Munca, iulie 1955 (Anul 11, nr. 2395-2421)
1955-07-22 / nr. 2413
Pag. 2-a înaintea Congreselor Sindicatelor Cuvîntul delegaţilor la conferinţă Zilele trecute s-a ţinut conferinţa comitetului orăşenesc Bucureşti al Sindicatului lucrătorilor din comerţ, în vederea alegerii delegaţilor pentru apropiatul congres al acestui sindicat. Conferinţa a scos la iveală o serie de lipsuri, a dezbătut probleme importante a căror rezolvare de către congres va face ca munca organizaţiilor sindicale respective să contribuie şi mai mult la îmbunătăţirea comerţului nostru socialist. Participanţii la discuţii au criticat comitetul central al sindicatului pentru raportul prezentat care a avut un caracter general şi nu a tratat o serie de probleme importante; ei au cerut ca problemele principale ridicate în conferinţă să fie cuprinse în raport pentru a fi dezbătute în cadrul congresului. Redăm mai jos fragmente din cuvîntul unor participanți la discuții. întrecerea socialistă priveşte şi administraţia Consumatorii ne cer, pe bună dreptate, să-i servim cu atenţie, să-i servim cu mărfuri de calitate. Lucrătorii din întreprinderea noastră se străduiesc să facă acest lucru şi reuşesc în mare măsură, întrecerea socialistă este metoda care-i ajută să obţină rezultate bune. Dar organizarea şi conducerea ei nu sânt la Înălţimea cuvenită. O parte din vină o are comitetul de întreprindere, căci la noi în comitet se munceşte sectar, uneori fără perspectivă. Dar nu pot să nu vorbesc despre lipsa de îndrumare şi control, despre lipsa de sprijin din partea comitetului orăşenesc al sindicatului nostru. De circa 3 luni de zi, nici un activist ,ăl său nu a venit pe la noi să vadă greutăţile şi lipsurile din munca noastră, ea ne ajute să le înlăturăm. Plenara C.C.S. din 7—8 martie a.c. aarătat că centrul de greutate al activităţii sindicale trebuie mutat în întreprinderi. Comitetul nostru orăşenesc nu prea se străduieşte, cel puţin faţă de noi, să a-Cuvîntul tov. ILIE ANASTASIU preşedintele comitetului de întreprindere de la O.C.L. Alimentara-,, Mai aplice această directivă a plenarei. Din lipsă de îndrumare practică, consfătuirile de producţie din întreprinderea noastră nu se desfăşoară aşa cum trebuie. Nici pînă acum conducerii noastre administrative nu-i este clar — sau poate nu vrea să înţeleagă — că în organizarea consfătuirilor de producţie are şi ea ceva de spus. Şi mai cu seamă în ce priveşte traducerea în viaţă a propunerilor făcute în cadrul lor. Tovarăşii din administraţie nu participă nici la organizarea şi nici la desfăşurarea consfătuirilor. Ei nu iau în seamă cerinţele juste ale lucrătorilor, cerinţe izvorîte din sezisările consumatorilor. Aceeaşi atitudine o au şi tovarăşii din secţiunea comercială a sfatului popular, care nu participă la consfătuirile de producţie pe întreprindere, unde ar avea multe de aflat şi învăţat. De pildă, ar afla — aşa cum s-a arătat în consfătuiri ■— că în nenumărate rînduri îngheţata pusă în vînzare este de proastă calitate. Particiipînd la consfătuiri ei ar cunoaşte mai bine problemele ridicate de muncitori şi ar lua măsuri de satisfacere a cerinţelor juste ale acestora. Faptul că administraţia nu ţine seama de propunerile lucrătorilor şi nu ia măsuri care să asigure traducerea lor în viaţă are repercusiuni negative asupra îndeplinirii angajamentelor luată în întrecerea socialistă. Pe de altă parte, lucrătorii se lipsesc de a mai face propuneri şi astfel întreprinderea pierde un ajutor preţios, fără de care sarcinile nu pot fi îndeplinite în bune condiţii. Dacă activul organelor noastre sindicale superioare ar aplica cele stabilite de plenara din 7—8 martie a C.C.S. şi ar veni mai mult în întreprinderi, asemenea deficienţe ar fi repede lichidate. Noi insistăm ca acest lucru să se facă. Pentru ridicarea spiritului de răspundere al lucrătorilor din comerţ Este bine cunoscut faptul că în rândul lucrătorilor comerţului socialist se dezvoltă tot mai puternic atitudinea socialistă faţă de muncă. Eu am să vorbesc însă despre un aspect care dovedeşte lipsurile ce există în această privință. Mă aflam într-una din zile într-un magazin. Un cumpărător a cerut un articol. Vânzătorul i-a spus că articolul respectiv lipsește. „Bine — a replicat clientul — dar în alte magazine există. Am venit să cumpăr de aici, pentru că sânt mai aproape de casă“. El a cerut condica de sugestii şi reclamaţii în care să-şi noteze păsul, cu gîndul că în felul acesta va ajuta conducerea magazinului. După multe discuţii, la care s-a adăugat intervenţia mea şi a altor cumpărători, con-Cuvîntul tov. JEAN CHIŞESCU secretar al org. de bază P.M.R. „Cartimex,,dica i-a fost pusă la dispoziţie de către casieriţa magazinului. Omul a scris în ea ce-a avut de scris şi a plecat. Casieriţa s-a apropiat atunci de mine şi mi-a zis: „Te văd om mai acătării, scrie şi mata ceva despre noi“. Apoi, zâmbind, a adăugat : „Dar scrie de bine, te rog“. Am luat condica şi am scris. De la uşă am privit înapoi. Din ochii ei şi ai responsabilului magazinului plecau nişte priviri să mă bage în pămînt, nu alta. Redasem în condică faptele exact aşa cum s-au petrecut. Acest lucru dovedeşte că unii lucrători din comerţ n-au înţeles pînă acum că cea mai importantă sarcină a lor este de a face totul pentru a servi cît mai bine pe consumatori, că refuzând să primească sugestiile, resping ajutorul pe care aceştia li-l pot da pentru a-şi îmbunătăţi activitatea. Sinteza n-a vorbit despre felul cum si ard tratate sezisările oamenilor muncii, după cum n-a atins nici problema controlului obştesc. Or, acestea sunt două mijloace importante prin intermediul cărora comerţul de stat, lucrătorii săi, pot primi un sprijin preţios. Cer comitetului central să pună în congres aceste probleme şi să stabilească măsurile necesare. Despre calificarea tovarăşilor din secţiunile comerciale Am să vorbesc despre o problemă importantă, a cărei rezolvare trebuie să ducă la îmbunătăţireaactivităţii din unităţile comerţului de stat. Congresul are datoria să abordeze această problemă. Este vorba de secţiunile comerciale din cadrul sfaturilor populare, care au un rol important în dezvoltarea comerţului. Vreau să arăt că oamenii care lucrează în cadrul acestor secţiuni, în multe locuri nu-şi pot îndeplini cum trebuie îndatoririle, deşi majoritatea lor Cuvîntul Iov. GHEORGHE PAPA din sfatul popular al raionului ,J. V. Stalin“ au tragere de inimă, sunt tovarăşi cinstiţi, care se străduiesc să muncească bine. Adevărul e că mulţi dintre ei nu cunosc problemele din comerţ, nu ştiu cum trebuie exercitat comerţul, cu alte cuvinte nu au calificarea necesară. Multe secţiuni comerciale din cadrul sfaturilor populare se plîng de lipsă de funcţionari. Acest lucru nu este just. Nu lipsa unui număr mare de funcţionari face ca treburile să nu meargă bine, ci nepregătirea în problemele comerciale a funcţionarilor existenţi. De aceea este necesar a se lua măsuri pentru calificarea tovarăşilor care lucrează aici, ceea ce va face ca unităţile comerciale să primească din partea secţiunilor comerciale ale sfaturilor populare un ajutor competent, lucru ce va contribui la îmbunătăţirea activităţii în magazine. Să nu neglijăm activitatea în rîndurile femeilor Mă miră faptul că în sinteza raportului C.C. al Sindicatului nostru, expusă aici, este prezentată foarte palid o problemă de mare importantă. Este vorba de munca femeilor. După câte ştiu eu, în comerțul de stat lucrează un număr mare de femei. Numai în întreprinderea pe care o conduc, peste 50 la sută din lucrători sînt femei. Avem brigăzi de bună servire formate din femei si ele îşi îndeplinesc datoria cu cinste. Am observat că gestionarele, responsabilele de raioane îşi duc munca cu multă conştiinciozitate. In majoritatea cazurilor, acolo unde lucrează femeile, lipsurile din gestiune suntrare, gospodărirea magazinelor şi a raiioanelor este mai bună. Nu-i vorbă că sunt şi printre ele — puţine, ce-i drept — unele care au slăbiciuni în muncă, abateri de la regulile comerţului socialist. Acestea trebuie ajutate pentru a-şi însuşi Cuvîntul tov. NICOLAE OSMAN director O.C.L. Produse Industriale, raioanele „V. L Lenin“ şi „Gh. Gheorghiu-Dej“ o calificare mai înaltă, o conştiinţă mai ridicată , cu alte cuvinte trebuie intensificată munca cultural-educativă în rândurile lor. In întreprinderea noastră există oarecare activitate culturală, dar ea nu dă rezultatele scontate. Cu cîtva timp în urmă comitetul de întreprindere a înjghebat cîteva formaţii artistice de amatori în care activau numeroase femei. Aceste formaţii s-au destrămat însă, căci noi nu avem club sau colţ roşu unde să-şi desfăşoare activitatea. Există în schimb în Bucureşti o serie de colţuri roşii ale unor întreprinderi din ramura noastră, care stau nefolosite. Comitetul sindical orăşenesc trebuie să planifice activitatea acestora pentru ca ele să poată fi folosite şi de întreprinderile care nu dispun de colţuri roşii. Mai este o problemă peste care sinteza atrecut cu uşurinţă şi anume aceea a creării condiţiilor pentru ca femeile să-şi poată desfăşura nestingherite munca în producţie. E vorba de creşele şi căminele pentru copiii lucrătoarelor noastre. Comitetul central al Sindicatuluiare datoria să ia măsuri pentru a se mări numărul cireşelor şi căminelor de zi în cadrul ramurii noastre. Propun ca în raportul pe care C.C. al Sindicatului îl va prezenta în faţa congresului să fie tratată cu seriozitate activitatea în rîndurile femeilor,, iar delegații pe care-i vom alege să dezbată la congres această importantă problemă. Avem nevoie de sprijinul comitetului central al Sindicatului Schimburile comerciale dintre state contribuie la apropierea popoarelor, la destinderea încordării internaţionale. Ţara noastră a extins şi extinde neîncetat schimburile comerciale cu tot mai multe state de pe glob. Volumul importului şi exportului creşte mereu. In asemenea condiţii, noi cei care lucrăm în cadrul comerţului exterior avem de îndeplinit sarcini de mare răspundere. Industria şi agricultura noastră, în plină dezvoltare, sunt reprezentate peste hotare prin mărfurile pe care le trimitem- Ele trebuie să fie de cea mai bună calitate, plăcute ca aspect, frumos ambalate şi mai ales expediate la vreme, aşa cum prevăd obligaţiile asumate de statul nostru. Trebuie să arăt că pînă acum lucrătorii din comerţul exterior au reuşit să-şi îndeplinească în maremăsură acest© înda-Cuvîntul tov. N. SUFRIN preşedintele comitetului de întreprindere de la „Chimimport“ tonuri de onoare. Dar în munca noastră sunt încă o serie de greutăţi, îşi fac loc unele lipsuri. La învingerea şi înlăturarea lor noi nu avem sprijinul suficient al comitetului central al Sindicatului nostru. Aceasta s-a văzut şi aici în conferinţă. In sinteza care a fost prezentată, doar în cîteva cuvinte s-a vorbit despre activitatea organizaţiilor sindicate din comerţul exterior. Aceasta reflectă necunoaşterea şi necuprinderea problemelor noastre de către comitetul orăşenesc şi comitetul central al Sindicatului. Comitetul de întreprindere, al cărui preşedinte sînt, nu este controlat şi sprijinit în muncă de către organele sindicale superioare. Activul comitetului orăşenesc şi al C.C. al Sindicatului se deplasează rareori pe la noi, nu cunoaşte în amănunţime specificul muncii noastre şi de aceea nici nu ne poate acorda un ajutor concret. Forma organizatorică existentă acum în cadrul comitetului sindical orăşenesc al sindicatului nostru nefiind corespunzătoare, nu-i permite să cuprindă întreprinderile şi instituţiile din cadrul comerţului exterior, să le îndrume şi să le ajute temeinic. Congresul care se apropie trebuie să ia îndiscuţie această problemă, să-i găsească rezolvarea şi să dea ca sarcină comitetului central pe care-l va alege, de a se ocupa , în mod seriosde activitatea sindicală din acest sector, pentru ca ea să-și poata aduce contribuția la îndeplinirea sarcinilor de răspundere pe care noi, cei din comerțul exterior, le avem. o Noi cărți de literatură 8 8 * V. V. STASOV — Articole despre Rim-8 g ski-Korsakov. 168 pag. — 8,05 lei. Edi- g 8 tura Cartea Rusă. g 8 F. SCHILLER — Teatru — volumul 8 0 1 — (Colecția „Clasicii literaturii uni- 8 8 versate“) 328 pag. — 5,60 lei. Editura g . de stat pentru literatură și artă. 8 g S. DAMIAN — Generalitatea și indi' jjj 8 virtualitatea ideii operei literare (Colec- gția „Mica bibliotecă critică“) 76 pag. 8 g 0,55 lei. Editura de stat pentru literatură 8 și st ă 8 8 V. FELEA — Murmurul străzii — poe- 8 g zii. 112 pag. 4 lei. Editura de stat pen- 8 tru literatură și artă. g ^ — Poe{i maghiari din R.P.R. 220 pag. 8 g — 15 lei. Editura de stat pentru litera-8 tură și arta 8 \ P. PAVLENKO — Povestire nepubli- 8 g cată (Colecţia „Lectura“) 44 pag. — g g 0,40 lei. Editura Cartea Rusă. g jj P. P. ANTOKOLSKI — Versuri alese —8 9 284 pag. — 10 lei. Editura Cartea Rusă 8 8 LITERATURĂ PENTRU COPII ŞI g 8 TINERET § C. BOLLIAC — Poezii (Colecţia „Bi g ? blioteca şcolarului“) 88 pag. — 1,75 lei g 1 Editura Tineretului. ? K-J oo OO OO OO OO OO OO OO OO OO OO CO OO OO OO OO OO OO OO OO OO OO OO OO OO OQ ic MUNCA Dezvoltarea mişcării sportive în Regiunea Autonomă Maghiară TG. MUREŞ (coresp. „Munca"). — Mişcarea de cultură fizică şi sport a cunoscut o largă dezvoltare şi în Regiunea Autonomă Maghiară. Cu 10 ani în urmă, aici au existat doar 77 de terenuri de sport unde se practica mai mult fotbal, şi circa 1.000 de sportivi legitimaţi Inprezent, în regiune sînt 900 de baze sportive bine amenajate. în cete 26 de ramuri sportive existente activează 44.390 de sportivi legitimaţi. Cele 434 colective sportive, dintre care 339 sînt săteşti, 40 sindicale şi 45 şcolare, cuprind peste 50.000 de membri. O mare amploare a luat hocheiul pe gheaţă. Regiunea are trei echipe de hochei în categoria A şi opt în categoria B. Omare dezvoltare a cunoscut şi baschetul. Regiunea Autonomă Maghiară este reprezentată în categoria A de două echipe masculine şi două feminine. De asemenea tirul, patinajul, şahul, popicele, canotajul, handbalul sânt şi ele foarte răspîndite. Zeci de mii de tineri şi tinere au pătruns pe portițe larg deschise ale bazelor sportive. Dezvoltarea pe care a luat-o mişcarea de cultură fizică şi sport este oglindită şi de numărul tot mai mare de purtători ai insignei G-M-A. Astfel la cei 16.555 cîți au fost în anul 1954, anul acesta s-au adăugat încă 6.199. La spartachiada sindicală din acest an au participat aproape 10.000 de sportivi, iar la spartachiada satelor peste 18.000, împreună cu campionatele şcolare, totalul participanţilor s-a ridicat la 37.370. In anul 1954, la diferitele competiţii sportive au luat parte peste 120.000 de oameni ai muncii romîni şi maghiari, dintre care aproape 24.000 de femei. Şi sînt numeroşi, acei care sînt fruntaşi şi în sport şi în producţie. In ultimii ani, mulţi sportivi din această regiune au cucerit titlul de maestru al sportului. Rogobete Margareta şi Zöldi Aranka au obţinut acest titlu la baschet, iar tânărul Meder Carol la înot, Fülöp Georgeta la canotaj etc. Pentru succesele dobîndite în domeniul sportiv în cursul anului trecut, Regiunea Autonomă Maghiară deține drapelul de regiune fruntașă pe țară. Reparaţii făcute cu întîrziere Vasul de pasageri „16 Februarie“ deserveşte liniile de navigaţie Brăila—Sulina şi Brăila—Piatra Frecăţei. Membrii echipajului se străduiesc să asigure vasului o stare bună de exploatare, dar ei nu sânt sprijiniţi în eforturile tor de organele de resort,respectiv de serviciul tehnic al Direcţiei Navigaţiei Fluviale Brăila. Acest serviciu, care-i dator să acorde asistenţă tehnică vaselor ce aparţin Navromului, nu numai că n-o face din proprie iniţiativă, dar chiar atunci cînd este solicitat, rămîne pasiv. Câteva exemple în legătură cu vasul „16 Februarie“ sânt edificatoare. Acestui vas i s-a rupt o portpaletă, care a fost dată la reparat la 4 aprilie. Reparaţia se putea efectua într-o zi, două, dar a durat exact 48 de zile, şi asta după ce conducerea vasului a fost nevoită să facă 2-3 reveniri pentru ca serviciul tehnic să „urgenteze“ lucrarea. La 27 mai, mecanicul vasului a cerut să se confecţioneze butoanele de oţel cimentat şi să se repare cele două valvule de unsoare de la tribodinam. Dar nimeni din serviciul tehnic nu s-a „obosit“ să se intereseze de aceste probleme. Nu mai vorbim de faptul că de aproape trei luni, de cînd s-au scos acumulatorii pentru recondiţionat, iluminatul vasului, în timpul staţionării peste noaptela Sulina, lasă mult de dorit. Cabinele pasagerilor şi membrilor din echipaj sîntt deseori în întuneric, întructt iluminatul nu se poate asigura numai cu dinamul. Acesta, suprasolicitat, ar putea să se defecteze şi deci vasul să fie scos din exploatare. Mai putem aminti că vasul nu primeşte conform normativului materialele pentru întreţinerea curentă (stupă, bumbac de şters, azbest, şnur etc.) Intr-o situaţie asemănătoare este şi remorcherul „Lavoisier". Oare pînă cind va dăinui aceasta? Răspunsul trebuie să-i dea Direcţia Navigaţiei Fluviale Brăila (director Nicolae Pe- Timotei Scribnic corespondent voluntar —— Ni se semnalează că... ...sala cinematografuleii „Progresul“ din oraşul Sebeş n-are nici un mijloc de aerisire în afară de un ventilator, care însă nu funcţionează, fiind stricat. In asemenea condiţii vizionarea unui film nu este de loc o plăcere mai ales în timpul verii. Conducerea cinematografului consideră că este atît de greu să se ia măsuri pentru repararea ventilatorului ? S. Barboni ★ ...macaraua electrică din secţia I-a montaj a Atelierelor C.F.R. „Ilie Pintilie“ din Iaşi, se defectează cu uşurinţă din cauza reparaţiilor superficiale, iar macarale de mînă sînt puţine; în felul acesta transportul şi ridicarea pieselor se fac anevoie, ceea de creează greutăţi îndeplinirii planului. Totuşi, conducerea Atelierelor şi organele sindicale nu au făcut nimic pentru asigurarea folosirii continue a macaralei. G. Teodor Vineri , Iulie 1950 — nr. 2413 Intîlnire cu potemkiniştii Oamenii bătrîni au memoria ciudata. Fapte de demult întâmplate sint uneori mai proaspăt şi mai viu păstrate decît cele de o zi vechime. Si la urma urmei cum ar putea să se şteargă din amintirea marinarilor potem , linişti primirea caldă, ajutorul tovără- , şese ,al clasei noastre muncitoare? Mai a Ies cînd te pregăteşti să vizitezi prieteni de demult, nu se poate să nu te gândeşti la anii cînd s-a pecetluit prietenia în munca şi lupta comună. ...E mare frământarea oamenilor la uzina „Steaua Roşie“ din Bucureşti. Şi cum să nu fie frământaţi ? Li s-a anunţat doar de dimineaţă că un grup de marinari de pe crucişătorul „Potemkin“ va vizita uzina lor. Maistrul Stazl Iosif e nerăbdător din cale afară. El îşi mai aduce aminte de mulţi marinari de pe „Potemkin“ cu care a lucrat împreună la cazangerie pe vremea când fabrica era a lui Wolf. Va fi oare măcar unul din aceştia printre cei ce vor veni la uzină acum? Şi dacă da, îl vor recunoaşte oare pe el? Drept c, au trecut câţiva ani de atunci. Aşa vreo 40—45... ...O maşină se opreşte la poarta uzinei. Putem liniştii... Vestea trece din secţie în secţie. Se adună oamenii în curte, se aduc flori- Un ropot de aplauze îi întâmpină, mâinile se string cu căldură. — Tovarășe Pughin ! •— Tovarăşe Beaghin! Cine i-a strigat? Cine le-a strâns mîna? Sânt cunoscuţi, cunoscuţi fără îndoială- Dar trec totuşi cîteva clipe până cînd se disting trăsăturile cunoscute pe obraji ascunşi sub riduri. Şi nu e unul singur care a lucrat cot la cot aici cu Pughin şi Beaghin. E şi Stazl Iosif şi Schmidt Mihai care pe vremea aceea era ucenic la cazangerie şi Stoican Constantin şi Rosen Paul. Bătrânului Beaghin i-au dat lacrimile în ochi de emoţie- E glumă să întâlneşti prietenipe care nu i-ai mai văzut de patruzeci şi mai bine de ani? — Mulţumesc, mulţumesc tovarăşi că nu m-aţi uitat ! Să-i fi uitat pe potemkinişti ? Stazi Iosif, Boscu Paul, Schmidt Mihai sunt membri de partid, dar ei nu vor putea să uite vreodată că primul cuvânt despre revoluţie de na potemkniişti l-au auzit, că prin ei au simţit pentru prima oară suflul dătător de viaţă al revoluţiei din 1905 din Rusia. ...Au trecut primele clipe ale revederii. La organizaţia de partid unde oaspeţii au intrat, se deapănă acum amintiri. — Iţi mai aduci aminte de moş Frank? Dar de Anton Godun ? • — Iţi mai aduci aminte unde a explodat rezervorul de gaze şi au murit doi oameni? ...Gazdele sînt nerăbdătoare să arate oaspeţilor tot ce au construit de cînd patronii au fost alungaţi, iar oaspeţii sînt nerăbdători să vadă acum uzina în care au lucrat câţiva ani. Și rînd pe rînd secțiile sînt vizitate. ...— Aici a fost pe vremuri la catuseria ! Se lucra cu nişte strunguri vechi! Acum parcă e o secţie nou, nouţă. Dar cel© mai mari surprize îi aşteaptă pe oaspeţi la sectorul III cazangerie, chiar acolo unde au lucrat cu aproape o jumătate veac în urmă. Tovarăşul Zamfirescu, şeful acestui sector, era copil pe atunci, dar îşi aminteşte de Beaghin cu care a lucrat împreună la Constanţa. Secţia lui are cu ce se mîndri faţă de oaspeţi, căci sînt numai cîteva zile de cînd a recâştigat drapelul de secţie fruntaşă! Şi apoi cite nu s-au schimbat aici în anii regimului de democraţie populară! El urmăreşte expresia fetii oaspeţilor. Aceştia nu sunt încă chiar aşa de uimiţi. Cu tonul cel mai obişnuit din lume tovarăşul Pughin constată că tablele mari care erau cărate înainte de cîte 20—25 muncitori sânt ridicate de macarale uriaşe şi ia cunoştinţă cu tot atâta linişte că în secţia la care se făceau patru cazane pe an pe vremea cînid era si el muncitor aici, acum se fabrică de zece ori pe atît într-o luna. Şi tot aşa cînd oaspeţii vizitează cabinetul medical care pe vremea lui Wolf era deservit de un singur sanitar, iau cunoştinţă ca de un lucru de la bine înţeles că acum se compune din trei secţii şi este deservit de doi medici, doi dentişti, o felceriţă o soră şefă şi un sanitar. De ce i-ar mira pe potemkinişti in mod deosebit realizările de la uzina „Steaua Roşie“? Ei au muncit doar zeci de ani alături de poporul nostru, au luat parte la lupta lui şi mulţi dintre ei iau şi astăzi parte, aşa bătrâni cum sunt, la făurirea vieţii noi în patria noastră. Sunt şi ei părtaşi la toate realizările noastre. Atunci de ce să se mire în mod deosebit ? ...Se apropie clipa despărţirii. S-au ciocnit de acum paharele în cinstea revederii, s-au închinat toasturi pentru pace, oaspeţii şi gazdele şi-au urat reciproc succese în muncă. Tovarăşul Pughin ciocneşte cu tânărul director al uzinei „Steaua Roşie“ şi-i spune că are un fiu ca dînsul, tot director. Se schimbă adresele şi prietenii regăsiţi îşi făgăduiesc reciproc să-şi scrie. Tovarăşul Stoican va merge luna viitoare la băi şi atunci îl va vizita negreşit pe tovarăşul Beaghin. E grea despărţirea! — Iţi mai aduci aminte de tartor, de Wolf? Da! Tovarăşul Pughin îşi mai aducea aminte, aşa cum îşi aduce aminte de toţi tartorii care l-au exploatat în lunga sa viaţă de muncitor. ...Se închide poarta uzinei în urma oaspeţilor. Muncitorii se duc din nou la lucru. In sala cazangeriei împroaşcă jerbe de foc aparatele de sudat. Dar ce flacără ar putea să se compare cu focul pe care l-au aprins aici îninima muncitorilor — acum 50 de ani — marinarii de pe crucişătorul Potemkin cu arzătorul suflu al revoluţiei ? E. MARTON La Palatul Pionierilor Joi dimineaţa, sute de pionieri din Capitală au primit în mijlocullor vizita unor oaspeţi dragi. La Palatul Pionierilor ai sosit un grup de marinari de pe crucişătorul „Potemkin“, care trăiesc în ţara noastră. După un cuvânt de bun venit rostit de pioniera A. Rachieru, oaspeţii au vizitat cercurilepionierilor şi s-au interesat de activitatea pe care o desfăşoară purtătorii cravatelor roşii. Intr-una din sălile Palatului, potemkiniştii au răspuns întrebărilor puse de pionieri, povestindu-le despre faptele vitejeşti ale participanţilor la răscoala de pe vasul „Potemkin“. (Agerpres) Cronica filmului „PRIETENUL MEU FABIAN“ Dacă înultimii ani a ieşit puternic în evidenţă creşterea, calităţii artistice a filmelor produsede cinematografia din R. Cehoslovacă, aceasta se datoreşte, în mare măsură, priceperii cu care cineaştii cehoslovacitratează cele mai de seamă probleme ale construiriisocialismului. Totodată aceasta se datoreşte colaborării rodnice dintre scriitorii şi creatorii din domeniul cinematografiei, în vederea realizării unor filme de o mare forţă educativă. Marele regizor sovietic Pudovkinscria că : „Nimic nu poate acţiona maiputernicasupra sentimentelor şi gândurilor omului, decît exemplul viu. Tocmai aceste exemple vii ni le oferă cinematografia şi de aceea forţa ei educativă este incomparabilă“. Respectând acest principiu, scriitorul Ludwik Askenaszy şi regizorul Jiri Weiss, laureat al Premiului de Stat, au realizat prin „Prietenulmeu Fabian“ un film care prim intermediul unor personaje ca Fabian şi fiul său Geza, ca muncitorul Trojan şi învăţătoarea Vlasta, tratează o importantaproblemă socială, cum este încadrarea ţiganilor nomazi într-un colectiv demuncă socialist şi atitudinea acestui colectiv faţă de ei. Transformarea lui Fabiandintr-un om asupra căruia trecutul de mizerie a lăsat urme adîmci şi -a înrădăcinat deprinderi rele, într-un muncitor conştient şi disciplinat, nu este tratată în chip schermatic, sau „la general“, ci printr-o atentă analiză a trăsăturilor lui morale; evoluţia lui nu este urmărită liniar, ciprin oglindirea tuturor contradicţiilor din conştiinţa sa, a luptei dintre vechi şi nou. De aceea Fabian reprezintă un exemplu viu, impresionant şi convingător. In primele scene ale filmului se aude glasul lui Troian, sudor pe un mare şantier de construcţii: „începutul povestei e simplu. Mă întorceam din concediu.. “ In continuare, ni se înfăţişează prima întîlnire a lui Troian cu Fabian şi fiul său, în gară, unde aceştia, împreună cuu alţi ţigani, rugau trecătorii să-i îndrume spre adresa care o aveau scrisă pe o bucăţică de ltetie. Trojan întrebă mirat: „Cum, nici unul din voi nu ştie carte?“ Aceasta este problema care-l uimeşte la început pe Trojan, trezind în el sentimentul răspunderii de cetăţean al unei societăţi în care fiecare trebuie să contribuie nu numai la construirea ei, ci şi la ajutorarea semenilor săi, la formarea conştiinţei lor noi. Şi Troian porneşte cu entuziasm la această muncă de formare a unui om nou. II ajută pe Fabian să deprindă meseria de sudor, să capete o locuinţă, — el care toată viaţa a trăit prin corturi, — şi apoi să înveţe carte. Traian vede în Fabian nu numai pe reprezentantul unei categorii de oameni ce trebuie încadraţi într-un fel nou de viaţă, ci, pătrunzând în sufletul prietenului său,îi ghiceşte suferinţa pe care mizeria şi umilinţele o sădiseră anide-a rîndul. Există în film o scenă de o mare simplitate, dar cu adîncă semnificaţie. La un moment dat, Fabian îl întreabă pe prietenul său : „De ce te scuipi de ţigani ?“ Fără să scoată un cuvînt, Traian îşi ridică mîneca salopetei şi alăturîndu-şi braţul de cel al ţiganului, arată spre cele două numere de internaţi în lagărul de la Auschwitz tatuate pe braţele lor. Apoi răspunde: „Poate pentru asta. Ca să nu se mai repete niciodată“. Acţiunea de educare a ţiganilor se duce pe două căi. Cei maturi sînt încadraţi intr-o şcoală serală, înfiinţata pe lingă şantier din iniţiativa lui Traian şi a învăţătoarei Vlasta, soţia directorului şantierului. Geza, fiul lui Fabian, este atras în colectivul pionierilor din şcoală, care-l ajută să înveţe şi totodată îlpregătesc pentru a deveni şi el pionier. S-ar părea că toate merg foarte bine. Fabian învaţă să scrie şi să citească, ajunge fruntaş înproducţie, iar fiul lui capătă cravată de pionier. Dar cei care şi-au propus să contribuie la educarea ţiganilor au săvârşit o greşeală a cărei urmare nici n-au bănuit-o. După ce Fabian capătă locuinţă, el invită la serbarea inaugurării pe Traian, pe învăţătoare, pe maistrul său şipe directorul şantierului. Aceştia îi promit bucuroşi că vor veni cutoţii. Fabian se pregăteşte cu înfrigurare pentru această seară. Pentru umilitul şi dispreţuitul de ieri, acest lucru reprezenta o confirmare a faptului că este considerat om ca toţi ceilalţi, că prin munca lui el poate sta alături chiar de directorul şantierul"'. Iată însă că, cedând unor interese personale, toți cei invitaţi nu se duc la Fabian. El rămîne sa petreacă numai cu ţiganii lui. Fabian, în care începuse să se dezvolte sentimentuldemnităţii umane, nusuportă această umilinţă. In el totul se năruie, şi tot ceea ce făcuseră ceilalţi pentru dînsul i se pare minciună. începe să.colinde cârciumile, vine beat la lucru, nu maii învaţă. In cele din urmă vrea chiar să părăsească şantierul. Se duce la gară, îşi ia bilet şi vrea să aplece. Aşteptînd trenul stă aplecat pe balustrada podului şipriveşte. Din nou se aude vocea lui Trojan care povesteşte: „...se gîndea la viata lui, cum a fost si cum e acum. Se întreba: „unde e locul meu?“. Imaginile filmului îl arată pe Fabian ureîndu-se întren și apoi, în ultimul moment, auzind sirena şantierului, sărind jos şipornind spre locul lui de muncă, spre tovarăşii lui. Intîlnind un grup de ţigani care, ca şi el cu cîtva timp înurmă, cereau lămuriri, le spune: „Da, ştiu să citesc şi am să vă învăţ şi pe voi !“ Vocea lui Trojan continuă : „Şi atunci se hotări încotro să meargă. Devenise şi el un om nou !“ O mare calitate a filmului este şi faptul că el nu arată numai procesul de transformare a lui Fabian, ci şi schimbările ce se produc în mentalitatea oamenilor ce-i încorijoară, a celor care mai păstrează încă rămăşiţe de şovinism, de dispreţ faţă de ţigani. Pe de altă parte, se dezvăluie seriozitatea cu caretrebuie privită problema educării unui om, urmările grave pe care le poate avea orice greşeală, orice delăsare. Jiri Weiss, regizorul filmului, a urmărit în mod deosebit sublinierea procesului pshiologic de educare şi transformare a unui om. Sînt imagini care grăiesc de la sine şi despre gândurile şi despre frămîntările eroilor. Otto Lackovic a dovedit în rolul lui Fabian mari resurse actoriceşti, o mare capacitate de exprimare a sentimentelor şi gîndurilor eroului său. La crearea unei atmosfere autentice, cît şi la sublinierea acţiunii filmului, contribui© în mare măsură muzica compozitorului Jiri Sinka, bazată în cea mai mare parte pe prelucrarea unor motive populare ţigăneşti. Filmul „Prietenul meu Fabian« ilustrează convingător grija şi dragostea pe care orînduirea socialistă te are faţă de om. ..“A mai preţios capital“. LUCIA BOGDAN O scenă din film