Munca, septembrie 1969 (Anul 25, nr. 6782-6806)

1969-09-02 / nr. 6782

Pagina a 2-a SECVENŢE FINALE Veneau parcă dintr-o lume în care reculegerea, visarea nu mai au timp spre a se împlini. Dintr-o lume in care sufletele sunt încărcate doar de lumina bucuriei şi a nădejdei. O lume ai cărei oameni poartă în sînge deo­potrivă cîntul şi dansul. Şi totuşi, cel de-al doilea an­samblu folcloric italian „Canterini Nicastresi“ din Nicastro a povestit şi drama frumoasei femei care nu se poate mărita şi durerea a­­dîncă a bărbatului care este condamnat să plece singur de pe acest pămînt. Dar non­şalanţa cu care-şi cîntau ne­fericirile, umorul şi detaşa­rea pe care o puneau în fie­care gest, în fiecare vorbă, dădeau o demnitate durerii adinei, autentice. Aceşti ita­lieni plîng şi se bucură în ritmul cîntecului şi al dan­sului. Pentru ei vitalitatea şi frumuseţea se îngemănează într-un unic simbol al dra­gostei, al femeii, al pămîn­­tului. Poate pentru că leit­­motivul care-i urmăreşte obsedant, constituindu-se în­­tr-o metaforă a propriei lor existenţe, este Tarantella. Uzdinul, sătucul de munte din Banatul sîrbesc, în care s-au perpetuat, de-a lungul timpului, limba şi obiceiul românesc, s-a pre­zentat în concurs cu o nuntă. Moment etnografic distinct, de o ţinută scenică ireproşabilă, cu toate că, sau tocmai pentru că, cei care îl interpretau erau păstră­torii acestei tradiţii, nunta uzdinenilor a grupat prin­cipalele obiceiuri generate de acest eveniment. Melodiile tradiţionale care însoţesc pregătirea miresei, venirea şi jocul „giverilor“, jocul şi cîntecul naşului, „Căluţul“ şi „Haţegana“, „Poşovoaica“ şi „Cîrligul“, „Ghemul“ şi „Cioara“ şi, în sfîrşit, „Cîn­tecul miresei“ care se des­parte de adolescenţă au conturat imaginea autentică a acestei tradiţii familiare de multe secole, Ansamblul „Volna“ a cer­tificat acelora care cunosc R.P. Mongolă doar din cîteva cărţi şi albume, că dincolo de acestea se ascunde ,o lume aspră, pură, solemnă şi spec­taculoasă. Puţin ciudată par­că la început, dată fiind me­lodia şi intonaţia specifică, această lume te captivează încetul cu încetul. Se întîm­­plă cîteodată să prinzi sen­sul cîntecului doar din ex­presia feţei sau a ochilor cîntăreţului. Se întimplă că te laşi purtat de ritmul în­drăcit al străvechiului „dans al tobelor“ sau de lirismul „buriaţilor“. Şi cită graţie, cîtă splendoare în acel dans de început al baletului na­ţional mongol, cît farmec şi candoare în mişcările lente ale capului şi corpului în „Bielghe“, cîtă cutezanţă şi precizie în „Tabunsciki“ şi „Dansul străvechi". Evoluţia ansamblului „R­­zeszowiacy“ din Mielec- Polonia şi a celui din Debre­­cen-Ungaria a îmbinat as­pectul plastic, de o impresio­nantă varietate şi frumuseţe, cu caracterul de mare spec­taculozitate al unor piese coregrafice pentru mulţi din­tre noi complet inedite. Cîntecele şi dansurile po­loneze — fie că e vorba de mazurci, polci, oberek sau krakowiak — excelează prin vioiciune, oferind dan­satorilor posibilitatea de a se avînta într-un ameţitor vîrtej de tinereţe şi veselie. In dansurile admiraţie şi pe scena concursului, au predo­minat turaţiile fetelor — de aceea rotirea multicolorelor fuste plisate sugerează flo­rile unor pajişti peste care adie vîntul — şi s-au distins săriturile ,"de un gen deosebit ale băieţilor, acele „roţi în aer“ excutate prin sprijini­rea într-o singură mină de mijlocul zvelt al fetelor sau fandările cu ■ alunecare laterală, de o graţie inexpri­mabilă. Orice s-ar spune, biciul nu este un instrument capabil să sugereze, cel puţin la prima vedere, posibilitatea unei emoţii estetice. Dar Cseh István solistul ansam­blului din Debrecen ne-a demonstrat, cu prisosinţă, contrariul. In interpretarea lui „Dansul fecioresc cu bice“ este o uimitoare demonstra­ţie de agilitate şi vigoare, o explozie de bărbăţie şi în­drăzneală. In mîinile lui biciul păzitorului de cai a dobîndit virtuţile unui ins­trument muzical. Din multitudinea creaţiilor folclorice prezentate de ar­tiştii populari din Ungaria ne-a impresionat — tot prin forţă explozivă, prin inven­tivitate şi vigoare — dansul păstoresc din Hortobágy. Dacă ar trebui să caracte­rizăm doar prin cîteva cu­vinte, prezenţa în concurs a ansamblului „Kovesnik“ din Stavropol ar fi suficient să spunem : iscusinţă, umor şi virtuozitate. Ocolind sce­na cu o iuţeală uimitoare, fără a scăpa din mîini ceş­­tile de ceai, după cum cere tradiţionalul dans „Cerav­­niţa“, subliniind prin miş­cări sugestive comicul obicei al aruncării pantofilor în noaptea de Anul Nou, sau dezlănţuind celebrul tumult al dansurilor căzăceşti, an­samblul sovietic ne-a încîn­tat prin tinereasca şi opti­mista sa evoluţie scenică. O notă cu totul aparte în concertul de intensă frumu­seţe oferit de concurs, un popas încîntător pe itinera­rul folcloric al acestor zile, a prilejuit apariţia ansam­blului naţional folcloric tu­nisian. O artă care a acumu­lat de-a lungul mileniilor e­­lemente specifice ale civili­zaţiei feniciene, cartagi­neze, vandale, romane, a­­rabe, turce şi franceze, o artă cu rezonanţe răscoli­toare. Cîntece şi dansuri care învăluie, tulbură prin par­fumul lor exotic, prin undu­irile feline ale femeilor de o rară frumuseţe, prin vi­goarea prezenţei bărbaţi­lor, subliniată de paşii apă­saţi, sacadaţi şi sugerată de fluturarea pelerinelor de cu­loarea mărgeanului. Cît despre dansul din re­giunea orientală, în care un solist hîtru poartă cu iscu­sinţă de vrăjitor, pe creştet, un turn din cinci amfore suprapuse, executînd adevă­rate acrobaţii, ne îngăduim să afirmăm că a fost unul din episoadele de neuitat ale unui amplu concurs inter­naţional, sortit să dăinuiască multă vreme în memoria i­­n­imii spectatorilor. LUCIA BOGDAN şi LUMINIŢA DOJA Pe scena concursului, ansamblul folcloric „Kovesnic"­­Stavropol (U.R.S.S.), interpretînd un frumos dans căzăcesc Foto : ŞT. ALBESCU Limbajul veşmintelor Am făcut cunoştinţă, duminică dimi­neaţa, cu o mulţime de oameni. Nu le ştim numele, nici virsta exactă, nici profesiunea. Ştim de unde vin: din Pajottenland, sau din munţii Rodopi, din Tatra sau de lingă lacul Leman, din Franche Comté, Gorizia sau Cala­bria, din Uzdin sau din îndepărtata Mongolie, din Karlsruhe sau Mielec, din Dalmaţia, Sidi Bou Said sau Sta­vropol. Şi am aflat -o■ admirîndu-i cî­teva minute pe podiumul concursului portului popular — în ce condiţii geo­grafice şi climaterice trăiesc, ce tem­perament au, ce obiceiuri, ce tradiţii, ce concepţii despre viaţă, cît sînt de îndemînatici şi sensibili, ce disponibili­tăţi au în receptarea şi crearea frumo­sului. Nu-i nici un motiv de mirare : por­tul oamenilor are un limbaj de o ex­presivitate rar întîlnită, povesteşte cum nu se poate mai bine despre firea lor şi despre calităţile spirituale ale di­feritelor popoare. Frumuseţea puţin obişnuită a tunisienilor, de pildă, este pusă în valoare de superbele ţesături din fir de aur, de podoabele metalice filigranate sau de vălurile subţiri ca pînza de păianjen. Bărbaţii lor se îm­bracă simplu, sobru, pentru că tradi­ţiile milenare interzic acestora purta­tul mătăsii, al aurului şi al broderiilor. Amintindu-ne şi de cele cîteva zeci de splendide costume prezentate de locuitorii meleagurilor româneşti, care au prilejuit oaspeţilor străini o cunoaş­tere cuprinzătoare a însuşirilor multi­laterale ale poporului nostru, salutăm cu entuziasm sugestiva paradă a por­tului popular ca pe o înaltă tribună a cunoaşterii şi a prieteniei. L. B. Homerida Ora 12:30 ultima duminică a lui au­gust. 3 000 de oameni de pe trei conti­nente şi-au dat întîlnire la­ marea săr­bătoare a nunţii năsăudene. 3 000 de oameni vorbind diferite limbi, mesa­geri ai celor mai vechi obiceiuri, ai celei mai autentice arte, şi-au rostit împreună urarea de bine la unirea simbolică a unei perechi româneşti. 3 000 de oameni îndrăgostiţi de frumos au fost invitaţii şi martorii celei mai eterne bucurii omeneşti, apoteozînd într-un mod aparte nesecatele virtuţi estetice şi spirituale care au încîntat de-a lungul celor 5 zile ale Festivalului şi concursului de folclor „România ’69“, sufletul tuturor acelora care i-au înţeles şi i-au simţit aproape. Ora 12:30, ultima duminică a lui au­gust. Deasupra Pieţii Victoriei se înal­ţă sunetul răscolitor al buciumaşilor. Alaiul, desprins parcă dintr-unul din basmele noastre, şi-a început pelerina­jul — Piaţa Victoriei, Piaţa Romană, Piaţa Universităţii, Casa Centrală a Armatei. In frunte un pilc de călăreţi de pe meleagurile Tîmpei şi Năsăudu­­lui, apoi conăcarii şi vestitorul, mirele şi mireasa, druştele şi nănaşii, socă­­ciţa şi taroştii, stegarii şi muzicanţii, purtătorii darurilor, ai colacilor pentru nănaşi, ai caputanelor pentru cai, ai colacilor pentru brîu, o vestită urătoa­re din Maramureş. Şi au jucat pentru nuntaşi şi Căiuţii din Vîrfur-Neamţ, şi tinerii cu măşti din Vadul­ Izei Mara­mureş, şi micuţul Ilie Brăiloiu cu cei 200 de căluşari, şi grupul alegoric cu brazi împodobiţi ai străvechiului obi­cei „Tînjia" din Hoteni Maramureş, şi... şi toţi acei care prin cint sau dans au conferit acestui moment sărbătoresc o frumuseţe neîntrecută şi o grandoare homerică. L. D. FONDUL BALNEAR (Urmare din pag. 1-a) neologic al ţării este pe deplin valorificat. Există încă numeroase resurse, unele deosebit de valoroa­se, care sunt complet nefo­­llosite, iar altele se risi­pesc inutil, cum este ca­zul multor izvoare din ju­deţele Covasna, Harghita, Vîlcea, Constanţa, Mehe­dinţi etc. Vreau să mă refer în mod deosebit la litoralul nostru, care reprezintă o adevărată comoară. Cerce­tările efectuate de noi au pus în evidenţă existenţa unor ape sulfuroase mezo­­termale şi nămoluri de turbă în cantităţi foarte mari şi cu proprietăţi te­rapeutice dovedite. Rar se întîmplă ca asemenea­­fac­tori să fie dispuşi în ime­diata apropiere a mării, aşa cum este la noi. Aceas­ta are o deosebită impor­tanţă, atît din punct de vedere medical, facilitînd completarea efectului lor terapeutic cu cel al mării şi soarelui, cit şi din punct de vedere turistic. Aceste importante zăcăminte au rămas insuficient valorifi­cate, întrucît nu s-au con­struit acele baze terapeu­tice corespunzătoare pen­tru valorificarea lor. Con­siderăm că o mai adecva­tă îmbinare a celor două elemente, turistic și bal­near va fi deosebit de va­loroasă şi utilă, atît sub aspect medical, cît şi eco­nomic. Numărul celor ve­niţi pe litoral, din ţară şi de peste hotare, ar spori considerabil. Mai mult, s-ar produce în mod auto­mat o prelungire a sezo­nului balnear, mergîndu-se pînă la permanentizarea lui. Bineînţeles că, pentru aceasta, trebuie făcute amenajările necesare, con­­■ cretizate în baze de trata­ment moderne, bine dota­te şi utilate. Situaţia se prezintă ase­mănător şi în alte zone din ţară, unde importan­te resurse naturale cu­rative sunt nefolosite. E­­xistă o serie de staţiuni importante în care nu s-au construit sau mo­dernizat bazele de tra­tament vechi de zeci de ani. In alte locuri, din ini­ţiativa localnicilor, s-au improvizat unele construc­ţii. Prin investiţii minime aceste staţiuni ar putea, în scurt timp, să fie ream­e­­naja­te. REP. Un rol deose­bit de important în des­coperirea şi valorifica­rea resurselor naturale terapeutice ale ţării îl au şi cercetătorii Insti­tutului de balneologie şi fizioterapie. Ce aţi întreprins în această direcţie ? N. T. In mare, am reu­şit să cunoaştem care sunt principalele resurse, pre­cum şi locul lor pe harta balneologică a ţării. Sun­tem­ pe cale de a încheia o acţiune de amploare, în­cepută mai de mult. Este vorba de studiul fizico­­chimic al tuturor factori­lor curativi existenţi, in vederea alcătuirii unei am­ple monografii. Au apă­rut deja trei volume, în prezent lucrîndu-se la al patrulea. Este­ o lucrare de larg interes, elaborarea ei servind nu numai în sec­torul medical, ci şi în alte domenii de activitate. In ultimul timp, direcţia principală a activităţii noastre a fost îndreptată spre studiul unor zone tu­­ristico-balneare ce urmea­ză a fi larg dezvoltate in viitorii ani. Cercetări com­plexe am întreprins în zo­na Mangalia Nord, pentru determinarea rezervelor şi proprietăţilor fizico-chimi­­ce ale apelor sulfuroase şi nămolurilor de turbă des­coperite aici. S-a pus ac­cent pe studiul experimen­tal şi clinic al acestor fac­tori, în vederea determi­nării eficacităţii terapeuti­ce, mecanismului de ac­ţiune şi modului de apli­care. Cercetări asemănă­toare, în vederea valorifi­cării apelor gazoase şi mo­fetelor (emanaţii naturale de bioxid de carbon) am întreprins în zona Covas­na. La Cozia, In pitorescul decor al Văii Oltului şi în apropiere de Turnu Seve­rin, s-au pus în evidenţă mari cantităţi de ape sul­furoase mezotermale. Va­lorificarea lor va spori in­teresul şi atracţia spre a­­ceste importante zone tu­ristice. .­­ . REP: Ce credeţi că mai trebuie făcut, în principal pentru dez­voltarea valorosului nos­tru fond balnear ? N. T. Toate staţiunile importante au cunoscut în ultimul pătrat de veac o continuă dezvoltare,­ iar factorii naturali de cură de care dispun nu şi-au pierdut cu nimic din efica­citate. Ceea ce­­afectează încă funcţionalitatea uno­ra dintre staţiunile noas­tre este baza materială de tratament. La Govora, la Herculane, la Călimăneşti, la Sovata şi Vatra Dornei, tratamentul se face în cea mai mare parte în vechile pavilioane. De-a lungul anilor, cerinţele au cres­cut şi de asemenea meto­dele de tratament balnear au cunoscut o dezvoltare rapidă. Dar, in unele din­tre staţiunile noastre ac­tuale, baza materială de tratament de care dispun serviciile medicale balnea­re este în multe privinţe depăşită. O soluţie pentru rezol­varea unor deficienţe­­ cele mai mari în Staţiuni­le noastre balneare ar fi, credem, studierea şi apli­carea unui sistem de ren­tabilizare a tratamentelor balneare şi asigurarea unor servicii medicale bal­neare contra cost în sta­ţiuni pentru populaţia ca­re le solicită în mod neor­ganizat. Consider, apoi, că trebuie să se realizeze o mai strînsă colaborare în­tre Ministerul Sănătăţii, U.G.S.R., O.N.T., şi C.S.E.A.L. în aşa fel incit să existe o perspectivă clară a direcţiilor în care acţio­nează fiecare. La valorifi­carea pe plan intern şi ex­tern a uriaşelor cantităţi de ape minerale de care dispunem, pot şi trebuie să contribuie într-o măsu­ră mai mare decit au fă­cut-o pînă acum Ministe­rul Industriei Alimentare şi Ministerul Comerţului Interior. O contribuţie de­osebită o pot aduce, de a­­semenea, consiliile popu­lare, care dispun de sufi­ciente mijloace de amena­jare şi dezvoltare a staţiu­nilor mici, aşa-zise de „in­teres local“, îmbinarea caracterului turistic cu cel balnear al staţiunilor, este un factor deosebit de important. în alte ţări în care s-a mers pe această cale s-au obţi­nut rezultate deosebit de bune Iată de ce consider că în planurile de dez­voltare a actualelor şi vi­itoarelor staţiuni, trebuie pus un accent deosebit tocmai pe bogăţiile natu­rale terapeutice de care dispunem pentru valorifi­­­carea lor superioară. MUNKA Jean-Marie Clement preşedintele Asociaţiei „Amicala folclorică internaţio­nală“, membru al juriului internaţional al concursului de folclor „România ‘69“ — Care este profilul şi ce scopuri urmăreşte a­­sociaţia internaţională a cărui preşedinte sînteţi de peste un deceniu ? — „Amicala folclorică“ re­uneşte pe prietenii şi admi­ratorii folclorului din 16 ţări. Scopul nostru primordial este descoperirea, cercetarea şi valorificarea tradiţiilor şi creaţiilor folclorice şi prin intermediul lor, dezvoltarea cunoaşterii, înţelegerii şi pri­eteniei, între popoare. Mij­loacele noastre sunt congre­sele anuale ale „Amicalei“, consacrate mai mult unor probleme ştiinţifice şi orga­nizatorice, apoi iniţierea u­­nor festivaluri sau mari săr­bători ale artei populare, na­ţionale sau internaţionale. De exemplu, răspunzînd in­vitaţiei asociaţiei noastre, şase­­ ansambluri folclorice româneşti au vizitat Franţa, numai în anul acesta. — Cum apreciaţi pri­mul Festival şi Concurs internaţional de folclor „România ’69“ ? — Este, fără îndoială, una dintre cele mai importante manifestări de acest fel din lume. Deşi asistăm abia la prima lui ediţie, putem afir­ma că prin caracterul lui complex, prin extrem de ma­rea varietate a acţiunilor în­treprinse şi în cea mai mare măsură datorită ospitalităţii gazdelor, Festivalul şi con­cursul internaţional din Ro­mânia va polariza interesul unanim, afirmindu-se în con­certul universal al celor mai­­ prestigioase manifestări con­sacrate artei populare. Mi-aş îngădui doar o su­gestie ; fiind la început şi avînd nevoie de timp pentru a deveni din ce în ce mai cunoscut, ar fi mai nimerit să fie organizat cel mult din doi în doi ani, nu trienal cum am auzit că se preconi­zează. — Optaţi pentru profi­­­­lul strict etnografic sau pentru cel preponderent artistic al unei competiţii folclorice internaţionale? _ — Dificilă întrebare, nu sînt capaiul să mă pronunţ categoric, fiecare dintre a­­ceste două ipostaze avînd imp­orta­nţa şi farmecul ei. Dar strămoşii noştri creau folclorul amuzîndu-se ei în­şişi, pentru propria lor plă­cere, ca pe un agreabil di­vertisment. Noi promovăm astăzi creaţiile folclorice pentru a le oferi, sub for­mă de spectacol, altora, pen­tru a-i distra sau incinta pe alţii. Este o mutaţie cali­tativă de care suntem­ obli­gaţi să ţinem seama, toţi cei care ne-am consacrat cerce­tării şi afirmării frumuse­ţilor artei populare. — Cum apreciaţi pre­zenţa românească in fes­tival şi în concurs ? — Dacă ne referim la a­­ceste manifestări în ansam­blu, prezenţa creaţiei folclo­rice româneşti este pur şi simplu copleşitoare prin bo­găţia, varietatea şi frumuse­ţea ei. In ce priveşte con­cursul, ansamblurile partici­pante au demonstrat mai mult latura spectaculară a folclorului dumneavoastră. Ansamblul „Junii Sibiului“ este de o vivacitate şi vir­tuozitate excepţională. Şi ce­lelalte două, din Braşov şi Bucureşti, sunt interesante. Care este cel mai bun, e foarte dificil să mă pronunţ. Şi prematur. Să aşteptăm verdictul juriului. VOICHIŢA MARTIN SESIUNEA ŞTIINŢIFICĂ: „Creaţia populară în contemporaneitate“­ raneitate“, care se desfă­şoară între 1 şi 3 septem­brie, şi la care sunt prezenţi specialişti din 23 de ţări din Europa, America, Asia şi Africa Prin participarea cu co­municări a peste 90 de cer­cetători din ţară şi din străinătate, printre care personalităţi de frunte ale etnografiei şi folcloristicii mondiale, dezbaterile sesi­unii ştiinţifice îşi propun să analizeze tendinţele şi perspectivele fenomenului de cultură tradiţională în contextul vieţii moderne. Cu acest prilej, în holul sălii mici a Palatului S-a­ deschis o expoziţie de carte de specialitate (circa 600 de titluri din domeniile : folclor, etnografie şi etno­logie) cu participarea a 29 de ţări. (Agerpres) In cadrul Festivalului şi Concursului internaţional de folclor „România ’69“, luni dimineaţa s-a deschis la sala mică a Palatului sesiunea ştiinţifică „Crea­ţia populară in contempo- Teatrul din Birlad în turneu Pînă la 1 octombrie 1969 un colectiv al tea­trului „Victor Ion Popa" din Birlad se află într-un prelungit turneu prin ţară cu piesa „Hotel pentru nebuni" de F. Hagici, în regia lui Tiberiu Penţia şi scenografia lui Paul Neagu. Itinerarul tur­neului are o lungime considerabilă, spectaco­lul urmind a fi prezentat la Alba lulia, Cugir, De­va, Lugoj, Caransebeş, Turnu Severin, Zimniceni, Filiaşi, Craiova, Calafat, Caracal, Cîmpulung Mus­cel, Turnu Măgurele, Gă­ieşti, Roznov, Piatra Neamţ, Bicaz, Giurgiu, Dorohoi, Botoşani, Slati­na, Piteşti, Iaşi, Comar­nic, Fălticeni, R. Sărat, Tg.-Ocna, Slănic Moldo­va, Comăneşti, Iaşi, Ro­man, Paşcani. „Semnificaţii" Sub acest titlu... sem­nificativ s-a tipărit de cu­­rând la Mediaş o plache­tă cuprinzînd lucrări ale membrilor cenaclului „Octavian Goga" din lo­calitate. Apărută sub egi­da Consiliului judeţean al sindicatelor Sibiu, cu­legerea este dedicată a­­niversarii a 35 de ani de la înfiinţarea cenaclului şi a 10 ani de la reorgani­zare. După un frumos cu­­vînt înainte („Un mani­fest al creaţiei") semnat de Zitu Popescu, sînt re­produse, versuri, proze şi o piesă de teatru într-un act. Semnează : Titus Andronic, Ion Câlburea­­nu, Petre Dumbrăveanu, Gheorghe Felder, Horia l­upu, George Nimigeanu, George Popa, Virgil Puş­­cariu, George Puşcărie, Ion Aronescu, Elisabeta Costescu. Pagini dunărene Casa judeţeană a crea­ţiei populare Galaţi a editat recent o masivă culegere literară închina­tă celor două memora­bile evenimente ale a­­cestei veri — Congresul al X-lea al P.C.R. şi ani­versarea a 25 de ani de la eliberarea patriei —, culegere în care sunt cu­prinse selecţiuni din creaţia unui mare număr de autori. Ceea ce transformă volumul în­tr-o veritabilă antologie gălaţeană. Din mulţimea semnatarilor remarcăm pe Gh. Lupaşcu, Ion Chi­rie, Sebastian Costin, Valeriu Gorunescu, Ilie Tănasache, Simon Aja­­rescu, Grişa Gherahei, Constantin Ştirbu, Paul Cioriciu, Victoria Tanase, C. Marinescu, I. Brezea­­nu, şi în chip deosebit, pe autorii unor bune ..fişa de istorie literară": Ecaterina Şoitu, D. D. Soitu, Petre Pintilie. Re­dactorul acestei cărţi fru­moase este Manole Braz­­deş, M.­S. MY PATH LADY — Pairi* (11 86 25) — 9 ; 12,45; 16,30; 20,15. SOARELE VAGABONZILOR — Republica (11 03 72) — 0,15; 11,30; 14; 16,30; 18,45; 21. — București (15 61 54) — 9; 11,15; 13,30; 16,30; 18,45; 21. — Favorit — 10, 13; 15,30; 18, 20,30 TIGRUL — Luceafărul (15 87 67) — 9; 11,15; 13,30; 16; 18,30; 21. — Festival (15 63 841 — 8,45; 11,15 ; 13,30 ; 18 ; 18,30 ; 21. CAVALERII AERULUI — Victo­ria (16 20 79) — 8,30; 10,45; 13,15; 15,45; 18,15; 20,45 — MOȘILOR (12 52 93) - 15,30 ; 18 TOTUL DE VINZARE - Central (14 12 24) — 8,30; 11; 13,30; 16; 18,30. SINGURĂTATE IN DOI - Cen­tral — 21 DRAGOSTE LA LAS­ĂREGAS — •Lumina (16 23 35) — 9; 16,30; 18,45 ; 20,45 — Dacia (16 26 10) — 8,30—21 in continuare NOAPTEA GENERALILOR — Doina (16 35 38) — 11,15; 13,45; 16,30; 20 DIN PLICTISEALA — Union (13 40 04) — 20,30. UN BĂRBAT ȘI O FEMEIE — Union 15,30; 18 RAPSODIE DOBROGEANA... — Timpuri noi (15 01 10) 0—21 in continuare. OMUL MOMENTULUI — Fero­viar (16 22 73) — 9,30; 11,30; 13,45; 16; 18,15; 20,30 — Melodia (12 01 88) — 9; 11,15; 13,30; 16; 18,15; 20,30 — Modern (23 71 01) — 9,30; 11,45; 14; 16,15; 18,30; 20,45 VIRSTA INGRATĂ — Excelsior (18 10 88) — 8,30; 11; 13,30; 16; 18,30; 21 — Aurora (350466) — 9; 11,15; 13,30; 18; 13,15 — Flamura (23 07 40) — 9; 11,15; 13,30; 16; 18,15; 20,30 SHERLOCK HOLMES — Griviţa (17 08 58) — 9; 11,15; 13,30; 18,15; 20,30 — Gloria (22 44 01) — 9; 11,15; 13,20; 16; 18,15; 20,30 — Tomis (21 49 46) — 9—17 în conti­­nuare IN UMBRA COLŢULUI — înfră­ţirea (17 31 64) — 15; 17,45; 20 — Ferentari (23 17 50­ — 15,30; 18; 20;15 NEIMBLINZITA ANGELICA — Buzesti (15 62 79) — 15,30. ULTIMA TURA — Buzesti — 18. — Munca (21 50 97) — 16, 18 DRAGOSTEA UNEI BLONDE — Munca — 20 O CHESTIUNE DE ONOARE — Bucegi (17 05 47) — 8,30; 12; 15,30; 18 — Lira (31 71 71) — 15,30; 18. — Arta (21 31 86­ — 8— 16 în continuare 18,15 STRĂIN IN CASA — Unirea (17 10 21) — 15,30. IN ORASUL „S“ — Unirea — 18 1 CREOLA, OCHII-TI ARD CA FLACARA — Floreasca (33 29 71) — 91 11,15; 13,30; 16; 18,15; 20,30 -r- Giulesti (17 55 46) — 15,30; 18; 20,30 — Progresul (23 94 10) — 15,30; l­ MAICA IOANA A ÎNGERILOR — Progresul — 20,15 PRINȚUL NEGRU — Drumul sării (31 20 13) — 15; 17,30; 20 SÎNGEROASA NUNTA MACE­DONEANĂ — Cotroceni (13 62 56) — 15,30; 18; 20,30 COMISARUL X ȘI BANDA „TREI CIINI VERZI" — Volga (I­ 91 26) — 9,30; 15,45 — 17,45; 20,30 — Rahova (23 91 00) — 15,30 18 ; 20,15. BUN PENTRU SERVICIUL AU­XILIAR — Rahova — 18 EXPRESUL COLONELULUI VON RY­AN — Viitorul (11 48 03) — 15,30; 18 FATA DIN PARC — Viitorul — 20,30 TINERETE FARA BĂTRÂNEȚE — Mioriţa (14 27 14) — 9,15; 12; 14,45; 17,30; 20,15 A TRĂI PENTRU A TRĂI — Popular (35 15 17) — 15,30; 19. CĂSĂTORIE DIN INTERES — Flacăra (21 35 40) — 15,30; 18; 20,30 ARUNCAȚI BANCA IN AER — Vilan (21 39 82) — 15,30; APELE PRIMĂVERII — Vilan — 18 ARMATA „CODOBATURILOR“ DIN NOU IN LUPTA — Pacea (31 32 52) — 15,45; 18; 20,15 ADIO GRINGO — Crîngași (17 38 81) - 15,30; 18; 20,15 ALEXANDRU CEL FERICIT — Cosmos (35 19 15) - 15,30; 18. GRĂDINI CINEMATOGRAF TIGRUL — Doina (16 35 38) — 18,30 — Festival (15 63 04) - 20 SOARELE VAGABONZILOR — Stadionul Dinamo (31 03 72) — 20 VIRSTA INGRATA — Expoziţie (18 10 88) — 20 NEIMBLINZITA ANGELICA — Buzesti (15 62 79) — 10,30 O CHESTIUNE DE ONOARE — (1 03 47) - 20 lira (31 71 71 _ 19,30 _ A , (21 31 86) _ 20 STRĂIN IN CASA - Unirea (17 10 21) - 19,30 VIRSTA INGRATA - Aurora (35 04 66) — 20 CĂSĂTORIE IN STIL ITALIAN — Moşilor (12 52 93) — 19,30­ SHERLOCK HOLMES — Tomis (21 49 46) — 19,15 ARUNCAȚI BANCA IN AER — Vitan (21 39 82) — 19,30 CREOLA, OCHII-ȚI ARD CA FLACĂRA — Progresul-parc (23 94 10) — 20 MARŢI — 2 SEPTEMBRIE 1969 17.35 Lumea copiilor. Cei mai mici sportivi 17.50 Studioul şcolarilor. Vă place muzica 18.20 Criterii. Gong. 13.40 Din lumea ştiinţei 19.10 Prim plan. Acad. prof. Vasile Răşcanu. 19.30 Telejurnalul de seară 20.00 Festivalul şi concursul Internaţional de folclor — Ro­mănia'69 20.15 Film artistic „RĂSCOALA", o producţie a studioului cinematografic „Bucureşti" 22.00 Telejurnalul de noapte. 22.30 Cîntec, joc şi voie bană MIERCURI - 3 SEPTEMBRIE 1969 10.00 Limba franceză (reluare) 10.25 Ce-aţi dori să revedeţi­­ Spectacolul de teatru OAMENI SĂRMANI 17.35 Lumea copiilor • Povestea circului (I) 17.50 Marek Pistruiatul — film serial pentru şcolari 18.15 Emisiune pentru tineret. LAUREAŢI’69 19.00 Transmisiune de la Expoziţia realizărilor economiei na­­ţionale — România'69 19.30 Telejurnalul de seară. 20.00 Festivalul şi concursul internaţional de folclor — Ro­­mânia'69 20.15 Reflector 20.30 Tele­ cinemateca. Veneau spre Cordura, Premieră pe ţară 22.40 Telejurnalul de noapte Mării 2 septembrie 1969 TEATRALĂ După o bună bucată de vreme, în care teatrul la televiziune s-a înfăţişat public doar cu mon­tări în reluare sau cu cîteva înregistrări de spectacole cam prăfuite, iată că ultimele luni marchează un important reviriment al genului, începutul acesta de reafirmare ar putea fi si­tuat, în timp, pe la data premierii cu „Richard al III-lea (în regia lui Ion Barna) sau — dacă privim dintr-o altă perspectivă­— pe la data transmisiei „Scrisorii pierdute“ (prin montarea lui Sică Alexandrescu, într-o distribuţie revă­zută). Sigur, astfel de „graniţe“ sunt întotdeauna relative, riscant de trasat, şi, practic, nu există ca atare, dar cam pe atunci, cu vreo trei luni în urmă, deci — după lungi aşteptări, în care cri­tica de televiziune îşi găsise un adevărat „cal de bătaie“ — am simţit primele rezultate artis­tice concrete ale unor preocupări de durată şi de substanţă. Micul ecran aborda — în sfîrşit — frontal marele repertoriu. Micul ecran îşi recă­păta gustul pentru montări teatrale proprii. Şi tele-teatrul cîştiga un ritm de creaţie, pe care îl păstrează încă, chiar dacă nu toate spectaco­lele au o personalitate foarte distinctă. _ Scriam, într-un comentariu trecut — telegra­fic — despre cîteva lucrări dramatice originale a căror reprezentare pe micul ecran s-a dovedit inspirată In zilele celui de al 25-lea August. Re­capitulăm . ..Passacaglia“ lui Titus Popovici, „Surorile Boga“ de Horia Lovinescu, „Facerea lumii“ de (şi după) Eugen Barbu, „Arcul de triumf“ de Aurel Baranga au fost desemnate să înfăţişeze pe micul ecran epoca lui august 1944, timp de răscruce şi mari prefaceri. Un spectacol inedit, deci, alături de un spectacol de­venit foarte familiar telespectatorilor, o piesă inedită (televiziunea are un merit real în adap­tarea romanului lui Eugen Barbu) alături de o piesă veche, dar mai puţin ştiută, destul de rar reprezentată. Ca valoare, fireşte, spectacolele au diferit. Actorii foarte tineri din ,,Passacaglia“ au jucat sincer, cu elan, dar le-a lipsit uneori ,,greutatea specifică“ a personajelor ; o distri­buţie numeroasă şi omogenă a servit montarea lui Petre Sava Băleanu. „Facerea lumii“, prile­juind un spectacol dinamic, antrenant, cu ritm „cinematografic“ , în sfîrşit (pentru că despre „Surorile Boga“ s-a mai scris), colectivul pi­­teştean, în regia lui C. Dinischiotu, s-a străduit — nu fără stridenţe — să ofere un cadru ve­ridic „Arcului de triumf“, fără a „nelinişti“, însă, memoria unui mai vechi spectacol, care avea respiraţia de fantezie şi imaginaţie a unui Jules Cazaban... Sărac, în continuare, rămîne reper­toriul teatral al prezentului. Am revăzut zilele acestea (a citea oară ?) „Simple coincidenţe“ de Paul Everac, dar televiziunea mai are multe de făcut spre a-şi îndeplini obligaţiile, de mare şi frumoasă responsabilitate, ,faţă de dramaturgia cu subiecte inspirate din actualitate ! Aceeaşi perioadă a ultimelor (să zicem) trei luni ne-a prilejuit şi o constatare deosebit de îmbucurătoare : afirmarea unor noi realizatori de spectacole TV­, cu mari perspective evolutive. La acest „capitol“ intră montările lui Andrei Şerban. A fost, cu o lună şi ceva în urmă, acea spumoasă şi scînteietoare „Improvizaţie de la Versailles“, care a prilejuit nu numai expunerea unui gînd regizoral foarte concret, ci şi „zbo­rul fantezist“ al unor tineri actori precum Ma­riana Mihuţ,­ Ioana Manolescu, Ion Caramitru, Florian Pitiş, Florin Măcelaru, Cătălina Pintilie. (In paranteză fie spus, am mai notat — din alte spectacole — evoluţia bună a unor tineri actori; ne-am aminti, aici, decit jocul Rodicăi Manda­­che în „Kathleen“). Săptămîna trecută, Andrei Şerban s-a înfăţişat altfel, cu totul altfel, tele­­spectatorilor , pe partitura tragică, profund tra­gică, din „Cîntecul lebedei“ cehovian. Senzaţio­nală a fost­ în această montare de mare con­centraţie ideatică „desfăşurarea“ unui actor cu aripi de geniu : Emil Botta. Cît de rare prile­juri de acest fel a avut actorul în ultimii ani ! În ipostaza dramaticului personaj cehovian, Emil Botta s-a dăruit total, pînă la suprema identifi­care cu eroul său, şi această compoziţie de înal­tă valoare şi vigoare artistică va trebui să figu­reze, neapărat, la loc de cinste, oricînd, în lista marilor roluri ale actorului. Ne mărturisim şi un gînd secret : dacă am scris această „teatra­­lă“ (într-o săptămînă TV care a conţinut şi alte momente marcante de alte naturi) este în pri­mul rînd, sau poate exclusiv, datorită perfor­manţei artistice semnată Emil Botta. CĂLIN CALIMAN

Next