Munca, decembrie 1955 (Anul 11, nr. 2524-2550)
1955-12-01 / nr. 2524
M 1 decembrie 1355 — nr. 2324 Echipa de fotbal Dinamo-Bucureşti campioană a R. P. R. pe anul 1955 Actuala ediţie a campionatului categoriei A la fotbal — cea mai populară competiţie sportivă din ţara noastră - s-a încheiat ieri. Rezultatele cu care s-a încheiat acest campionat atît în privinţa liderului cît şi a echipele retrogradate au făcut să se spulber două situaţii devenite aproape tradiţionale în fotbalul nostru Şi anume pierderea titlului de echipă campioan de către Dinamo Bucureşti, datorit slabei comportări din ultimele etape : evitarea retrogradării de către echipa Locomotiva Tg. Mureş, de obicei datorită unui golaveraj superior următoarei clasate. Anul acesta Doame Bucureşti în urma unei comportai demne de o echipă campioană a terminat pe locul 1, iar Locomotiva Tg. Mureş nu a reuşit să se mai salvez de la retrogradare. Dar să revenim la partidele din ultima etapă a campionatului. înainte acestei etape Dinamo conducea cu u punct faţă de Flacăra-Ploeşti, car avea însă un golaveraj mai bun. Acest lucru însemna că actualul carpionat nu era încă „jucat“. Că lucrurile au stat aşa ne-a mărturisit-o , numărul mare de spectatori care ,n ciuda vremei friguroase şi a orei tipurii de începere a partidelor, au unplut o bună parte din tribunele cele două mari stadioane din Bucureşti stadionul Republicii şi stadionul „2 August“. Intrucît e mai dificil ca şi noi să facem o cronică.. alternativă ca reporterii posturilor de radio — să luăm pe rînd. Pe stadionul Republicii Dinamo Bucureşti întîlnea formaţia care în acest campionat ,a fost singura capabil să o întreacă la un scor sever (5—1) Locomotiva Timişoara. Cu toate acestea omogenitatea, spiritul de lupt şi buna pregătire tehnică şi tactică dinamoviştilor şi-au spus cuvîntul , primele 45 de minute echipa Dinamo jucat aproape fără întrerupere în terenul ceferiştilor timişoreni. Dacă scorul nu a fost deschis dec în minutul 21 prin Neagu şi repriz nu s-a încheiat decît cu 2-0 în favoarea dinamoviştilor prin punctul în scris şi de Ene în minutul 43 aceast se explică prin remarcabila comportare a liniei de apărare de la Locomotiva Timişoara, în care s-au impu în special Androvici şi Franciscovici. In repriza a doua, jocul a fost mai echilibrat şi cîteva acţiuni mai periculoase la poarta apărată de Birtaşu, vesteau o apropiată readucere a avansului luat de dinamovişti. Intr-adevăr, în minutul 47, Iosif Covaci interceptează mingea trimisă greşit în urmă de Călinoiu şi marchează pecetluind scorul final Victoria dinamoviştilor e pe deplin meritată şi ea a venit să încununeze o comportare meritorie avută de-a lungul acestui pasionant campionat. Din echipa Dinamo s-au remarcat Nicuşor, Neagu, Szökő şi Băcuţ II, iar de la Locomotiva Timişoara în afară de Androvici şi Franciscovici a plăcut IosifCovaci prin jocul său calm, precis şi inteligent. Concomitent cu partida de pe stadionul Republicii, se desfăşura pe stadionul „23 August“ meciul Progresul Bucureşti — Flacăra-Ploeşti, care a fost de o superioară valoare spectaculară datorită în special vervei de joc şi formei în care s-a aflat înaintarea bucureştenilor. Punctele au fost înscrise în ordine de Blujdea, A. Teodorescu, Blujdea, Smărăndescu, Cacoveanu şi Ghiţă, astfel că partida a luat sfîrşit cu sporul de 4—2 în favoarea echipei Progresul-Bucureşti In urma acestor două rezultate, titlul de echipă campioană a revenit pe merit formaţiei Dinamo-Bucureşti, (antrenor Angelo Niculescu). Jucătorii de la Dinamo-Bucureşti au cucerit o dată cu titlul de echipă campioană şi premiile oferite de Pronosport (o cupă de argint şi 16 ceasuri Doxa). Flacăra-Ploeşti (antrenor Ile Oană), a terminat la diferenţă de trei puncte de Dinamo-Bucureşti însă cu cel mai bun golaveraj (2:30) cîştigînd astfel şi premiile respective oferite de IS. Pronosport (o cupă de argint şi 16 garnituri de stilou şi creion Pelikan). Locul II ocupat în clasamentul final , constituie o valoroasă performanţă pentru această echipă care deseori a entuziasmat atît prin elanul cu care ştie să lupte cît şi prin rezultatele înregistrate. Dar meritul deosebit al Flacării-Ploeşti constă în faptul că apropiindu-se în clasament de Dinamo-Bucureşti a făcut ca pasiunea pentru meciurile de campionat să sporească enorm, ţinînd totodată vie atenţia (şi discuţiile) sutelor de mii de amatori de fotbal. ★ In celelalte partide de campionat jucate ieri, s-au înregistrat următoarele rezultate: Minerul Petroşani— C.C.A.: 1—1 ; Ştiinţa Timişoara—Dinamo Oraşul Stalin : 8—0 ; Ştiinţa Cluj—Locomotiva Constanţa : 1—2 şi Locomotiva Tg. Mureş—Avîntul Reghin 1—0. Cîştigînd şi întîlnirea cu Minerul Petroşani cu scorul de 2—0, echipa de tineret a Casei Centrale a Armatei s-a clasat pe locul I în competiţia rezervată acestor echipe-FLORIN ŞERBAN Jucătorii de la Dinamo Bucureşti, noii campioni ai ţării, după meciul cu Locomotiva Timişoara. De la stînga la dreapta: Nicuşor, Băcuţ II, Ene, Magheţ, Szökö, Suru, Toma, Călinoiu, Birtaşu şi Băcuţ I. (Neagu lipseşte întru cit s-a accidentat în timpul jocului). Clasamentul final 1. Dinamo Bucureşti 24—15—7— 2 42:19 37 2 Flacăra Ploeşti 24—14—6— 4 46 : 20 34 3. Progresul Bucureşti 24—13—7— 4 39 : 22 33 4. Ştiinţa Timişoara 24—10—7— 7 48:30 27 5. Flamura Roşie Arad 24—10—6— 8 35: 28 26 6. C.C.A. 24— 8—7— 9 38:26 23 7. Ştiinţa Cluj 24— 8—7— 9 27: 35 23 8. Minerul Petroşani 24— 7—8— 9 29: 35 22 9 Dinamo Oraşul Slatin 24— 8—6—10 30:39 22 10. Locomotiva Timişoara 24— 8—5—11 26:34 21 11 Locomotiva Tg. Mureş 24— 6—8—10 26 :33 20 12. Locomotiva Constanţa 24— 5—5—14 19 : 45 15 13. Avîntul Reghin 24— 3—3—18 19:57 9 A 28-a sesiune a Biroului Executiv al F. S M. In luptă consecventă pentru apărarea intereselor vitale ale clasei muncitoare Un rol însemnat în activizarea maselor şi în special a proletariatului din toateţările, l-a avut şi-l are, de zece ani încoace, puternica Federaţie Sindicală Mondială. Este în mare parte meritul acestei organizaţii internaţionale că proletariatul din ţările capitaliste şi coloniale a devenit tot mai conştient de interesele sale de clasă, că acţionează în unitate crescîndă pentru apărarea păcii în întreaga lume. In perioada „războiului rece“, aţîţătorii la război au încercat să lichideze cuceririle clasei muncitoare şi ale popoarelor asuprite de colonialişti şi să le arunce înapoi pe poziţiile de dinaintea ultimului război. Pentru a-şi pune în aplicare acest plan funest ei au căutat să distrugă F.S.M., sau cel puţin să o reducă la neputinţă atît pe ea, ca organizaţie internaţională, cît şi centralele sindicale afiliate la ea din ţările capitaliste, coloniale şi dependente. Dar istoria omenirii nu poate fi întoarsă înapoi; iluziile deşarte ale capitaliştilor s-au risipit în această perioadă cînd F.S.M., mai puternică şi mai oţelită, a adunat în jurul ei noi mase de oameni ai muncii de pe toate continentele. Astăzi ea nunără 85 milioane de membri, fiind cea mai mare organizaţie sindicală internaţională din lume. F.SM. s-a dezvoltat şi s-a întărit deoarece înmănunchează şi exprimă voinţa de luptă unitară a oamenilor muncii pentru înfăptuirea felurilor de progres social, libertate, eliberare naţională şi pace trainică. Hotăririle pe care le adoptă F.S.M au mare importanţă pentru că ele sunt puse în practică nu numai de milioanele sale de membri aflaţi nu mai toate s tarile globului ci şi de mulţi alţi oameni ai muncii cinstiţi care făcînd parte din sindicate neafiliate la F.S.M. răspund totuşi cu multă însufleţire apelurilor ei. Slăbirea mai departe a încordării internaţionale — cauză a tuturor oamenilor muncii Nu de mult, Biroul Executiv al F.S.M. a ţinut la Budapesta a 28-a sesiune a sa ; ea s-a desfăşurat chiar în zilele cînd proletariatul dinîntreaga lume sărbătorea a 10-a aniversare a glorioasei sale organizaţii. Hotărîrile luate cu acest prilej, documentele adoptate, au arătat încă o dată că Federaţia Sindicală Mondială este singura organizaţie sindicală internaţională care reprezintă cu adevărat interesele muncitorimii, singura organizaţie care şi a înfiptadine rădăcinile în uzine, pe ogoare şi în birouri. * De mare importanţă este „Rezoluţia cu privire la situaţia internaţională şi dezvoltarea unităţii oamenilor muncii şi a sindicatelor lor în lupta pentru pace pline şi libertate“, adoptată la sus-amintita sesiune. Ea remarcă de la început schimbarea intervenită în actualele relaţii internaţionale, schimbare în bine, care constituie o înfrîngere vădită a politicii „de pe poziţii de forţă“. „Aceşti primi paşi pe calea slăbirii încordării internaţionale — se spune în Rezoluţie — au fost făcuţi mai ales in urma lupteihotă- rîte a popoarelor pentru pace, în a căror avangardă păşesc oamenii muncii şi sindicatele lor“. Biroul Executiv, consideră că încheierea unui tratat internaţional cu privire la realizarea unei dezarmări considerabile, simultane şi controlate, va deschide calea pentru slăbirea mai departe a încordării, creîndu-se în, felul acesta condiţii care vor da putinţa ridicării nivelului de trai al oamenilor muncii ce vor putea trăi în pace şi securitate. Adresîndu-se direct Adunării Generale a O.N.U. (telegrama a fost publicată în presă), Biroul Executiv al F.S.M. a arătat necesitatea şi posibilitatea de a se încheia un tratat între marile puteri cu privire la principiile şi mijloacele de reducere a armamentelor. Cu toate că atitudinea negativă adoptată de miniştrii de externe occidentali la recenta conferinţă de la Geneva a făcut să nu se obţină un rezultat concret şi imediat în această chestiune atît de importantă pentru viaţa întregii omeniri, totuşi calea spre un acord rămîne deschisă. Popoarele cer cu hotărîre crescîndă să se ajungă la înţelegere în această problemă ca şi în celelalte probleme discutate la Geneva — problema securităţii europene şi Germaniei şi problema contactelor între Est şi Vest. Este dorinţa fierbinte a celor 85 de milioane de muncitori, tehnicieni şi funcţionari uniţi sub stindardul de luptă al glorioasei Federaţii Sindicale Mondiale, este dorinţa milioanelor de membri simpli ai sindicatelor de alte orientări, cu alte cuvinte este dorinţa majorităţii zdrobitoare a oamenilor muncii din toate ţările. Oare nu constituie o mărturie în acest sens vizita făcută la Geneva, în timpul conferinţei celor patru miniştri ai Afacerilor Externe, de sute de delegaţii muncitoreşti, care au cerut să se reglementeze pe cale paşnică problemele aflate în dezbatere? Intr-o singură zi, la 12 noiembrie a.c., au pornit din Franţa spre Geneva delegaţii ale muncitorilor de la uzineleRenault“, ale oamenilor muncii din întreprinderile de construcţii, ale funcţionarilor de stat, ale personalului din îmvăţămîntul superior din Paris, ale populaţiei din departamente“Nord, Rhone şi Aisne, ale locuitorilor din Marsilia şi din alte oraşe. Pentru triumful „spiritului Genevei“ s-au pronunţat şi se pronunţă tot mai des şi oamenii muncii din Anglia, S.U.A., R. F. Germană, Italia, Austria Suedia şi alte ţări. Astfel în S.U.A., s-au pronunţat numai în ultimele săptămîni pentru triumful „spiritului Genevei“ şi coexistenţei paşnice: conferinţa Uniunii independente a sindicatului muncitorilor din industria electrică şi radio, a 73-a conferinţă anuală de la Rock-Island a secţiei F.A.M. din statul Illinois, comitetul executiv al sindicatului minerilor din industria extractivă etc. Această atitudine a maselor de muncitori nelinişteşte profund pe liderii sindicali de dreapta din C.I.S.L., care propagă pe toate căile revenirea la politica „de pe poziţii de forţă“, împiedicarea oricăror legături între Est şi Vest, a oricăror legături între sindicatele afiliate la C.I.S.L. şi cele afiliate la F.S.M. Dar faptele care vorbesc de la sine, arată că politica lor ultrareacţionară este sortită unui ruşinos eşec. Dimpotrivă, Biroul Executiv al F.S.M., făcîndu-se interpretul voinţei maselor muncitoreşti din toate ţările, consideră de datoria sa şi a tuturor organizaţiilor sindicale să manifeste iniţiativă, pentru a obţine dezarmarea şi slăbirea continuă a încordării internaţionale El cheamă în acest scop pe oamenii muncii de apartenenţe sindicale şi convingeri diferite să sprijine prin acţiuni unite, largi şi hotărîte, fiecare iniţiativă de pace, indiferent de la cine ar porni. Ofensiva antimuncitorească a monopolurilor capitaliste Rezoluţia Biroului Executiv al F.S.M. pune un accent deosebit pe ajungerea la un acord în problema dezarmării, pentru că în lumea capitalistă toată greutatea cursei înarmărilor este aruncată de patroni şi guverne pe umerii celor ce muncesc. Sub lozinca nefastă a continuării şi înteţită cursei înarmărilor, patronii, sprijiniţi de autorităţi, intensifică ofensiva împotriva nivelului de trai al oamenilor muncii, dar în acelaşi timp ei îşi înzecesc ba chiar îşi însuţesc câştigurile care ating sume fabuloase. Acesta este şi unul din principalele motive pentru care reprezentanţii marelui capital se opun cu furie dezvoltării mai departe a „spiritului Genevei“ Ofensiva patronatului — după cum subliniază Rezoluţia Biroului Executiv al F.S.M — se bazează pe metode noi de represiune, de despotism feroce, instaurate în majoritatea întreprinderilor capitaliste, de monopoluri şi agenţii lor. Concomitent cu aceasta patronatul răspîndeşte otrava propagandei reacţionare care preconizează aşa-zisa colaborare de clasă; se încearcă astfel să se îmbrobodească muncitorimea cu ideea că soarta ei poate fi îmbunătăţită fără ca ea să mai lupte pentru unire, pentru satisfacerea revendicărilor ei fireşti Dar realitatea de fiecare zi din lumea capitalistă arată clar spre ce fel de ,,îmbunătăţire“ a vieţii muncitorilor visează patronii. Să ţinem seamă de şomajul în continuă creştere, de urcarea neîncetată a preţurilor la produselede larg consum, de scăderea necontenită a puterii de cumpărare a salariilor, lucruri care fac ca viaţa muncitorilor să fie acolo dominată de spectrul mizeriei, de spaima pentru ziua de miine. Să ne referim de asemenea la politica patronatului de intensificare la maximum a ritmului de muncă, politică ce îşi pune astăzi pecetea asupra relaţiilor de producţie în ţările capitaliste. In rezoluţia sa, Biroul Executiv al F.S.M. demască ceea ce se ascunde sub cuvintele mieroase ale patronilor care explică intensificarea infernală a ritmului de muncă prin „dorinţa" lor de a da muncitorilor posibilitatea să obţină o creştere a salariilor. Situaţia actuală din întreprinderile mari din Occident arată însă că, cu toată intensificarea ritmului de muncă, salariul nu numai că nu se urcă, dar scade, chiar proporţional cu creşterea producţiei. Ceea ce se urcă este numărul accidentelor, aceasta, datorită exteruării muncitorilor, la care se adaugă lipsa gravă a măsurilor de securitate a muncii din majoritatea întreprinderilor capitaliste. Numai în cursul unui an — 1954 — în Germania occidentală s-au înregistrat peste două milioane accidente de muncă, dintre care 7.000 mortale in Franța. în anul 1953 au fost 1.829 164 accidente de muncă ceea ce reprezintă, după cum s-a văzut nevoită să mărturisească însăşi revista proguvernamentală „Semaine Medicale“... ..mai multe mutilări decît cele provocate de ultimul război". Trebuie menţionat că în 1954 s-au înregistrat în Franţa 1.920.863 accidente de muncă adică de trei ori mai mult decît în 1938. Intensificarea ritmului de muncă dă posibilitate patronilor să micşoreze şi mai mult numărul de muncitori şi să scadă şi salariile. In concluzie — arată Rezoluţia Biroului Executiv al F.S.M. — intensificarea neomenească a ritmului de muncă în întreprinderile capitaliste înseamnă o înrăutăţire serioasă a condiţiilor de viaţă şi de lucru ale maselor muncitoare. Există baze trainice pentru întărirea unităţii sindicale internaţionale O dată cu demascarea manevrelor patronatului, Biroul Executiv al F.S.M. în Rezoluţia adoptată, atrage atenţia oamenilor muncii din ţările capitaliste, că în condiţiile orînduirii de acolo ei nu vor putea obţine satisfacerea revendicărilor lor decît răspunzînd manevrelor diversioniste ale monopolurilor printr-o luptă organizată şi unită, în special înacţiunea pentru mărirea salariilor şi pentru reducerea duratei zilei de muncă care în ultima vreme a început să crească în mai toate întreprinderile capitaliste. Dezvoltarea — în condiţiile unităţii crescînde — a puternicelor mişcări revendicative în numeroase ţări capitaliste, coloniale şi dependente la Franţa, Anglia, R. F. Germană Japonia, Chile, Brazilia, Tunisia, Sudan, este o dovadă strălucită că lozincile F.S.M. de apărare a intereselor oamenilor muncii sunt însuşite şi transpuse în viaţă de aceştia, indiferent de apartenenţa lor sindicală; ei devin din ce în ce mai conştienţi că luptînd pentru aplicarea în viaţă a chemărilor puternicei F.S.M., luptă pentru însăşi apărarea intereselor lor vitale. Rezoluţia Biroului Executiv al F.S.M. arată că în întreaga lume capitalistă există metode de exploatare asemănătoare, că patronatul recurge la propagandă diversionistă asemănătoare; în această situaţie devine o necesitate imperioasă întărirea unităţii organizatorice a oamenilor muncii, ca o condiţie principală pentru obţinerea succesului în linta lor atît pe plan naţional cît şi internaţional. Biroul Executiv al F.S.M. şi-a exprimat şi cu acest prilej voinţa sa neclintită de a asigura solidaritatea tot mai efectivă a tuturor oamenilor muncii în lupta pentru justele lor revendicări economice şi sociale. Situaţia internaţională actuală arată că există numeroase baze trainice pentru întărirea unităţii sindicale pe plan naţional şi internaţional. Năzuinţa spre o unitate şi colaborare este în prezent o trăsătură caracteristică a mişcării muncitoreşti internaţionale. De aceea, Biroul Executiv al F.S.M., atît în Rezoluţia arătată, cît şi în „Declaraţia cu privire la dezvoltarea mişcării sindicale internaţionale“ (adoptată la aceeaşi sesiune) cheamă toate organizaţiile afiliate la F.S.M. să facă totul pentru a înmulţi contactele şi schimburile de delegaţii sindicale şi munccitoreşti între ţările capitaliste şi coloniale, precum şi între acestea şi ţările socialismului, cu scopul de a aduce o contribuţie pozitivă la cauza unităţii sindicale mondiale. Se propune ca bază pentru colaborarea între diferitele centrale sindicale o serie de revendicări ale oamenilor muncii. „Federaţia Sindicală Mondială — se arată în documentul adoptat — declară din nou că este gata să se întîlnească cu reprezentanţii Confederaţiei Internaţionale a Sindicatelor Libere, ai Confederaţiei Internaţionale a Sindicatelor Creştine, ai sindicatelor autonome şi independente pentru a elabora un program comun de acţiune avînd drept scop satisfacerea revendicărilor actuale ale muncitorilor. Ea este gata să colaboreze frăţeşte în spiritul solidarităţii muncitoreşti internaţionale cu toate organizaţiile sindicale, fără nici un fel de excepţie“. Pentru unitatea sindicală internaţională sunt milioanele de oameni ai muncii de pe întregul glob. Ei cer înfăptuirea grabnică a unităţii de acţiune a mişcării sindicale internaţionale. Sindicatele din Republica Populară Romînă sprijină cu căldură chemarea F.S.M. conştiente fiind că prin întărirea unităţii sindicale internaţionale se va face un mare pas înainte spre obţinerea succesului în, lupta oamenilor muncii din întreaga lume pentru o viaţă mai bună, pentru libertate şi pace. T. SILVIAN M ÍM N fi ! Sărbătorirea profesorului luliu Prodan cu prilejul împlinirii a 80 de ani Sub auspiciile Institutului agronomic şi Filialei din Cluj a Societăţii de ştiinţe naturale şi geografie, de curînd a avut loc la Cluj sărbătorirea profesorului luliu Prodan, membru de onoare al Academiei R.P.R., cu prilejul împlinirii a 80 de ani de viaţă şi 60 de ani de muncă pe tărîm ştiinţific. Pe lîngă activitatea sa didactică, prof. Iuliu Prodan a scris lucrările ştiinţifice „Flora pentru determinarea şi descrierea plantelor ce cresc în Romînia“, „Flora mică ilustrată a Romîniei“, „Conspectul florei Dobrogei“ şi altele. Cu ocazia sărbătoririi au vorbit acad. prof. Emil Pop, prof. dr. Al. Buia, rectorul Institutului agronomic din Craiova, acad. Erasmus Nyarad; din partea Academiei R.P.R., prof. Emil Qniţa, decanul Facultăţii de ştiinţe naturale a Universităţii „Victor Babeş“ din Cluj, biologul Rudolf Palocsay, prof. Nicolae Giosan, directorul Staţiunii I.C.A.R. Cluj, prof. M. Răvăruţ, din partea Institutului agronomic din Iaşi şi alţii care au omagiat activitatea profesorului Iuliu Prodan subliniind meritele sale pe tărîmul dezvoltării ştiinţei naturale din ţara noastră. (Agerpres) --------- Informaţii In cadrul acordului de colaborare tehnico-ştiinţifică dintre R.P.R. şi U. R.S.S. au sosit în Capitală specialiştii sovietici S. M. Melik Bagdasarov, D. R. Silakov, M. E. Moghiloveţ, care vor face un schimb de experienţă în domeniul construcţiei şi exploatării şoselelor şi podurilor, I. A. Novikov, V. S. Kulikova, care se vor interesa despre metodele de executare a lucrărilor decorative de montaj în clădirile de locuit şi civile. Au mai sosit chimiştii V N. Antonov şi M. M. Bolhovitinov care, pentru a cunoaşte realizările ţării noastre în domeniul obţinerii acetilenei prin oxidarea parţială şi cracarea în arc electric a metanului, vor studia funcţionarea instalaţiilor din noile fabrici de acetilenă din gaz metan. ★ Miercuri seara, în sala Teatrului C.C.S. din Capitală a avut loc supertacolul de gală prezentat de echipele de teatru şi brigăzile artistice de agitaţie ale căminelor culturale, caselor raionale de cultură şi colţurilor roşii din gospodăriile agricole colective, participante la etapa finală a celui de al 3-lea concurs pe ţară. La spectacol au asistat membri ai C.C. al P.M R., membri ai guvernului, oameni ai artei şi culturii, reprezentanţi ai presei, numeroşi artişti amatori, oameni ai muncii din Capitală. Spectacolul s-a bucurat de un deosebit succes. Cu prilejul celei de a 10-a aniversări a proclamării R.P.F. Iugoslavia, miercuri seara a avut loc o reuniune la Casa Ziariştilor din Bucureşti. Au participat reprezentanţi ai Ambasadei R.P.F. Iugoslavia, membri ai corpului diplomatic, ziarişti români şi străini. Despre cea de a 10-a aniversare a R.P.F. Iugoslavia a vorbit Milan Zupan, secretar al Ambasadei R.P.F. Iugoslavia la București. S-a prezentat în avantpremieră filmul iugoslav „Eșalonul doctorului M“, inspirat din lupta pentru eliberarea popoarelor din Iugoslavia. (Agerpres) ★ Note de drum din R. P. Polona (I) La Casa de Cultură a Sindicatelor din Varşovia După amiază. O oră nu prea tîrzie. Totuşi, mantia cenuşie a amurgului s-a aşternut peste întreaga Varşovie. O Daclă deasă reduce vizibilitatea. Palatul de cultură „I. V. Stalin“. — minunatul dar făcut poporului polonez de către prietenii din ţara sovietică , cu înălţimea sa uriaşă, se mistuie în ceaţă. Lumini, milioane de lumini din ferestrele clădirilor, din vitrine, farurile automobilelor ce imerinzesc bulevardele, destramă întunericul. „Casa de Cultură a Sindicatelor“ şi-a aprins şi ea luminile. Liniştea din jur te face să crezi că totul e amorţit, că umbra serii şi-a pus şi aici pecetea. Această impresie dispare imediat ce-i treci pragul. In contrast cu liniştea de afară, aici se desfăşoară o viaţă culturală multilaterală. Pe Marian Ornoch,directorul Casei de cultură, l-am întîlnit pe unuil din culoare. Un om la vreo 45 de ani. In ciuda anilor ce i-au încărunţit tâmplele, el e neobosit. De 10 ani lucrează ca activist în munca culturală. A fost şi decorat. Statura-i măruntă şi ,mişcările-i domoale îi dau înfăţişarea unui ora de un calm desăvârşit. Este trădat însă de ochii pătrunzători şi jucăuşi, ce nu-şi mai găsesc astâmpăr în dosul lentilelor de ochelari. — Nu este prea încăpătoare... — încearcă el să se scuze, referindu-se la Casa de cultură... — dar vom face alta şi mai frumoasă. Am înţeles tîlcul acestor vorbe mai tîrziu, cînd mi-am dat seama de numărul mare al celor care frecventează această casă. Numai pentru artă plastică vin aici aproape 300 de elevi amatori, de vîrste diferite. Patru profesori le dau îndrumările necesare. Am intrat în atelierul de pictură. Profesorul lipsea. Domnea o linişte deplină. Fiecare se străduia să schiţeze şi să prindă trăsăturile caracteristice ale modelului din faţa sa. Nimic nu ar fi reuşit să le distragă atenţia de la frumoasa lor îndeletnicire artistică. Dintr-o altă încăpere, situată pe partea cealaltă a culoarului ajungeau pÎnă la noi sunete de acordeon. Degetele tîmplarului Ludwik, care cu puţin timp înainte încercau poate suprafaţa netedă a unei uşi destinată noilor construcţii din Varşovia, alergau acum cu siguranţă pe claviatura unui acordeon. Alături de el, studenta Perecz Ianina. Mama ei lucrează la un spital. Ea este bursieră. In timpul liber vine cu multă plăcere să înveţe să cînte la acordeon. Acum repetă cîteva cîntece revoluţionare. Ca ea sînt alţi 20 care vin să ia lecţii de acordeon, alţi 60 pentru chitară etc. Şi mai puternic iese în evidenţă dragostea pentru muzică a oamenilor muncii polonezi, cînd afli că mulţi din ei vin aici de la o distanţă însemnată. Goliatowska Idwiga lucrează la o fabrică de produse farmaceutice. 18 km. are de mers de acasă pină la Casa de cultură. Distanţa mare insă, nu poate să constituie o barieră în calea dorinţei sale. Ea vine regulat, de două ori pe săptămână la cor. Şi nu este singura. Dacă ceri directorului Casei de cultură sămi explice cum au reuşit să , asigure o asemenea participare, el îţi răspunde cu modestie: — La început nu a fost aşa. Participarea oamenilor depinde mult de programul şi de activitatea Casei. Dacă cele cuprinse în program interesează pe oameni, aceştia vin cu regularitate. In această direcţie propunerile lor sunt extrem de preţioase şi trebuie să mărturisim că noi ţinem întotdeauna seama de ele. Nu lipsesc din program nici conferinţele, nici schimburile de experienţă, sau organizarea de expoziţii etc. Fiecare participă la ceea ce-i interesează mai mult. Dar asta numi totul. Oamenii nu au timp de pierdut. Ei vor să folosească fiecare minut aşa cum se cuvine. De aceea, ei trebuie să simtă întotdeauna sprijinul şi îndrumarea noastră. Acest lucru nu este uşor, dacă ţinem seamă de complexitatea problemelor. Noi reuşim totuşi, în bună parte, să realizăm aceasta cu ajutorul colectivelor organizate pe diferite probleme. „ Atenţia mi-a fost atrasă de doua fetite care sprijinind vrse de balustradă urcau încet si în liniște scările. Ajungînd sus, ele au intrat în una din încăperi. S-au așezat la o măsuță de dimensiuni mai mici, construită anume pentru copii, si au început un foc. După îmbrăcăminte, se vedea că sînt surori. Erau surorile Eva și Teresa Krupinska, fiicele unui muncitor- instalator. Sînt în clasa IV-a și stau în aceeași bancă. Ele merg împreună la școală, dar tot împreună merg și la spectacol sau la joc. La întrebarea dacă vin regulat aici, Teresa răspunde : — Venim aici de cîte ori găsim ceva interesant... dar asta se întînvplă aproape în fiecare zi... La celelalte măsuţe alti copii de diferite vîrste învaţă şah sau alte jocuri. Iar alţii citesc în sala de lectură. Intr-o sală mai încăpătoare, răsună acordurile unui pian. Aproanp 40 Hi* rvrvnîi fie 10 ani imbrăcati în bluze albe si pantalonaşi negri, fac exerciţii de balet. Au trecut repede cele cîteva minute care mai erau pînă la terminarea orei. S-a dat pauză. In cîteva secunde am fost înconjurat de aceşti micuţi amatori de balet. Nu mai aveam nici un fel de scăpare. Eram „prizonierul“ lor. Fiecare din ei dorea să afle cît mai multe despre copiii din patria noastră. A fost necesară intervenţia profesoarei de balet, pentru a-i convinge că nu este timp. Avea dreptate profesoara. Fiecare minut înseamnă mult, trebuie întrebuinţat cu pricepere. Urma la repetiţie grupa celor mari. Barele au fost aşezate în mijlocul sălii, iar da o parte şi de alta a lor, fiecare şi-a ocupat locul respectiv. In ritmul planului exerciţiile au început. O fată, de vreo 17 ani, a ieşit în faţă pentru a executa exerciţiul respectiv, iar ceilalţi, urmărindu-i mişcările, o imitau. — Este fiica regizorului de teatru Bogdan Kozeniewski — interveni directorul Casei de cultură. Ieri seara am primit un telefon, de la tatăl ei. Era îngrijorat că fiica lui lipseşte tot mai des de acasă. Şi dînsa este aici. Priviti-o! II place mult baletul şi munceşte cu multă sîrguinţă. Aproape tot timpul liber ea şi-l petrece aici. Vine de trei-patru ori pe săptămoînă. Dar ca ea sînt mulţi care se pregătesc cu multă conştiinciozitate în această direcţie. Ce i-a îndemnat oare pe aceştia să-şi consacre o bună parte din timpul lor baletului ? Dacă stai de vorbă cu dînșii, îi dai seama că motivele sunt diferite. Kurz Mlehat, de pildă, are 17 ani și lucrează ca frezor la fabrica „Marceli Nowotko“. Nu se poate spune că a știut ce este acela balet și că i ar fi plăcut. La radio s-a amintit odată că se fac înscrieri pentru balet la Casa de cultură. S-a înscris și el. De ce ? Nici el nu știa. Dar după primele lecții, totul s-a schimbat. A început să-i placă din ce în ce mai mult. Acum poți să-l pici cu ceară, că nu lipsește măcar o dată ! Dobrowska Grazyna, dimpotrivă, toată viața a visat să facă balet. Nu a avut însă ocazia. Trebuia să muncească din greu. Acum are 35 de ani şî este mamă a doi eopii. Petrus, cel mai mic, de cîte ori pleacă la lecţii o încurajează: „Succes, mămico“ 1 — Sînt convinsă — spune dînsa — că la etatea mea nu voi avea prea mare succes în balet, dar am o mare satisfacţie ■ cel puţîn acum am condiţii create de a învăţa ceea ce eu am visat toată viaţa. Vreau să mă folosesc de ele. Un vis împlînit... Dar câte asemenea vise nu s-au realizat pentru oamenii muncii, în aceşti ani cînd poporul polonez a devenit stăpîn ne propria-i soartă. Zi de zi, tot mai multe vise continuă să devină realitate. Tot mai multe fonduri sunt destinate pentru a satisface nevoile culturale și sociale ale oamenilor, muncii. IOAN CANTARAGIU Noua Casă de cultură a minerilor din Sosnovia. Par. 3-a