Năzuința, octombrie-decembrie 1969 (Anul 2, nr. 91-104)
1969-10-18 / nr. 93
Năzuința pag. 2 Epoca optimă se apropie de... (Urmare din peg. t) Sălățig, Noțig, unde însămînțatul culturilor de toamnă s-a efectuat pe suprafețe însemnate. De asemenea, pînă la această dată, însămînțările s-au încheiat sau se apropie de sfîrșit în unitățile din Bălan, Ileanda, Gîlgăul Dejului, Surdiuc, Tihău, Dragu, Sîmpetru, Motiș etc. Consiliile de conducere din aceste cooperative au înțeles că obținerea unor recolte mari de grîu este de neconceput dacă însămînțările nu se execută în perioada optimă. S-a făcut totul ca această regulă să se materializeze cu atât mai mult cu cît epoca optimă e pe sfîrșite. Deși s-au obținut în ultimul timp o seamă de rezultate bune, o parte le-am și exemplificat, totuși la ora actuală, în unele cooperative agricole a rămas de executat un volum mare de lucrări. Cooperativa agricolă din Meseșeni, de pildă, a semănat 388 de hectare din 660 de hectare cît e planificat. Secretarul comitetului comunal de partid, tovarășul Vasile Pop explica întârzierea prin nefuncționarea normală a tractoarelor și prin slaba participare a cooperatorilor la muncile agricole. „E un caz fericit, spunea el, cînd există doar 4 tractoare care nu funcționează“. Că prin această prismă nu putem calitica pozitiv activitatea secției de mecanizare sîntem de acord. Spre regretul nostru însă trebuie să spunem că și Comitetul comunal de partid Meseșeni, consiliile de conducere din cele două cooperative agricole de producție din raza comunei (Meseșeni și Aghireș) au acționat prea puțin în acest sens. Nu facem afirmație gratuită. Situația actuală de aici ne determină să spunem acest lucru. De altfel chiar tovarășul Pop a recunoscut că de vină este și neeliberarea la timp a terenului. Același motiv îl invocă și inginerul Alexandru Mintaș de la întreprinderea de mecanizare a agriculturii Zalău. Tovarășul Vasile Revnic, șeful brigăzii treia de la Cooperativa agricolă din Aghireș spunea că tarlaua de pe care se culege acum porumbul putea fi recoltată și cu o săptămână sau două înainte. In timp ce la Meseșeni se dădea înainte cu „criza“ brațelor de muncă, la sediul cooperativei trei ajutori contabili în frunte cu contabilul șef Ioan Cui, frunzăreau o droaie de dosare. Oare de hîrtii e nevoie acum la Meseșeni?! Mai există și alte cooperative agricole în care însămințarea era „remorca“ recoltării. Cu acest lucru a fost de acord și tovarășul Teodor Sonea, secretarul Comitetului comunal de partid din Horoatul Crasnei, cînd ne-a vorbit de ritmul defectuos al însămînțării culturilor de toamnă la Stîrci. El susține că inginerul agronom nu a dat voie tractoarelor să are suprafața de pe care s-a recoltat inul. A scuzat, apoi ritmul lent la însămînțări prin lipsa brațelor de muncă. După cum se vede motive sînt: Ba, ele se și cunosc. Ne întrebăm, oare noi sîntem puși acolo numai ca să constatăm? Oare cei din Horoatul Crasnei și Stîrci nu puteau acționa ca și cei din comuna Cizer? Nu vrem să lăudăm cooperativele agricole din raza comunei Cizer (Cizer, Pria și Boian) că nu merită, deoarece se găsesc sub media pe județ. Dar, așa după cum ne spunea tovarășul Aurel Albu, secretarul comitetului comunal de partid, aici s-au luat măsuri concrete în aceste zile pentru impulsionarea semănatului. Daroroatul Crasnei nu s-a procedat așa. Ca urmare și acum există aici o somnolență care nu prevestește nimic bun. Inginerul agronom Nicolae Cadar și contabilul șef Gheorghe Ardeleanu mi-au vorbit cu atâta seninătate despre lipsurile și situația extrem de dificilă a mersului insămînțărilor nicit nici nu te miri de ce treburile merg așa cum merg. După cum ușor se poate vedea din aceste exemple ritmul de mels la însămințarea culturilor de toamnă din unele cooperative agricole se datorește pe de o parte lipsei de preocupare a conducerii acestora, iar pe de altă parte nefolosirii la capacitatea planificată a utilajelor agricole. Deficiențe asemănătoare se cooperativele înregistrează și la agricole de producție din Agrij, Bănișor, Crasna, Sfăraș, Zimbor, Chiojd, Ip, Leșmir, Nușfalău și Sîg unde semănatul continuă să se desfășoare intr-un ritm cu totul nesatisfăcător. Unele consilii de conducere din unitățile agricole organizează munca în așa fel de parcă ar fi adepții zicalei: „N-au intrat zilele-m sac”. Oare cum nu înțeleg că un asemenea fel de a privi lucrurile este extrem de dăunător?! Timpul optim — factor deosebit de important în asigurarea unor producții sporite — se încheie. Timpul scurt ca și rămînerile în urmă existente obligă organizațiile de partid, specialiștii, conducerile unităților să organizeze mai bine activitatea oamenilor, să pună capăt indisciplinei unor mecanizatori, să exercite un adevărat control pe teren. Și aceasta pentru ca fiecare clipă din această perioadă să fie folosită cu maximum de eficiență la recoltarea culturilor și terminarea grabnică a însămînțatului. livezile de pe Măgura Șimleului irumul parcurs de sectorul II pomicol al I.A.S. Șimleul Silvaniei este lung și bogat in rezultate. De la o suprafață de 1 312 ha teren agricol, din care 171 ha livezi la începutul anului 1969, se ajunge la o suprafață totală de 4 682 ha teren agricol, din care 1 037 ha plantații pomicole în masiv. Pentru dezvoltarea sectorului pomicol s-a înființat o pepinieră care, în prezent, livrează peste 200 000 pomi din speciile măr, păr, prun, vișin și piersic, din cele mai valoroase soiuri cunoscute pe plan internațional. La început plantațiile pomicole au fost orientate în direcția punerii in valoare a terenurilor în pantă din zona dealurilor, unde alte culturi nu au dat rezultate corespunzătoare. In această situație plantațiile s-au făcut in majoritatea cazurilor în terase individuale. Deși se afirmă că patria pomilor sunt dealurile, trebuie să ținem cont de faptul că sunt dealuri și dealuri, pante și pante, care trebuie alese cu discernămint. In mod excepțional, pomii pitici și semipitici trebuie amplasați pe terenurile plane, fertile unde există posibilități de irigare. Trebuie îmbinată înclinația terenurilor cu problema fertilității solurilor. Din suprafața de 1 037 ha livezi, 306 sunt intensive și 731 ha sistem clasic. Numărul de pomi pe aceste suprafețe depășește 241 000 bucăți. Specia predominantă este mărul, care ocupă o suprafață de peste 600 ha, apoi piersicul cu 240 ha, după care urmează prunul, părul, nucul etc. Desigur, despre activitatea pomicultorilor din cadrul I.A.S. Șimleul Silvaniei, ar fi multe lucruri bune de spus. De pildă, vreau să arăt că pomicultura realizează cel mai mare beneficiu. Efortul pomicultorilor este îndreptat în momentul de față în direcția realizării angajamentului de a livra 1 000 tone de fructe la export. In prezent, specialiștii lucrează la studii de profilare și organizare a fermelor, studii ce vor fi încheiate la începutul lunii noiembrie. După datele ce le deținem, în cadrul I.A.S. Șimleul Silvaniei se mai pot planta încă 1200 hectare cu pomi, suprafețe care au favorabilitate mai bună pomi față de alte culturi, pentru Prin realizarea acestor suprafețe I.A.S. Șimleul Silvaniei poate deveni unul din cei mai mari producători de fructe din țară. Pe lângă extinderea suprafețelor ocupate cu pomi se preocupă irigarea suprafețelor existente și a celor ce urmează a fi plantate. Prin realizarea irigării în livezile de pomi, vom putea ajunge la o producție de 15 000—20 000 kg fructe la hectar. Această cantitate înmulțită cu numărul de hectare ocupate cu livadă ne poate da o imagine asupra potențialului de producție extraodinar cc putem să-l realizăm. Experiența de pînă acum ne determină să afirmăm că dezvoltarea în continuare a sectorului pomicol, va constitui o pîrghie principală în ridicarea eficienței economice a unității noastre. Ing. Ștefan PĂCURAR, tehnolog șef la I.A.S. Șimleul Silvaniei Perioada de stabulație constituie un examen care poate fi trecut cu ușurință de cei ce l lucrează în zootehnie, dacă sunt asigurate condițiile unei bune adăpostiri a animalelor. Acum cînd vremea devine din ce în ce mai răcoroasă, terminarea construcțiilor începute și repararea celor ridicate în anii trecuți constituie o lucrare de cea mai mare importanță în zootehnie. Intr-unul din numerele trecute ale ziarului nostru am relatat despre stadiul construcțiiilor zootehnice. Revenim din nou pe aceeași temă pentru a consemna ce s-a făcut între timp, ce mai trebuie făcut de acum înainte. Din cele aflate de la tovarășul Ioan Bokor, instructor principal cu construcțiile de la Uniunea județeană a cooperativelor agricole de producție, ridicarea grajdurilor planificate pentru acest an este avansată. Chiar și la Halmășd unde ani de-a rîndul s-a amînat construcția adăpostului pentru vaci, acum se simte o înviorare a ritmului de lucru. Mai slab stau lucrurile cu construcția saivanelor, avînd în vedere că în unele unități ca de exemplu Crișeni, saivanul este la fundație. Privind lucrurile în ansamblu rezultă că atît grajdurile și mai ales saivanele nu vor putea fi complet terminate decit spre sfîrșitul anului. Se pune în mod firesc întrebarea: cum de s-a putut în anii trecuți să se realizeze un număr de 3—4 ori mai mare de construcții, iar în acest an stadiul lucrărilor să fie atît de întârziat? Răspunsul poate fi găsit doar în slaba preocupare a conducerilor unor cooperative agricole de a organiza munca de construcții pe motiv ar putea invoca cei din Sîq, deși a existat materialul unde, necesar construirii saivanului, lucrarea nu începuse nici săptămâna trecută. De mare însemnătate pentru buna adăpostire a animalelor în timpul iernii este și pregătirea construcțiilor zootehnice ridicate în anii anteriori. Unele dintre acestea necesită reparații mai mari, altele mai mici. Treaba însă nu este privită cu simț de răspundere în majoritatea cooperativelor agricole de producție din județ. De abia acum, în ceasul al 11-lea, conducerile unor cooperative agricole de producție ca acele din Șimișna și Răstoci s-au trezit că le mai trebuie diferite materiale de construcții pentru a efectua reparații radicale la adăposturi; ba mai mult, cei din și-au dat seama că unul Lozna din grajdurile unde urmează să ierneze animalele prezintă primejdia surpării. In Cooperativa agricolă de producție din Treznea s-au ridicat în anii trecuți construcții durabile, într-unul din grajduri s-a introdus alimentația cu apă, s-au făcut iesle din beton. Dar în timpul care a trecut de la ridicarea acestor construcții și pînă acum nu s-a întreprins nimic pentru întreținerea adăposturilor, așa că aproape la fiecare grajd lipsesc geamurile, balamalele de la uși sînt distruse, iar în grajdul taurilor sunt podele lipsă. O situație alarmantă există în Cooperativa agricolă de producție din Buciumi. In iarna anului trecut, diin lipsă de furaje, s-a recurs la un paleativ — furajarea oilor cu paiele de pe acoperișul saivanului de la Bogdana. De atunci au trecut mai bine de 8 luni. Timpul rece se apropie, dar nimănui din conducerea cooperativei nu-i trece prin minte să asigure acoperirea saivanului. Se spune că în iarna ce urmează o parte din ei va ierna în grajdul din apropierea remizei de la brigada din Bogdana. Dar după cum se prezintă această construcție în momentul de față, nimeni nu poate garanta că în faptul iernii, sub povara omătului nu va cădea acoperișul peste oi. Un corolar al tuturor neglijențelor privind adăpostirea animalelor există la grajdurile fermei din apropierea Buciumi. Intr-unul din satului aceste adăposturi, începînd cu pardoseala, cu podele lipsă, ierle descompletate, geamuri sparte, găurile din tavanul de carton asfaltat și terminînd cu țiglele deteriorate de pe acoperiș, totul acuză nepăsare, lipsa spiritului gospodăresc. Și atunci se punem întrebarea tovarășilor din conducerea acestor cooperative — președinte ing. Ioan Stana. Cine poate să-i asigure pe cooperatori că în iarna care va veni nu se vor înregistra mortalități, în sectorul zootehnic? Cine va suporta pagubele ce se vor produce? pentru că neglijența se plătește încă nu e prea tîrziu pentru ca în unitățile agricole din județ să se ia măsurile cuvenite pentru a se asigura condițiile corespunzătoare semării animalelor. Se știe ce trebuie făcut. Este însă de datoria Uniunii județene a cooperativelor agricole, a specialiștilor din Direcția agricolă județeană și a conducerilor cooperativelor agricole să-și pună la inimă rezolvarea neîntîrziată a acestei situații. A. MESEȘEAN Din nou despre asigurarea adăposturilor pentru iernatul animalelor