Munca, mai 1968 (Anul 24, nr. 6366-6390)

1968-05-03 / nr. 6366

Pagina a 2-a N­u există altă măsură a puterii creatoare a omului decit urma care o lasă trecerea lui pe pămînt. Partidul ne-a dat satisfacţia creaţiei. Munca a căpătat învestitura celei mai importante activităţi umane, baza democraţiei noastre socialiste, partidul fiind promotorul ideii de aur că fericirea, libertatea şi demnitatea se cuceresc numai prin muncă perseverentă, de­votată. Iată sentimentul care a dominat întreaga coloană a manifestanţilor, în exuberanta ei re­vărsare spre Piaţa Aviatorilor. Filele noi înscrise de poporul român în cartea istoriei sale naţionale atestă astăzi, prin uriaşa forţă probatoare a faptelor, adevărul de necon­testat cu socialismul — creaţia conştientă a ma­selor conduse de Partidul Comunist Român — a ridicat patria noastră pe culmi fără precedent, România înfâţişîndu-se în peisajul civilizaţiei mo­derne ca o ţară prosperă, cu o orînduire socială trainică, o economie viguroasă şi o cultură în­floritoare, bucurîndu-se de un înalt prestigiu in­ternaţional. , Cu bucuria acestor mari împliniri şi satisfacţii în inimă, cu certitudinea unor realizări şi mai mari în viitor, poporul nostru s-a prezentat la marea sărbătoare a muncii. Demonstraţia de 1 Mai a constituit în acelaşi timp un prilej de pu­ternică reafirmare a voinţei întregului popor ro­mân de a ridica patria socialistă pe noi şi supe­rioare trepte ale dezvoltării sociale. Expresie a cerinţelor acestui nou stadiu de dezvoltare sunt hotârîrile Conferinţei Naţionale a partidului — dezvoltare creatoare a liniei politice trasate de Congresul al IX-lea — care au creat condiţiile cele mai propice pentru un nou şi puternici­ avînt UNANIMĂ ADEZIUNE al dezvoltării economice şi sociale, pentru acce­lerarea înaintării pe calea socialismului. Entu­ziasmul şi abnegaţia cu care oamenii muncii tra­duc în viaţă măsurile preconizate de Conferinţa Naţională sunt o nouă şi strălucită ilustrare a faptului câ hotârîrile ce jalonează dezvoltarea întregii noastre vieţi sociale sunt expresia voinţei naţiunii, câ întregul nostru popor urmează cu ne­strămutată încredere politica înţeleaptă şi clar­văzătoare a Partidului Comunist Român, izvorîtâ din însăşi fiinţa ţârii, din interesele vitale ale poporului, considerînd-o propria lui politică. E greu de exprimat în cuvinte emoţionanta ma­nifestare de dragoste şi recunoştinţă pe care uriaşele coloane de oameni ai muncii, ce treceau prin faţa tribunei centrale din Piaţa Aviatorilor, o făceau partidului, conducerii sale. Uralele, ova­ţiile, florile fluturate în semn de salut, erau tot atîtea semne ale acestei neclintite dragoste şi în­crederi, ale hotârîrii întregului popor de a urma cu devotament partidul, Comitetul sau Central. Aceste manifestări de fierbinte dragoste şi recu­noştinţă certifică totodată că întregul nostru popor a primit cu satisfacţie şi deplină aprobare hotârîrile recentei plenare a Comitetului Central al partidului, hotârîri de o imensă însemnătate pentru dezvoltarea vieţii sociale în ţara noastră, pentru întărirea democraţiei socialiste. O dată cu exprimarea bucuriei, a mîndriei pentru viaţa liberă pe care o trăiesc, pentru succesele remarcabile obţinute pe toate târîmurile activităţii sociale, oamenii muncii din Capitală au dat expresie, la marea demonstraţie sărbăto­rească a Intîiului de Mai, sentimentelor interna­ţionaliste ce însufleţesc întregul nostru popor, manifestînd pentru prietenia trainică şi frăţească cu toate popoarele ţârilor socialiste, pentru so­lidaritatea internaţionalistâ cu toţi cei ce mun­cesc din lumea întreagă, cu uriaşele forţe în continuă creştere — care militează în epoca contemporană pentru ţelurile nobile ale de­mocraţiei, socialismului şi păcii. Gîndurile tutu­ror, de profundă admiraţie şi solidaritate, se în­dreptau îndeosebi spre oamenii muncii şi poporul din Vietnam, care cu arma în mîna luptă împotriva agresiunii americane. Pe buzele demonstranţilor flutura urarea adresată poporu­lui vietnamez ca în nobila şi eroica sa luptă să repurteze victorie deplină asupra agresorilor. Purtînd în inimă tabloul luminos de azi şi de mîine al ţârii, oamenii muncii din Capitală, alături de întregul popor, au trecut în revistă bilanţul măreţelor sale realizări obţinute sub conducerea partidului. Sînt realizări dense, bo­gate, care produc mîndrie şi multă, multă bucu­rie. Sînt chezăşia victoriilor de mîine. Flori, multe flori... Un simbol devenit de a­­cum tradiţional : demons­traţia oamenilor muncii a fost precedată de mii şi mii de pionieri care au inundat Piaţa Aviatorilor. Primă­vară a primăverii, impe­­tuoşi ca explozia mugurilor acestui anotimp, ei împle­tesc candoarea şi puritatea vîrstei cu a celor mai avîn­­tate visuri. Solemni, ei poartă tricolorul scump al ţării şi drapelul organiza­ţiei lor în sunetele înalte ale trompetelor pioniereşti. Un grup de­ pionieri urcă la tribuna oficială, oferind conducătorilor partidului şi statului nostru buchete de flori, o dată cu gîndul de caldă recunoştinţă pentru Partidul Comunist Român, părintele iubit al tinerelor vlăstare din patria noastră. Un alt simbol : prin faţa tribunei trec elevi cu car­netele de note in mîini. Este dovada rezultatelor muncii lor, dar şi a profe­sorilor şi părinţilor lor, a tuturor celor care contri­buie la formarea viitorilor cetăţeni ai ţării. Un imens car alegoric sintetizează se­tea de cunoaştere a acestei tumultuoase vîrste. Lumea bogată a preocupărilor pio­niereşti este reprezentată de aeromodele şi machete de aparate, printr-o plat­formă cu copaci, în care fete şi băieţi pun căsuţe pentru păsărele, de alţi co­pii cu rucsacuri în spate, micii naturalişti, dornici de excursii şi călătorii de do­cumentare. Cromatica vie a costu­melor româneşti pe funda­lul melodiilor populare in­vadează în clipa următoare spaţiul insuficient de astă­­dată, pentru desfăşurarea dansurilor olteneşti sau maramureşene, folclorul sintetic al tuturor judeţe­lor. Ritmurile se succed nă­valnic. Pionierii cu diago­nale pe umeri, cu mănuşi albe şi autostop, imaginea­ză un alt aspect din viaţa elevilor — coordonarea cir­culaţiei în preajma şcolilor. Gravitatea cu care „oficia­ză“ regulamentul, dovedeş­te simţul responsabilităţii lor, al îndatoririi pe care o au faţă de colegii lor. Demonstraţia pionierilor este încheiată de un car alegoric purtînd un uriaş glob pămîntesc înconjurat de copii, care dau drumul la porumbei albi. Imaginea spiritului de înfrăţire între copiii tuturor popoarelor, al dorinţei de pace, singu­rul climat în care copilăria e copilărie, şi visurile se pot transpune in fapte. Din coloanele de demons­tranţi ai oamenilor muncii din Capitală, distingem rîn­­durile compacte ale studen­ţilor. In tumultul construc­ţiei României socialiste, ceea ce polarizează atenţia întregii societăţi este tine­retul, generaţia marilor idealuri. Considerat repre­zentantul viitorului naţiu­nii, acesta devine mesage­rul aspiraţiilor acumulate şi transmise pînă la el prin generaţii de-a rîndul şi to­todată factorul chemat să le transpună în fapt, să păstreze cuceririle dobîn­­dite, să dezvolte şi să per­fecţioneze capacitatea de cunoaştere a întregului po­por. Este prezentă aici în­crederea investită de popor, partid şi guvern în acest schimb de mîine, capabil să asculte şi să înţeleagă pulsul epocii, să contribuie la ridicarea edificiului no­bil al societăţii de astăzi şi de mîine. Am reţinut părerea u­­nuia dintre participanţii la demonstraţie, studentul Dobre-Sima Radu : „Discu­tarea problemelor privind dezvoltarea invăţămîntului superior de către recenta PLENARĂ A COMITETU­LUI CENTRAL AL PAR­TIDULUI COMUNIST RO­MAN, este dovada atenţiei cu care se ocupă partidul nostru de întreaga activi­tate care stă la temelia u­­nui învăţămînt la nivelul cerinţelor economiei, ştiin­ţei şi culturii actuale. Nu putem uita cuvîntul TO­VARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU, SECRETAR GENERAL AL COMITE­TULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMAN, că: „Tumultuoasa noastră realitate socialistă, epoca contemporană, epoca energiei atomice, a ciber­neticii, a astronauticii, im­pune tinerilor să fie bine înarmaţi din punct de ve­dere ştiinţific, să stăpîneas­­că — în domeniul pe care şi l-au ales — tot ceea ce a creat mai de preţ omeni­rea pe ţărimul cunoaşterii“. Acest îndemn ne este crez şi călăuză in muncă. Şi a­­sigurăm cu această ocazie partidul şi Comitetul său Central că vom transforma aceste indicaţii în reali­tate". Este opinia tinerilor de azi, a tuturor generaţiilor o premisă a progresului continuu spre societatea comunistă, începe demostraţia oame­nilor muncii. Largă desfăşurare de drapele, fluturînd liber în bătaia vîntului şi în vuiet uriaş de glasuri... Steaguri pe care sînt înscrise trecu­tul de luptă, prezentul şi viitorul ţării... Neasemuit de frumos şi de vesel e acest peisaj însufleţit al primăverii năvalnice şi proaspete, care cheamă oa­menii tuturor vîrstelor în alai­ viu de sărbătoare, oa­menii tuturor gîndurilor şi meseriilor, la­ împărtăşirea­­ deschisă şi sinceră a bucu­riei solidarităţii. Solemni­tatea zilei sărbătoreşti a oamenilor muncii se naşte acum din sentimentul profund şi covîrşitor al unităţii şi frăţiei, al sincro­nizării paşilor fermi şi co­muni spre acelaşi înălţător ţel: desăvârşirea construc­ţiei socialiste. împlinirile prezentului se împletesc astfel cu certitudinile viito­rului. Salariaţii marilor între­prinderi poartă cu mîndrie geografia economică a Ca­pitalei, metaforizată în graficele întrecerii socia­liste, a realizărilor peste plan , în cinstea zilei de 1 Mai. Pe feţele tuturor se citeşte bucuria muncii îm­plinite, a utilităţii sociale a activităţii fiecăruia. Ei raportează astăzi cu mîndrie conducerii parti­dului şi statului nostru, im­presionantele lor realizări şi izbînzi ce-şi au izvorul, explicaţia firească, în poli­tica profund ştiinţifică a partidului comunist, pri­vind îmbunătăţirea şi ridi­carea pe o treaptă calitativ superioară a întregii acti­vităţi economice. Entuziasmul harnicilor muncitori bucureşteni, de­plina lor adeziune la înfăp­tuirea politicii economice a partidului nostru — politi­că trasată de Congresul al IX-lea al P.C.R. şi Confe­rinţa Naţională a partidului — cu privire la edificarea României socialiste, se re­flectă în contribuţia aces­tora la dezvoltarea întregii economii naţionale. Complexul de măsuri stabilit de partid pentru perfecţionarea conducerii şi organizării vieţii economice şi sociale a ţării îşi arată roadele. întreprinderile din Capitală s-au angajat să dea peste plan în cursul lui 1968, o producţie de 763 milioane lei ; producţia in­dustriei construcţiilor de maşini a crescut în primul trimestru cu 21,9 la sută, comparativ cu anul trecut; productivitatea muncii este cu 11 la sută mai mare fa­ţă de acelaşi trimestru al lui 1967. Este un exemplu concludent. Cifrele înscrise în grafi­cele pe care oamenii mun­cii le poartă ca simboluri ale activităţii lor rodnice se întîlnesc aici şi-şi vor­besc: colectivul uzinei „Da­nubiana“ raportează reali­zarea peste plan în primul trimestru al anului 1968 a unei producţii marfă în va­loare de 35 milioane lei, colectivul Fabricii de ma­­şini-unelte şi agregate ra­portează realizarea peste plan pînă în luna mai, a unei producţii marfă vîn­­dută şi încasată de 596 mii lei, adăugind că peste 45 la sută din producţia to­tală a întreprinderi­i va fi destinată exportului în 15 ţări ; colectivul de la „Elec­tronica“ a confecţionat 15 mii aparate peste plan în primele luni ale anului. In cinstea Zilei solidarităţii tuturor oamenilor muncii uzina „Vulcan“ înscrie pe graficul ei sărbătoresc ob­ţinerea unor beneficii de 3 milioane lei şi realizarea integrală a planului de sor­timente, propunindu-și ca în 1968 să înregistreze eco­nomii de 640 tone metal, etc. Dialogul continuă cu mobilizatoare replici : vor­besc în cifre sutele și miile de muncitori, ingineri, teh­nicieni, care zi de zi depun cu un entuziasm mereu sporit, eforturi constructive de miraculoasă creaţie. 1 Mai 1968 a prins pe piepturile a peste 30 000 de muncitori, maiştri, tehnici­eni şi ingineri — fruntaşi în întrecerea socialistă 5 ani consecutiv — simbolul preţuirii sociale : Medalia Muncii şi Medalia Jubiliară „Pentru merite deosebite în întrecerea socialistă“. Dintre aceştia, mulţi îşi desfăşoară activitatea coti­diană în întreprinderile bu­­cureştene. Cît de bogat în victorii şi în înfăptuiri e letopise­ţul de aur al acestor ani... I-ar trebui cronicarului vrăjite condeie să aştearnă pe hîrtie impetuozitatea afirmării unor atît de nă­valnice energii. Numai în rîndul muncitorilor de la uzina „23 August“ defilea­ză azi 75 de fruntaşi — 5 ani consecutiv — în între­cerea socialistă , în rîndul celor de la „Autobuzul“­64. Izbînzile marilor colecti­ve, uriaşele victorii ale ac­tualităţii noastre tumul­tuoase, se construiesc prin Sutele şi miile de izbînzi individuale, prin împliniri­le care umplu viaţa diurnă a fiecăruia. Cu justificată mindrie lăcătuşul Petre Rî­şnoveanu, de la secţia construcţii metalice a Uzi­nelor „23 August“, salută ziua primăverii totale, cu sentimentul împlinirii aces­tei necesare participări per­sonale la opera comună. Este unul din sutele de mii de manifestanţi... Ţesătoa­­rea Victoria Stolera, fini­­soarea Elena Brîncuş, fila­­toarea Margareta Gal de la întreprinderea „Dacia“, Va­­silica Nicolau de la „Dîm­boviţa", Nicolae Piţu, lăcă­tuş la atelierele centrale ale I.T.B-ului, care rapor­tează rodul muncii lor, fi­ind alte exemple. Şi ase­menea exemple se numără cu sutele şi zecile de mii. Căci personalitatea unui colectiv se adevereşte şi prin aptitudinile şi consec­venţa abnegaţiei fiecăruia din cei ce-l alcătuiesc. Trec prin faţa tribunelor salutînd conducătorii de partid şi de stat, salutînd activitatea lor neobosită şi înţeleaptă, oameni­i uzine­lor, ogoarelor, bibliotecilor, laboratoarelor ştiinţifice, a­­telierelor artistice , bărbaţi şi femei, purtînd în mîini minunate flori multicolore, ramuri albe de măr şi cais, pancarte ce consemnează succesele lor zilnice sau an­gajamentele lor ferme. De la un 1 Mai la altul, desluşim cu emoţie şi în­credere, noi şi noi semne ale atît de fecundei primă­veri a ţării... O­MAGIUL TINEREŢII BUCURIA MARILOR CERTITUDINI Un simbol: pe poarta larg deschisă a viitorului ţării ţîşneşte impetuoasă tinereţea. Pancarte, grafice, care alegorice vorbesc despre drumul mereu ascendent al economiei noastre moderne, despre priceperea şi hărnicia, entuziasmul şi tenacitatea cu care se traduc în viaţă prevederile planurilor şi angajamentelor. Cutezanţă sportivă — tine­reţe înseamnă şi zbor. Fotografii : P. COZIA Dinspre Statuia Aviato­rilor înaintează cei peste 6 000 de tineri şi tinere, re­prezentanţi de frunte ai sportului românesc, cam­pioni mondiali şi europeni, medaliaţi ai Jocurilor Olim­pice şi deţinători de titluri republicane, cei ce au fă­cut să se înalţe pe catar­gele marilor stadioane din ţară şi de peste hotare steagul scump al patriei, să răsune în văzduhuri imnul nostru naţional. In sunetele vibrante ale marşului sportiv trec min­dre coloane de sportivi şi sportive, expresia, amploa­rei mişcării sportive din ţara noastră. Un triunghi de trupuri robuste înain­tează în pas cadenţat şi si­gur. Sute de panglici mul­ticolore, purtate de fete în alb, se desfăşoară în aer, raze de soare scînteietor, tineresc. Pe motociclete cu ataş, fetiţe în vişiniu şi al­bastru, creează piramide aeriene de mare efect. Un planor argintiu, de con­strucţie românească le ur­mează într-o plutire lină, lunecătoare. Apoi, o mare de steaguri tricolore şi roşii tălăzuieşte în flutu­rări vii peste mulţimea de sportivi. Culori, culori într-o bo­găţie nesfîrşită de nuanţe domină rîndurile compac­te ale tinereţii. De la albul imaculat al costumaţiei, pînă la albastrul cerului, la galbenul lalelei şi la ro­şul trandafirului de mai. Pentru o clipă coloana se opreşte. Apoi, în ritmuri de tobe şi trompete, rîn­durile se desfăşoară armo­nios, însemnînd în mijlocul Pieţei Aviatorilor două ini­ţiale dragi poporului nos­tru, R.S.R. şi P.C.R., care smulg aplauzele şi uralele tribunelor. Trec sportivi şi sportive în costume de sărbătoare, purtînd tradiţionalele ste­­guleţe, eşarfe şi buchete de flori , o însufleţitoare ima­gine de curcubeu în miş­care. In faţa tribunelor se improvizează un joc de handbal, sport ce ne-a adus atîtea satisfacţii în anii noştri , îi urmează cicliştii, rutieri neîntrecuţi de la Metalul, de la Griviţa Ro­şie, de la Dinamo şi de la Steaua, de la alte cluburi şi asociaţii, aviatori şi pa­­raşutişti, pugilişti şi disco­boli, scrimeri şi atleţi, un car alegoric reprezentînd toate sporturile olimpice, încadrat de tineri şi tinere în tricouri naţionale, ima­­ginînd disciplinele la care vom concura la Olimpiada ce va avea loc în Mexic anul acesta. In faţa tribunelor se produc emoţionante mo­mente de înaltă artă spor­tivă, exerciţii complexe de gimnastică, demonstraţii măiestre de ansamblu, în care precizia mişcării şi jo­cul de culori sunt răsplă­tite cu îndelungi aplauze. O frumoasă impresie lasă grupul de I.C.F.-işti, studenţi şi studente plini de vigoare, care pe muzica tradiţionalului joc Banu Mărăcine şi pe cea a Rap­sodiei I-a de George Enes­cu creează compoziţii de înaltă ţinută sportivă. Coloana sportivilor este încheiată de un uriaş mă­nunchi de flamuri, repre­zentînd culorile tuturor cluburilor şi asociaţiilor sportive bucureştene, sim­bol al unităţii şi al dorin­ţei sportive de afirmare pe terenurile de sport din ţară şi de peste hotare. VIGOARE ŞI GRAŢIE * ★ Marea demonstraţie a oamenilor muncii din Capitală se apropie de sfîrşit. Din mii de piepturi răsună imnul de luptă al clasei muncitoare din lumea întreagă — „Internaţionala“. Acordurile emoţionante se înalţă de aici ca o nouă şi înflă­cărată chemare la unitate de luptă şi solidaritate internaţionalistă, cuprinzînd întregul orizont al acestei primăveri, pînă departe, dincolo de zări. Reportaj realizat de GHEORGHE PANTAZI, ALINA POPOVICI, DANA DIMITRIU, AUREL CO­­DREANU ȘI ȘTEFAN GHEORGHIU. MUNKA Vineri 3 mai 1963

Next