cali­tate afectează direct producţia de zahăr şi oricîte acţionări la Arbitrajul de Stat se vor face ulterior, defecţiunea odată cauzată este ireparabilă. Sarcinile cuprinse în programul de măsuri economice adoptat în august 1953 de plenara lărgită a Comitetului Central al partidului, prevăd că ramura zahărului va trebui să dea în 1954 cu 40—60 la sută mai mult decît în 1953. E adevărat că sarcina aceasta, deloc uşoară, este condiţionată înainte de toate de recolta de sfeclă de zahăr. Dar cu instalaţii bine puse la punct, care să funcţioneze fără întrerupere şi să extragă din sfeclă maximum posibil de produs finit, se poate de asemenea asigura un spor important al producţiei. Să depunem deci toate eforturile pentru revizuirea şi repararea ireproşabilă a instalaţiilor in­dustriei zahărului, astfel ca nici un gram de produs să nu se piardă de-a lungul vii­toarei campanii de producţie. In sală se aflau oameni mulţi, briga­dieri, ingineri, reprezentanţi ai comitetu­lui de partid, ai organizaţiei sindicale, ai conducerii oficiului. Pe mese erau răvăşi­te bucăţi de pămint, diferite roci luate de la adîncime Inginerul Mihalache, unul dintre cei prezenţi, desena ceva pe o hîrtie gradată. In fată avea un articol tradus din zia­rul „Pravda”, despre forajul cu apă, scris de brigadierul sovietic Allaiarov. Termi­­n­îndu-și lucrul inginerul izbucni zgomo­tos. Avea o voce profundă, de bas. —­ E clar, tovarăși! încercăm noua me­todă a lui Allaiarov. Știți ce o să în­semne asta? O adevărată revoluţie în is­toria forajului rominesc... Istoria foraju­lui romînesc!... Se putea oare vorbi des- 12X* aşa ceva pe vremea lui mister Rock*­feiler sau Detterding? Pe dracul... Ce mai tapaj au făcut rechinii petrolului romî­nesc cinci la sonda 11 „Colombia- Steaua Romînă“-Urlați au atins un re­cord întîm­plător de 1.900 m .granic/lună. Pe cînd noi, ați văzut. Astă toamnă experi­­mentînd metoda forajului cu apă a lui Allaiarov la sonda 144 a brigadierului Dută, am săpat 402 metri numai într-o singură zi. Asta da, zic și eu record!... Vorbitorul se opri gîn­ditor,­ încercînd parcă să-şi amintească ceva. „Să începem cu oamenii...“ — Dumneavoastră cu ce propuneţi să începem tovarăşi? — se adresă inginerul Mihalache celor din jur. — Cu oamenii, tovarăşe! — interveni în discuţie secretarul comitetului de par­tid. Trebuie să le spunem despre ce e vorba, să-i convingem prin fapte că noua metodă sovietică a forajului cu apă o să dea rezultate mult superioare celor de pînă acum. Să cerem sprijinul comuniș­tilor... În cazul aresta, stă-mi mie articolul lui Allaiarov, tovarășe inginer. Eu am să fiu primul agitator al noii metode — vorbi însufleţit Gheorghe Tatu. — Iar eu mă îngrijesc de partea teh­nică, de procurarea materialelor, de apro­vizionare — spuse inginerul Mihalache. — Dar determinarea ştiinţifică a ele­mentelor regimului de foraj, cunoaşterea proprietăţilor fizico-mecanice ale rocilor, cui revine? —întrebă­ cu nedumerire irre­ginerul geolog Ilie Moga. — Geologului principal al oficiului nostru de foraj, adică dumitale în per­soană — răspunse rîz­înd inginerul Mi­halache... Aşa a început pe meleagurile Piteştiu­­lui lupta pentru aplicarea înaintatei me­tode — toraiul cu apă — iniţiată de că­tre brigadierul petrolist sovietic Allaia­rov. începutul, ca orice început, a fost greu. Purtînd articolul lui Allaiarov în buzu­narul de la piept, brigadierul Tatu şi-a început munca sa de agitator. Brigadierul Tatu a avut grijă în primul rînd de oamenii din echipa sa, de pregă­tirea acestora. In timp ce mecanicii si montorii executau ultimele operaţii pre­văzute în comanda de lucru, el le expli­ca sondorilor, nu ştim pentru a cita oară, avantajele pe care le oferă metoda fora­jului cu apă. Articolul lui Allaiarov tra­dus din „Pravda“ fusese citit de atîtea ori, îneît brigadierul Tatu mai că-l știa pe dinafară. O zi mare ... A venit și ziua mult așteptată. Era o uMTii­neață Oc a p un ic. t­v liiiiiSuid cu cer senin. Lîngă sonda 183, se adună oameni mulți. Sînt curioși. Se,începe forajul după noua metodă. La un semn anume făcut de brigadierul Tatu, maistrul Ion Bunes­­cu, urcat la granic cu mina pe comandă, a apăsat pe cuplu. Granicul a pornit. Tehnicienii urmăresc cadranurile cea­­surilor. Cînd sapa a început să sfredeleas­­­că primii metri, inima maistrului Bu­­nescu a început să bată mai tare. Oame­nii din echipă parcă erau mişcaţi de nişte fire nevăzute. Aşa de precis şi repec­e umblau. Se vedea o bună organizare ni muncii... Prăjinile erau introduse una după alta în pămint. Cei de faţă se frămîntau, discutau des­pre posibilitatea unei eventuale dărîmări a pereţilor, despre prinderea sapei în puţ. Numai doi oameni păreau liniştiţi, ingi­nerul Mihalache şi brigadierul Tatu. Insă şi ei încercau un sentiment deosebit. In acest timp, telefonul de la sondă sbîrnîia fără încetare. —­ Allo, 183? Aici brigadierul Dută. Dă-1 pe Tatu. — Măi Tatule, ce se aude? Cum e, merge? N-am pace cu sondorii, mă tot întreabă. — Pînă acum bine ! — răspunse calm Tatu. — Talpa? — In șase ore, 70 de metri. In pîlnia receptoru­lui, de la celălalt ca­păt al firului se auzi o exclamație de mi­rare. _______________ ...In întreaga sche­lă aceeaşi întrebare frămînta pe tofi: „Ce face 183?“. O parte din brigadieri şi sondori, după ce ieşeau din lucru dădeau pe la sonda lui Tatu. In munca celor trei echipe de la 483, s-au ivit şi greutăţi. Uneori se oprea cu­rentul, alteori se defecta o pompă, se ru­pea lantul de la granic. Toate aceste ne­­t*.r»nrn1j TtTjțCÎi­"03!_! SOnCÎOTÎ. Cl! tosts­tea. sapa îşi croia drum cu ajutorul apei spre zăcămîntul de titei. 100... 200... 500... 800 metri. ... In a noua zi de muncă, într-o după amiază, Tatu anunţa gîturi de emoţie: „Am învins, tovarăşi! Forarea sondei după metoda lui Allaiarov s-a terminat cu 22 zile mai devreme!“. Aceiaşi tehni­cieni care cu 9 zile în urmă urmăreau a­­tenti ceasurile, socoteau acum de zor.— — 4.602,9 metri gram­c/lună este vite­za comercială cu care a­­i săpat sonda !— se adresă inginerul Mihalache sondori­lor de fată. Spre noi victorii Recordul lui Gheorghe Enescu, stabilit în 1952, fusese acum depăşit cu 400 metri granic/lună. 4 602,9 metri nu era o sim­plă cifră. Ea reprezenta o nouă victorie a industriei noastre petrolifere. Cei de fată au felicitat din inimă cu­rajul sondorilor din brigada lui Tatu. Mulţi s-au angajat să le urmeze exemplul. Și atunci s-a născut o nouă lozincă: ,,Să depăşim viteza comercială de 5.000 metri granic/lună...“ ... S-a apropiat ziua împărţirii, salari­ilor. Cînd casierul a primit nota de plată pentru sonda 183, a făcut nişte ochi... ! Nici o brigadă nu primise pînă acum a­ ştia bani: 10.000 lei premiu de la Direc­ţia Generală, 15.068,42 lei premiu de pro­ductivitate, 2.895,85 lei acord, apoi sala­riul tarifar şi pe deasupra un aparat de radio­cut mult. A doua comandă geologo-teh­­nică pe care se indica „Se va fora cu apă‘‘ a primit-o brigadierul Călinei- unul dintre oamenii care la început nu credea nici în ruptul capului că se va putea fora cîndva cu apă. Pe atunci, el susţinea sus şi tare: „Apa e duşmanul cel mai aprig al forajului“. Pe cînd acum... „Vom fora cu apă“. Aceasta fusese ho­­tărîrea sondorilor de la 181, conduşi de brigadierul Călinei. Sondorii Axente Dră­­goi, Gheorghe Matei şi Ion Oprea ţineau morţiş: „Trebuie să întrecem recordul de 1*1 1Q“3 r1 It S' r- C* î r-i + ,-» *-t-v t-l i î „ — ^ î „ *­­* vju v- v- ouHuii uvi ucuv. mm decît sondorii din brigada lui Tatu?“.­­Pentru forarea sondei 181 au fost pre­văzute 26 de zile. Dar sondorii n-au ținut seama de norma fixată. La numai șapte zile de la începerea forajului, firul tele­fonic purta către Oficiul de Foraj cuvin­tele brigadierului Ion Călinei: „Comanda a fost, îndeplinită“. __Cifra_de 5.168 metri granic/lună, vite­ză comercială realizată de brigada lui Ion Călinel, era­ viu discutată de către întreg trestul Pitești. Recordul brigadie­rului Tatu fusese depăşit cu 565,1 metri gran­ic/lună. Lozinca născută la sonda 183 căpătase viață. Dar iată că o nouă veste a început să fie purtată prin schelă. Sondorii din bri­găzile lui Vasile Duță și Gheorghe Radu au pornit săparea a­ încă două sonde după noua metodă sovietică. Scepticii, care mai atribuiau încă întîmplării rezultatele lui Tatu și­­Filinet, cobeau : „Stafi fîrtaţilor, ce-i atîta paradă ? Acum să vă vedem...“ Dar d­r.Oile rezultate au întrecut toate aşteptările. Sondorii din brigada lui Va­sile Duţă atinseseră o viteză comercială de 5.796 metri granic/lună, iar cei din brigada lui Gheorghe Radu o viteză da 7.484,4 metri granic/lună. Vechile recor­duri fuseseră doborîte. Drumul spre o înaltă productivitate în forarea sondelor era deschis. GH. PANTAZI L. BĂRBIERI Pe drumul fora rapid Proletari­­din toate ţările uniţi-văl ORGAN AL CONSILIULUI CENTRA­L AL SINDICATELOR DIN R.P.R. Anul XI — nr. 2069 Joi 10 iunie 1954 6 pagini 20 bani Din toate colţurile Patriei Mai multe produse din economii GALAŢI. — (de la corespondentul nos­tru). Fabrica de confecţii din oraşul Brăila este cunoscută pentru produsele sale de bună calitate. Zilnic ies pe porţile ei can­tităţi tot mai mari de articole de lenjerie bărbătească, de femei şi copii, precum şi diferite articole de sport cum ar fi: chiloţi de baie, şorturi pentru băieţi şi fete, tricouri ,etc. Benzile conduse de tovarăşa Tinea Stoi­an şi Maria Tatu sunt apreciate în întreaga fabrică pentru lucrul de calitate pe care îl dau. Muncitorii întreprinderii luptă cu suc­ces şi pentru economisirea materiei prime. In urma studiului amănunţit al croielii noilor modele ce urmează a fi puse în lu­cru, s-a reuşit să se economisească prin­tre altele 1410 metri aţică şi 524 metri ze­fir din care se pot confecţiona 699 cămăşi bărbăteşti. Un merit deosebit în obţinerea acestor rezultate l-au avut tovarăşii Ma­­rioara Topazu şi Gheorghe Ieruşenco, mo­­delieri, cît şi creatorul de modele, tovară­şul Costică S­ava. Acordînd o deosebită atenţie­­aşezării şabloanelor pe material şi­­aplicînd meto­da croielii combinate de articole mari cu articole mici, muncitorii de la sala de croit printre care se numără şi şablonerii Ion Usturoi, Dumitru Moroianu şi Iacob Enache au reuşit să economisească canti­tatea de 324,60 metri pînză doc din care se pot croi cîteva sute de perechi şorturi pentru sport. Nici deşeurile nu sînt neglijate. Din ele acest harnic colectiv lucrează zeci de mii de buzunare interioare, necesare confec­ţiilor din stofă. ---------­— Abia ai păşit pe ma­­gistrala largă de la intrarea parcului, şi în tafă ţi s-a deschis o­­ panoramă încîntătoare. Fîntini arteziene îşi joacă în stropi de­­ mărgăritar apa, de jur-împrejur sunt nu­mai flori şi verdeaţă. Alei cu trandafiri de toate nuanţele, de la roşu aprins pînă la galben, panseluţe mul­ticolore, pomi um­broşi. La această oră de după amiază, Par­cul de Cultură şi Odih­nă „I. V. Stalin“ cu­noaşte o animaţie deo­sebită. Lacul este brăz­dat de la un capăt la altul de bărci, şalupe, vaporaşe şi schituri, pe terasele restaurantelor se serveşte bere rece, la tobogan, căluşei şi roata cea mare, copiii au dat buzna, în sălile numeroaselor­­expoziţii ghizii nu mai pri­didesc cu explicaţiile, la bibliotecile de vară iubitorii de carte slnt antrenaţi în lectura cine ştie cărui roman, iar pe ate­­ete înflorite, trec tineri care-şi şoptesc cu­vinte de dragoste. Deosebit de plăcute sînt aceste după­­amiezi, în Parcul de Cultură şi Odihnă. Oamenii muncii din Capitală, petrec aici ore minunate. In clișeu , la una din bibliotecile de vară din parc. Realizările constructorilor IAŞI. — (de la corespondentul nostru). Era către sfî­rşitul iernii anului trecut. Pămîntul nu se dezgheţase bine cînd au început în localitate săpăturile fun­daţiei clădirilor corpului A al Institutului de Cercetări Chimice al Academiei R.P.R. Pe noul şantier soseau zi şi noapte nenu­mărate camioane cu materiale. Avînd la înd­emînă tot ce le trebuie, harnicii con­structori ai întreprinderii nr. 141 au muncit cu multă însufleţire. Acum se lu­crează la terminarea ultimei părţi din acoperişul clădirii, iar la etajul de sus zidarii execută finisările interioare ale laboratoarelor. Construcţia, care reprezintă doar o pă­trime din complexul de clădiri al Institu­tului, are linii arhitecturale moeterne şi este compusă din două etaje, parter şi subsol. In subsol se amenajează o uzină dotată cu cele mai moderne instalaţii pen­tru încălzire centrală şi pentru condiţio­narea aerului. Colectivul de constructori a reuşit să depăşească cu 40 la sută prevederile pla­nului de lucrări pe luna mai. Ei s-au angajat în cinstea zilei de 23 August să termine complet lucrările acestui corp cu o lună de zile înaintea termenului prevăzut. Secţia bunurilor de larg consum A trecut doar o lună şi jumătate de cînd la I.M.S. Copulu­ng-Muscel a luat fiinţă secţia pentru producerea bunurilor meta­lice de larg consum. Cu toate că adaptarea unor noi dispozitive la maşinile-unelte de tinidilgerie, precum şi­­modificarea şi confecţionarea unor matriţe necesare au cerut mult timp, totuşi colectivul de mun­citori de aici a reuşit să dea o producţie însemnată. .S-au confecţionat, astfel, 80 maşini de gătit, iar alte 500 sunt aproape gata. De asemenea s--au predat 20 grape de cîmp, 1000 cancioage de zidărie, în loc de 500 cît era planificat, 80 aparate de vulca­nizare, 3000 ascuţitori de cuţite, 10.000 cr­eie pentru fixarea ţevilor „Bergman“, 2500 scoici pentru sertare, precum şi 200 coşuleţe de piine. Ion Popa corespondent voluntar In toiul muncilor pentru belşugul recoltei Sprijinul tehnicienilor agronomi în îngrijirea culturilor TIMIŞOARA (de la corespondentul nostru). In majoritatea raioanelor din regiunea Timişoara lucrările de îngrijire a cul­turilor sunt în plină desfăşurare. Oamenii muncii de pe ogoare primind ajutor din partea sfaturilor­ populare prin agronomii şi specialiştii trimişi pe teren se stră­duiesc să execute cît mai grabnic aceste lucrări. In această privinţă e de semnalat activitatea inginerului Vasile Vînătu de la sfatul popular al raionului Timişoara care de­plasîndu-se aproape zilnic în comunele Dumbrăviţa, Giarmata, Cerneteaz, Pişchia şi Benceru a îndrumat şi sprijinit mun­ca ţăranilor muncitori din aceste co­mune. Acelaşi lucru se poate spune şi despre tehnicianul Ion Teica. El a mers în nenumărate rînduri, în comunele Sîn­andrei, Satchinez, Carani şi Ortişoara. Mobilizaţi şi îndrumaţi de tehnicieni, ţăra­nii muncitori din comuna Dumbrăviţa au îndeplinit pînă la sfârşitul lunii mai pla­nul la prăşitul porumbului în proporţie de 52 la sută, au terminat complet praşila întîia la cartofi şi sfeclă de zahăr şi au plivit peste 60 la sută din culturile mari de grîu. In fruntea lucrărilor de îngrijire a culturilor s-au evidenţiat ţăranii mun­citori Vasile Stoit, deputat, Gheorghe Olas, şi alţii. De asemenea şi membrii gospodăriei agricole colective d­in comu­na Garant au terminat praşila I-a pe o suprafaţă de 85 hectare porumb, precum şi praşila Il-a la floarea soarelui şi sfe­cla de zahăr. In raionul Timişoara planul la plivitul culturilor s-a realizat în pro­porţie de peste 67 la sută, iar la prăşit cu peste 37 la sută. Succesele colectiviştilor din Geaca CLUJ (de la corespondentul nostru).­ Pentru a asigura creşterea şi dezvoltarea în cele mai bune condiţii a plantelor însă­­mînţate, colectiviştii din G.A.C. „Ogorul Nou“ din Geaca, raionul Sărmaş, au în­ceput din timp lucrările de îngrijire a cul­turilor­ Ei au privit numai în cîteva zile peste 70 ha păioase, au prăşit 15 ha cu porumb, floarea soarelui şi sfeclă de za­hăr şi 3 ha cu cartofi. Fruntaşi în aceste munci sunt colectiviş­tii Artenie Florean, utemistul Dănilă Răs­­tăşan, Maria Boboş, Amalia Damian, David Pop, Feri Borşoş şi alţii. Tot în această perioadă, colectiviştii din G.A.C. „Ogorul Nou"­ au executat şi lu­crări de construcţii­ Astfel, ei au construit un pătul de porumb cu o capacitate de 5 vagoane,­­ iar în curînd vor termina şi un saivan pentru oi. In vederea unei recolte bogate de legume CONSTANŢA (de la corespondentul nostru), G.A.C. din Valea Neagră, raionul Med­gidia, a amenajat anul acesta 5 ha de grădină dintre care 4 sunt irigate. Pînă­ acum au prăşit aici 2,50 ha cartofi, 0,80 ha mazăre păstăi, s-au răsădit 0,70 ha roşii, o suprafaţă de 3000 metri pă­traţi ardei gras şi vinete şi 4000 metri pătraţi varză văratică. Pentru recolta ce se va ridica de pe în­treaga suprafaţă, colectiviştii au contrac­tat valorificarea produselor cu cooperati­va din Năvodari. In muncile de legumicultură conduse de brigadierul Gheorghe Giurgiu, s-au evidenţiat tinerele utemiste Raşi­t Seine, Paraschiva Pisică şi Raşit Bechie. Paralel cu muncile de la grădina de zarzavat, colectiviştii din Valea Neagră întreţin în bune condiţiuni şi culturile mari. Ei au trecut la a doua praşilă pe cele 10 ha de floarea soarelui ș­i au terminat prima prașilă la cele 31 ha cultivate cu porumb. îngrijesc vi­a de vie ARAD (de la trimisul nostru). Printre lucrările de îngrijire ce se efectuează în momentul de faţă la vii este stropitul. Această muncă e acum aproape termi­nată în regiunea Arad. Folosindu-se din plin mijloacele mecanizate existente şi stropitoarele de mînă, în întreaga regi­une s-au stropit viile în proporţie de 94 la sută. Fruntaşe în această acţiune sînt gos­podăriile agricole ale statului. In raionul Arad, G.A.S. Şiria a terminat în între­gime această operaţie. Lucrările sînt avansate şi în gospodăriile agricole ale statului Teremia şi Tomnatec. Pentru copiii minerilor In dimineaţa asta ca în atîtea alteia Maria Sortan, muncitoare la lămpăria mi­nei Petrila şi-a dus copilul la căminul de zi, apoi a pornit liniştită la lucru. Ca ea sînt z­eci şi sute de femei muncitoare din Valea Jiului. Acum ele pot munci în linişte, căci copiii lor sunt bine îngrijiţii în creşele şi căminele de zi ce au fost înfiinţate pe lingă întreprinderi­­In Va­lea Jiului au luat fiinţă în ultimii ani o serie de unităţi social-sanitare pentru copiii minerilor. La Aninoasa, Petrila, Lupeni există cămine de zi. Peste cîteva zile se va deschide un cămin de copii şi la Lonea. De asemenea au fost înfiin­ţate o serie de creşe la Petrila şi la filatura Lupeni-La Aninoasa a luat fiinţă o casă da naştere, iar la Lupeni şi Vulcan, mater­nităţi. Sanatoriile pentru copii sînt de­servite astăzi de 20 medici pediatri, 12 surori de ocrotire, moaşe şi surori de pe­diatrie. In fiecare vară peste 2000 copii din­ Valea Jiului pleacă în taberele din ţară, îşi petrec vacanţa în taberele de curte şi orăşeneşti din­­Valea Jiului. — •—­­ Din scrisorile cititorilor şi corespondenţilor noştri BUCUREŞTI. — Prin grija sfatului popular al Capitalei, reţeaua de gaz me­tan a fost extinsă în ultimul timp în multe din străzile raionului „1 Mai”. In prezent se lucrează la ramificarea insta­laţiilor de pe străzile Serii, Popa Petre şi Speranţei. P­ Repanovici SUCEAVA. — Tovarăşii Gh. Bocear şi ing. Segall Iancu din sectorul ţesătorie al uzinelor textile „Moldova“-Botoşani, au realizat o perfecţionare tehnică în sco­pul reducerii pierderilor de urzeală. Prin aplicarea acesteia nu se mai leagă urzea­la la maşina de apret direct de sul, ci de nişte sfori lungi de 1,50 m legate de sul. S­e recuperează astfel: în 24 ore urzeala n­ecesară pentru ţesut 30 m pînză. B. Gheorghe . PLOIEŞTI.—Librăria raională nr. 3 din oraşul Buzău a luat măsuri ca în timpul muncilor agricole de recoltat şi treetat să desfăşoare o acţiune intensă de difu­zare a broşurilor agrotehnice­­In satele şi comunele raionului s-au difuzat acum cu 26 la sută mai multe broşuri agroteh­nice. Tot la Buzău ,,Librăria Noastră“, unităţile nr. 1 şi 2, au organizat vitrine şi standuri de cărţi cu subiect agricol. Stelian Banciu * ★

Next