Munca, noiembrie 1955 (Anul 11, nr. 2498-2523)

1955-11-01 / nr. 2498

Marți 1 noiembrie 1955 — nr. 2498 împotriva persecutorilor corespondenților voluntari Vă trimit această scrisoare, care e ultima, din motivele pe care le expun mai jos. În HT01­ 2, celor două articole apărute în coloanele ziarului „Munca“ am început să am neplăceri în muncă și să fiu considerat ca un dușman de către director și președintele comitetului de întreprindere, încă de la apariția primului articol în ziarul din 28 iulie a.c., am fost chemat la comitetul de întreprindere și judecat pentru faptul că am îndrăznit să arăt ziarului lipsurile din munca noastra, fără să le fi spus înainte și lor — așa cum zic ei. Or, faptele nu stau tocmai așa. Eu m-am adresat ziarului abia atunci cînd am constatat Propunerile și criticile făcute nu sunt luate în seamă și că cei din conducere rămîn nepăsători față de cererile noastre. Mai mult decît atît, directorul mi-a atras atenția că lor — celor din conducere — nu le fac nici un rău dacă scriu ziarului, răul mi-l fac mie și că dînsul va lua unele măsuri care o să mă lecuiască de dorința de a critica. Acum încearcă în diferite feluri să găsească motive pentru a mă îndepărta din servi­ciu. Eu sînt tînăr, dornic să muncesc în această fabrică și nu mi-ar conveni să mă duc in altă parte. Sper că veți interveni spre a se pune capăt unor astfel de atitudini și totodată vă rog să găsiți modalitatea ca să nu se afle nimic despre această scrisoare. CONSTANTIN ONOIU muncitor la fabrica de bere din Azuga Scrisoarea de mai sus este un semnal feerios. De aceea, redacția noastră a găsit de cuviință să nu ia depline­a­scă rugămin­tea corespondentului voluntar de a ține sub tăcere faptele nedemne ale directoru­lui și președintelui comitetului de între­prindere. Cum poți trece cu vederea asemenea fapte ? Această scrisoare ridică o proble­mă gravă. Este vo­rba despre o încercare flagrantă, de sugrumare a criticii de jos, este vorba de o încercare grosolană de persecutare a unu­i corespondent voluntar pentru faptul că a dezvăluit lipsuri exis­tente în întreprinderea unde lucrează Despre ce a îndrăznit să scrie tov. Onoiu ? A trimis ziarului, pe lîngă o serie de scrisori care vorbeau despre succesele obținute de muncitori în întrecere, și unele semnale critice. Nimic mai mult. Nici o calomnie și nici o afirmație rău ■intenționată. Printre acestea a fost și scri­soarea apărută sub titlul „Nepăsare fată de munca culturală“. Corespondentul arăt­a într-însă că nu se mai duce nici un fel de activitate, că clubul și biblioteca nu funcționează, că aspectul general al clu­bului lasă de dorit. Se vădea, așa­dar, o completă nepăsare față de felul cum sunt gospodărite bunurile mișcării sindicale. Această sezisare a fost găsită fastă și ca atare publicată. Ea însă a „supărat“ pe directorul Grigore Bora și pe Ilie Neagoe, președintele comitetului de întreprindere. Aceștia, pe lîngă că au întreprins acțiuni de intimidare și persecutare a corespon­dentului, au găsit de cuviință să ațîțe și pe responsabilul cinematografului din Azuga — un anume Mustață — care a fost și el criticat pentru lipsuri și care urmărește să se „răfuiască“ cu îndrăzne­țul corespondent. Faptele sunt clare. Avem de-a face cu o manifestare condamnabilă, cu o practi­că rușinoasă ce nu pot fi tolerate. Perse­cutarea corespondenților voluntari, ne­socotirea criticii de jos, este o atitudine cu totul străină și profund contrarie po­liticii partidului nostru. Conducătorii care iau poziție dușmănoasă fată de critică, frm­ează inițiativa creatoare a maselor muncitoare, lupta devotată a acestora, pentru lichidarea lipsurilor. Procedînd ast­fel directorul Grigore Bora și președin­tele comitetului de întreprindere, Ilie Neagoe, au arătat că nu merită sarcinile de cinste ce li s-au încredințat. împotriva lor trebuie luate măsuri exemplare, din care să învețe și alții care încearcă prin fel de fel de „metode“ sau „sfaturi“ să persecute corespondenții voluntari. Nici un conducător, oricare ar fi și în orice post s-ar afla, nu are calita­­l­tea să îngrădească muncitorilor dreptul consfințit de legile țării de a­ se adresa fie direct, fie prin presă, partidului și guvernului; iar atunci cînd acești con­ducători sunt criticați, nu le este îngăduit să-i intimideze sau să încerce a-i perse­cuta pe corespondenții voluntari. Aceștia scriu din dorința sinceră de a scoate la iveală noul, de a populariza succesele în muncă, experiența înaintată; ei luptă pen­tru a semnala greutățile și a combate lipsurile care împiedică mersul nostru îna­inte. De aceea, ei trebuie sprijiniți și apărați de samavolniciile celor care în­cearcă să sugrume critica de jos. Peste cazul acesta nu trebuie trecut cu ușurință. Comitetul central al Sindicatu­lui muncitorilor din industria alimentară și conducerea Ministerului Industriei Ali­mentare, au datoria să-l analizeze și să-l supună discuției adunării generale a muncitorilor din fabrică pentru a fi în­fierat, așa cum se cuvine. M. RIZAC Pe urmele scrisorilor nepublicate Calitatea mîncărurilor ce se prepară la cantinele I.T.B.-ului din Capitală lasă de dorit — ne scria un corespondent volun­tar. Deși serviciul G.U.A. — (gospodării și unități anexe) din cadrul Direcției Ge­nerale I.T.B. cunoștea această problemă, nu a vădit nici o preocupare pentru reme­dierea lipsurilor. Ba mai mult , tovară­șii de la G.U.A. susțineau că situația nu poate fi schimbată din cauza unor condi­ții așa zise „obiective“. Prezidiul C.C. al Sindicatului muncito­rilor din gospodăria comunală și industria locală, căruia ziarul nostru i-a trimis spre rezolvare sezisarea, a delegat un activist care timp de două săptămîni a analizat motivele care au determinat calitatea ne­corespunzătoare a mîncării. In urma constatărilor făcute, s-a acor­dat o mai mare atenție gospodăriei-anexe, ceea ce a făcut ca aprovizionarea să se îmbunătățească simțitor. De asemenea, meniul se întocmește a­­cum de către un colectiv format din re­prezentanți ai administrației, ai organului sindical și medicul igienist. Datorită măsurilor luate, masa sa can­tină s-a îmbunătățit simțitor. •k In stațiunea Olănești treburile nu merg prea bine — ne scria acum cîtva timp un corespondent voluntar al ziarului nostru din regiunea Pitești — și asta datorită faptului că existau elemente necorespunză­toare în posturi de răspundere. Printre a­­ceștia — administratorul Ion Constanti­­nescu și cantinierul. Ministerul Sănătății, care a fost sezisat de către ziarul nostru despre aceste lip­suri, ne răspunde că, cele semnalate fiind juste, administratorul a fost înlocuit, dân­­du-se în același timp termen pentru înlo­cuirea cantinierului. MUNCA Finala crosului „Să întîmpinăm 7 Noiembrie“ In fluturarea steagurilor, înconjurați de mare de alergătoarele reprezentînd Regiunea sutele de spectatori veniți să-i aplaude, peste Autonomă Maghiară și regiunea Baia Mare. 400 de tineri și tinere s-au adunat duminică La juniori, echipa cîștigătoare a fost tot dimineața în incinta hipodromului Băneasa- aceea a regiunii Pitești. Elevii școlii medii Trap din Capitală. Au venit din toate colții de 10 ani Rîmnicu Vîlcea au fost cei mai zile țării pentru a-și disputa finala, cei mai buni din sutele de mii de participanți ai cro­sului de masă „Să întîmpinăm 7 Noiembrie", cea mai importantă competiție sportivă or­ganizată în cadrul „Lunii prieteniei romîno­­sovietice". Se cuvine a fi menționat succesul deose­bit repurtat de reprezentanții regiunii Pitești. Din cele 4 probe disputate, ei au cîștigat trei, demonstrînd o pregătire și o putere de luptă demnă de urmat. In cursa junioarelor, la capătul celor 1.000 de metri cit a măsurat traseul, cele mai o­­mogene s-au dovedit tinerele reprezentante ale colectivului sportiv „Recolta“ din Bo­țești, regiunea Pitești. Acumulînd 12 puncte, ele au ocupat primul loc pe echipe, fiind ur­bine pregătiți, trecînd linia de sosire înain­tea „Tînărului Dinamovist“ Orașul Stalin și a lui „Dinamo“­Oradea. Seria victoriilor înregistrate de reprezen­tanții regiunii Pitești nu a luat încă sfîr­­șit. In proba rezervată senioarelor, compo­nentele echipei colectivului Voința-Rimnicu Vîlcea au reușit performanța de a termina și ele­ învingătoare. In sfîrșit, în cea mai dificilă cursă a finalelor, cea rezervată seni­orilor, parcurgerea celor 6.000 de metri a dat cîștigătoare echipa „Dinamo“ din Orașul Stalin. Organizată în condiții bune de către secția C.F.S. a Consiliului Central al Sindicatelor, finala din acest an a marei competiții de masă crosul pe echipe „Să întîmpinăm 7 Noiembrie“, s-a încheiat într-un cadru fes­tiv o dată cu împărțirea premiilor. Aspect de la crosul „Să întîmpinăm 7 Noiembrie“ Progresul F. B. a întrecut Flamura Roșie-Arad cu 1 — 0 (1 — 0) Puținii spectatori aflați duminică pe sta­dionul „23 August“ au plecat mulțumiți de jocul prestat de către echipele Flamura Ro­­șie-Arad și Progresul F. B., nu însă și de rezultat, care a defavorizat pe textiliștii ară­­deni. Trei părți din timpul regulamentar a dominat Flamura Roșie­ Arad, dar până la urmă a învins cu 1-0 Progresul­ F. B., care a știut se se apere cu strășnicie în momentele critice. Prin introducerea lui Petschowski în postul de mijlocaș, unde a corespuns, fotba­liștii arădeani și-au întărit apărarea, în schimb înaintarea și-a pierdut din eficacitate. In cîmp, echipa arădană a dominat cu au­toritate, dar în apropierea careului de 16 me­tri nu a corespuns, deoarece înaintarea fost nehotărită și lipsită de precizie în șu­n­turi la poartă. Cei mai buni trăgători de la Flamura Ro­­șie-Arad au fost... mijlocașii "Capa" și Pet­schowski. La Progresul F. B. o bună comportare a avut apărarea în frunte cu Cosma, Soare și în special cei doi mijlocași de margine Știr­bei (cel mai bun de pe teren) și Tănase, înaintarea în care s-a remarcat numai Ozon, deși a atacat sporadic, a fost totuși mai pe­riculoasă decît cea a echipei partenere. In ansamblu echipa Progresul are meritul că, pe lîngă victorie, a practicat un fotbal de calitate — ca și adversarul de altfel, — ini­țiind multe acțiuni tactice, care au plăcut. Unicul punct a fost marcat în minutul 35 de către fundașul Gică Andrei, care a trans­format o lovitură liberă de la peste 25 me­tri. De menționat că în minutul 78, Pet­schowski, tot din lovitură liberă de pe linia de 16 metri, a tras în bara laterală. Un re­zultat egal ar fi oglindit realitatea de pe teren. In celălalt meci disputat dimineața în Capitală, pe stadionul Dinamo, Avîntul Re­ghin a fost egală echipei C.C.A. peste 60 de minute (1-1), fiind chiar pe­­ punctul de a lua conducerea. După marcarea celui de al doilea punct Avîntul Reghin s-a demoralizat și a fost învinsă cu 7—1 (1—0). Jocul s-a desfășurat la un nivel tehnic scăzut. ★ Intrecînd la Tîrgu Mureș pe Locomotiva cu 2-1 (2-1), Dinamo București și-a consoli­dat poziția de fruntașă în clasament. Cum însă și Flacăra Ploești a învins in deplasare cu 1-0 (0-0) pe Dinamo Orașul Stalin, lupta pentru titlu rămîne deschisă pe mai departe între aceste două­ echipe. La Petroșani, Minerul a terminat la ega­litate cu Știința­ Cluj (1-1), iar la Timișoa­ra, Știința a învins la scor pe Locomotiva Constanța cu 3-0 (2-0). Pe ultimele­­ patru locuri in clasament sînt in ordine: Avîntul Reghin 8 .„ Locomotiva Constanta 10 p„ Locomotiva Tîrgu Mureș 12 sp. și Locomotiva Timișoara 13 p. F. BRATAN. ★ Știri sportive ★ Echipa feminină de handbal Progresul­ Tg. Mureș a cucerit pentru a doua oară consecutiv titlul de campioană a țării. ★ Intrecînd în finală cu 3-0 formația Lo­comotiva Grivița Roșie, echipa die Constructorul T. S. P. a cîștigat titlul rugbei de campioană a țării pe anul acesta la juniori. ★ Intîlnirea internațională de fotbal des­fășurată la Viena între echipele reprezenta­tive ale Austriei și R. P. F. Iugoslavia s-a încheiat cu scorul de 2-1 (1-1) pentru gazde . Invingînd formația Constructorul­ Bu­­curești, echipa de tenis de masă Flamura Roșie-București (Reiter, Ganther și Vie Stan) a devenit campioană a țării pe acest an. --------------------------------------------------------­ Pag. 3-a Sosirea la Sofia a delegației Sovietului Suprem al U. R. S. S. SOFIA 31 (Agerpres). — TASS . La invitația Adunării Populare a Repu­blicii Populare Bulgaria, la 30 octombrie a sosit la Sofia o delegație a Sovietului Su­prem al U.R.S.S. în frunte cu N. I. Beliaev, membru al Comisiei de validare a Sovietului Uniunii, secretar al C.C. al P.C.U.S. Pe aeroportul pavoazat cu drapelele de stat ale Republicii Populare Bulgaria și Uniunii Sovietice, delegația Sovietului Suprem al U.R.S.S. a fost întîmpinată de G. Dom­anov, președintele prezidiului Adunării Populare a Republicii Populare Bulgaria, V. Cervenkov, președintele Consiliului de Miniștri, miniștri, deputați ai Adunării Populare și reprezen­tanți ai organizațiilor obștești. Cei prezenți pe aeroport au salutat în mod cordial pe deputații Sovietului Suprem al U.R.S.S. Adresîndu-se membrilor delegației parlamen­are sovietice, F. Kotovski, preșe­dintele Biroului Adunării Populare, a spus între altele : Suntem­ încredințați că vizitarea țării noas­tre de către o delegație sovietică atît de im­portantă va întări și mai mult prietenia din­tre popoarele Uniunii Sovietice și Bulgaria. Vizitele reciproce pot contribui la dezvoltarea legaturilor de prietenie între Bulgaria și Anglia Răspunsurile lui V. Cervenkov la întrebările unor ziariști englezi SOFIA 30 (Agerpres). — A.T.B.: Ziariștii englezi Jeffery Green și W. J. Hils, sosiți la Sofia cu prilejul meciului internațional de fotbal dintre echipele na­ționale ale Angliei și Bulgariei, au rugat pe Vîlko Cervenkov, președintele Consiliului de Miniștri al Bulgariei, să răspundă la diverse întrebări. Ziarele au publicat răspunsurile lui V. Cervenkov. Răspunzînd la întrebarea: Primirea cor­dială făcută echipei de fotbal engleze la Sofia înseamnă că Bulgaria este gata să întărească prietenia sa cu Anglia și ce mă­suri ați putea propune actualmente pentru lărgirea acestor legături ? V. Cervenkov a declarat: Primirea cordială făcută echipei de fot­bal engleze la Sofia nu este decît o ex­presie a dorinței și a hotărîrii poporului și guvernului Bulgariei de a sprijini și întări legăturile prietenești cu Anglia și cu po­porul englez. Ce măsuri pot fi propuse pentru realizarea acestui țel? Vizitele reci­proce ale reprezentanților științei, artei, sportului, precum și ale reprezentanților vieții publice și politice sunt măsuri bune care trebuie să fie încurajate pentru ca legăturile de prietenie între cele două țări să se dezvolte și să se întărească. Acordurile comerciale și financiare înche­iate anul acesta între Bulgaria și Anglia, a declarat V. Cervenkov, constituie un pas important care prezintă interes pentru cele două țări; nu sunt motive ca acest pas să nu fie urmat de noi măsuri în această direcție. Tot ceea ce ajută la îmbunătățirea relațiilor dintre Bulgaria și Anglia pe baza intere­selor reciproce, a egalității în drepturi, a respectului și încrederii reciproce se va bucura întotdeauna de sprijinul și de buna voință a guvernului bulgar. Răspunzînd la întrebarea privitoare la condițiile schimbului de valută și la posibili­tatea modificării lor, V. Cervenkov subliniat puterea de cumpărare crescîndă a a­levei bulgare, fapt care o face stabilă. Nu este nici un temei pentru scăderea cursului levei, a spus V. Cervenkov. In ceea ce pri­vește interesele turiștilor, a continuat el, instituțiile respective din Bulgaria și An­glia ar putea să ajungă la un acord și să adopte o anumită bază pentru vizitele turiștilor în condiții reciproc avantajoase, fără a lega aceasta de cursul de schimb al lirei sterline și al lerei. Pentru aceasta ar trebui să se stabileas­că prețuri potrivite la hoteluri, restaurante și pentru alte servicii în timpul vizitei tu­riștilor englezi în Bulgaria și a turiștilor bulgari în Anglia.­­ Guvernul nostru, a spus V. Cervenkov, are atitudine favorabilă față de astfel de măsuri reciproce, le consideră utile și po­sibile. Apelul adresat femeilor din întreaga lume de către Comitetul de pregătire a Conferinței internaționale a femeilor muncitoare VIENA 31 (Agerpres). — TASS. Din inițiativa Federației Sindicale Mon­diale în iunie 1956 va fi convocată conferința internațională a femeilor muncitoare. In legătură cu aceasta Comitetul de pre­gătire a conferinței a adresat femeilor din întreaga lume următorul apel: Muncitoare, funcționare, învățătoare, gos­podine, femei muncitoare d­e la orașe și sate! Voi năzuiți spre o viață mai bună pentru voi, copiii voștri, pentru toți aceia care vă sunt dragi. Trebuie să apărați revendicările economice și sociale, să luptați pentru înfăptuirea spe­ranțelor voastre, să faceți schimb de expe­riență în această luptă.. Doriți fierbinte pacea — condiție necesară pentru îmbunătățirea vieții voastre, înțelegeți că mai trebuie fă­cute multe pentru stabilirea unei păci trai­nice și îndelungate folosind roadele destin­derii care s-a produs recent in relațiile din­tre state. Sînteți sute de milioane și reprezentați o forță imensă. De unitatea voastră, indiferent de națio­nalitate, concepții, religie, apartenență sindi­cală depinde îmbunătățirea condițiilor de via­ță și de muncă, atît pentru voi cît și pen­tru familiile voastre. In scopul înfăptuirii acestor sarcini Fede­rația Sindicală Mondială convoacă între 14 și 17 iunie 1956 prima conferință internațio­nală a femeilor muncitoare. Comitetul cheamă femeile muncitoare din întreaga lume să participe activ la pregătirea conferinței. Un mare sindicat din S. U. A. se pronunță pentru schimburi de delegații muncitorești cu U. R. S. S. și China SAN FRANCISCO 31 (Agerpres). — Membrii comitetului­­ executiv al sindicatu­lui international al docherilor și muncitori­lor din antrepozite (sindicat american — N.B.) au cerut la 28 octombrie să se proce­deze la un schimb de delegații muncitorești între S.U.A., China și Uniunea Sovietică. „Principalul obiectiv al acestor delegații trebuie să fie promovarea extinderii legătu­rilor comerciale“ — se spune în declarația comitetului. Pentru formarea unui guvern indonezian pe baza unei largi coaliții a forțelor naționale — Declarația lui Aidit — DJAKARTA 31 (Agerpres). — La 31 octombrie, presa indoneziană a pu­blicat o declarație făcută de Aidit, secretarul general al Partidului Comunist din Indone­zia, în care se subliniază că Partidul Co­munist este, după cum au arătat alegerile, una din cele mai mari forțe politice din țară, care a întrunit peste 6 milioane de voturi. De aceea Partidul Comunist trebuie să fie repre­zentat în noul guvern. In declarație se cere formarea unui nou guvern pe baza unei coa­liții largi a forțelor naționale. Aidit arată că aceasta este necesar în vederea obținerii in­dependenței totale și prosperității țării. însemnări dintr-o călătorie în Vietnam (I) Spre Hanoi Pinsian — ultima statie inainte de tre­cerea frontierei dintre China și Vietnam. Schimbam trenul. Pe teritoriul vietnamez căile ferate au gabaritul îngust — cum sunt de obicei la țara noastră liniile din masivele forestiere, vagoanele chineze, pentru gabarit normal, nu pot merge mai departe. Cînd colonialiștii francezi au construit la 1897, linii ferate în Viet­nam, au căutat, de la început, să izoleze posesiunile lor de țările înconjurătoare, ca să-și mențină mai ușor stăpînirea. De aceea, pentru puținele linii pe care le-au făcut au ales gabaritul îngust. Pe lămpile gării din Pinsian sunt de­pozitate un mare număr de camioane, lăzi de toate dimensiunile conținînd ma­șini și utilaje. Pe ele sunt inscripții cu caractere slave și latine sau cu hieroglife chinezești — care indică firme exporta­toare din Uniunea Sovietică, R. P. Chi­neză, R D. Germană și — o singură des­tinație Hanoi. De cînd linia Hanoi-Mac Nam Quan a fost refăcută la începutul acestui an, în februarie, legăturile feroviare cu China s-au normalizat și de atunci a sporit trep­tat traficul feroviar, cu regularitate în­­tîlnești trenuri goale care se îndreaptă spre Pinsian și se reîntorc încărcate. Dar rampa din Pinsian rămîne tot plină. Față de ajutorul trimis cu atîta înțelegere pen­tru marile nevoi actuale ale Vietnam­ului, nu e de mirare că transportul fero­viar pe linia îngustă rămîne mereu în urmă. Desigur, cînd francezii au făcu­t linia nu s-au gîndit ca ea să servească unor transporturi masive de mărfuri — cu a­­tît mai puțin unora venind dinspre China. De altfel, pe atunci, punct terminus era localitatea vietnameză Langson, la cîțiva zeci de kilometri de graniță. De aci, pînă la prima stație de cale ferată din China trebuia să străbați prin munți sute de ki­lometri Dar la ultimii ani, din inițiativa guvernului popular chinez, s-a construit în sudul Chinei o cale ferată nouă : Na­­nin—Pinsian. Constructorii ei au învins multe greutăți : au săpat debleuri adînci în leșul roșiatic, au făcut consolidări pe porțiuni întinse, au sfredelit tuneluri tn stînca calcaroasă care se sfărîma în timpul lucrului. Dar victoria a fost de partea lor — și astfel a fost realizată o legătură nouă, directă, scurtă, între China și Vietnam. Colonialiștii francezi au construit căile ferate pentru a-și asigura în primul rînd căi de comunicații militare. De aceasta aveam să mă conving eu însumi în cu­­rînd. Un lanț de forturi Don Dang... Stația de frontieră vietna­meză. Ceea ce am observat însă mai în­­tîi nu a fost stația. încă înainte de a o zări, atenția rui-a fost atrasă de înălțimile din jur, unde, în creștet era un fort aple­cat pe o parte, puternic dizlocat de o ex­plozie. . Cine ar crede că plasarea acestui fort aici s-ar explica prin apropierea graniței, se înșeală. El nu este decît unul din su­tele de forturi, nu este decît o verigă a unui lanț întreg de forturi pe care le-am intîlnit apoi pretutindeni pe unde am tre­cut. Un lanț în care stăpînitorii voiau să-și țină supușii. La încrucișarea șose­lelor, la marginea satelor, pe vîrfurile co­linelor — peste tot colonialiștii au lăsat „monumentele“ epocii lor. De la primele începuturi, de cînd și-au făcut garnizoanele pe litoral, francezii au întîlnit o împotrivire dîrză din partea po­porului vietnamez. Și cu cît au pătruns mai adînc în peninsulă, cu cît a trecut vremea, ura poporului contra stâpînito­­rilor a crescut, lupta s-a întețit. Forturile constituie la această privință o adevă­rată istorie nescrisă. La început, ele erau de cărămidă și aveau un acoperiș subțire. Treptat, cu cît au fost construite mai a­­proape de epoca noastră, sfat din beton, tot mai groase, mai ascunse în pămînt. De la Pekin călătoresc împreună cu un tovarăș vietnamez. Ng»-Van Cat este un vechi participant la războiul de eliberare națională și știe să povestească despre acesta multe lucruri interesante. — In timpul războiului cei care erau izolați, înconjurați — îmi spunea el — erau nu luptătorii noștri, nu guerilerii din rezistență, jiu formațiile noastre, oricît de mici ar fi fost ele și oricît de puțin înzes­trate cu tehnică militară — ci francezii. Ascunși în citadelele lor, tupilați în for­turi, ei erau aceia care făceau incursiuni. Pe cînd noi... noi ne aflam pretutindeni- Satele erau ale noastre, cîmpiile la fel. Circulam unde vroiam, evitînd bine înțe­les, posturile inamice. Peste tot "luptătorul era la el acasă și ajutat Văzînd mai tîrziu forturile semănate pe întreg întinsul țării, mi-am dat bine sea­ma cîtă dreptate avea Cat cînd îmi spu­nea că guerila este în Vietnam o noțiune cu totul diferită de aceea cunoscută în general în Europa. ...Trenul se pusese de mult în mișcare, părăsisem și Langson-ul și străbăteam o regiune cu o vegetație bogată și foarte variată. Sub arborii mari, cu coroane înalte, întinse lateral ca niște brațe ce vor parcă să strîngă văzduhul, creșteau ierburi înalte cît casa și tot felul de plante agățătoare. Din loc în loc, arbori de cam­for, tango — din fructele căruia se face un lac vestit, — niște citrice cu gălbui, țuguiate, aproape ca perele, fructe dar mult mai mari — numite pomplemus. Pe alocuri linia trecea direct prin jungla deasă ; în alte părți străbătea niște vîlcele înguste cultivate adesea cu orez, dincolo de care, la cîțiva zeci de metri, începea pădurea virgină. Se refac căile de comunicație Peisajul putea fi privit pe îndelete, căci viteza locomotivei nu depășea 20 de ki­lometri pe oră. In general se știe că tre­nurile de linie îngustă au o viteză redusă. Aici există un motiv la­plus pentru a­­ceasta, și anume faptul că linia estonă. Deși vorbindu-se despre ea se arată că a fost reconstruită, mai corect ar fi să se spună că a fost construită. Francezii, ca să împiedice Armata Populară, care elibe­rase în urmă cu cîțiva ani zona Langson­­ului, să utilizeze calea ferată, au distrus-o radical. Din ea nu rămăsese, la încetarea focului, pe o­­ lungime considerabilă, nici balastul și nici chiar rambleurile. Aceeași soartă au avut și celelalte linii ■— așa pu­ține la număr cîte sunt. De aceea, este ușor de înțeles marea importanță care se acordă refacerii căilor de comunicație — atît feroviare cît și rutiere — precum și efortul depus de întreaga populație "la chemarea guvernului democrat. In Vietnamul de nord au existat pînă la război căi ferate cu o lungime totală de 1.138 kilometri — dintre care numai 104 kilometri (Hanoi-Haifong, Hanoi-Mi­­nau și Hanoi-Vandien) nu fuseseră dis­­truse. îndată după instaurarea guvernului democratic, a fost refăcută linia Hanoi- Langson, de care am vorbit mai sus. A­­poi, linia Wandien-Namdinh de 362 kilo­metri, care a necesitat și construirea a nu mai puțin de 24 de poduri. Acum con­tinuă într-un tempo accelerat lucrările pe traseul Hanoi-Laokai (296 kilometri), iar legătura feroviară pînă la paralela 17 — unde este linia de demarcație militară — urmează să fie realizată pînă în iunie 1956. In ritmul în care se desfășoară în prezent lucrările, se poate afirma că pînă la sfîrșitul anului viitor întreaga rețea feroviară din Vietnamul de nord va fi restabilită. Sindicatele din Republica Democrată Vietnam consideră drept una din sarci­nile lor principale antrenarea maselor la opera de refacere a căilor de comunicație. Intr-o convorbire pe care am avut-o tovarășul Nguyen Duy Tinh, secretar cu Confederației Generale a Muncii din Viet­nt­nam, el mi-a explicat marea importanță națională a acestei acțiuni, cît și greută­țile ce trebuie învinse. Pentru lucrările de refacere erau necesare atît materiale care nu se produc în Vietnam — ca șine, grinzi metalice pentru poduri și altele — cît și personal calificat. Or, administra­ția colonialistă a împiedicat aproape cu desăvîrșire formarea cadrelor tari calificați și tehnicieni din de munci­rînduri­le poporului vietnamez, și aceasta în toate domeniile de activitate. Un uriaș ajutor în biruirea greutăților a fost acordat de poporul chinez. Toate materialele folosite — de la macaz pînă la vagoane și locomotive — sunt venite din China. Și trebuie să spun că nu mi-am închipuit vreodată că se poate că­lători cu un tren de linie îngustă atît de comod. Feroviarii chinezi s-au strălduit să amenajeze cît mai bine vagoanele pe care le-au trimis ca ajutor. Pe fiecare din băncile plușate — și sunt două șiruri — stau destul de larg cîte două persoane. Locul rămas liber la mijloc este intr-ade­văr ceva mai îngust, dar capacitatea de transport a vagonului nu e micșorată. Instalatia sa electrică pune tot timpul In funcțiune ventilatoarele din plafon care dau o răcoare plăcută. In­statii persona­lul feroviar este acum vietnamez. China au venit la început tehnicieni din și muncitori care —■ într-un timp uimitor de scurt — au format cadrele necesare. Construirea liniei Hanoi-Langson în timpul francezilor a durat 12 ani, acum, patru luni. Cum a putut să fie înfăptuită această extraordinară performanță ? Prin­­tr-o mobilizare puternică de mase, care sindicatele au adus o mare contri­­a­buție. Pe vremea colonialiștilor producti­vitatea medie pe cap de săpător era de 0,5 metri cubi pe zi — acum ea este de trei metri cubi. Unii ajung chiar la 11,5 metri cubi. O tînără fată de 22 de ani din provincia Bag Giang, prin care trece li­nia, anume Nguyen Thi Te — nume bine­cunoscut azi în Vietnam — transporta în fiecare zi 4 traverse de cîte 70 de kilo­grame la o distantă de 6 kilometri. Ase­menea eforturi nu pot fi generate decît de o mare dragoste față de patrie. De cînd Vietnamul de nord a devenit liber, după o­ îndelungată perioadă de oprimare colo­nialistă, fenomene ca acelea despre care vorbesc mai sus sunt foarte numeroase și se dezvoltă un adevărat eroism de masă în muncă. Poporul biruie cu succes ur­mările nefaste ale colonialismului, marea înapoiere economică pe care el a lăsat-o, distrugerile făcute de ocupanți, îndeosebi în cursul războiului de eliberare care a durat cu mai puțin de 10 ani. Am sosit la Hanoi pe înserat. Pe străzi domnea mare animație. In toate direcțiile circulau sute de biciclete. Adesea, pe un scăunal așezat deasupra roții din spate a bicicletei, mai stătea cineva. Treceau auto­mobile de cele mai diferite tipuri — „Limca“ franțuzești, „Jeepuri“ americane, „Pobede“ sovietice. Citeva din acestea și câteva „Skode“ atrăgeau atenția prin culoarea lor albă și prin pasagerii dinăun­tru. Erau mașinile Comisiei internaționale de supraveghere și control, formată din reprezentanții unor state neutre — India, Polonia și Canada. Ei sunt aci ca să ve­gheze la aplicarea acordurilor de la Ge­neva. In momentul de fată regruparea trupelor, prevăzută în acorduri, este term­­i­nată. A sosit timpul pentru reglementarea politică, pentru unificarea țării. MARIN PORAN Transported traversele pentru refacerea căilor ferate

Next