Munca, august 1968 (Anul 24, nr. 6443-6469)

1968-08-01 / nr. 6443

Pagina a 2-a I JUDECATA“ Hotărît lucru, parcă-i un făcut! Deşi evidenţiază, în multe privinţe, un cert pro­gres calitativ, anul cinema­tografic 1968 ne-a rezervat însă şi unele amare consta­tări. Şi poate că cea mai a­­mară dintre ele este aceea despre inevitabila „uzură morală“ a filmelor. Dacă re­prezintă realmente o imagi­ne autentică a fenomenelor esenţiale ale unei epoci date, un film îşi păstrează, peste un număr de ani, în afară de alte calităţi care nu intră în discuţia de faţă, o neştir­bită valoare de document is­toric, politic, sociologic, fi­lozofic etc. Dar un astfel de film­are, pentru specta­torii contemporani cu eve­nimentele relatate pe ecran, mai ales un efect de cores­pondenţă spirituală directă, acţionînd deci asupra con­ştiinţei lor cu forţa, de pă­trundere proprie noului. Este vorba deci, într-un cu­­vînt de eficienţa educativă a unei pelicule, de dăinuirea sau de diminuarea ei pînă la anihilare chiar. Da, filmele — în orice caz cele mai valoroase din punct de vedere al actualităţii şi veridicităţii conţinutului i­­deatic — suferă o „uzură morală“ de existenţa şi efec­tele căreia ar trebui să ţină mai mult seama cei însăr­cinaţi cu achiziţionarea şi programarea lor. Spectatorii noştri au văzut in 1968 „Cei şapte samurai“ al lui Kurosawa, creat în 1954, şi nu prea l-au gustat, fiindcă între timp îşi revărsaseră admiraţia asupra celor „Şap­te magnifici". Tot anul a­­cesta au văzut „Fragii săl­batici“ (1958) şi „Hiroşima, dragostea mea“ (1959), dar au rămas puţin deconcertaţi fiindcă aflaseră că Bergman şi Resnais comunicaseră de atunci alte lucruri şi mai răscolitoare semenilor lor. Ce să mai vorbim despre „Cenuşă şi diamant“ (1958) al cărui îndrăzneţ şi tulbu­rător mesaj ne-a apărut, după un deceniu, de mult ştiut. Iată, zilele acestea, încă un asemenea exemplu pe e­­cranele noastre. Şi fiindcă nu beneficiază de prestigiul profesional al unui Bergman-Resnais sau Wajda şi nici de potenţialul de noutate în materie de expresie filmică conferit de respectivii mari regizori creaţiilor lor, ci doar de o importantă doză de curaj civic, raportat evident la situaţia din 1963, filmul „Judecata“, realizat de regi­zorul Vladimir Skuibin, du­pă scenariul scris de Vladi­mir Tendriakov, rămîne un excelent recital actoricesc şi cam atît. Un film cu o încărcătură impresionantă de umanism, un film care te obligă să gîndeşti cu seriozitate şi simţ de răspundere la trau­matismele pe care gîtuirea adevărului le poate pricinui conştiinţei omeneşti. Este emoţionantă forţa morală a acestui regizor (că­ruia cinematografia sovie­tică îi datorează puţine dar pregnante creaţii) care, imo­bilizat într-un fotoliu de o boală necruţătoare, a reuşit să-şi continue activitatea, transmiţînd parcă eroilor filmului ceva din zbuciumul său interior, din acea operaţie de decantare între bine şi rău, între esenţial şi super­fluu, între frumos şi urît, pe care posibilitatea unui apro­piat deznodămînt o declan­şează în conştiinţa unui om. Creatorul filmului a înţe­les, din această dramatică zbatere lăuntrică, ponderea uriaşă a adevărului, necesi­tatea imperioasă pentru fie­care om de a putea fi şi ră­mîne el însuşi. Şi a transmis datele esenţiale ale acestui conflict de natură psihică şi etică eroului său, vânătoru­lui Teterin. Filmul este de o extremă simplitate. Construcţia dra­matică a filmului se bizuie pe un singur fapt : un om a fost ucis la o vînătoare, din greşeală , pe o unică dar zguduitoare dilemă : cine este ucigaşul fără voie ? Dar nici relatarea amă­nunţită a întîmplărilor, nici dezlegarea enigmei nu reţi­ne in mod deosebit atenţia regizorului. întreaga lui ca­pacitate creatoare se con­centrează asupra lui Tete­rin, asupra mutaţiilor pe care constrîngerea din par­tea anchetatorilor le deter­mină în conştiinţa lui. Omul acesta eminamente bun şi cinstit, care n-a minţit nici­odată în viaţă, care e gata să facă orice pentru a scoa­te la iveală adevărul gol­­goluţ, omul acesta curat şi drept, este silit să abando­neze lupta pentru adevăr, să fie laş, să accepte o teorie in care nu crede. Chiar dacă pro­cesul restabileşte reala desfă­şurare a faptelor şi precizează vinovăţiile, pentru Teterin abia începe drama, drama propriei lui conştiinţe silui­te, pătate şi bătrînul nu-şi va putea ierta niciodată slă­biciunea şi cit va mai trăi nu-i va putea ierta pe cei ce l-au determinat să se tră­deze pe el însuşi. Vladimir Skuibin a găsit în Nikolai Kriucikov pe in­terpretul capabil să releve cele mai fine nuanţe, cele mai profunde semnificaţii ale partiturii dramatice ce i-a fost încredințată. Păcat că vedem prea tîr­­ziu filmul pentru a putea aplauda la justa lui valoare curajul civic al regizorului. Bine că-l vedem măcar a­­cum pentru a ne întregi im­presia despre marele actor care este Kriucikov. LUCIA BOGDAN I — turn _^^PRIMUL FESTIVALDE MUZl^^^^^^^^^^n ""^""^FTISTÍLO^IMATOR^rflJDÉJÍnÉÁM^"1TM""1^ în sala de spectacole a Ca­sei de cultură a­­sindicatelor din Piatra Neamț încă—t­u se stinseseră minunatele, a­­corduri ale cîntecului . popu­lar și nici ecoul strigăturilor frumoșilor flăcăi moldoveni din formaţia de dansuri a sindicatului Uzinelor de fire şi fibre sintetice — Săvineşti ce se pregătea pentru un turneu peste hotare, cînd noi sonorităţi veneau să in­cinte publicul ce umplea sala pînă la refuz. Încăpuse pri­mul festival de muzică uşoa­ră — sugestiv intitulat „Flo­rile Ceahlăului“ — organizat de Consiliul judeţean al sin­dicatelor Neamţ. Menit să stimuleze — aşa cum se precizează şi în re­gulamentul de organizare a festivalului — dezvoltarea şi permanentizarea activită­ţii formaţiilor de muzică uşoară din judeţ, înnoirea şi îmbogăţirea repertoriului formaţiilor şi soliştilor lor, ridicarea nivelului calitativ al acestor manifestări şi descoperirea unor noi talente din rîndul oamenilor muncii, festivalul a debutat sub aus­picii favorabile şi, alături de organizatori, dorim ca, pe trepte calitativ superioare, festivalul să se continue a­­nual. Sîmbătă seara şi duminică dimineaţa, la Casa de cultu­ră a sindicatelor, iar dumi­nică seara pe stadionul ,,1 Mai“ din localitate, artiştii amatori din Tîrgu Neamţ, Bicaz, Roman şi Piatra Neamţ s-au întrecut, intr-o deplină atmosferă de „spor­tivitate“, prilejuind celor aproape 5 000 spectatori mo­mente de reală încîntare ar­tistică. „Festivalul — aşa cum preciza tovarăşul Ion Curcă, membru în biroul executiv al Consiliului judeţean al sindicatelor — a fost declan­şat încă din luna martie, în­trunind rar..etajs. tfg'selecti­­ort are un număr­­ impresio­nant de concurenţi — 22 de­ orchestre de muzică uşoară care, împreună cu soliştii vocali, au însumat peste 300 participanţi. Este o dovadă a entuziasmului cu care a fost primită încă de la în­ceput această iniţiativă. Drept este că pînă în faza finală — ca rezultat al se­lecţiilor, succesive — au a­­juns doar 10 orchestre, cu aproape 50 solişti vocali. Poate n-ar fi stricat şi mai multă exigenţă. Doar de aceea este concurs ! Această frumoasă manifestare se în­scrie în recenta iniţiativă a Consiliului Central al Uniu­nii Generale a Sindicatelor de a organiza, în colaborare cu C.C. al U.T.C., o suită de concerte-spectacol de mu­zică uşoară în toate judeţele ţării“. Avînd în vedere atractivi­­tatea acestor spectacole, con­tribuţia lor la dezvoltarea gustului estetic al maselor, precum şi posibilităţile de promovare a creaţiei româ­neşti de muzică uşoară sau necesitatea descoperirii şi afirmării de noi talente, această iniţiativă se dove­deşte foarte utilă şi bineve­nită. Să ne înapoiem însă la Piatra Neamţ, unde s-a des­făşurat lupta pentru cuceri­rea celor trei „flori ale Cea­hlăului“, Floarea de aur, Floarea de argint şi Floarea de bronz, acordate orchestre­lor şi soliştilor vocali pro­movaţi pe primele trei locuri, în juriul festivalului îl găsim pe unul din pionierii muzicii uşoare româneşti . CRISTIAN VASILE, astăzi, conform spuselor sale, „pie­trean de zece ani“, „Pentru ochii tăi cei dulci“ de Ale­xandru Leon, „Ionel, Io­­nelule“, de George Sbârcea, „Sub balcon eu ţi-am cintat o serenadă“ şi „Cînd felina­rele s-aprind“ de Petre An­­dreescu, „Parcă ieri te-am văzut“ de V. Vasilache, „Mai spune-mi că nu m-ai uitat“ de Gherase Dendrino, „Te aştept diseară-n Cişmigiu“ şi „Vrei să ne-ntîlnim sîm­bătă seara“ de Ion Vasilescu fac parte, pe lingă multe altele, din palmaresul de bu­curie al melodiilor pe care acest minunat glas le-a lan­sat şi cîntat cu patruzeci de ani în urmă. Iată-l acum, cu aceeaşi privire senină şi vi­oaie, din care se desprinde licărirea nostalgiei reflec­toarelor scenei şi a satisfac­ţiei ce i-o procură tinereţea prezentă pe scenă ! Ne declară cu simplitate şi bună voinţă : „Ca vechi cîntăreţ de muzică uşoară românească, această mani­festare, pe care­ o doresc din­ an în an mai frumoasă şi mai bogată, îmi procură clipe de mare satisfacţie. Este de remarcat abundenţa, atît a orchestrelor cit şi a cîntăreţilor de ambele sexe, care prin calităţile lor certe pun in încurcătură juriul din care fac parte şi căruia organizatorii i-au hărăzit o grea sarcină. Pe de o parte cîntăreţi ce se dăruie cu to­tală seriozitate şi multă in­teligenţă, pe de altă parte, dincolo de rampă, un public foarte exigent. Foarte mulţi din cei de pe scenă sînt buni şi de aceea tuturor, numai cuvinte de laudă. Despre publicul pietrean, atît de cald, de primitor, m-am con­vins că este foarte greu să poţi reda prin cuvinte sen­timentele cu care ştie să îmbrăţişeze frumosul. Este acelaşi public căruia i-am închinat o viaţă de peste 40 de ani ca artist şi în faţa căruia mă închin aducîndu-i toate mulţumirile“. Compozitorul RADU ŞER­­BAN , prezent şi el în ju­riu, ne-a declarat . „Astfel de iniţiative ca aceea a or­ganizării festivalului de mu­zică uşoară „Florile Ceahlă­ului“ ar trebui extinse. Mi-a plăcut în mod deosebit se­riozitatea participanţilor. Cu foarte puţine excepţii ei au dovedit că au acordat o deo­sebită atenţie pregătirii lor. Le doresc să continue cu aceeaşi dăruire munca no­bilă căreia şi-au consacrat timpul liber, spre folosul lor, în primul rînd şi pentru sti­mularea, pe această linie, a mişcării artistice de amatori din alte judeţe“. Cu artistul emerit SILE DINICU, spre bucuria tutu­ror şi el prezenţă activă a acestei manifestări a artiş­tilor amatori, am avut pri­lejul să stau de vorbă mai pe îndelete. „Pentru permanentizarea şi dezvoltarea activităţii for­maţiilor de muzică uşoară ale amatorilor consider ca excelentă iniţiativa organiză­rii unor asemenea festiva­luri. Consiliul judeţean al sindicatelor Neamţ a abordat cu curaj şi cu pricepere po­sibilitatea organizării acest­­or manifestări deosebit de accesibile şi plăcute publi­cului. Consider, ca o princi­pală caracteristică a acestui festival entuziasmul cu care au răspuns orchestrele (un număr surprinzător de mare) şi soliştii. Iar organizarea mi se pare excelentă. Aş re­comanda însă formaţiilor orchestrale şi soliştilor mai multă exigenţă în alegerea repertoriului, axîndu-l pe muzica uşoară românească. Este elocventă în această privinţă reacţia publicului faţă de „Nici o lacrimă“ de I. Cristinoiu, „Ploaia şi noi“ de V. Vasilache jr.­­ şi alte piese româneşti. De aseme­nea, aş atrage atenţia uno­ra dintre solişti, care fac greşeala de a confunda succesul unei piese inter­pretate de un solist con­sacrat, român sau străin, cu eventual propriul lor succes, fără a ţine cont de posibili­tăţile lor vocale. Cred că o vină mare revine şi îndru­mătorilor acestor tineri care nu le semnalează pericolul (şi nu îi conving de acest pericol), mulţumindu-se cu succese facile. Mai cred că, oricît de plă­cută a fost audierea forma­ţiilor orchestrale (unele chiar foarte bune — de exemplu­­— formaţia sindicatului Fa­bricii de zahăr din Roman, cîştigătoarea trofeului „Floa­rea de aur", care au cîntat cu multă muzicalitate şi fineţe, n-a putut fi evitată mono­tonia degajată de aceeaşi sonoritate : trei chitare şi o baterie, eventual o orgă sau un instrument de suflat. Tradiţia orchestrelor de mu­zică uşoară românească nu se reduce numai la atît, chiar cred că nu este aceasta. Au lipsit din formaţii vioara, pianul, saxofonul. Desigur, o formaţie de acest gen este mai greu de constituit, dar păstrarea tradiţiei merită un efort mai susţinut din partea instructorilor artis­tici. Apoi, aş vrea să mai spun că un asemenea festival fiu este numai un prilej de a oferi publicului cîteva ore plăcute de muzică. El tre­buie să fie şi un act de cul­tură muzicală, o posibilitate de cunoaştere a realizărilor muzicii uşoare româneşti şi a autorilor ei. De aceea mi se pare că ar fi fost indicată — printre altele — anunţa­rea, pe lingă numele so­listului şi al titlului piesei cîntate şi a numelui compo­zitorului şi al autorului ver­surilor. Mi-a plăcut tot festivalul, din care s-au detaşat soliştii Constantin Ghineţ şi Silvia Fineru, această mică inter­pretă de „cincispreceze ani şi şapte luni“ (cum a ţinut ea să ne precizeze), fiica strun­garului Zamfir Fineru de la Fabrica de zahăr din Roman. Ei au cucerit „Floarea de aur“ şi respectiv „Floarea de bronz“. O impresie deosebită ne-au lăsat cei patru tineri care alcătuiesc orchestra sindicat­­ului Fabricii de zahăr — Roman , au acompaniat cu multă fineţe, lucru destul de rar la aceste formaţii elec­tronice. Publicul­ m-a impresionat prin dragostea pe care a arătat-o formaţiilor şi soliş­tilor acestui festival. Şi mi-a plăcut,­ în mod deosebit, obi­ectivitatea acestui public din Piatra Neamţ. A fost o ade­vărată explozie de entuziasm adresat calităţii momentul în care juriul a anunţat de­cernarea „Florii de aur a unei formaţii din Roman“. Consemnăm cu deosebită satisfacţie faptul că Consi­liul judeţean al sindicatelor nu a considerat festivalul încheiat înainte de a oferi posibilitatea unui amplu co­locviu intre compozitorul Radu Şerban şi interpreţii acestei reuşite manifestări, lucru ce constituie o garan­ţie a calităţii viitoare a ac­tivităţii lor. Şi mai consem­năm, cu părere de rău, ab­senţa de la această frumoa­să şi folositoare acţiune a sindicatelor din judeţul Neamţ a reprezentanţilor Casei judeţene a Creaţiei populare, indiferent din vina cui s-a întîmplat aceasta. VLADIMIR LITVIN „FLORILE CEAHLĂULUI" 1­6 IP 9 CULTURAL SĂRBĂTORIREA „VE­TERANILOR“ activi­tăţii ARTISTICE DE AMATORI Sute de artişti ama­tori din fabrici, uzine sau instituţii care, timp de două sau chiar trei decenii, au oferit tova­răşilor lor de munca, miilor de spectatori, multe ore de încîntare, cheltuindu-şi cu dărni­cie şi devotament talen­tul şi măiestria, vor fi în curînd sărbătoriţi pentru îndelungata şi rodnica lor activitate. Printr-o recentă hotâ­­rîre a Consiliului Cen­tral al Uniunii Generale a Sindicatelor, 25 de formaţii artistice de a­­matori, care împlinesc anul acesta între 25—35 de ani de activitate ne­întreruptă, printre care : corul sindicatului de la Uzina de tractoare din Braşov (35 de ani), fan­fara sindicatului de la uzina mecanică „Nico­­lina“ Iaşi (30 de ani), fanfara de la uzinele textile „Oltul”-Covasna (25 de ani), formaţia de dansuri de la fabrica „Automatica" din Sibiu (25 de ani), corul, or­chestra de muzică popu­lară şi formaţia de tea­tru de la schela Mo­­reni (25 de ani), corul de la clubul Finanţe- Bănci din Capitală (20 ani), formaţia de estradă a clubului sindicatelor din Deva (20 ani), corul de la Direcţia Regională C.F.R.-Iaşi (20 ani), co­rul de la IPROFIL „23 August“ din Tg. Mu­reş (20 ani), etc, etc, vor fi sărbătorite, în­­tr-un cadru festiv, în prezenţa unui public cit mai numeros. Cu a­­cest prilej, fiecărei for­maţii îi va fi înmînată Diploma C.C. al U.G.S.R. „Pentru activitate neîn­treruptă şi merite deo-­­ sebite în munca artis­tică“, iar 969 de artişti amatori, care au desfă­şurat o activitate conti­nuă de cel puţin 5 ani, vor primi insigna „Pen­tru merite deosebite în munca artistică“. Tot­odată, C.C. al U.G.S.R. dotează 8 din aceste co­lective artistice cu cos­tume şi instrumente muzicale în valoare de 500 000 lei. Festivităţile consacra­te acestor sărbătoriri vor fi organizate în clu­burile şi casele de cul­tură ale sindicatelor. Anul acesta vor mai fi sărbătoriţi şi alţi „ve­terani" ai mişcării artis­tice de amatori cu o şi mai îndelungată activi­tate : corul Casei de cultură din Reghin (100 ani), corul Palatului Culturii din Ploieşti (100 ani), formaţia de teatru a Casei de cultură din Oraviţa (100 ani), Tea­trul popular din Rim­­nicu Vîlcea (75 ani), co­rul sindicatelor din Cîmpulung-Muscel (60 ani), corul sindicatului de la întreprinderea Po­ligrafică din Sibiu (50 ani), fanfara minerilor din Baia Sprie (90 ani) şi fanfara ceferiştilor din Cluj (75 ani). Tuturor formaţiilor sărbătorite : „La mulţi ani !“ CONCERTE - SPECTA­COL CU PARTICIPA­REA SOLIŞTILOR VO­CALI DE MUZICĂ U­­ŞOARA DIN RÎNDUL AMATORILOR Consiliul Central al Uniunii Generale a Sin­dicatelor, în colaborare cu Comitetul Central al Uniunii Tineretului Co­munist, organizează, în­tre 15 iulie — 8 septem­brie, o suită de concer­te-spectacol cu partici­parea unor solişti vocali de­­muzică uşoară selec­ţionaţi din rîndul artiş­tilor amatori. între 15 iulie — 10 august, asemenea mani­festări se desfăşoară în capitalele judeţelor din întreaga ţară. Cei care s-au remarcat la aceasta primă etapă vor parti­cipa la concertele orga­nizate între 10—20 au­gust în Capitală. în con­tinuare, cei mai buni interpreţi selecţionaţi in etapa a II-a vor susţine o serie de 4—5 concerte, care vor avea loc între 5—8 septembrie pen­tru oamenii muncii a­­flaţi la odihnă şi pentru oaspeţii străini din sta­ţiunile de pe litoral. Vor fi invitaţi să par­ticipe la aceste concerte şi solişti din rîndul stu­denţilor şi din reţeaua cooperativelor meşteşu­găreşti. Celor mai valoroşi in­terpreţi din concertele judeţene sau din cele bucureştene li se vor a­­corda premii în bani sau obiecte. La încheierea acestei suite de concerte-spec­­tacol se va acorda un premiu pentru cea mai bună lucrare de muzică uşoară prezentată de participanţi şi un premiu special al C.C. al U.T.C. pentru cea mai izbutită lucrare de acest gen ins­pirată din viaţa tinere­tului. Soliştii care vor susţine concertele tre­buie să interpreteze o lucrare de muzică uşoa­ră românească şi cel pu­ţin o piesă, la alegere, din cele achiziţionate de Consiliul Central al U.G.S.R. şi publicate in culegerea recent apărută. în acest număr publi­căm o amplă relatare a concertelor-spectacol ca­re au avut loc, în cadrul primei etape, la Piatra Neamţ. V. MARTIN TELEVIZIUNE JOI 1 AUGUST 1968 PROGRAMUL I 10.00 Festivalul Mondial al Tineretului şi Studenţilor de la Sofia. Concert. 12.00 Telecronica economică 17.30 TV pentru elevi 10.00 T­V pentru specialişti 13.30 Curs de limba rusă (re­luarea lecţiei a 3-a). 19.00 Studioul pionierilor 19.30 Telejurnalul de seară 19.50 Buletin meteorologic 20.00 Filaj serial Vikingii 20.26 întrebări la care s-a răs­puns... întrebări la care nu s-a răspuns încă 21.00 Film artistic „Cum se reuşeşte în dragoste" 22.30 Rezumat filmat de la Festivalul tineretului de la Sofia. 22.50 Vacanţă pe portativ 23.20 Telejurnalul de noapte. PROGRAMUL II 20.00 Document : Sophia Loren prezintă Roma (I) 20,45 Telejurnalul 21.00 ,,0 samă de cuvinte" V. Alecsandri — „Ver­­suri" 21.30 Comedie cu Mickey Rooney 21,55 Concert simfonic 22.30 Varietăţi pe peliculă VINERI 2 AUGUST 1968 10.00 TV pentru specialişti 17.30 TV pentru şcolari 18.00 Drumuri şi popasuri — emisiune turistică 18.30 Curs de limba spaniolă (reluarea lecţiei a 3-a) 19.00 Brăţara de aur — emi­siune pentru tineret 19.30 Telejurnalul de seară 19.50 Buletin meteorologic 20.00 Film artistic „Băieţii de la tonomat" 21.30 Reflector 21.45 Studioul muzical... 22.05 Dialog despre cultură — Cultura în vacanţă ? 22.30 Rezumat filmat de la Festivalul tineretului de la Sofia 22.50 Telejurnalul de noapte MUNKA Enigma pîinii (Urmare din pag. 1-a) De la această formă de delapidare, cu timpul „echi­pa“ lui Predescu a trecut la altele mai subtile, pe măsu­ra „experienţei“ acumulate în jefuirea avutului ob­ştesc. Din 1965, cînd s-a in­trodus în comerţul craio­­vean pîinea cu cartofi, Ghi­­lici a început să lucreze tare, îşi crea plusuri prin reduceri la gramaj sau prin inversarea datelor în docu­mente. De nenumărate ori, in loc de P.N.C. (pîine nea­gră cu cartofi) apărea P.N.S. (pîine neagră simplă). In no­tele de livrare se specifica iniţial — pîine neagră cu cartofi de 2,50 lei — însă abia ieşea maşina pe poar­ta secţiei, unde şef era Ghi­­lici şi dir­tr-o trăsătură de condei pîinea devenea sim­plă, adică fără cartofi, la 2 lei bucata. Astfel în buzu­narul hoţilor alunecau­ de la fiecare pîine cite 0,50 lei. La rîndul lor distribuitorii operau unele modificări in actele pe care le primeau, pentru a-şi face parte. Res­ponsabilii de la centrele de pîine, tot din diferenţa de preţ îşi creau şi ei partea leului. In acest mod, din va­lorificarea plusurilor şi din diferenţele de preţuri între cele două categorii de pîine proveneau mari venituri ili­cite, spre mulţumirea lui Ghilici, a contabilului şef Predescu şi a celorlalţi co­laboratori întru escrocherie (distribuitori, gestionari de la centrele de pîine, condu­cători auto...). Lui Ghilici îi reveneau zeci de mii în ca­litatea lui de cap al echipei de delapidatori, iar la rîn­dul său îi stabilise lui Pre­descu o „rentă“ de 1 200— 1 500 lei lunar, plus unele „prime“... Astfel, de la o zi la alta, de la un an la altul, „echi­pa“ de escroci, delapidînd în dreapta şi în stingă, pro­­fitînd şi de unele neajun­suri în organizarea muncii, a reuşit să păgubească avu­tul obştesc cu 204 697 lei. . Dacă neregulile ar fi fost observate la vreme, dacă — aşa cum se spune —■ ar fi avut cineva ochi de văzut şi urechi de auzit, proporţiile pagubei nu s-ar fi ridicat la această sumă. Conducerea trustului n-a dat niciodată însă atenţie sesizărilor ve­nite de la cetăţeni, ba mai mult, a aprobat angajarea lui Ghilici în funcţia de ges­tionar, deşi avea deja două condamnări. încrederea a­­cordată cu atîta uşurinţă u­­nor elemente puse pe căpă­tuială, lipsite de orice scrupule, nu putea să ducă decit la asemenea daune pentru avutul statului. Pentru faptele lor, hoţii şi-au primit pedeapsa meri­tată. Dar oare cei care au asistat cu seninătate la ac­ţiunile delapidatorilor, cei care „nu s-au amestecat“, gură-cască, credulii, cei lip­siţi de fermitate, nu au şi ei partea lor de vină ? Nu este cazul să le fie analizat mo­dul în care şi-au onorat a­­tribuţiile profesionale ? Su­perficialitatea, îngăduinţa dusă la extrem sunt factori care proliferează viruşii an­tisociali şi, ca atare, trebuie înlăturaţi fără ezitare. E de­concertant în toate cazurile marilor delapidări faptul că inspecţiile, controalele care se fac periodic nu reuşesc să descopere falsurile comi­se cu tupeu revoltător. E şi firesc dacă sînt întreprinse de oameni incompetenţi sau care se lasă convinşi de fe­lurite „atenţii“. De aceea, numai pedepsindu-î şi pe cei ce sunt vinovaţi moral, adică pe ce ce au tolerat, pe cei care au trecut cu indiferen­ţă pe lingă astfel de fapte, vom putea să asanăm escro­cheriile comise de indivizi certaţi cu morala societăţii noastre, cărora li se acordă încă, pe alocuri, girul încre­derii. ♦ FILME ♦ FILME ♦ FILME ♦ DRAME HIROSIMA, DRAGOSTEA MEA — Cotroceni (13 62 56). — 15,30 ; 18 , 20,30. OBSESIA — Union (13 49 04) — 15,30 ; 18 , 20,30 JUDECATA — Capitol (16 29 17) 9,30 ; 11,45 ; 14,15 ; 16,30 ; 19 (la grădină) — 20,30 POVESTIRI DESPRE REVOLUȚIE — Lumina (16 23 35) 9—16 în continuare ; 18,30 ; 20,45. JENIA, JENICIKA $I KATIUSA — Ferentari (23 17 50) — 15,30 ; 18 ; 20,30. MESTEACĂNUL — Central (14 12 24) — 9 ; 11,15 ; 13,30 ; 16 ; 18,30 ; 21. INTRE NOI — Progresul (23 94 10) — 15,30 ; 18 , 20,15. UN BĂRBAT ȘI O FEMEIE — Herăstrău — 20,30 PRIETENELE — Moşilor (12 52 93) — 15,30 ; 18 . (la gră­dină) — 20,30. COMEDII MOȘTENIREA LUI ACHILE — Luceafărul (15 87 67) — 9,15 ; 11,30 ; 13,45 ; 16 ; 18,15 ; 20,45. NEBUNUL DIN LABORATORUL NR. 4 — Victoria (16 28 79) — 8,45 ; 11 ; 13,15 ; 15,45 ; 18,15 ; 20,45 STUDIU DESPRE FEMEI — Doina (16 35 38) — 11,30 ; 13,45; 16 ; 18,30,; 20,45. — Flacăra (21 35 40) — 15,30 ; 18 ; 20,30 PASAREA TIMPURIE — Crîn­­gasi (17 38 81) — 15,30 ; 18; 20,30. FREDDY, LOVESTE TU INTII ! — Popular (35 15 17) — 15,30 ; 18 ; 20,30 OSCAR — Munca (21 50 97) — 15 ; 17,30 ; 20 30 DE ANI DE VESELIE — Fes­tival (grădină) — 20,15. ZILE DE VARA — Cosmos (35 19 15) — 15,30 ; 18 ; 20,30. MUZICALE INIMA NEBUNA... NEBUNA DE LEGAT — Dacia (16 26 10) — 8,30 ; — 16,30 în continuare ; 18,45 ; 21 — Progresul parc — 20,15. CÎND TU NU ESTI — Viitorul (11 43 03) 15,30 ; 18; 20,30 EA VA RIDE — Pacea (31 32 52) — 15,45 ; 18 ; 20,15. AVENTURI ȘAPTE OAMENI DE AUR — Republica (11 03 72) — 8,15 ; 10,15; 12,30 ; 14,45 ; 17 , 49,15 ; 21,30. — Festival (15 63 84) — 9; 11,15; 13,30 ; 16 ; 18,30 ; 21. — Circ (11 01 20) — 10 , 13 ; 15,30 ; 18 ; 20,30. EL DORADO — Buzești (15 62 79) — 15,30 ; 18 . (la grădină) — 20,30. VIVA MARIA — Patria (11 86 25) — 9 ; 11,30; 13,45; 16,15 ; 18,45 ; 21,15 AVENTURIERII — Grivi­ța (17 08 58) 9 ; 11,15; 13,30; 15,45 ; 18,15 ; 20,45 — Tomis (21 49 46) 9—15 în continuare ; 17,15 ; 19,30, (la grădină) — 20,30 — Flamura (23 07 40) — 9—16 în continuare ; 18,15 ; 20,30 — Cine­matecă (13 92 72) 10 ; 12 , 14 ; 16,30 ; 18,45 ; 21. DUELUL LUNG — Bucegi (17 05 47) — 9 ; 11,15 ; 13,30 ; 16 ; 18,30 ; 21 (la grădină) — 20,30 — Melodia (12 06 88) — 8,30 ; 11 ; 13,30 ; 16 ; 18,30 ; 21 — Gloria (22 44 01) — 9 ; 11,15 ; 13,30 ; 16 ; 18,15; 20,30­ — Miorița (14 27 14) 9 ; 11,15 ; 13,30 ; 15,45 ; 18,15 ; 20,45. ALEGERE DE ASASINI — Lira (31 71 71) — 15,30 ; 18 ; (la gră­dină) 20,15. Volga (11 91 26) — 9 , 11 ; 13 ; 15 ; 18,15 ; 20,30 — Arta (21 31 86) — 9,30—15,30 în continuare ; 17,45 ; 20,30 (la gră­dină) 20,30 EDDIE CHAPMAN, AGENT SE­CRET — Vitan (21 29 82) — 15,30 ; 18 ; (la grădină) — 20,15 RĂZBUNAREA HAIDUCILOR — înfrăţirea între popoare (17 31 64) 10 ; 15,30 ; 17,45 ; 20 UN DOLAR GĂURIT — Unirea (17 10 21) — 10 ; 15,30 ; 18 ; (la grădină) — 20,15 — Rahova (23 91 00) — 15,30 ; 18 ; (la gră­dină) — 20,15 VICONTELE PLĂTEŞTE POLIŢA Ciuleşti (17 55 46) — 10 ; 15,30 ; 18 ; 20,30 — Aurora (35 04 66) — 9 ; 11,45 ; 14,30 ; 17,15 ; 20 (la grădină) — 20,30 TAFFY ŞI VINATORUL — — Floreasca (33 29 71) 9 ; 11,15 ; 13,30 ; 16 ; 18,15 ; 20,30. — Gră­dina expoziţiei — 20,30. PRIN KURDISTANUl SĂLBATIC — Drumul Sării (31 26 13) — 15 ; 17,30 ; 20 PIRAMIDA ZEULUI SOARE — Feroviar (16 22 73) — 9,30 ; 11,45 ; 14 ; 16,15 ; 18,45 ; 21,15. — Excelsior (18 10 88) — 8,30 ; 10,30 ; 12,45 ; 15,15 ; 17,45 ; 20,15 — Modern (23 71 01) 9,30 ; 11,45; 14; 16,30; 19; 21,15 — Doina (la grădină)* — 20,15 — Sta­dionul Dinamo — 20,15 — Arene­le libertăţii — 20,30 ATENŢIUNE, PĂRINŢI ! Nu sunt recomandate pentru co­pii următoarele filme : „HIROŞI­­MA, DRAGOSTEA MEA", MINU­NILE DOAMNEI VENUS“, „VIVA MARIA“, „MONDO CANE", „UN BARBAT ȘI O FEMEIE". Joi 1 august 1968 (Urmare din pag. 1-a) cusian este un imn ine­galabil închinat elanului omenesc, vieţii, în ipos­tazele ei esenţiale. Cu­treieri parcul secular, ar­monizat de linii viguroa­se, moderne, străbaţi cu privirea autenticul peisaj mioritic ce creionează împrejurimile oraşului, apoi revii în faţa „Scau­nelor" a lui Brâncuşi, în­­truchipînd omeneştile po­pasuri între drumuri, în­tr-o lucrare şi alta. De fapt, arta, finalităţile ar­tistice, uşor descifrabile, îşi pun amprenta defini­torie asupra fiecărui o­­biect. Am înţeles aseme­nea înclinaţii, ce vin par­că din noianul anilor, trăind, clipe de o nedisi­mulată satisfacţie, în ex­poziţia pionierilor şi ele­vilor, unde harul picturii şi al sculpturii echivalea­ză darul de preţ, transmis din generaţie in genera­ţie, structurat, spirituali­zat de concepţia modernă. La cenaclul literar ,,George Coşbuc“, poezia are un număr impresio­nant de fideli statornici şi am recunoscut printre ei pe veneratul profesor de literatură Stelian Ste­la şi nume, răsărit ca pes­te noapte chiar în inima oraşului, prefigurează vi­itorul centru urbanistic al unui municipiu în plină dezvoltare. Da, Tîrgul-Jiu a fost înnobilat cu rangul de municipiu, fenomen explicabil de complexa dezvoltare a oraşului. E­­dificatoare este în această ordine de idei: dinamica construcţiei de locuinţe: 1961—1365 — 961 de apar­tamente ; 1966 — 609 a­­partamente ; 1970 — 3 000 apartamente. O dinamică impusă de creşterea ver­tiginoasă a populaţiei: 1955 — 19 618 locuitori ; 1966 — 33 431 locuitori. O creştere sensibilă oricui, hotărită în primul rînd de suflul înnoitor al in­dustrializării. Tîrgu-Jiu — centrul motor de absorb­ţie şi de radiere, pe un vast ţinut, a unor uriaşe energii, găzduieşte obiec­tive de primă importan­ţă pentru economia ţării: C.I.L. (mobilă, placaj, fur­nire, plăci aglomerate etc). Fabrica de ciment şi var (în 1970 : 2 000 000 tona ciment, 200 000 tone var), o fabrică de confecţii, o întreprindere forestieră, precum şi o puternică in- Ferestrele Iescu, cel care a crescut şi educat cu dragoste şi probitate profesională, puţin comune, zeci de promoţii, întreaga mişcare artis­tică de aici, care însu­mează zeci de formaţii, are ca obiect valorifica­rea superioară a bogatu­lui tezaur de tradiţii lo­­cale. Amintind festinele prilejuite de bienala de teatru, cîntecului, portu­­lui şi dansului gor­jenesc din Leleşti la care oraşul a constituit o prezenţă prestigioasă, corul intelec­tualilor din oraş, forma­ţia de teatru a cadrelor didactice — nu facem de­cit o sumară evidenţiere a unor fecunde repere culturale, ce punctează pregnant viaţa municipiu­lui. La consiliul sindical judeţean se vorbea des­pre un promiţător pro­iect de pregătire a unui ansamblu folcloric , ideea care, de altfel, o frămîn­­ta cu ani în urmă pe ma­rea cîntăreaţă Maria Tă­­nase, stabilită temporar aici — ni se pare fireas­că şi necesară, avînd în vedere vocaţia, prin exce­lenţă folclorică, a ţinutu­lui gorjenesc. ...Oraşul, doar aparent static — sub raportul con­servării unor obiceiuri — este frămîntat de impul­surile îndrăzneţe ale noii dinamici sociale. Cartiere noi de blocuri, ale căror culori pastelate armoni­zează cu gust faţadele, divulgînd efortul con­structorilor de a evita şa­blonul obositor şi ineste­tic, pătrund viguros prin­tre vechile clădiri retra­se, într-o încăpăţînată i­­zolare, în spatele porţilor vechi. Cartierul „1 Mai", de pe magistrala cu ace­dustrie locală, complex diversificată. Sugestivă este şi evoluţia producţiei globale (1965 : 362 milioa­ne lei ; 1970 : 1 224 000 000 lei), exprimînd o intensă viaţă economică a unui oraş, unde, pînă mai ieri, nu se întîmpla nimic de­osebit. Vizitezi C.I.L.-ul dotat cu agregate tehnice de „ultim cuvînt", unde lem­nul, acest aur verde — pînă­ de curînd singura bogăţie de aici — îşi des­coperă virtuţi nebănuite. Treci apoi la Fabrica de ciment şi var (un cocă­­tor glumeţ o asemuia „cu un uriaş ce-şi consumă pipa într-o îndelungată şi interiorizată meditaţie“), unde piatra — un alt­ sim­bol al judeţului suferă o miraculoasă transforma­re ; înţelegi apoi această dinamică a profesiunilor care a cuprins, ca o reac­ţie în lanţ pe locuitorii împrejurimilor, pînă de curînd doar harnici agri­cultori. Revezi proiectul noilor edificii social-cul­­turale care se vor ridica în curînd : un cinemato­graf, casă de cultură, ho­tel turistic şi anticipezi oraşul de mîine, ca o îm­binare armonioasă de tra­diţie şi modernitate, un oraş renăscut, în care în­vaţă aproape 8 000 de e­­levi, cu un climat de via­ţă efervescent, specific di­namici­i contemporane. ...L-am reprivit din le­gănatul vagonului : ora­şul, pitit sub dealuri, a­­vea o anume măreţie din care emana „Coloana“ lui Brâncuşi, irizată de cre­pusculul solar, înălţîn­­du-se ca un simbol de netăgăduit al elanurilor şi aspiraţiilor nutrite de oamenii locurilor. Zi estivală în bătrînul Cișmigiu Foto : P. COZIA

Next