Munca, februarie 1969 (Anul 25, nr. 6600-6623)

1969-02-01 / nr. 6600

Pagina a 2-a CLUBURILE ŞI CASELE DE CULTURĂ SEDII ALE UNOR INTENSE DEZBA­TERI CETĂŢENEŞTI Piteşti, „oraşul construc­torilor“, cum i se spune în mod curent- oferă vizita­torilor imaginea unui vast şantier. Enorme macarale acoperă­ cerul, înfăţişînd zvelta îndrăzneală a edifi­ciilor ce se''vor înălţa Cu­­tezător. Oraşul în care altă­dată nu se întîmpla nimic, în care un automobil făcea senzaţie şi pentru care „Bucureştiul“ era un cu­­vînt exotic, un fel de „se­sam“ al unui paradis de­vorant şi necunoscut, este azi o puternică aşezare in­dustrială. Este una dintre cetăţile marcind biruinţa socialismului în România zilelor noastre, aşa cum o­­dinioară voievozii acestui pămint îşi serbau victoriile construind. Ori de câte ori şi oricât de des ai veni în Piteşti, de fiecare dată oraşul aces­ta te obliga să-i fi oaspete şi să te uimeşti. Te obligă la această condiţie de per­petuu musafir însăşi creş­terea năvalnică a munici­piului, imagine condensată a dinamicii întregii ţări, aşa cum picătura de rouă re­flectă cerul întreg. Lucru de mirare, vechii locuitori ai Piteştiului îşi mărturi­sesc, la ceasul de taină şi intimitate, sentimente ase­mănătoare. Oraşul şi-a asi­milat oamenii care îl con­struiesc şi care trăiesc aici, apropiindu-i spre o zare strălucită. Cu atît mai bine venită apare într-un asemenea context, iniţiativa Consiliu­lui municipal al sindicate­lor, al Comitetului munici­pal pentru cultură şi artă, al Comitetului U.T.C. de a alcătui un plan unic de ma­nifestări cultural-educative, consacrat evenimentului de la 2 martie a.c., alegerile de deputaţi în Marea Adu­nare Naţională şi consiliile populare. In această pe­rioadă, de retrospective şi bilanţuri, de proiecte şi de sigure jalonări ale viitoru­lui, în cluburile sindicate­lor, la Palatul culturii şi în Casa de cultură a tinere­tului se desfăşoară vii dez­bateri cetăţeneşti. Cum este şi firesc, cele mai multe dintre conferin­ţele, simpozioanele, serile tematice,, jurnalele vorbite care sunt organizate în a­­ceste zile de sărbătoare, dar şi de eforturi, sunt dedicate oraşului şi judeţului. „Mu­nicipiul Piteşti în plină în­florire“ (Clubul Uzinei de piese auto Colibaşi), „Jude­­­­ţul Argeş — orizont 1969“ (Clubul Trustului de con­strucţii), „Piteşti, urbanism şi industrializare“, „Argeşul în al patrulea an al cinci­­,­naiului“, „Albia Argeşului — sursă de energie elec­trică şi loc de agrement“ (Palatul culturii), „Piteşti — realizări şi perspective“ (Casa de cultură a tineretu­lui) — iată numai cîteva dintre titlurile îndeajuns de sugestive ale unor ase­menea manifestări. De un larg interes se bu­cură acţiunile care au ca obiectiv înfăţişarea multi­plelor progrese ale ţării, a­­devărate sinteze ale con­temporaneităţii prezentate în forme atractive şi con­tribuind în chip eficient la educaţia patriotică şi cetă­ţenească: „România, în cir­cuitul internaţional“ (Şan­tierul 805 zona Găvana), „România pe glob d­e ieri şi azi“, „România factor activ în lupta pentru pace“ (Clubul Combinatului pe­trochimic), „România pe coordonatele socialismului“, „Tineretul ţării, participant activ la construcţia vieţii noi“ (Casa de cultură a ti­neretului), „România îm contextul vieţii politice in­ternaţionale“ (Palatul cul­turii) sînt­ cîteva dintre a­­cestea. Aşezate­­pe concepe­rea unor tablouri ,care să dea imaginea Unei" ţări în plin avînt, al cărui, .presti­giu internaţional este în ne­contenită creştere, aseme­nea manifestări constituie un bun prilej de trecere în revistă a succeselor­ şi de prefigurare a unui viitor luminos. Sedii ale unor in­tense dezbateri, cluburile şi casele de cultură din o­­raşul Piteşti se înscriu­ în aceste zile pe coordonatele unei activități de ...un .tars­­dent patriotism socialist. M. IORGULESCU MUNKA Scenă dintr-un spectacol susţinut de copiii din cercul de balet al sindicatului salariaţilor Teatrului Naţional din Capitală " Foto S. EMIL „ANIMALE BOLNAVE“ de NICOLAE BREBAN Intr-o perioadă în care ci­titorul preferă insistent ro­manele de epic pur, de ac­­­ţiune eliptică, de exerciţiu intelectual elementar, iar criticii pun din ce în ce mai mult accentul pe necesitatea structurii interioare, a cons­trucţiei riguroase — ca a u­­nei simfonii sau a unei de­monstraţii geometrice — a operei literare, este firesc ca autorii să se simtă tentaţi de romanul poliţist, şi să-şi verifice condeiul, fie adap­­tindu-se cu totul reţetei sale literare, fie folosindu-l ca un truc, pentru evidenţierea substanţei narative adevă­rate. Sînt unele romane poli­ţiste care nu fac decit să a­­nunţe datele problemei, ra­ţionamentul şi rezultatul in­­citînd simpla curiozitate, satisfăcînd nevoia de gim­nastică mintală, şi sînt al­tele care încarcă scheletul narativ cu superioare inten­ţii de descifrare analitică a psihologiilor. De pildă, ro­manele poliţiste cele mai realizate literar au fost a­­celea care au dezvoltat mi­nuţioase disecţii ale stărilor sufleteşti, născute firesc de orice fapt senzaţional, cum ar fi impulsurile atavice, te­roarea, angoasa, pasiunea dezordonată, ura iraţională, remuşcarea, oroarea, fasci­naţia violenţei, surprinză­toarele probleme ale conş­tiinţei şi mai ales sentimen­tul covîrşitor al spaimei, teama de marile incertitu­dini ale psihicului uman. Cu alte cuvinte, tentativa scriitorilor de vocaţie anali­tică spre romanul poliţist este de dublă natură : se cîştigă pe de o parte, struc­tural, o anumită geometrie a epicului şi pe de altă parte cadrul propice exami­nării insistente de înaltă forţă speculativă, a extre­melor afective, a sensibilită­ţii psihice, ca în multe ro­mane ale lui Balzac, ca în „Crimă şi pedeapsă“ a lui Dostoievski, în unele poves­tiri ale lui E.A. Poe sau Vil­­lier de Lesle Adam. O asemenea configuraţie are şi noul roman al lui Ni­­colae Breban „Animale bol­nave“. In afara tehnicii spe­ciale de decantare graduală a tainei celor trei crime pe­trecute, în rapidă succesi­une, într-o mică localitate izolată din munţii Banatu­lui, interesul literar major se îndreaptă spre analiza reacţiilor diferitelor perso­naje — „firi“ (reluăm aici o mai veche observaţie asu­pra fenomenologiei psiholo­gice a cărţilor lui Nicolae Breban), a reacţiilor lor în faţa acestui act de enormă iraţionalitate şi oroare, care este criza. Ca şi în roma­nele­ sale anterioare, eroii sunt „firi“ vulnerabile, de o sensibilitate maladivă, cu neaşteptate fluctuaţii psihi­ce, dominate de obsesii tira­nice. Ii uneşte însă un sen­timent comun — şi din a­­ceastă perspectivă cartea este o demonstraţie a com­plicatelor mecanisme care hotărăsc diversele atitudini umane în faţa unui unic e­­lement afectiv — sentimen­tul spaimei. Crimele sunt în acest caz elementele declan­şării acelui lanţ dinamic, de imprevizibile sinuozităţi, al tulburătoarei explozii a ob­sesiilor particulare, declan­şare care se converteşte în scrisul lui Nicolae Breban, întotdeauna, într-un energic şi misterios ritual. Existen­ţele umane bîntuite de mor­bul fricii de a exista, de a se exterioriza, se închid în pro­pria maladie în cercul biolo­gic al materialităţii tiranice, al suferinţei brutale. Perso­najele îşi desvăluie cu un ceremonial aspru trăirile fundamentale, fap­tele, întîmplările, sufle­tele provocînd mereu alte interpretări adiţio­nate, deschizînd alte perspective asupra con­strucţiei lor intime. Fie­care se împotriveşte na­turii sale şi mai ales re­velării ei sensibile, impre­­sionînd prin tensiunea su­perioară a senzaţiilor, prin acuitatea la concret, prin forţa receptivităţii şi a asi­milării experienţei, dar, tot ei, atunci cînd suportă e­­rupţia decisivă, îşi consumă cu patimă toate energiile a­­cumulate, într-o desăvârşită epuizare nervoasă. Miloia, fiinţă stăpînită de un fana­tism mistic, convergent la prima împotrivire un fana­tism al forţei, ucide pentru a-şi îndeplini credinţa ne­bună în sensul divin al e­­xistenţei sale. Kriniţki îşi educă blîndeţea creştină, mila şi duioşia pentru a-şi oprima o violenţă şi o im­pulsivitate nativă. Oameni bîntuiţi de nă­zuinţa tulbure de a ieşi din ei înşişi, de a se răzvrăti împotriva naturii, deşi nu sînt decit nişte răzvrătiţi blestemaţi de a nu ajunge decît la hotarul marii lor aspiraţii şi, niciodată, din­colo de el. Arta personaju­lui constă, la­ Nicolae Bre­ban, în conservarea unui mister, unui „halo“ patetic, în jurul substanţialităţii lor temperamentale. El dă o altă viaţă, alte dimensiuni fiecăruia dintre eroii săi, în afara celor exterioare explicabile. Omul, aşa cum se distinge el, din multitu­dinea variantelor acciden­tale în care apare în carte, este o taină mereu contra­dictorie, cuprinzînd în el, într-un răscolitor ferment, duritatea şi emoţia, purita­tea şi cinismul, candoarea şi orgoliul, suavitatea şi rea­lismul. Dar morbul negării, al răzvrătirii interioare, este atotputernic, anulînd teme­iurile categorice ale unui caracter. Personajele sunt departe de a fi nişte carac­tere, sunt structuri drama­tice cvatridimensionale. A­­dolescent neliniştit, tulburat de realitate, aşa cum sunt alţii de fantezia cea mai de­bordantă. Paul Sucurtudean, de pildă, este în termeni comuni un mitoman, un amnezic, o natură debilă, neformată (sau formată în chiar neformarea sa), de fapt boala de care suferă este o reducţie a percepti­­bilităţii, nu face distincţie şi nu trăieşte diversificat realitatea faţă de irealitate. Imaginile reale se amestecă cu cele create de propria sa fantezie. El însoţeşte în­treaga dinamică a romanu­lui, are un rol de echilibru în drama desfăşurată, un rol de referinţă, şi unul pa­tetic, circumstanţial, este mai mult un simbol al aces­tei lumi atrofiate, al mala­diei cu fatalitate psihică i­­nexorabilă. Personajele di­rect implicate în crimele, comise absurd în micul oră­şel muncitoresc, ca şi cele menite să ancheteze cazul, au o unitate fundamentală, de dimensiune interioară, de adîncime. Senzaţia constantă a lec­turii cărţii lui Nicolae Bre­ban este de participare ten­sională la o sferă existenţi­ală excepţională, neliniştită, cuprinsă de febră şi mister. Scriitorul se impune, cu cer­titudine, printre acele nume care indică o originală e­­rupţie a energiei creatoare din ultimii ani şi nu este, deocamdată depăşit de ni­ci un romancier din generaţia sa (şi cu atît roa. ..puţin de­ către cei mai tineri).“O carte­ a sa a devenit deja un eve­niment literar. DANA DUMITRIU „PANTOFUL CENUȘARTSEI“ ..KM de mnult, un specta­tor întreba­t (la rubrica „Curier“ a revistei „Cine­ma“) de ce se bat cap în cap aprecierile criticilor noștri de film. întrebarea aceasta venită din public mi-a stăruit în memorie cind am citit cronicile care s-au scris pînă acum la comedia muzicală „Pan­toful Cenuşăresei". Cine are dreptate , se poate întreba, pe drept cuvînt, derutat, spectato­­­­rul ? Să mă duc sau să nu mă duc la film ? Personal cred că „mania criticismului“ este la fel de dăunătoare viitoarei evoluţii a filmului româ­nesc ca şi metoda „tămîe­­rii“. Ieri lăudam prea mult cinematografia româneas­că, azi o criticăm prea mult şi inutil, dacă nu propunem şi sol­uţii. Totuşi ce este „Pantoful Cenuşăresei“? O capodope­ră nedreptăţită ? O „come­die fără pretenţii dar şi fără umor“, cum spunea un alt confrate ? Nici una, nici alta. „Pantoful Cenu­şăresei“ este un „muzical“ românesc, un „muzical“ sentimental poate, dar nu lipsit de umor şi nici vul­gar. Filmul nu are nici circ, nici „foc bengal“ (ceea ce avea peste măsură co­medioara de prost gust „împuşcături pe portativ“). Dar are „cevia“ şi acest „ceva“ îi dă farmec, şi acest „ceva“ te face să-l priveşti cu nostalgia cu care te-ai uita la o pro­ducţie cinematografică „made in 1930“. Fiindcă „Pantoful Cenuşăresei“ nu este regizat de un fost cîntăreţ de muzică uşoară, ci de un artist deplin , Jean Georgescu. Cit de modest e filmul,­­n-a avut un buget de multe mili­oane, ca alte „capodopere“ ratate de la primul tur de manivelă), cit de însăilat­e pe alocuri scenariul şi totuşi „se ţine“ şi totuşi spectatorul nu se foieşte pe scaun. Se rîde, se fredo­nează o melodie, se lăcră­mează puţin la naivităţile casieriţei de teatru care vrea să devină artistă. Din­colo de scenariu, dincolo de costume (cam fără gust), dincolo de decor (cam sărac) „Pantoful Ce­nuşăresei“ ne aduce me­reu aminte că a fost fă­cut de un maestru, unul dintre foarte puţinii ma­eştri pe care îi are cine­matografia românească. Jean Mihail şi Victor Iliu nu mai sunt. Dar Jean Georgescu mai este, şi în ciuda anilor care s-au adu­nat, şi-a păstrat nealtera­tă tinereţea, spontaneita­tea, jovialitatea. Georgescu este mai în puterea crea­ţiei decit tinerii sau mai puţin tinerii care s-au exersat pe banii statului în materie de comedie ci­nematografică în anul 1968 (un singur nume Ion Niţă şi un singur titlu de film „Zile de vară“ cred că ajung !). Şi atunci nu este o pier­dere reală că acest regi­zor valoros stă mai mult în afara platoului decît în interiorul lui ? Sînt multe , lucruri cari ne-au plăcut în filmul „Pantoful Cennuşăresei“. Sînt și destule amănunte care au discordat cu tonul general al partiturii. Ne-a plăcut, de pildă, cupletul pe care de atîta vreme nu-l mai găsim l­a revistă, ne-a plăcut muzica lui H. Mălineanu, ne-a plăcut fe­lul cum Jean Georgescu a știut să lanseze o tînără vedetă — Ioana Pavelescu — şi cum ştie să stăpîneas­­că vedete de acum lansa­te ale operei şi estradei — Petre Ştefănescu Goangă şi Ovid Teodorescu. Nu ne-a plăcut un anume ex­ces de teatralism în gene­ricul filmului, cîteva glu­me cam grosolane şi cîte­­va dansuri cam banale. In loc de concluzii : pe cînd un nou film de Jean Georgescu ? AL. RACOVICEANU Desen de NEAGU RADU­LESCU (Urmare din pag. 1) de recalcitranţi. Iată însă că şi inginerul-şef Virgil Oancea, şi inginerul Con­stantin Constantin — cu alte cuvinte reprezentanţi ai celor care poartă în pri­mul rînd răspunderea pen­tru ridicarea cunoştinţelor muncitorilor şi maiştrilor tineri, la nivelul cerut de producţie — au vorbit pe acelaşi ton. Faptul că un tînăr strungar, să zicem, nu respectă fişa de operaţii şi desenul de execuţie în­seamnă abatere de la dis­ciplină tehnologică. Dar de ce nu o respectă ? Că nu vrea ? Nu-i caracterizează pe tinerii noştri asemenea atitudine. Nu ştiu deajuns cum să transmită maşinilor indicaţiile din desen sau din planul de operaţii, a­­ceasta este adevărul! Şi alt adevăr : că procesul de ridicare­­ a calificării rămî­­ne încă tributar unor­me- DISCIPLINA rode şi forme învechite, scolastice, care încep toam­na şi se termină primăvara, luînd-o de la „ce e tehni­ca“ şi terminînd — ca la şcoală — cu „ce înseamnă protecţia muncii“. Prea pu­ţin se face şi la I.M.U. Med­gidia pentru discutarea „la obiect“ a problemelor ne­clare tinerilor. îmbucurător este­­ faptul că preşedintele comitetului sindicatului, tovarăşul Constantin Vîlsan, a atras atenţia că nu măsurile dis­ciplinare luate după săvîr­­şirea vreunei abateri vor duce la revirimentul aştep­tat, ci măsurile pentru pre­venirea acestor abateri. Ei, ca şi alţi vorbitori, au de­monstrat pe bază de argu­ment că nu numai munci­torii sunt de vină dacă une­le piese sunt rebutate, ci şi conducătorii secţiilor şi sectoarelor, însăşi conduce­rea uzinei. Aşa, de pildă, cadrele tehnico-innginereşti de aici au dovedit uneori superficialitate la fixarea unor amestecuri de turna­re optimă pentru oţel sau fontă, la asimilarea unor repere noi. Comitetul de di­recţie tot amină luarea unor măsuri care să ducă la crearea unui spaţiu su­ficient de larg la atelierul de formare din turnătorie. — Disciplina la locul de muncă este condiţionată a­­desea şi de posibilităţile de lucru create — remarca în cuvîntul său maistrul Con­stantin Mocanu, de la sec­ţia 51. Faptul că în secto­rul „cald" al acestei secţii se manifestă dezinteres faţa de condiţiile de mun­că, sporeşte gradul de in­disciplină, şi de o parte, şi de alta. Cînd aerotermele şi caloriferele nu funcţio­nează, cînd montarea mo­­noraiului şi a celorlalte utilaje s-a făcut superfi­cial, este firesc ca aceste greutăţi să genereze une­ori şi produse de slabă ca­litate, rebuturi. Participanţii la discuţii au dezbătut şi unele pro­puneri referitoare la meto­dele ce trebuie folosite pen­tru întărirea disciplinei, în muncă, sub toate aspectele Că acest colectiv este în stare de fapte lăudabile, o demonstrează rezultatele în producţie, unele deosebite. Reducerea greutăţii remor­cii auto tip 2R5A la nive­lul cerinţelor actuale, sar­cină realizată cu 8 luni înainte de termen, a fost adusă în discuţie de cei prezenţi cu îndreptăţită mîndrie colectivă, ca un ar­gument în favoarea posibi­lităţilor de netăgăduit ale cadrelor de muncitori, teh­nicieni, ingineri şi maiştri. Ca o concluzie unanimă s-a desprins necesitatea ca, împreună, conducerea uzi­nei, comitetul sindicatului, organizaţia U.T.C. să depu­nă eforturi mai stăruitoare pentru crearea unui climat de disciplină fermă, atît de necesară în menţinerea unei înalte exigenţe în exe­cutarea pieselor şi suban­­samblelor conform docu­mentaţiilor emise, pentru realizarea în continuare a unor noi produse competi­tive pe piața internă și mondială. FILME ♦ FILME ♦ FILME ISTORICE SECRET — Gloria (22 44 01) —­ 9 ; 12,30 ; 16 ; 19,30. Floreasca (33 29 71) — 9,30 ; 13 ; 16,15 ; 20. COLUMNA — Munca (21 50 97) — 15,30 ; 19. CĂDEREA IMPERIULUI ROMAN — Progresul (23 94 10) — 15,30 ; 19. DRAME UN OM PENTRU ETERNITATE — Republica (11 03 72) — 9; 11,15; 13,45; 16,15; 18,45; 21,15. MICA ROMANTA DE VARA — Capitol (16 29 17) — 9,30; 11,90; 13,30 ; 16 ; 18,15 ; 20,30. NOAPTEA — Central (14 12 24) — 16 ; 18,30. AVENTURA — Central — 11 ; 13,30. STRIGATUL — Central — 8,30 ; 21. NIKOLAI BAUMAN — Lumina (16 23 35) — 9,15—16 in continu­are ; 18,30 ; 20,45. ACUZATUL — Union (13 49 04) — 15,30 ; 18. NEÎNŢELESUL — înfrăţirea (17 31 64) — 15,15 ; 17,45 ; 20. ZIUA IN CARE VIN PEŞTII — Buzeşti (15 62 79) — 15,30 ; 18. URLETUL LUPILOR — Mioriţa (14 27 14) — 9 , 11 15 ; 13,30 ; 15,45; 18,15; 20,30. TUNELUL — Viitorul (11 48 03) — 15,30 ; 18. LUSTRAGIUL — Vitan (21 39 82) — 15,30 ; 18. COMEDII PANTOFUL CENUŞĂRESEI — Victoria (16 28 79) — 9; 11; 13; 15; 17; 19; 20 45. EU, EU, EU... ȘI CEILALTI — Union — 20,30. TREI COPII „MINUNE“ — Lira (31 71 71) — 15,30 ; 18 , 20;15. VESNICUL INTIRZIAT — Viito­rul IM 48 03­ - 15 30 ; 48. MADE IN ITALY — Rahova (23 91 00) — 15,30 ; 18. MINUNATA CĂLĂTORIE A LUI NILS HOLGERSSON — Cosmos (35 19 15) — 15,30 ; 18 ; 20,15. TELEGRAME — Crîngași — 20,30. MUZICALE FELDMAREȘALA — Patria (11 86 25) — 9 ; 11,30 ; 14 ; 16,30 ; 19; 21,15. București (15 61 54) — 8,30 ; 11 ; 13,30 ; 16 ; 18,30 ; 21. Melodia (12 06 88) — 9 ; 11,15; 13,30; 16; 18 3©; 20,45. EA VA RIDE ; INIMA NEBUNA NEBUNA DE LEGAT — Cotrocenî (13 62 56) — 15,30; 19. ASTA SEARA MA DISTREZ — Arta (21 31 86) — 9 ; 11,15 ; 13,30 ; 15,45 ; 18 ; 20,15. Flamura­ (23 07 40) — 9 ; 11 15 ; 13,30 ; 16 ; 18,15 ; 20,30. GISELLE — Rahova — 20,15. AVENTURI MARELE ȘARPE — Luceafărul (15 87 67) — 9 ; 11,15; 13,30; 16; 18,30 ; 20,45. Festival (15 63 84) 9; 11,15; 13 30; 16; 18,30; 20,45. VERA CRUZ — Doina (16 35 38) — 11,30 ; 13,45 ; 16 ; 18,15 ; 20,30. Drumul Sării (31 28 13) - 15 ; 17,30 ; 20. EXPRESUL COLONELULUI VON RYAN — Feroviar (16 22 73) — 8,30; 11; 13,30; 16; 18,30; 21. Mo­dern (23 71 01) — 9,30; 11,45; 14; 16 15; 18,30; 20,45. Excelsior (18 10 88) — 8,30; 11; 13,30; 16; 18,30; 21. UN DELICT APROAPE PERFECT — Grivița (17 08 58) — 9; 11,15; 13,30 ; 15,45 ; 18 ; 20,30. Aurora (35 04 66) — 9 ; 11,15; 13,30; 16 ; 18,15 ; 20,30. Tomis (21 49 46) — 9—15,45 în continuare ; 18,15 ; 20,30. HAIDUCII — Buzesti — 20,30. PROFESIONISTII — Dacia (16 26 10) — 8,30—16,30 în conti­nuare ; 18,45 t rr- 2©,45. ÎMPUSCATURI SUB SPINZU­­RATOARE — Bucegi (17 05 47) — 9—15,45 în continuare ; 18,15 ; 20,45. PLANETA MAIMUŢELOR — Unirea (17 10 21) — 15,30 ; 18. RAPIREA FECIOARELOR — Unirea —» 20.15. DRUMUL SPRE „SATURN" Şl SFIRŞITUL „SATURNULUI" - Ciuleşti (17 55 46­ — 15,30 ! 19. VIVA MARIA — Pacea (31 32 52) - 15,30 ; 18 , 20,30. JUDOKA, AGENT SECRET — Crîngaşi (17 38 81) - 15 30 ; 18. AVENTURILE LUI TOM SA­WYER şi MOARTEA LUI JOE INDIANUL - Volga (11 91 26) — 15.30 ; 19. Flacăra (21 35 40) — 15,30 ; 19. HOMBRE — Moşilor (12 52 93) — 15,30 ; 18. SUPERAUTOMATUL — Moşilor — 20,30 PIRAMIDA ZEULUI SOARE - Popular (35 15 17, — 15,30 ; 18. HEROINA — Popular — 20,30. PREMIERE STRICT SECRETE - Vitan — 20,15. CĂUTĂTORII DE AUR DIN AR­KANSAS — Ferentari (23 17 50) — 15,30 ; 18 , 20 30. Sîmbăta 7 februarie 1969 „PROTECHNICA ’69“ (Urmare din pag. 1) ţări de propagandă tehnico­­economică, avînd ca obiec­tiv mobilizarea muncitorilor, inginerilor şi tehnicienilor în realizarea şi depăşirea tuturor indicatorilor de plan pe anul 1969 prin introduce­rea în producție a celor mai noi cuceriri ale știinţei şi tehnicii. Prologul acestor manifestări ce se vor orga­niza cu continuitate­­ în în­treg anul îl reprezintă acţiu­nea „Protechnica ’69" ce se va desfăşura între 2 şi 9 fe­bruarie, acţiune care cu­prinde o gamă largă de manifestări la nivelul oraşe­lor, municipiilor şi judeţului. Acţiunile vor fi organizate cu participarea cadrelor in­ginereşti, cu personalităţi de seama din domeniile ştiinţi­fic şi tehnic. Expunerile, pro­iecţiile de filme tehnico­­documentare, expoziţiile de inovaţii şi de informare teh­­nico-documentare vor com­pleta manifestările între­prinse în cadrul acţiunii „Protechnica '69". Problemele extracţiei de ţiţei şi gaze vor fi larg dez­bătute în simpozionul ce se va organiza la Mediaş, a­­bordînd metoda de creştere a vitezelor de foraj, evita­rea declanşării erupţiilor li­bere, evitarea pierderilor de circulaţie. De asemenea, se vor trata metode noi de se­parare şi automatizare a schelelor de gaz metan, fo­losirea tehnologiilor de comprimare şi răcire, auto­­refrigerarea, deshidratarea cu desicanţi solizi şi lichizi, şi altele. Raţionalizarea con­sumurilor de gaze naturale face obiectul unui studiu în­treprins de Direcţia genera­lă gaz metan — Mediaş, re­comandând arderi în regim mic. Industria constructoare de maşini va dezbate proble­me legate de organizarea ştiinţifică a producţiei şi a muncii cu obiective bine de­finite cum este, de exem­plu, economisirea metalului. Fruntaşă pe judeţ la aceste capitole se situează uzina „Independenţa" care în a­­nul 1968 a economisit 690 tone de metal, iar uzina „Automecanica" Mediaş va demonstra cum a reuşit să reducă greutatea caroserii­lor, pe care le fabrică, de la 2075 kg, cu­ cîntăreau în 1965, la 1890 kg în 1968, iar autostropitoarea cu plug şi perie de la 4175 kg în 1965, la 3340 kg în anul 1968. Din economiile realizate de uzi­na „Automecanica" se pot construi 50 furgoane pentru pîine, 29 autogunoiere şi 15 semiremorci frigorifice. In acţiunea economisirii meta­lului şi a altor materiale, temele manifestărilor vor cuprinde şi dezbate proble­me legate de reproiectarea reperelor, croirea şi debita­rea centralizată, proiectarea separată a suprastructurilor, îmbunătăţirea tehnologiilor de broşare, forjare, matriţa­­re, turnare etc. O altă temă ce va fi abordată la reuniu­nile reprezentanţilor indus­triei constructoare de ma­şini o constituie tratamente­le termice, chimice şi com­binate, tratamentele de su­prafaţă a pieselor turnate din aliaje diferite, tratarea sculelor ce funcţionează în condiţii grele de exploatare. Nici dezbaterile privitoare la sudare şi la debitarea prin arc-aer a oţelurilor in­oxidabile şi speciale nu vor lipsi de pe agenda acţiuni­lor. Aici vor fi amplu discu­tate problemele legate de­ folosirea procedeelor avan­sate de debitare cu arc-aer sau plasmă, sau sudură au­tomată şi semiautomată. Industria uşoară sibiană, care are o pondere impor­tantă în economia naţiona­lă, reprezentată prin fila­turi de lînă şi bumbac, ţe­sătorii, fabrici de tricotaje şi confecţii, de piele, încăl­ţăminte şi marochinărie va pune în dezbaterea sesiunii, la Sibiu, Cisnădie, Agnita şi Mediaş probleme actuale ce le impune producţia, mai a­ Ies probleme legate de a­­tingerea şi depăşirea para­metrilor instalaţiilor noi montate, folosirea pe larg a melanjurilor, fibrelor sinte­tice, fibrelor naturale, fini­sarea superioară a ţesături­lor, mecanizarea muncii ma­nuale în marochinării şi în­călţăminte, mărirea durabili­tăţii ţesăturilor prin integra­rea fibrelor speciale. Temele ce se vor prezen­ta de către industria energe­tică şi constructoare de linii de înaltă şi foarte înaltă tensiune vor trata despre experienţa întreprinderii „Electromontaj" Sibiu, în construcţia primei linii de 400 kV Luduş — Lemeshany şi a liniei de 220 kV Işalni­­ţa —­ Bechet cu traversarea Dunării între doi piloni, din­tre care cel de pe malul stîng este cel mai înalt stîlp de înaltă tensiune din Româ­nia (152 m). Problemele ce se pun în faţa inginerilor în viitor şi anume construirea liniei de 400 kV Porţile de Fier — Slatina, formează obiectul altei teme ce se va dezbate în cadrul acţiunilor. Alte prelegeri vor trata principalele coordonate teh­­nico-economice ale planului de stat pe anul 1969, dezba­teri cu maiştri privid­d con­tribuţia lor la organizarea producţiei, schimburi de ex­perienţă cu economişti în domeniul normării ştiinţifice a muncii, colocvii despre psihologia muncii, consfă­tuiri cu inovatorii, simpozio­nul privind perfecţionarea şi organizarea activităţii de conducere a întreprinderilor şi optimizarea sistemului in­formaţional. Acţiunile ce se încadrează în manifestarea „Protechnica ’69" Sibiu sunt menite să sti­muleze interesul de cerceta­re, de documentare şi de a­­plicare în proiectare a cu­ceririlor ştiinţei şi tehnicii, să constituie o preocupare permanentă de cunoaştere a noului, de acumulare conti­nuă de izvoare ştiinţifice, de perfecţionare a metode­lor de transferare a cunoştin­ţelor din starea potenţială în starea cinetică. gmiiQDODSS&JS SIMBATA 1 FEBRUARIE 1969 PROGRAMUL I 17.35 Pentru copil — „Detectivi prin... telescop* 18.05 Mult e dulce şi frumoasă 18.30 Pentru şcolari — „Aplauze pentru colegii noştri“ 19.00 Telejurnalul de seară 19.30 Din carnetul reporterului 19.45 Interpreţi de muzică populară 20.00 Tele-Enciclopedia 21.00 Un invitat pe săptămînă . Margareta Pîslaru 21.20 Film serial . ..SFINTUL« —• „Unde sint banii* 22.10 „Triplu salt". Varietăți din lumea circului. PROGRAMUL II 20.45 Muzică uşoară 20.35 Desene animate 20.45 Recitalul de sîmbătâ seara 21.30 Bis pe 16 mm... 22.15 Roman faileton : Forsyte Saga DUMINICA 2 FEBRUARIE PROGRAMUL 1 8.40 Pentru copii şi şcolari 10.00 Ora satului. TV pentru specialiştii din agriculturi 12.00 De strajă patriei 12.30 Concert simfonic 15.35 Duminică sportivă — Retrospectivă olimpică. Mexico 17,C© Magazin duminical 19.00 Telejurnalul de seară 19.20 Monografii contemporane — Oraşul regăsit 19.40 Telesport 20.00 Cîntece şi jocuri populare 20.30 Emisiune muzical-distractivă 21.00 Film artistic . ..Maria Candelaria* 22,25 Varietăţi pe peliculă 22.50 Telejurnalul de noapte PROGRAMUL II 20.05 Seară de operă — „Norma“ de Vincenzo Bellini —■ transmisiune de la Opera din Timişoara A apărut ORGAN TEORETIC ŞI POLITIC AL COMITE­TULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMU­NIST ROMAN Nr. 1 — Ianuarie 1969 SUMAR Un eveniment de amplă rezonanţă în viaţa politică a ţării. Cincinal, anul IV. • DU­MITRU ALMAŞ : 24 ia­nuarie 1859 — începutul procesului de formare a statului naţional unitar român. • DAN GRIGO­­RESCU : Exigenţele pic­turii istorice. • L. STRO­­JA : „Noul stat industrial“ in concepţia profesorului Galbraith. • MIRCEA MALIŢA : Abolirea poli­ticii de forţă în relaţiile internaţionale. STATUL SOCIALIST ŞI CETĂŢEANUL • MIRCEA LEPADA­TESCU: Legalitatea socia­listă — garanţie a exerci­tării depline a drepturilor cetăţenilor. • PIA RA­­DULESCU : Rolul so­cial al funcţionarului pu­blic. DIN ISTORIA MIŞCĂRII MUNCITOREŞTI INTERNAŢIONALE • M. OIŞTEANU : In memoriam : Karl Lieb­knecht şi Rosa Luxem­burg. SOCIOLOGIE SI INVESTIGAŢIE SOCIALA • HARALAMBIE ENE : Intelectualitatea tehnică în faţa imperativelor pro­ducţiei moderne. CONSULTAŢIE • NICULAE ALEXE : Creşterea salariului real — politică permanentă a partidului şi statului nos­tru. DOCUMENTAR • CORNELIA RUS­NAC : Confruntări de clasă în Europa occiden­tală în 1968. NOTE • IULIAN IONAŞCU : Predarea filozofiei în li­ceu. CRITICA ŞI BIBLIO­GRAFIE • GHEORGHE VASI­LE : Figuri de militanţi ai mişcării muncitoreşti din România. ALEXAN­DRU GHEORGHE : Sen­sul istoriei omenirii. REVISTA REVISTELOR Probleme de istorie a filozofiei româneşti în re­vista „Argeş“ (A. C.) . .Critica marxistă“ — Pro­gres tehnologic şi demo­craţie (Al. P.). SCRISORI CĂTRE REDACŢIE Selecţionarea şi pregă­tirea cadrelor medicale superioare (T. Mareş, Gh. Crăciun).

Next