Munca, septembrie 1969 (Anul 25, nr. 6782-6806)
1969-09-02 / nr. 6782
Pagina a 2-a SECVENŢE FINALE Veneau parcă dintr-o lume în care reculegerea, visarea nu mai au timp spre a se împlini. Dintr-o lume in care sufletele sunt încărcate doar de lumina bucuriei şi a nădejdei. O lume ai cărei oameni poartă în sînge deopotrivă cîntul şi dansul. Şi totuşi, cel de-al doilea ansamblu folcloric italian „Canterini Nicastresi“ din Nicastro a povestit şi drama frumoasei femei care nu se poate mărita şi durerea adîncă a bărbatului care este condamnat să plece singur de pe acest pămînt. Dar nonşalanţa cu care-şi cîntau nefericirile, umorul şi detaşarea pe care o puneau în fiecare gest, în fiecare vorbă, dădeau o demnitate durerii adinei, autentice. Aceşti italieni plîng şi se bucură în ritmul cîntecului şi al dansului. Pentru ei vitalitatea şi frumuseţea se îngemănează într-un unic simbol al dragostei, al femeii, al pămîntului. Poate pentru că leitmotivul care-i urmăreşte obsedant, constituindu-se într-o metaforă a propriei lor existenţe, este Tarantella. Uzdinul, sătucul de munte din Banatul sîrbesc, în care s-au perpetuat, de-a lungul timpului, limba şi obiceiul românesc, s-a prezentat în concurs cu o nuntă. Moment etnografic distinct, de o ţinută scenică ireproşabilă, cu toate că, sau tocmai pentru că, cei care îl interpretau erau păstrătorii acestei tradiţii, nunta uzdinenilor a grupat principalele obiceiuri generate de acest eveniment. Melodiile tradiţionale care însoţesc pregătirea miresei, venirea şi jocul „giverilor“, jocul şi cîntecul naşului, „Căluţul“ şi „Haţegana“, „Poşovoaica“ şi „Cîrligul“, „Ghemul“ şi „Cioara“ şi, în sfîrşit, „Cîntecul miresei“ care se desparte de adolescenţă au conturat imaginea autentică a acestei tradiţii familiare de multe secole, Ansamblul „Volna“ a certificat acelora care cunosc R.P. Mongolă doar din cîteva cărţi şi albume, că dincolo de acestea se ascunde ,o lume aspră, pură, solemnă şi spectaculoasă. Puţin ciudată parcă la început, dată fiind melodia şi intonaţia specifică, această lume te captivează încetul cu încetul. Se întîmplă cîteodată să prinzi sensul cîntecului doar din expresia feţei sau a ochilor cîntăreţului. Se întimplă că te laşi purtat de ritmul îndrăcit al străvechiului „dans al tobelor“ sau de lirismul „buriaţilor“. Şi cită graţie, cîtă splendoare în acel dans de început al baletului naţional mongol, cît farmec şi candoare în mişcările lente ale capului şi corpului în „Bielghe“, cîtă cutezanţă şi precizie în „Tabunsciki“ şi „Dansul străvechi". Evoluţia ansamblului „Rzeszowiacy“ din Mielec- Polonia şi a celui din Debrecen-Ungaria a îmbinat aspectul plastic, de o impresionantă varietate şi frumuseţe, cu caracterul de mare spectaculozitate al unor piese coregrafice pentru mulţi dintre noi complet inedite. Cîntecele şi dansurile poloneze — fie că e vorba de mazurci, polci, oberek sau krakowiak — excelează prin vioiciune, oferind dansatorilor posibilitatea de a se avînta într-un ameţitor vîrtej de tinereţe şi veselie. In dansurile admiraţie şi pe scena concursului, au predominat turaţiile fetelor — de aceea rotirea multicolorelor fuste plisate sugerează florile unor pajişti peste care adie vîntul — şi s-au distins săriturile ,"de un gen deosebit ale băieţilor, acele „roţi în aer“ excutate prin sprijinirea într-o singură mină de mijlocul zvelt al fetelor sau fandările cu ■ alunecare laterală, de o graţie inexprimabilă. Orice s-ar spune, biciul nu este un instrument capabil să sugereze, cel puţin la prima vedere, posibilitatea unei emoţii estetice. Dar Cseh István solistul ansamblului din Debrecen ne-a demonstrat, cu prisosinţă, contrariul. In interpretarea lui „Dansul fecioresc cu bice“ este o uimitoare demonstraţie de agilitate şi vigoare, o explozie de bărbăţie şi îndrăzneală. In mîinile lui biciul păzitorului de cai a dobîndit virtuţile unui instrument muzical. Din multitudinea creaţiilor folclorice prezentate de artiştii populari din Ungaria ne-a impresionat — tot prin forţă explozivă, prin inventivitate şi vigoare — dansul păstoresc din Hortobágy. Dacă ar trebui să caracterizăm doar prin cîteva cuvinte, prezenţa în concurs a ansamblului „Kovesnik“ din Stavropol ar fi suficient să spunem : iscusinţă, umor şi virtuozitate. Ocolind scena cu o iuţeală uimitoare, fără a scăpa din mîini ceştile de ceai, după cum cere tradiţionalul dans „Ceravniţa“, subliniind prin mişcări sugestive comicul obicei al aruncării pantofilor în noaptea de Anul Nou, sau dezlănţuind celebrul tumult al dansurilor căzăceşti, ansamblul sovietic ne-a încîntat prin tinereasca şi optimista sa evoluţie scenică. O notă cu totul aparte în concertul de intensă frumuseţe oferit de concurs, un popas încîntător pe itinerarul folcloric al acestor zile, a prilejuit apariţia ansamblului naţional folcloric tunisian. O artă care a acumulat de-a lungul mileniilor elemente specifice ale civilizaţiei feniciene, cartagineze, vandale, romane, arabe, turce şi franceze, o artă cu rezonanţe răscolitoare. Cîntece şi dansuri care învăluie, tulbură prin parfumul lor exotic, prin unduirile feline ale femeilor de o rară frumuseţe, prin vigoarea prezenţei bărbaţilor, subliniată de paşii apăsaţi, sacadaţi şi sugerată de fluturarea pelerinelor de culoarea mărgeanului. Cît despre dansul din regiunea orientală, în care un solist hîtru poartă cu iscusinţă de vrăjitor, pe creştet, un turn din cinci amfore suprapuse, executînd adevărate acrobaţii, ne îngăduim să afirmăm că a fost unul din episoadele de neuitat ale unui amplu concurs internaţional, sortit să dăinuiască multă vreme în memoria inimii spectatorilor. LUCIA BOGDAN şi LUMINIŢA DOJA Pe scena concursului, ansamblul folcloric „Kovesnic"Stavropol (U.R.S.S.), interpretînd un frumos dans căzăcesc Foto : ŞT. ALBESCU Limbajul veşmintelor Am făcut cunoştinţă, duminică dimineaţa, cu o mulţime de oameni. Nu le ştim numele, nici virsta exactă, nici profesiunea. Ştim de unde vin: din Pajottenland, sau din munţii Rodopi, din Tatra sau de lingă lacul Leman, din Franche Comté, Gorizia sau Calabria, din Uzdin sau din îndepărtata Mongolie, din Karlsruhe sau Mielec, din Dalmaţia, Sidi Bou Said sau Stavropol. Şi am aflat -o■ admirîndu-i cîteva minute pe podiumul concursului portului popular — în ce condiţii geografice şi climaterice trăiesc, ce temperament au, ce obiceiuri, ce tradiţii, ce concepţii despre viaţă, cît sînt de îndemînatici şi sensibili, ce disponibilităţi au în receptarea şi crearea frumosului. Nu-i nici un motiv de mirare : portul oamenilor are un limbaj de o expresivitate rar întîlnită, povesteşte cum nu se poate mai bine despre firea lor şi despre calităţile spirituale ale diferitelor popoare. Frumuseţea puţin obişnuită a tunisienilor, de pildă, este pusă în valoare de superbele ţesături din fir de aur, de podoabele metalice filigranate sau de vălurile subţiri ca pînza de păianjen. Bărbaţii lor se îmbracă simplu, sobru, pentru că tradiţiile milenare interzic acestora purtatul mătăsii, al aurului şi al broderiilor. Amintindu-ne şi de cele cîteva zeci de splendide costume prezentate de locuitorii meleagurilor româneşti, care au prilejuit oaspeţilor străini o cunoaştere cuprinzătoare a însuşirilor multilaterale ale poporului nostru, salutăm cu entuziasm sugestiva paradă a portului popular ca pe o înaltă tribună a cunoaşterii şi a prieteniei. L. B. Homerida Ora 12:30 ultima duminică a lui august. 3 000 de oameni de pe trei continente şi-au dat întîlnire la marea sărbătoare a nunţii năsăudene. 3 000 de oameni vorbind diferite limbi, mesageri ai celor mai vechi obiceiuri, ai celei mai autentice arte, şi-au rostit împreună urarea de bine la unirea simbolică a unei perechi româneşti. 3 000 de oameni îndrăgostiţi de frumos au fost invitaţii şi martorii celei mai eterne bucurii omeneşti, apoteozînd într-un mod aparte nesecatele virtuţi estetice şi spirituale care au încîntat de-a lungul celor 5 zile ale Festivalului şi concursului de folclor „România ’69“, sufletul tuturor acelora care i-au înţeles şi i-au simţit aproape. Ora 12:30, ultima duminică a lui august. Deasupra Pieţii Victoriei se înalţă sunetul răscolitor al buciumaşilor. Alaiul, desprins parcă dintr-unul din basmele noastre, şi-a început pelerinajul — Piaţa Victoriei, Piaţa Romană, Piaţa Universităţii, Casa Centrală a Armatei. In frunte un pilc de călăreţi de pe meleagurile Tîmpei şi Năsăudului, apoi conăcarii şi vestitorul, mirele şi mireasa, druştele şi nănaşii, socăciţa şi taroştii, stegarii şi muzicanţii, purtătorii darurilor, ai colacilor pentru nănaşi, ai caputanelor pentru cai, ai colacilor pentru brîu, o vestită urătoare din Maramureş. Şi au jucat pentru nuntaşi şi Căiuţii din Vîrfur-Neamţ, şi tinerii cu măşti din Vadul Izei Maramureş, şi micuţul Ilie Brăiloiu cu cei 200 de căluşari, şi grupul alegoric cu brazi împodobiţi ai străvechiului obicei „Tînjia" din Hoteni Maramureş, şi... şi toţi acei care prin cint sau dans au conferit acestui moment sărbătoresc o frumuseţe neîntrecută şi o grandoare homerică. L. D. FONDUL BALNEAR (Urmare din pag. 1-a) neologic al ţării este pe deplin valorificat. Există încă numeroase resurse, unele deosebit de valoroase, care sunt complet nefollosite, iar altele se risipesc inutil, cum este cazul multor izvoare din judeţele Covasna, Harghita, Vîlcea, Constanţa, Mehedinţi etc. Vreau să mă refer în mod deosebit la litoralul nostru, care reprezintă o adevărată comoară. Cercetările efectuate de noi au pus în evidenţă existenţa unor ape sulfuroase mezotermale şi nămoluri de turbă în cantităţi foarte mari şi cu proprietăţi terapeutice dovedite. Rar se întîmplă ca asemeneafactori să fie dispuşi în imediata apropiere a mării, aşa cum este la noi. Aceasta are o deosebită importanţă, atît din punct de vedere medical, facilitînd completarea efectului lor terapeutic cu cel al mării şi soarelui, cit şi din punct de vedere turistic. Aceste importante zăcăminte au rămas insuficient valorificate, întrucît nu s-au construit acele baze terapeutice corespunzătoare pentru valorificarea lor. Considerăm că o mai adecvată îmbinare a celor două elemente, turistic și balnear va fi deosebit de valoroasă şi utilă, atît sub aspect medical, cît şi economic. Numărul celor veniţi pe litoral, din ţară şi de peste hotare, ar spori considerabil. Mai mult, s-ar produce în mod automat o prelungire a sezonului balnear, mergîndu-se pînă la permanentizarea lui. Bineînţeles că, pentru aceasta, trebuie făcute amenajările necesare, con■ cretizate în baze de tratament moderne, bine dotate şi utilate. Situaţia se prezintă asemănător şi în alte zone din ţară, unde importante resurse naturale curative sunt nefolosite. Există o serie de staţiuni importante în care nu s-au construit sau modernizat bazele de tratament vechi de zeci de ani. In alte locuri, din iniţiativa localnicilor, s-au improvizat unele construcţii. Prin investiţii minime aceste staţiuni ar putea, în scurt timp, să fie reamenajate. REP. Un rol deosebit de important în descoperirea şi valorificarea resurselor naturale terapeutice ale ţării îl au şi cercetătorii Institutului de balneologie şi fizioterapie. Ce aţi întreprins în această direcţie ? N. T. In mare, am reuşit să cunoaştem care sunt principalele resurse, precum şi locul lor pe harta balneologică a ţării. Suntem pe cale de a încheia o acţiune de amploare, începută mai de mult. Este vorba de studiul fizicochimic al tuturor factorilor curativi existenţi, in vederea alcătuirii unei ample monografii. Au apărut deja trei volume, în prezent lucrîndu-se la al patrulea. Este o lucrare de larg interes, elaborarea ei servind nu numai în sectorul medical, ci şi în alte domenii de activitate. In ultimul timp, direcţia principală a activităţii noastre a fost îndreptată spre studiul unor zone turistico-balneare ce urmează a fi larg dezvoltate in viitorii ani. Cercetări complexe am întreprins în zona Mangalia Nord, pentru determinarea rezervelor şi proprietăţilor fizico-chimice ale apelor sulfuroase şi nămolurilor de turbă descoperite aici. S-a pus accent pe studiul experimental şi clinic al acestor factori, în vederea determinării eficacităţii terapeutice, mecanismului de acţiune şi modului de aplicare. Cercetări asemănătoare, în vederea valorificării apelor gazoase şi mofetelor (emanaţii naturale de bioxid de carbon) am întreprins în zona Covasna. La Cozia, In pitorescul decor al Văii Oltului şi în apropiere de Turnu Severin, s-au pus în evidenţă mari cantităţi de ape sulfuroase mezotermale. Valorificarea lor va spori interesul şi atracţia spre aceste importante zone turistice. . . REP: Ce credeţi că mai trebuie făcut, în principal pentru dezvoltarea valorosului nostru fond balnear ? N. T. Toate staţiunile importante au cunoscut în ultimul pătrat de veac o continuă dezvoltare, iar factorii naturali de cură de care dispun nu şi-au pierdut cu nimic din eficacitate. Ceea ceafectează încă funcţionalitatea unora dintre staţiunile noastre este baza materială de tratament. La Govora, la Herculane, la Călimăneşti, la Sovata şi Vatra Dornei, tratamentul se face în cea mai mare parte în vechile pavilioane. De-a lungul anilor, cerinţele au crescut şi de asemenea metodele de tratament balnear au cunoscut o dezvoltare rapidă. Dar, in unele dintre staţiunile noastre actuale, baza materială de tratament de care dispun serviciile medicale balneare este în multe privinţe depăşită. O soluţie pentru rezolvarea unor deficienţe cele mai mari în Staţiunile noastre balneare ar fi, credem, studierea şi aplicarea unui sistem de rentabilizare a tratamentelor balneare şi asigurarea unor servicii medicale balneare contra cost în staţiuni pentru populaţia care le solicită în mod neorganizat. Consider, apoi, că trebuie să se realizeze o mai strînsă colaborare între Ministerul Sănătăţii, U.G.S.R., O.N.T., şi C.S.E.A.L. în aşa fel incit să existe o perspectivă clară a direcţiilor în care acţionează fiecare. La valorificarea pe plan intern şi extern a uriaşelor cantităţi de ape minerale de care dispunem, pot şi trebuie să contribuie într-o măsură mai mare decit au făcut-o pînă acum Ministerul Industriei Alimentare şi Ministerul Comerţului Interior. O contribuţie deosebită o pot aduce, de asemenea, consiliile populare, care dispun de suficiente mijloace de amenajare şi dezvoltare a staţiunilor mici, aşa-zise de „interes local“, îmbinarea caracterului turistic cu cel balnear al staţiunilor, este un factor deosebit de important. în alte ţări în care s-a mers pe această cale s-au obţinut rezultate deosebit de bune Iată de ce consider că în planurile de dezvoltare a actualelor şi viitoarelor staţiuni, trebuie pus un accent deosebit tocmai pe bogăţiile naturale terapeutice de care dispunem pentru valorificarea lor superioară. MUNKA Jean-Marie Clement preşedintele Asociaţiei „Amicala folclorică internaţională“, membru al juriului internaţional al concursului de folclor „România ‘69“ — Care este profilul şi ce scopuri urmăreşte asociaţia internaţională a cărui preşedinte sînteţi de peste un deceniu ? — „Amicala folclorică“ reuneşte pe prietenii şi admiratorii folclorului din 16 ţări. Scopul nostru primordial este descoperirea, cercetarea şi valorificarea tradiţiilor şi creaţiilor folclorice şi prin intermediul lor, dezvoltarea cunoaşterii, înţelegerii şi prieteniei, între popoare. Mijloacele noastre sunt congresele anuale ale „Amicalei“, consacrate mai mult unor probleme ştiinţifice şi organizatorice, apoi iniţierea unor festivaluri sau mari sărbători ale artei populare, naţionale sau internaţionale. De exemplu, răspunzînd invitaţiei asociaţiei noastre, şase ansambluri folclorice româneşti au vizitat Franţa, numai în anul acesta. — Cum apreciaţi primul Festival şi Concurs internaţional de folclor „România ’69“ ? — Este, fără îndoială, una dintre cele mai importante manifestări de acest fel din lume. Deşi asistăm abia la prima lui ediţie, putem afirma că prin caracterul lui complex, prin extrem de marea varietate a acţiunilor întreprinse şi în cea mai mare măsură datorită ospitalităţii gazdelor, Festivalul şi concursul internaţional din România va polariza interesul unanim, afirmindu-se în concertul universal al celor mai prestigioase manifestări consacrate artei populare. Mi-aş îngădui doar o sugestie ; fiind la început şi avînd nevoie de timp pentru a deveni din ce în ce mai cunoscut, ar fi mai nimerit să fie organizat cel mult din doi în doi ani, nu trienal cum am auzit că se preconizează. — Optaţi pentru profilul strict etnografic sau pentru cel preponderent artistic al unei competiţii folclorice internaţionale? _ — Dificilă întrebare, nu sînt capaiul să mă pronunţ categoric, fiecare dintre aceste două ipostaze avînd importanţa şi farmecul ei. Dar strămoşii noştri creau folclorul amuzîndu-se ei înşişi, pentru propria lor plăcere, ca pe un agreabil divertisment. Noi promovăm astăzi creaţiile folclorice pentru a le oferi, sub formă de spectacol, altora, pentru a-i distra sau incinta pe alţii. Este o mutaţie calitativă de care suntem obligaţi să ţinem seama, toţi cei care ne-am consacrat cercetării şi afirmării frumuseţilor artei populare. — Cum apreciaţi prezenţa românească in festival şi în concurs ? — Dacă ne referim la aceste manifestări în ansamblu, prezenţa creaţiei folclorice româneşti este pur şi simplu copleşitoare prin bogăţia, varietatea şi frumuseţea ei. In ce priveşte concursul, ansamblurile participante au demonstrat mai mult latura spectaculară a folclorului dumneavoastră. Ansamblul „Junii Sibiului“ este de o vivacitate şi virtuozitate excepţională. Şi celelalte două, din Braşov şi Bucureşti, sunt interesante. Care este cel mai bun, e foarte dificil să mă pronunţ. Şi prematur. Să aşteptăm verdictul juriului. VOICHIŢA MARTIN SESIUNEA ŞTIINŢIFICĂ: „Creaţia populară în contemporaneitate“ raneitate“, care se desfăşoară între 1 şi 3 septembrie, şi la care sunt prezenţi specialişti din 23 de ţări din Europa, America, Asia şi Africa Prin participarea cu comunicări a peste 90 de cercetători din ţară şi din străinătate, printre care personalităţi de frunte ale etnografiei şi folcloristicii mondiale, dezbaterile sesiunii ştiinţifice îşi propun să analizeze tendinţele şi perspectivele fenomenului de cultură tradiţională în contextul vieţii moderne. Cu acest prilej, în holul sălii mici a Palatului S-a deschis o expoziţie de carte de specialitate (circa 600 de titluri din domeniile : folclor, etnografie şi etnologie) cu participarea a 29 de ţări. (Agerpres) In cadrul Festivalului şi Concursului internaţional de folclor „România ’69“, luni dimineaţa s-a deschis la sala mică a Palatului sesiunea ştiinţifică „Creaţia populară in contempo- Teatrul din Birlad în turneu Pînă la 1 octombrie 1969 un colectiv al teatrului „Victor Ion Popa" din Birlad se află într-un prelungit turneu prin ţară cu piesa „Hotel pentru nebuni" de F. Hagici, în regia lui Tiberiu Penţia şi scenografia lui Paul Neagu. Itinerarul turneului are o lungime considerabilă, spectacolul urmind a fi prezentat la Alba lulia, Cugir, Deva, Lugoj, Caransebeş, Turnu Severin, Zimniceni, Filiaşi, Craiova, Calafat, Caracal, Cîmpulung Muscel, Turnu Măgurele, Găieşti, Roznov, Piatra Neamţ, Bicaz, Giurgiu, Dorohoi, Botoşani, Slatina, Piteşti, Iaşi, Comarnic, Fălticeni, R. Sărat, Tg.-Ocna, Slănic Moldova, Comăneşti, Iaşi, Roman, Paşcani. „Semnificaţii" Sub acest titlu... semnificativ s-a tipărit de curând la Mediaş o plachetă cuprinzînd lucrări ale membrilor cenaclului „Octavian Goga" din localitate. Apărută sub egida Consiliului judeţean al sindicatelor Sibiu, culegerea este dedicată aniversarii a 35 de ani de la înfiinţarea cenaclului şi a 10 ani de la reorganizare. După un frumos cuvînt înainte („Un manifest al creaţiei") semnat de Zitu Popescu, sînt reproduse, versuri, proze şi o piesă de teatru într-un act. Semnează : Titus Andronic, Ion Câlbureanu, Petre Dumbrăveanu, Gheorghe Felder, Horia lupu, George Nimigeanu, George Popa, Virgil Puşcariu, George Puşcărie, Ion Aronescu, Elisabeta Costescu. Pagini dunărene Casa judeţeană a creaţiei populare Galaţi a editat recent o masivă culegere literară închinată celor două memorabile evenimente ale acestei veri — Congresul al X-lea al P.C.R. şi aniversarea a 25 de ani de la eliberarea patriei —, culegere în care sunt cuprinse selecţiuni din creaţia unui mare număr de autori. Ceea ce transformă volumul într-o veritabilă antologie gălaţeană. Din mulţimea semnatarilor remarcăm pe Gh. Lupaşcu, Ion Chirie, Sebastian Costin, Valeriu Gorunescu, Ilie Tănasache, Simon Ajarescu, Grişa Gherahei, Constantin Ştirbu, Paul Cioriciu, Victoria Tanase, C. Marinescu, I. Brezeanu, şi în chip deosebit, pe autorii unor bune ..fişa de istorie literară": Ecaterina Şoitu, D. D. Soitu, Petre Pintilie. Redactorul acestei cărţi frumoase este Manole Brazdeş, M.S. MY PATH LADY — Pairi* (11 86 25) — 9 ; 12,45; 16,30; 20,15. SOARELE VAGABONZILOR — Republica (11 03 72) — 0,15; 11,30; 14; 16,30; 18,45; 21. — București (15 61 54) — 9; 11,15; 13,30; 16,30; 18,45; 21. — Favorit — 10, 13; 15,30; 18, 20,30 TIGRUL — Luceafărul (15 87 67) — 9; 11,15; 13,30; 16; 18,30; 21. — Festival (15 63 841 — 8,45; 11,15 ; 13,30 ; 18 ; 18,30 ; 21. CAVALERII AERULUI — Victoria (16 20 79) — 8,30; 10,45; 13,15; 15,45; 18,15; 20,45 — MOȘILOR (12 52 93) - 15,30 ; 18 TOTUL DE VINZARE - Central (14 12 24) — 8,30; 11; 13,30; 16; 18,30. SINGURĂTATE IN DOI - Central — 21 DRAGOSTE LA LASĂREGAS — •Lumina (16 23 35) — 9; 16,30; 18,45 ; 20,45 — Dacia (16 26 10) — 8,30—21 in continuare NOAPTEA GENERALILOR — Doina (16 35 38) — 11,15; 13,45; 16,30; 20 DIN PLICTISEALA — Union (13 40 04) — 20,30. UN BĂRBAT ȘI O FEMEIE — Union 15,30; 18 RAPSODIE DOBROGEANA... — Timpuri noi (15 01 10) 0—21 in continuare. OMUL MOMENTULUI — Feroviar (16 22 73) — 9,30; 11,30; 13,45; 16; 18,15; 20,30 — Melodia (12 01 88) — 9; 11,15; 13,30; 16; 18,15; 20,30 — Modern (23 71 01) — 9,30; 11,45; 14; 16,15; 18,30; 20,45 VIRSTA INGRATĂ — Excelsior (18 10 88) — 8,30; 11; 13,30; 16; 18,30; 21 — Aurora (350466) — 9; 11,15; 13,30; 18; 13,15 — Flamura (23 07 40) — 9; 11,15; 13,30; 16; 18,15; 20,30 SHERLOCK HOLMES — Griviţa (17 08 58) — 9; 11,15; 13,30; 18,15; 20,30 — Gloria (22 44 01) — 9; 11,15; 13,20; 16; 18,15; 20,30 — Tomis (21 49 46) — 9—17 în continuare IN UMBRA COLŢULUI — înfrăţirea (17 31 64) — 15; 17,45; 20 — Ferentari (23 17 50 — 15,30; 18; 20;15 NEIMBLINZITA ANGELICA — Buzesti (15 62 79) — 15,30. ULTIMA TURA — Buzesti — 18. — Munca (21 50 97) — 16, 18 DRAGOSTEA UNEI BLONDE — Munca — 20 O CHESTIUNE DE ONOARE — Bucegi (17 05 47) — 8,30; 12; 15,30; 18 — Lira (31 71 71) — 15,30; 18. — Arta (21 31 86 — 8— 16 în continuare 18,15 STRĂIN IN CASA — Unirea (17 10 21) — 15,30. IN ORASUL „S“ — Unirea — 18 1 CREOLA, OCHII-TI ARD CA FLACARA — Floreasca (33 29 71) — 91 11,15; 13,30; 16; 18,15; 20,30 -r- Giulesti (17 55 46) — 15,30; 18; 20,30 — Progresul (23 94 10) — 15,30; l MAICA IOANA A ÎNGERILOR — Progresul — 20,15 PRINȚUL NEGRU — Drumul sării (31 20 13) — 15; 17,30; 20 SÎNGEROASA NUNTA MACEDONEANĂ — Cotroceni (13 62 56) — 15,30; 18; 20,30 COMISARUL X ȘI BANDA „TREI CIINI VERZI" — Volga (I 91 26) — 9,30; 15,45 — 17,45; 20,30 — Rahova (23 91 00) — 15,30 18 ; 20,15. BUN PENTRU SERVICIUL AUXILIAR — Rahova — 18 EXPRESUL COLONELULUI VON RYAN — Viitorul (11 48 03) — 15,30; 18 FATA DIN PARC — Viitorul — 20,30 TINERETE FARA BĂTRÂNEȚE — Mioriţa (14 27 14) — 9,15; 12; 14,45; 17,30; 20,15 A TRĂI PENTRU A TRĂI — Popular (35 15 17) — 15,30; 19. CĂSĂTORIE DIN INTERES — Flacăra (21 35 40) — 15,30; 18; 20,30 ARUNCAȚI BANCA IN AER — Vilan (21 39 82) — 15,30; APELE PRIMĂVERII — Vilan — 18 ARMATA „CODOBATURILOR“ DIN NOU IN LUPTA — Pacea (31 32 52) — 15,45; 18; 20,15 ADIO GRINGO — Crîngași (17 38 81) - 15,30; 18; 20,15 ALEXANDRU CEL FERICIT — Cosmos (35 19 15) - 15,30; 18. GRĂDINI CINEMATOGRAF TIGRUL — Doina (16 35 38) — 18,30 — Festival (15 63 04) - 20 SOARELE VAGABONZILOR — Stadionul Dinamo (31 03 72) — 20 VIRSTA INGRATA — Expoziţie (18 10 88) — 20 NEIMBLINZITA ANGELICA — Buzesti (15 62 79) — 10,30 O CHESTIUNE DE ONOARE — (1 03 47) - 20 lira (31 71 71 _ 19,30 _ A , (21 31 86) _ 20 STRĂIN IN CASA - Unirea (17 10 21) - 19,30 VIRSTA INGRATA - Aurora (35 04 66) — 20 CĂSĂTORIE IN STIL ITALIAN — Moşilor (12 52 93) — 19,30 SHERLOCK HOLMES — Tomis (21 49 46) — 19,15 ARUNCAȚI BANCA IN AER — Vitan (21 39 82) — 19,30 CREOLA, OCHII-ȚI ARD CA FLACĂRA — Progresul-parc (23 94 10) — 20 MARŢI — 2 SEPTEMBRIE 1969 17.35 Lumea copiilor. Cei mai mici sportivi 17.50 Studioul şcolarilor. Vă place muzica 18.20 Criterii. Gong. 13.40 Din lumea ştiinţei 19.10 Prim plan. Acad. prof. Vasile Răşcanu. 19.30 Telejurnalul de seară 20.00 Festivalul şi concursul Internaţional de folclor — Romănia'69 20.15 Film artistic „RĂSCOALA", o producţie a studioului cinematografic „Bucureşti" 22.00 Telejurnalul de noapte. 22.30 Cîntec, joc şi voie bană MIERCURI - 3 SEPTEMBRIE 1969 10.00 Limba franceză (reluare) 10.25 Ce-aţi dori să revedeţi Spectacolul de teatru OAMENI SĂRMANI 17.35 Lumea copiilor • Povestea circului (I) 17.50 Marek Pistruiatul — film serial pentru şcolari 18.15 Emisiune pentru tineret. LAUREAŢI’69 19.00 Transmisiune de la Expoziţia realizărilor economiei naţionale — România'69 19.30 Telejurnalul de seară. 20.00 Festivalul şi concursul internaţional de folclor — România'69 20.15 Reflector 20.30 Tele cinemateca. Veneau spre Cordura, Premieră pe ţară 22.40 Telejurnalul de noapte Mării 2 septembrie 1969 TEATRALĂ După o bună bucată de vreme, în care teatrul la televiziune s-a înfăţişat public doar cu montări în reluare sau cu cîteva înregistrări de spectacole cam prăfuite, iată că ultimele luni marchează un important reviriment al genului, începutul acesta de reafirmare ar putea fi situat, în timp, pe la data premierii cu „Richard al III-lea (în regia lui Ion Barna) sau — dacă privim dintr-o altă perspectivă— pe la data transmisiei „Scrisorii pierdute“ (prin montarea lui Sică Alexandrescu, într-o distribuţie revăzută). Sigur, astfel de „graniţe“ sunt întotdeauna relative, riscant de trasat, şi, practic, nu există ca atare, dar cam pe atunci, cu vreo trei luni în urmă, deci — după lungi aşteptări, în care critica de televiziune îşi găsise un adevărat „cal de bătaie“ — am simţit primele rezultate artistice concrete ale unor preocupări de durată şi de substanţă. Micul ecran aborda — în sfîrşit — frontal marele repertoriu. Micul ecran îşi recăpăta gustul pentru montări teatrale proprii. Şi tele-teatrul cîştiga un ritm de creaţie, pe care îl păstrează încă, chiar dacă nu toate spectacolele au o personalitate foarte distinctă. _ Scriam, într-un comentariu trecut — telegrafic — despre cîteva lucrări dramatice originale a căror reprezentare pe micul ecran s-a dovedit inspirată In zilele celui de al 25-lea August. Recapitulăm . ..Passacaglia“ lui Titus Popovici, „Surorile Boga“ de Horia Lovinescu, „Facerea lumii“ de (şi după) Eugen Barbu, „Arcul de triumf“ de Aurel Baranga au fost desemnate să înfăţişeze pe micul ecran epoca lui august 1944, timp de răscruce şi mari prefaceri. Un spectacol inedit, deci, alături de un spectacol devenit foarte familiar telespectatorilor, o piesă inedită (televiziunea are un merit real în adaptarea romanului lui Eugen Barbu) alături de o piesă veche, dar mai puţin ştiută, destul de rar reprezentată. Ca valoare, fireşte, spectacolele au diferit. Actorii foarte tineri din ,,Passacaglia“ au jucat sincer, cu elan, dar le-a lipsit uneori ,,greutatea specifică“ a personajelor ; o distribuţie numeroasă şi omogenă a servit montarea lui Petre Sava Băleanu. „Facerea lumii“, prilejuind un spectacol dinamic, antrenant, cu ritm „cinematografic“ , în sfîrşit (pentru că despre „Surorile Boga“ s-a mai scris), colectivul piteştean, în regia lui C. Dinischiotu, s-a străduit — nu fără stridenţe — să ofere un cadru veridic „Arcului de triumf“, fără a „nelinişti“, însă, memoria unui mai vechi spectacol, care avea respiraţia de fantezie şi imaginaţie a unui Jules Cazaban... Sărac, în continuare, rămîne repertoriul teatral al prezentului. Am revăzut zilele acestea (a citea oară ?) „Simple coincidenţe“ de Paul Everac, dar televiziunea mai are multe de făcut spre a-şi îndeplini obligaţiile, de mare şi frumoasă responsabilitate, ,faţă de dramaturgia cu subiecte inspirate din actualitate ! Aceeaşi perioadă a ultimelor (să zicem) trei luni ne-a prilejuit şi o constatare deosebit de îmbucurătoare : afirmarea unor noi realizatori de spectacole TV, cu mari perspective evolutive. La acest „capitol“ intră montările lui Andrei Şerban. A fost, cu o lună şi ceva în urmă, acea spumoasă şi scînteietoare „Improvizaţie de la Versailles“, care a prilejuit nu numai expunerea unui gînd regizoral foarte concret, ci şi „zborul fantezist“ al unor tineri actori precum Mariana Mihuţ, Ioana Manolescu, Ion Caramitru, Florian Pitiş, Florin Măcelaru, Cătălina Pintilie. (In paranteză fie spus, am mai notat — din alte spectacole — evoluţia bună a unor tineri actori; ne-am aminti, aici, decit jocul Rodicăi Mandache în „Kathleen“). Săptămîna trecută, Andrei Şerban s-a înfăţişat altfel, cu totul altfel, telespectatorilor , pe partitura tragică, profund tragică, din „Cîntecul lebedei“ cehovian. Senzaţională a fost în această montare de mare concentraţie ideatică „desfăşurarea“ unui actor cu aripi de geniu : Emil Botta. Cît de rare prilejuri de acest fel a avut actorul în ultimii ani ! În ipostaza dramaticului personaj cehovian, Emil Botta s-a dăruit total, pînă la suprema identificare cu eroul său, şi această compoziţie de înaltă valoare şi vigoare artistică va trebui să figureze, neapărat, la loc de cinste, oricînd, în lista marilor roluri ale actorului. Ne mărturisim şi un gînd secret : dacă am scris această „teatrală“ (într-o săptămînă TV care a conţinut şi alte momente marcante de alte naturi) este în primul rînd, sau poate exclusiv, datorită performanţei artistice semnată Emil Botta. CĂLIN CALIMAN