Munca, august 1968 (Anul 24, nr. 6443-6469)
1968-08-01 / nr. 6443
Pagina a 2-a I JUDECATA“ Hotărît lucru, parcă-i un făcut! Deşi evidenţiază, în multe privinţe, un cert progres calitativ, anul cinematografic 1968 ne-a rezervat însă şi unele amare constatări. Şi poate că cea mai amară dintre ele este aceea despre inevitabila „uzură morală“ a filmelor. Dacă reprezintă realmente o imagine autentică a fenomenelor esenţiale ale unei epoci date, un film îşi păstrează, peste un număr de ani, în afară de alte calităţi care nu intră în discuţia de faţă, o neştirbită valoare de document istoric, politic, sociologic, filozofic etc. Dar un astfel de filmare, pentru spectatorii contemporani cu evenimentele relatate pe ecran, mai ales un efect de corespondenţă spirituală directă, acţionînd deci asupra conştiinţei lor cu forţa, de pătrundere proprie noului. Este vorba deci, într-un cuvînt de eficienţa educativă a unei pelicule, de dăinuirea sau de diminuarea ei pînă la anihilare chiar. Da, filmele — în orice caz cele mai valoroase din punct de vedere al actualităţii şi veridicităţii conţinutului ideatic — suferă o „uzură morală“ de existenţa şi efectele căreia ar trebui să ţină mai mult seama cei însărcinaţi cu achiziţionarea şi programarea lor. Spectatorii noştri au văzut in 1968 „Cei şapte samurai“ al lui Kurosawa, creat în 1954, şi nu prea l-au gustat, fiindcă între timp îşi revărsaseră admiraţia asupra celor „Şapte magnifici". Tot anul acesta au văzut „Fragii sălbatici“ (1958) şi „Hiroşima, dragostea mea“ (1959), dar au rămas puţin deconcertaţi fiindcă aflaseră că Bergman şi Resnais comunicaseră de atunci alte lucruri şi mai răscolitoare semenilor lor. Ce să mai vorbim despre „Cenuşă şi diamant“ (1958) al cărui îndrăzneţ şi tulburător mesaj ne-a apărut, după un deceniu, de mult ştiut. Iată, zilele acestea, încă un asemenea exemplu pe ecranele noastre. Şi fiindcă nu beneficiază de prestigiul profesional al unui Bergman-Resnais sau Wajda şi nici de potenţialul de noutate în materie de expresie filmică conferit de respectivii mari regizori creaţiilor lor, ci doar de o importantă doză de curaj civic, raportat evident la situaţia din 1963, filmul „Judecata“, realizat de regizorul Vladimir Skuibin, după scenariul scris de Vladimir Tendriakov, rămîne un excelent recital actoricesc şi cam atît. Un film cu o încărcătură impresionantă de umanism, un film care te obligă să gîndeşti cu seriozitate şi simţ de răspundere la traumatismele pe care gîtuirea adevărului le poate pricinui conştiinţei omeneşti. Este emoţionantă forţa morală a acestui regizor (căruia cinematografia sovietică îi datorează puţine dar pregnante creaţii) care, imobilizat într-un fotoliu de o boală necruţătoare, a reuşit să-şi continue activitatea, transmiţînd parcă eroilor filmului ceva din zbuciumul său interior, din acea operaţie de decantare între bine şi rău, între esenţial şi superfluu, între frumos şi urît, pe care posibilitatea unui apropiat deznodămînt o declanşează în conştiinţa unui om. Creatorul filmului a înţeles, din această dramatică zbatere lăuntrică, ponderea uriaşă a adevărului, necesitatea imperioasă pentru fiecare om de a putea fi şi rămîne el însuşi. Şi a transmis datele esenţiale ale acestui conflict de natură psihică şi etică eroului său, vânătorului Teterin. Filmul este de o extremă simplitate. Construcţia dramatică a filmului se bizuie pe un singur fapt : un om a fost ucis la o vînătoare, din greşeală , pe o unică dar zguduitoare dilemă : cine este ucigaşul fără voie ? Dar nici relatarea amănunţită a întîmplărilor, nici dezlegarea enigmei nu reţine in mod deosebit atenţia regizorului. întreaga lui capacitate creatoare se concentrează asupra lui Teterin, asupra mutaţiilor pe care constrîngerea din partea anchetatorilor le determină în conştiinţa lui. Omul acesta eminamente bun şi cinstit, care n-a minţit niciodată în viaţă, care e gata să facă orice pentru a scoate la iveală adevărul golgoluţ, omul acesta curat şi drept, este silit să abandoneze lupta pentru adevăr, să fie laş, să accepte o teorie in care nu crede. Chiar dacă procesul restabileşte reala desfăşurare a faptelor şi precizează vinovăţiile, pentru Teterin abia începe drama, drama propriei lui conştiinţe siluite, pătate şi bătrînul nu-şi va putea ierta niciodată slăbiciunea şi cit va mai trăi nu-i va putea ierta pe cei ce l-au determinat să se trădeze pe el însuşi. Vladimir Skuibin a găsit în Nikolai Kriucikov pe interpretul capabil să releve cele mai fine nuanţe, cele mai profunde semnificaţii ale partiturii dramatice ce i-a fost încredințată. Păcat că vedem prea tîrziu filmul pentru a putea aplauda la justa lui valoare curajul civic al regizorului. Bine că-l vedem măcar acum pentru a ne întregi impresia despre marele actor care este Kriucikov. LUCIA BOGDAN I — turn _^^PRIMUL FESTIVALDE MUZl^^^^^^^^^^n ""^""^FTISTÍLO^IMATOR^rflJDÉJÍnÉÁM^"1TM""1^ în sala de spectacole a Casei de cultură asindicatelor din Piatra Neamț încă—tu se stinseseră minunatele, acorduri ale cîntecului . popular și nici ecoul strigăturilor frumoșilor flăcăi moldoveni din formaţia de dansuri a sindicatului Uzinelor de fire şi fibre sintetice — Săvineşti ce se pregătea pentru un turneu peste hotare, cînd noi sonorităţi veneau să incinte publicul ce umplea sala pînă la refuz. Încăpuse primul festival de muzică uşoară — sugestiv intitulat „Florile Ceahlăului“ — organizat de Consiliul judeţean al sindicatelor Neamţ. Menit să stimuleze — aşa cum se precizează şi în regulamentul de organizare a festivalului — dezvoltarea şi permanentizarea activităţii formaţiilor de muzică uşoară din judeţ, înnoirea şi îmbogăţirea repertoriului formaţiilor şi soliştilor lor, ridicarea nivelului calitativ al acestor manifestări şi descoperirea unor noi talente din rîndul oamenilor muncii, festivalul a debutat sub auspicii favorabile şi, alături de organizatori, dorim ca, pe trepte calitativ superioare, festivalul să se continue anual. Sîmbătă seara şi duminică dimineaţa, la Casa de cultură a sindicatelor, iar duminică seara pe stadionul ,,1 Mai“ din localitate, artiştii amatori din Tîrgu Neamţ, Bicaz, Roman şi Piatra Neamţ s-au întrecut, intr-o deplină atmosferă de „sportivitate“, prilejuind celor aproape 5 000 spectatori momente de reală încîntare artistică. „Festivalul — aşa cum preciza tovarăşul Ion Curcă, membru în biroul executiv al Consiliului judeţean al sindicatelor — a fost declanşat încă din luna martie, întrunind rar..etajs. tfg'selectiort are un număr impresionant de concurenţi — 22 de orchestre de muzică uşoară care, împreună cu soliştii vocali, au însumat peste 300 participanţi. Este o dovadă a entuziasmului cu care a fost primită încă de la început această iniţiativă. Drept este că pînă în faza finală — ca rezultat al selecţiilor, succesive — au ajuns doar 10 orchestre, cu aproape 50 solişti vocali. Poate n-ar fi stricat şi mai multă exigenţă. Doar de aceea este concurs ! Această frumoasă manifestare se înscrie în recenta iniţiativă a Consiliului Central al Uniunii Generale a Sindicatelor de a organiza, în colaborare cu C.C. al U.T.C., o suită de concerte-spectacol de muzică uşoară în toate judeţele ţării“. Avînd în vedere atractivitatea acestor spectacole, contribuţia lor la dezvoltarea gustului estetic al maselor, precum şi posibilităţile de promovare a creaţiei româneşti de muzică uşoară sau necesitatea descoperirii şi afirmării de noi talente, această iniţiativă se dovedeşte foarte utilă şi binevenită. Să ne înapoiem însă la Piatra Neamţ, unde s-a desfăşurat lupta pentru cucerirea celor trei „flori ale Ceahlăului“, Floarea de aur, Floarea de argint şi Floarea de bronz, acordate orchestrelor şi soliştilor vocali promovaţi pe primele trei locuri, în juriul festivalului îl găsim pe unul din pionierii muzicii uşoare româneşti . CRISTIAN VASILE, astăzi, conform spuselor sale, „pietrean de zece ani“, „Pentru ochii tăi cei dulci“ de Alexandru Leon, „Ionel, Ionelule“, de George Sbârcea, „Sub balcon eu ţi-am cintat o serenadă“ şi „Cînd felinarele s-aprind“ de Petre Andreescu, „Parcă ieri te-am văzut“ de V. Vasilache, „Mai spune-mi că nu m-ai uitat“ de Gherase Dendrino, „Te aştept diseară-n Cişmigiu“ şi „Vrei să ne-ntîlnim sîmbătă seara“ de Ion Vasilescu fac parte, pe lingă multe altele, din palmaresul de bucurie al melodiilor pe care acest minunat glas le-a lansat şi cîntat cu patruzeci de ani în urmă. Iată-l acum, cu aceeaşi privire senină şi vioaie, din care se desprinde licărirea nostalgiei reflectoarelor scenei şi a satisfacţiei ce i-o procură tinereţea prezentă pe scenă ! Ne declară cu simplitate şi bună voinţă : „Ca vechi cîntăreţ de muzică uşoară românească, această manifestare, pe care o doresc din an în an mai frumoasă şi mai bogată, îmi procură clipe de mare satisfacţie. Este de remarcat abundenţa, atît a orchestrelor cit şi a cîntăreţilor de ambele sexe, care prin calităţile lor certe pun in încurcătură juriul din care fac parte şi căruia organizatorii i-au hărăzit o grea sarcină. Pe de o parte cîntăreţi ce se dăruie cu totală seriozitate şi multă inteligenţă, pe de altă parte, dincolo de rampă, un public foarte exigent. Foarte mulţi din cei de pe scenă sînt buni şi de aceea tuturor, numai cuvinte de laudă. Despre publicul pietrean, atît de cald, de primitor, m-am convins că este foarte greu să poţi reda prin cuvinte sentimentele cu care ştie să îmbrăţişeze frumosul. Este acelaşi public căruia i-am închinat o viaţă de peste 40 de ani ca artist şi în faţa căruia mă închin aducîndu-i toate mulţumirile“. Compozitorul RADU ŞERBAN , prezent şi el în juriu, ne-a declarat . „Astfel de iniţiative ca aceea a organizării festivalului de muzică uşoară „Florile Ceahlăului“ ar trebui extinse. Mi-a plăcut în mod deosebit seriozitatea participanţilor. Cu foarte puţine excepţii ei au dovedit că au acordat o deosebită atenţie pregătirii lor. Le doresc să continue cu aceeaşi dăruire munca nobilă căreia şi-au consacrat timpul liber, spre folosul lor, în primul rînd şi pentru stimularea, pe această linie, a mişcării artistice de amatori din alte judeţe“. Cu artistul emerit SILE DINICU, spre bucuria tuturor şi el prezenţă activă a acestei manifestări a artiştilor amatori, am avut prilejul să stau de vorbă mai pe îndelete. „Pentru permanentizarea şi dezvoltarea activităţii formaţiilor de muzică uşoară ale amatorilor consider ca excelentă iniţiativa organizării unor asemenea festivaluri. Consiliul judeţean al sindicatelor Neamţ a abordat cu curaj şi cu pricepere posibilitatea organizării acestor manifestări deosebit de accesibile şi plăcute publicului. Consider, ca o principală caracteristică a acestui festival entuziasmul cu care au răspuns orchestrele (un număr surprinzător de mare) şi soliştii. Iar organizarea mi se pare excelentă. Aş recomanda însă formaţiilor orchestrale şi soliştilor mai multă exigenţă în alegerea repertoriului, axîndu-l pe muzica uşoară românească. Este elocventă în această privinţă reacţia publicului faţă de „Nici o lacrimă“ de I. Cristinoiu, „Ploaia şi noi“ de V. Vasilache jr. şi alte piese româneşti. De asemenea, aş atrage atenţia unora dintre solişti, care fac greşeala de a confunda succesul unei piese interpretate de un solist consacrat, român sau străin, cu eventual propriul lor succes, fără a ţine cont de posibilităţile lor vocale. Cred că o vină mare revine şi îndrumătorilor acestor tineri care nu le semnalează pericolul (şi nu îi conving de acest pericol), mulţumindu-se cu succese facile. Mai cred că, oricît de plăcută a fost audierea formaţiilor orchestrale (unele chiar foarte bune — de exemplu— formaţia sindicatului Fabricii de zahăr din Roman, cîştigătoarea trofeului „Floarea de aur", care au cîntat cu multă muzicalitate şi fineţe, n-a putut fi evitată monotonia degajată de aceeaşi sonoritate : trei chitare şi o baterie, eventual o orgă sau un instrument de suflat. Tradiţia orchestrelor de muzică uşoară românească nu se reduce numai la atît, chiar cred că nu este aceasta. Au lipsit din formaţii vioara, pianul, saxofonul. Desigur, o formaţie de acest gen este mai greu de constituit, dar păstrarea tradiţiei merită un efort mai susţinut din partea instructorilor artistici. Apoi, aş vrea să mai spun că un asemenea festival fiu este numai un prilej de a oferi publicului cîteva ore plăcute de muzică. El trebuie să fie şi un act de cultură muzicală, o posibilitate de cunoaştere a realizărilor muzicii uşoare româneşti şi a autorilor ei. De aceea mi se pare că ar fi fost indicată — printre altele — anunţarea, pe lingă numele solistului şi al titlului piesei cîntate şi a numelui compozitorului şi al autorului versurilor. Mi-a plăcut tot festivalul, din care s-au detaşat soliştii Constantin Ghineţ şi Silvia Fineru, această mică interpretă de „cincispreceze ani şi şapte luni“ (cum a ţinut ea să ne precizeze), fiica strungarului Zamfir Fineru de la Fabrica de zahăr din Roman. Ei au cucerit „Floarea de aur“ şi respectiv „Floarea de bronz“. O impresie deosebită ne-au lăsat cei patru tineri care alcătuiesc orchestra sindicatului Fabricii de zahăr — Roman , au acompaniat cu multă fineţe, lucru destul de rar la aceste formaţii electronice. Publicul m-a impresionat prin dragostea pe care a arătat-o formaţiilor şi soliştilor acestui festival. Şi mi-a plăcut, în mod deosebit, obiectivitatea acestui public din Piatra Neamţ. A fost o adevărată explozie de entuziasm adresat calităţii momentul în care juriul a anunţat decernarea „Florii de aur a unei formaţii din Roman“. Consemnăm cu deosebită satisfacţie faptul că Consiliul judeţean al sindicatelor nu a considerat festivalul încheiat înainte de a oferi posibilitatea unui amplu colocviu intre compozitorul Radu Şerban şi interpreţii acestei reuşite manifestări, lucru ce constituie o garanţie a calităţii viitoare a activităţii lor. Şi mai consemnăm, cu părere de rău, absenţa de la această frumoasă şi folositoare acţiune a sindicatelor din judeţul Neamţ a reprezentanţilor Casei judeţene a Creaţiei populare, indiferent din vina cui s-a întîmplat aceasta. VLADIMIR LITVIN „FLORILE CEAHLĂULUI" 16 IP 9 CULTURAL SĂRBĂTORIREA „VETERANILOR“ activităţii ARTISTICE DE AMATORI Sute de artişti amatori din fabrici, uzine sau instituţii care, timp de două sau chiar trei decenii, au oferit tovarăşilor lor de munca, miilor de spectatori, multe ore de încîntare, cheltuindu-şi cu dărnicie şi devotament talentul şi măiestria, vor fi în curînd sărbătoriţi pentru îndelungata şi rodnica lor activitate. Printr-o recentă hotârîre a Consiliului Central al Uniunii Generale a Sindicatelor, 25 de formaţii artistice de amatori, care împlinesc anul acesta între 25—35 de ani de activitate neîntreruptă, printre care : corul sindicatului de la Uzina de tractoare din Braşov (35 de ani), fanfara sindicatului de la uzina mecanică „Nicolina“ Iaşi (30 de ani), fanfara de la uzinele textile „Oltul”-Covasna (25 de ani), formaţia de dansuri de la fabrica „Automatica" din Sibiu (25 de ani), corul, orchestra de muzică populară şi formaţia de teatru de la schela Moreni (25 de ani), corul de la clubul Finanţe- Bănci din Capitală (20 ani), formaţia de estradă a clubului sindicatelor din Deva (20 ani), corul de la Direcţia Regională C.F.R.-Iaşi (20 ani), corul de la IPROFIL „23 August“ din Tg. Mureş (20 ani), etc, etc, vor fi sărbătorite, într-un cadru festiv, în prezenţa unui public cit mai numeros. Cu acest prilej, fiecărei formaţii îi va fi înmînată Diploma C.C. al U.G.S.R. „Pentru activitate neîntreruptă şi merite deo- sebite în munca artistică“, iar 969 de artişti amatori, care au desfăşurat o activitate continuă de cel puţin 5 ani, vor primi insigna „Pentru merite deosebite în munca artistică“. Totodată, C.C. al U.G.S.R. dotează 8 din aceste colective artistice cu costume şi instrumente muzicale în valoare de 500 000 lei. Festivităţile consacrate acestor sărbătoriri vor fi organizate în cluburile şi casele de cultură ale sindicatelor. Anul acesta vor mai fi sărbătoriţi şi alţi „veterani" ai mişcării artistice de amatori cu o şi mai îndelungată activitate : corul Casei de cultură din Reghin (100 ani), corul Palatului Culturii din Ploieşti (100 ani), formaţia de teatru a Casei de cultură din Oraviţa (100 ani), Teatrul popular din Rimnicu Vîlcea (75 ani), corul sindicatelor din Cîmpulung-Muscel (60 ani), corul sindicatului de la întreprinderea Poligrafică din Sibiu (50 ani), fanfara minerilor din Baia Sprie (90 ani) şi fanfara ceferiştilor din Cluj (75 ani). Tuturor formaţiilor sărbătorite : „La mulţi ani !“ CONCERTE - SPECTACOL CU PARTICIPAREA SOLIŞTILOR VOCALI DE MUZICĂ UŞOARA DIN RÎNDUL AMATORILOR Consiliul Central al Uniunii Generale a Sindicatelor, în colaborare cu Comitetul Central al Uniunii Tineretului Comunist, organizează, între 15 iulie — 8 septembrie, o suită de concerte-spectacol cu participarea unor solişti vocali demuzică uşoară selecţionaţi din rîndul artiştilor amatori. între 15 iulie — 10 august, asemenea manifestări se desfăşoară în capitalele judeţelor din întreaga ţară. Cei care s-au remarcat la aceasta primă etapă vor participa la concertele organizate între 10—20 august în Capitală. în continuare, cei mai buni interpreţi selecţionaţi in etapa a II-a vor susţine o serie de 4—5 concerte, care vor avea loc între 5—8 septembrie pentru oamenii muncii aflaţi la odihnă şi pentru oaspeţii străini din staţiunile de pe litoral. Vor fi invitaţi să participe la aceste concerte şi solişti din rîndul studenţilor şi din reţeaua cooperativelor meşteşugăreşti. Celor mai valoroşi interpreţi din concertele judeţene sau din cele bucureştene li se vor acorda premii în bani sau obiecte. La încheierea acestei suite de concerte-spectacol se va acorda un premiu pentru cea mai bună lucrare de muzică uşoară prezentată de participanţi şi un premiu special al C.C. al U.T.C. pentru cea mai izbutită lucrare de acest gen inspirată din viaţa tineretului. Soliştii care vor susţine concertele trebuie să interpreteze o lucrare de muzică uşoară românească şi cel puţin o piesă, la alegere, din cele achiziţionate de Consiliul Central al U.G.S.R. şi publicate in culegerea recent apărută. în acest număr publicăm o amplă relatare a concertelor-spectacol care au avut loc, în cadrul primei etape, la Piatra Neamţ. V. MARTIN TELEVIZIUNE JOI 1 AUGUST 1968 PROGRAMUL I 10.00 Festivalul Mondial al Tineretului şi Studenţilor de la Sofia. Concert. 12.00 Telecronica economică 17.30 TV pentru elevi 10.00 TV pentru specialişti 13.30 Curs de limba rusă (reluarea lecţiei a 3-a). 19.00 Studioul pionierilor 19.30 Telejurnalul de seară 19.50 Buletin meteorologic 20.00 Filaj serial Vikingii 20.26 întrebări la care s-a răspuns... întrebări la care nu s-a răspuns încă 21.00 Film artistic „Cum se reuşeşte în dragoste" 22.30 Rezumat filmat de la Festivalul tineretului de la Sofia. 22.50 Vacanţă pe portativ 23.20 Telejurnalul de noapte. PROGRAMUL II 20.00 Document : Sophia Loren prezintă Roma (I) 20,45 Telejurnalul 21.00 ,,0 samă de cuvinte" V. Alecsandri — „Versuri" 21.30 Comedie cu Mickey Rooney 21,55 Concert simfonic 22.30 Varietăţi pe peliculă VINERI 2 AUGUST 1968 10.00 TV pentru specialişti 17.30 TV pentru şcolari 18.00 Drumuri şi popasuri — emisiune turistică 18.30 Curs de limba spaniolă (reluarea lecţiei a 3-a) 19.00 Brăţara de aur — emisiune pentru tineret 19.30 Telejurnalul de seară 19.50 Buletin meteorologic 20.00 Film artistic „Băieţii de la tonomat" 21.30 Reflector 21.45 Studioul muzical... 22.05 Dialog despre cultură — Cultura în vacanţă ? 22.30 Rezumat filmat de la Festivalul tineretului de la Sofia 22.50 Telejurnalul de noapte MUNKA Enigma pîinii (Urmare din pag. 1-a) De la această formă de delapidare, cu timpul „echipa“ lui Predescu a trecut la altele mai subtile, pe măsura „experienţei“ acumulate în jefuirea avutului obştesc. Din 1965, cînd s-a introdus în comerţul craiovean pîinea cu cartofi, Ghilici a început să lucreze tare, îşi crea plusuri prin reduceri la gramaj sau prin inversarea datelor în documente. De nenumărate ori, in loc de P.N.C. (pîine neagră cu cartofi) apărea P.N.S. (pîine neagră simplă). In notele de livrare se specifica iniţial — pîine neagră cu cartofi de 2,50 lei — însă abia ieşea maşina pe poarta secţiei, unde şef era Ghilici şi dirtr-o trăsătură de condei pîinea devenea simplă, adică fără cartofi, la 2 lei bucata. Astfel în buzunarul hoţilor alunecau de la fiecare pîine cite 0,50 lei. La rîndul lor distribuitorii operau unele modificări in actele pe care le primeau, pentru a-şi face parte. Responsabilii de la centrele de pîine, tot din diferenţa de preţ îşi creau şi ei partea leului. In acest mod, din valorificarea plusurilor şi din diferenţele de preţuri între cele două categorii de pîine proveneau mari venituri ilicite, spre mulţumirea lui Ghilici, a contabilului şef Predescu şi a celorlalţi colaboratori întru escrocherie (distribuitori, gestionari de la centrele de pîine, conducători auto...). Lui Ghilici îi reveneau zeci de mii în calitatea lui de cap al echipei de delapidatori, iar la rîndul său îi stabilise lui Predescu o „rentă“ de 1 200— 1 500 lei lunar, plus unele „prime“... Astfel, de la o zi la alta, de la un an la altul, „echipa“ de escroci, delapidînd în dreapta şi în stingă, profitînd şi de unele neajunsuri în organizarea muncii, a reuşit să păgubească avutul obştesc cu 204 697 lei. . Dacă neregulile ar fi fost observate la vreme, dacă — aşa cum se spune —■ ar fi avut cineva ochi de văzut şi urechi de auzit, proporţiile pagubei nu s-ar fi ridicat la această sumă. Conducerea trustului n-a dat niciodată însă atenţie sesizărilor venite de la cetăţeni, ba mai mult, a aprobat angajarea lui Ghilici în funcţia de gestionar, deşi avea deja două condamnări. încrederea acordată cu atîta uşurinţă unor elemente puse pe căpătuială, lipsite de orice scrupule, nu putea să ducă decit la asemenea daune pentru avutul statului. Pentru faptele lor, hoţii şi-au primit pedeapsa meritată. Dar oare cei care au asistat cu seninătate la acţiunile delapidatorilor, cei care „nu s-au amestecat“, gură-cască, credulii, cei lipsiţi de fermitate, nu au şi ei partea lor de vină ? Nu este cazul să le fie analizat modul în care şi-au onorat atribuţiile profesionale ? Superficialitatea, îngăduinţa dusă la extrem sunt factori care proliferează viruşii antisociali şi, ca atare, trebuie înlăturaţi fără ezitare. E deconcertant în toate cazurile marilor delapidări faptul că inspecţiile, controalele care se fac periodic nu reuşesc să descopere falsurile comise cu tupeu revoltător. E şi firesc dacă sînt întreprinse de oameni incompetenţi sau care se lasă convinşi de felurite „atenţii“. De aceea, numai pedepsindu-î şi pe cei ce sunt vinovaţi moral, adică pe ce ce au tolerat, pe cei care au trecut cu indiferenţă pe lingă astfel de fapte, vom putea să asanăm escrocheriile comise de indivizi certaţi cu morala societăţii noastre, cărora li se acordă încă, pe alocuri, girul încrederii. ♦ FILME ♦ FILME ♦ FILME ♦ DRAME HIROSIMA, DRAGOSTEA MEA — Cotroceni (13 62 56). — 15,30 ; 18 , 20,30. OBSESIA — Union (13 49 04) — 15,30 ; 18 , 20,30 JUDECATA — Capitol (16 29 17) 9,30 ; 11,45 ; 14,15 ; 16,30 ; 19 (la grădină) — 20,30 POVESTIRI DESPRE REVOLUȚIE — Lumina (16 23 35) 9—16 în continuare ; 18,30 ; 20,45. JENIA, JENICIKA $I KATIUSA — Ferentari (23 17 50) — 15,30 ; 18 ; 20,30. MESTEACĂNUL — Central (14 12 24) — 9 ; 11,15 ; 13,30 ; 16 ; 18,30 ; 21. INTRE NOI — Progresul (23 94 10) — 15,30 ; 18 , 20,15. UN BĂRBAT ȘI O FEMEIE — Herăstrău — 20,30 PRIETENELE — Moşilor (12 52 93) — 15,30 ; 18 . (la grădină) — 20,30. COMEDII MOȘTENIREA LUI ACHILE — Luceafărul (15 87 67) — 9,15 ; 11,30 ; 13,45 ; 16 ; 18,15 ; 20,45. NEBUNUL DIN LABORATORUL NR. 4 — Victoria (16 28 79) — 8,45 ; 11 ; 13,15 ; 15,45 ; 18,15 ; 20,45 STUDIU DESPRE FEMEI — Doina (16 35 38) — 11,30 ; 13,45; 16 ; 18,30,; 20,45. — Flacăra (21 35 40) — 15,30 ; 18 ; 20,30 PASAREA TIMPURIE — Crîngasi (17 38 81) — 15,30 ; 18; 20,30. FREDDY, LOVESTE TU INTII ! — Popular (35 15 17) — 15,30 ; 18 ; 20,30 OSCAR — Munca (21 50 97) — 15 ; 17,30 ; 20 30 DE ANI DE VESELIE — Festival (grădină) — 20,15. ZILE DE VARA — Cosmos (35 19 15) — 15,30 ; 18 ; 20,30. MUZICALE INIMA NEBUNA... NEBUNA DE LEGAT — Dacia (16 26 10) — 8,30 ; — 16,30 în continuare ; 18,45 ; 21 — Progresul parc — 20,15. CÎND TU NU ESTI — Viitorul (11 43 03) 15,30 ; 18; 20,30 EA VA RIDE — Pacea (31 32 52) — 15,45 ; 18 ; 20,15. AVENTURI ȘAPTE OAMENI DE AUR — Republica (11 03 72) — 8,15 ; 10,15; 12,30 ; 14,45 ; 17 , 49,15 ; 21,30. — Festival (15 63 84) — 9; 11,15; 13,30 ; 16 ; 18,30 ; 21. — Circ (11 01 20) — 10 , 13 ; 15,30 ; 18 ; 20,30. EL DORADO — Buzești (15 62 79) — 15,30 ; 18 . (la grădină) — 20,30. VIVA MARIA — Patria (11 86 25) — 9 ; 11,30; 13,45; 16,15 ; 18,45 ; 21,15 AVENTURIERII — Grivița (17 08 58) 9 ; 11,15; 13,30; 15,45 ; 18,15 ; 20,45 — Tomis (21 49 46) 9—15 în continuare ; 17,15 ; 19,30, (la grădină) — 20,30 — Flamura (23 07 40) — 9—16 în continuare ; 18,15 ; 20,30 — Cinematecă (13 92 72) 10 ; 12 , 14 ; 16,30 ; 18,45 ; 21. DUELUL LUNG — Bucegi (17 05 47) — 9 ; 11,15 ; 13,30 ; 16 ; 18,30 ; 21 (la grădină) — 20,30 — Melodia (12 06 88) — 8,30 ; 11 ; 13,30 ; 16 ; 18,30 ; 21 — Gloria (22 44 01) — 9 ; 11,15 ; 13,30 ; 16 ; 18,15; 20,30 — Miorița (14 27 14) 9 ; 11,15 ; 13,30 ; 15,45 ; 18,15 ; 20,45. ALEGERE DE ASASINI — Lira (31 71 71) — 15,30 ; 18 ; (la grădină) 20,15. Volga (11 91 26) — 9 , 11 ; 13 ; 15 ; 18,15 ; 20,30 — Arta (21 31 86) — 9,30—15,30 în continuare ; 17,45 ; 20,30 (la grădină) 20,30 EDDIE CHAPMAN, AGENT SECRET — Vitan (21 29 82) — 15,30 ; 18 ; (la grădină) — 20,15 RĂZBUNAREA HAIDUCILOR — înfrăţirea între popoare (17 31 64) 10 ; 15,30 ; 17,45 ; 20 UN DOLAR GĂURIT — Unirea (17 10 21) — 10 ; 15,30 ; 18 ; (la grădină) — 20,15 — Rahova (23 91 00) — 15,30 ; 18 ; (la grădină) — 20,15 VICONTELE PLĂTEŞTE POLIŢA Ciuleşti (17 55 46) — 10 ; 15,30 ; 18 ; 20,30 — Aurora (35 04 66) — 9 ; 11,45 ; 14,30 ; 17,15 ; 20 (la grădină) — 20,30 TAFFY ŞI VINATORUL — — Floreasca (33 29 71) 9 ; 11,15 ; 13,30 ; 16 ; 18,15 ; 20,30. — Grădina expoziţiei — 20,30. PRIN KURDISTANUl SĂLBATIC — Drumul Sării (31 26 13) — 15 ; 17,30 ; 20 PIRAMIDA ZEULUI SOARE — Feroviar (16 22 73) — 9,30 ; 11,45 ; 14 ; 16,15 ; 18,45 ; 21,15. — Excelsior (18 10 88) — 8,30 ; 10,30 ; 12,45 ; 15,15 ; 17,45 ; 20,15 — Modern (23 71 01) 9,30 ; 11,45; 14; 16,30; 19; 21,15 — Doina (la grădină)* — 20,15 — Stadionul Dinamo — 20,15 — Arenele libertăţii — 20,30 ATENŢIUNE, PĂRINŢI ! Nu sunt recomandate pentru copii următoarele filme : „HIROŞIMA, DRAGOSTEA MEA", MINUNILE DOAMNEI VENUS“, „VIVA MARIA“, „MONDO CANE", „UN BARBAT ȘI O FEMEIE". Joi 1 august 1968 (Urmare din pag. 1-a) cusian este un imn inegalabil închinat elanului omenesc, vieţii, în ipostazele ei esenţiale. Cutreieri parcul secular, armonizat de linii viguroase, moderne, străbaţi cu privirea autenticul peisaj mioritic ce creionează împrejurimile oraşului, apoi revii în faţa „Scaunelor" a lui Brâncuşi, întruchipînd omeneştile popasuri între drumuri, într-o lucrare şi alta. De fapt, arta, finalităţile artistice, uşor descifrabile, îşi pun amprenta definitorie asupra fiecărui obiect. Am înţeles asemenea înclinaţii, ce vin parcă din noianul anilor, trăind, clipe de o nedisimulată satisfacţie, în expoziţia pionierilor şi elevilor, unde harul picturii şi al sculpturii echivalează darul de preţ, transmis din generaţie in generaţie, structurat, spiritualizat de concepţia modernă. La cenaclul literar ,,George Coşbuc“, poezia are un număr impresionant de fideli statornici şi am recunoscut printre ei pe veneratul profesor de literatură Stelian Stela şi nume, răsărit ca peste noapte chiar în inima oraşului, prefigurează viitorul centru urbanistic al unui municipiu în plină dezvoltare. Da, Tîrgul-Jiu a fost înnobilat cu rangul de municipiu, fenomen explicabil de complexa dezvoltare a oraşului. Edificatoare este în această ordine de idei: dinamica construcţiei de locuinţe: 1961—1365 — 961 de apartamente ; 1966 — 609 apartamente ; 1970 — 3 000 apartamente. O dinamică impusă de creşterea vertiginoasă a populaţiei: 1955 — 19 618 locuitori ; 1966 — 33 431 locuitori. O creştere sensibilă oricui, hotărită în primul rînd de suflul înnoitor al industrializării. Tîrgu-Jiu — centrul motor de absorbţie şi de radiere, pe un vast ţinut, a unor uriaşe energii, găzduieşte obiective de primă importanţă pentru economia ţării: C.I.L. (mobilă, placaj, furnire, plăci aglomerate etc). Fabrica de ciment şi var (în 1970 : 2 000 000 tona ciment, 200 000 tone var), o fabrică de confecţii, o întreprindere forestieră, precum şi o puternică in- Ferestrele Iescu, cel care a crescut şi educat cu dragoste şi probitate profesională, puţin comune, zeci de promoţii, întreaga mişcare artistică de aici, care însumează zeci de formaţii, are ca obiect valorificarea superioară a bogatului tezaur de tradiţii locale. Amintind festinele prilejuite de bienala de teatru, cîntecului, portului şi dansului gorjenesc din Leleşti la care oraşul a constituit o prezenţă prestigioasă, corul intelectualilor din oraş, formaţia de teatru a cadrelor didactice — nu facem decit o sumară evidenţiere a unor fecunde repere culturale, ce punctează pregnant viaţa municipiului. La consiliul sindical judeţean se vorbea despre un promiţător proiect de pregătire a unui ansamblu folcloric , ideea care, de altfel, o frămînta cu ani în urmă pe marea cîntăreaţă Maria Tănase, stabilită temporar aici — ni se pare firească şi necesară, avînd în vedere vocaţia, prin excelenţă folclorică, a ţinutului gorjenesc. ...Oraşul, doar aparent static — sub raportul conservării unor obiceiuri — este frămîntat de impulsurile îndrăzneţe ale noii dinamici sociale. Cartiere noi de blocuri, ale căror culori pastelate armonizează cu gust faţadele, divulgînd efortul constructorilor de a evita şablonul obositor şi inestetic, pătrund viguros printre vechile clădiri retrase, într-o încăpăţînată izolare, în spatele porţilor vechi. Cartierul „1 Mai", de pe magistrala cu acedustrie locală, complex diversificată. Sugestivă este şi evoluţia producţiei globale (1965 : 362 milioane lei ; 1970 : 1 224 000 000 lei), exprimînd o intensă viaţă economică a unui oraş, unde, pînă mai ieri, nu se întîmpla nimic deosebit. Vizitezi C.I.L.-ul dotat cu agregate tehnice de „ultim cuvînt", unde lemnul, acest aur verde — pînă de curînd singura bogăţie de aici — îşi descoperă virtuţi nebănuite. Treci apoi la Fabrica de ciment şi var (un cocător glumeţ o asemuia „cu un uriaş ce-şi consumă pipa într-o îndelungată şi interiorizată meditaţie“), unde piatra — un alt simbol al judeţului suferă o miraculoasă transformare ; înţelegi apoi această dinamică a profesiunilor care a cuprins, ca o reacţie în lanţ pe locuitorii împrejurimilor, pînă de curînd doar harnici agricultori. Revezi proiectul noilor edificii social-culturale care se vor ridica în curînd : un cinematograf, casă de cultură, hotel turistic şi anticipezi oraşul de mîine, ca o îmbinare armonioasă de tradiţie şi modernitate, un oraş renăscut, în care învaţă aproape 8 000 de elevi, cu un climat de viaţă efervescent, specific dinamicii contemporane. ...L-am reprivit din legănatul vagonului : oraşul, pitit sub dealuri, avea o anume măreţie din care emana „Coloana“ lui Brâncuşi, irizată de crepusculul solar, înălţîndu-se ca un simbol de netăgăduit al elanurilor şi aspiraţiilor nutrite de oamenii locurilor. Zi estivală în bătrînul Cișmigiu Foto : P. COZIA