Năzuința, octombrie-decembrie 1969 (Anul 2, nr. 91-104)

1969-10-18 / nr. 93

Năzuința pag. 2 Epoca optimă se apropie de... (Urmare din peg. t) Sălățig, Noțig, unde însămînța­­tul culturilor de toamnă s-a e­­fectuat pe suprafețe însemnate. De asemenea, pînă la această dată, însămînțările s-au înche­iat sau se apropie de sfîrșit în unitățile din Bălan, Ileanda, Gîlgăul Dejului, Surdiuc, Tihău, Dragu, Sîmpetru, Motiș etc. Consiliile de conducere din a­­ceste cooperative au înțeles că obținerea unor recolte mari de grîu este de neconceput dacă însămînțările nu se execută în perioada optimă. S-a făcut to­tul ca această regulă să se ma­­terializeze cu atât mai mult cu cît epoca optimă e pe sfîrșite. Deși s-au obținut în ultimul timp o seamă de rezultate bu­ne, o parte le-am și exemplifi­cat, totuși la ora actuală, în u­­nele cooperative agricole a ră­mas de executat un volum ma­re de lucrări. Cooperativa agricolă din Meseșeni, de pildă, a semănat 388 de hectare din 660 de hectare cît e planificat. Secretarul comitetului comunal de partid, tovarășul Vasile Pop explica întârzierea prin nefu­nc­­ționarea normală a tractoarelor și prin slaba participare a coo­peratorilor la muncile agricole. „E un caz fericit, spunea el, cînd există doar 4 tractoare care nu funcționează“. Că prin această prismă nu putem calitica pozi­tiv activitatea secției de meca­nizare sîntem de acord. Spre regretul nostru însă trebuie să spunem că și Comitetul comu­nal de partid Meseșeni, consi­liile de conducere din cele două cooperative agricole de produc­ție din raza comunei (Meseșeni și Aghireș) au acționat prea pu­țin în acest sens. Nu facem afirmație gratuită. Situația ac­­­tuală de aici ne determină să spunem acest lucru. De altfel chiar tovarășul Pop a recunos­cut că de vină este și neelibe­­rarea la timp a terenului. Ace­lași motiv îl invocă și ingine­rul Alexandru Mintaș de la în­treprinderea de mecanizare a agriculturii Zalău. Tovarășul Vasile Revnic, șeful brigăzii treia de la Cooperativa agrico­­­lă din Aghireș spunea că tar­laua de pe care se culege acum porumbul putea fi recoltată și cu o săptămână sau două înain­te. In timp ce la Meseșeni se dădea înainte cu „criza“ brațe­lor de muncă, la sediul coopera­tivei trei ajutori contabili în frunte cu contabilul șef Ioan Cui, frunzăreau o droaie de do­sare. Oare de hîrtii e nevoie a­­cum la Meseșeni?! Mai există și alte cooperative agricole în care însămințarea e­ra „remorca“ recoltării. Cu acest lucru a fost de acord și tovară­șul Teodor Sonea, secretarul Comitetului comunal de partid din Horoatul Crasnei, cînd ne-a vorbit de ritmul defectuos al în­­sămînțării culturilor de toamnă la Stîrci. El susține că ingine­rul agronom nu a dat voie trac­toarelor să are suprafața de pe care s-a recoltat inul. A scuzat, apoi ritmul lent la însămînțări prin lipsa brațelor de muncă. După cum se vede motive sînt: Ba, ele se și cunosc. Ne între­băm, oare noi sîntem puși aco­lo numai ca să constatăm? Oare cei din Horoatul Crasnei și Stîr­ci nu puteau acționa ca și cei din comuna Cizer? Nu vrem să lăudăm cooperativele agricole din raza comunei Cizer (Cizer, Pria și Boian) că nu merită, de­oarece se găsesc sub media pe județ. Dar, așa după cum ne spunea tovarășul Aurel Albu, secretarul comitetului comunal de partid, aici s-au luat măsuri concrete în aceste zile pentru impulsionarea semănatului. Da­roroatul Crasnei nu s-a proce­dat așa. Ca urmare și acum e­­xistă aici o somnolență care nu prevestește nimic bun. Ingine­rul agronom Nicolae Cadar și contabilul șef Gheorghe Arde­­leanu mi-au vorbit cu atâta se­ninătate despre lipsurile și situa­ția extrem de dificilă a mersu­lui insămînțărilor nicit nici nu te miri de ce treburile merg așa cum merg. După cum ușor se poate ve­dea din aceste exemple ritmul de mels la însămințarea cultu­rilor de toamnă din unele coo­perative agricole se datorește pe de o parte lipsei de preocu­pare a conducerii acestora, iar pe de altă parte nefolosirii la capacitatea planificată a utila­jelor agricole. Deficiențe asemă­nătoare se cooperativele înregistrează și la agricole de pro­ducție din Agrij, Bănișor, Cras­­na, Sfăraș, Zimbor, Chiojd, Ip, Leșmir, Nușfalău și Sîg unde semănatul continuă să se desfă­șoare intr-un ritm cu totul ne­satisfăcător. Unele consilii de conducere din unitățile agricole organizea­ză munca în așa fel de parcă ar fi adepții zicalei: „N-au in­trat zilele-m sac”. Oare cum nu înțeleg că un asemenea fel de a privi lucrurile este extrem de dăunător?! Timpul optim — factor deosebit de important în asigurarea unor producții spo­rite — se încheie. Timpul scurt ca și rămînerile în urmă exis­tente obligă organizațiile de partid, specialiștii, conducerile unităților să organizeze­­ mai bi­ne activitatea oamenilor, să pu­nă capăt indisciplinei unor me­canizatori, să exercite un ade­vărat control pe teren. Și aceas­ta pentru ca fiecare clipă din această perioadă să fie folosită cu maximum de eficiență la recoltarea culturilor și termina­rea grabnică a însămînțatului. livezile de pe Măgura Șimleului i­rumul parcurs de sectorul II pomicol al I.A.S. Șimleul Silvaniei este lung și­ bogat in rezultate. De la o suprafață de 1 312 ha teren agricol, din care 171 ha livezi la începutul anului 1969, se ajunge la o suprafață to­tală de 4 682 ha teren agricol, din care 1 037 ha plantații pomi­cole în masiv. Pentru dezvoltarea sectorului pomicol s-a înființat o pepinieră care, în prezent, livrează peste 200 000 pomi din speciile măr, păr, prun, vișin și piersic, din cele mai valoroase soiuri cunoscute pe plan internațional. La început plantațiile pomicole au fost orien­tate în direcția punerii in valoare a terenurilor în pantă din zona dealurilor, unde alte culturi nu au dat rezultate corespunzătoare. In această situație plantațiile s-au făcut in majoritatea cazurilor în terase individuale. Deși se afirmă că patria pomilor sunt dealurile, trebuie să ținem cont de faptul că sunt dealuri și dealuri, pante și pante, care trebuie alese cu discernăm­int. In mod excepțional, pomii pitici și semipitici trebuie amplasați pe terenurile plane, fer­tile unde există posibilități de iri­gare. Trebuie îmbinată înclina­ția terenurilor cu problema fer­tilității solurilor. Din suprafața de 1 037 ha livezi, 306 sunt intensive și 731 ha sis­tem clasic. Numărul de pomi pe aceste suprafețe depășește 241 000 bucăți. Specia predominantă este mărul, care ocupă o suprafață de peste 600 ha, apoi piersicul cu 240 ha, după care urmează prunul, părul, nucul etc. Desigur, despre activitatea pomicultorilor din cadrul I.A.S. Șimleul Silvaniei, ar fi multe lucruri bune de spus. De pildă, vreau să arăt că pomicultura rea­lizează cel mai mare beneficiu. Efortul pomicultorilor este în­dreptat în momentul de față în direcția realizării angajamentului de a livra 1 000 tone de fructe la export. In prezent, specialiștii lucrează la studii de profilare și organizare a fermelor, studii ce vor fi încheiate la începutul lunii noiembrie. După datele ce le deținem, în cadrul I.A.S. Șimleul Silvaniei se mai pot planta încă 1­200 hectare cu pomi, suprafețe care au favo­­rabilitate mai bună pomi față de alte culturi, pentru Prin realizarea acestor suprafețe I.A.S. Șimleul Silvaniei poate deveni unul din cei mai mari producători de fructe din țară. Pe lângă ex­tinderea suprafețelor ocupate cu pomi se preocupă irigarea supra­fețelor existente și a celor ce urmează a fi plantate. Prin reali­zarea irigării în livezile de pomi, vom putea ajunge la o producție de 15 000—20 000 kg fructe la hectar. Această cantitate înmul­țită cu numărul de hectare ocupa­te cu livadă ne poate da o ima­gine asupra potențialului de pro­ducție extraodinar cc putem­­ să-l realizăm. Experiența de pînă acum ne determină să afirmăm că dezvoltarea în continuare a sectorului pomicol, va constitui o pîrghie principală în ridicarea eficienței economice a unității noastre. Ing. Ștefan PĂCURAR, tehnolog șef la I.A.S. Șimleul Silvaniei Perioada de stabulație consti­tuie un examen care poate fi trecut cu ușurință de cei ce l lu­­crează în zootehnie, dacă sunt asigurate condițiile unei bune adăpostiri a animalelor. Acum cînd vremea devine din ce în ce mai răcoroasă, terminarea construcțiilor începute și repa­rarea celor ridicate în anii tre­cuți constituie o lucrare de cea mai mare importanță în zooteh­nie. Intr-unul din numerele tre­cute ale ziarului nostru am re­latat despre stadiul construcții­i­lor zootehnice. Revenim din nou pe aceeași temă pentru a con­semna ce s-a făcut între timp, ce mai trebuie făcut de acum înainte. Din cele aflate de la tovară­șul Ioan Bokor, instructor prin­cipal cu construcțiile de la U­­niunea județeană a cooperative­lor agricole de producție, ridi­carea grajdurilor planificate pentru acest an este avansată. Chiar și la Halmășd unde ani de-a rîndul s-a amînat con­strucția adăpostului pentru vaci, acum se simte o înviorare a ritmului de lucru. Mai slab stau lucrurile cu construcția saivanelor, avînd în vedere că în unele unități ca de exemplu Crișeni, saivanul este la fun­dație. Privind lucrurile în ansam­blu rezultă că atît grajdurile și mai ales saivanele nu vor putea fi complet terminate decit spre sfîrșitul anului. Se pune în mod firesc întrebarea: cum de s-a putut în anii trecuți să se rea­lizeze un număr de 3—4 ori mai mare de construcții, iar în acest an stadiul lucrărilor să fie atît de întârziat? Răspunsul poate fi găsit doar în slaba preocupare a conducerilor unor cooperative agricole de a organiza munca de construcții pe motiv ar pu­tea invoca cei din Sîq, deși a existat materialul unde, ne­cesar construirii saivanului, lu­crarea nu începuse nici săptă­mâna trecută. De mare însemnătate pentru buna adăpostire a animalelor în timpul iernii este și pregă­tirea construcțiilor zootehnice ridicate în anii anteriori. Unele dintre acestea necesită reparații mai mari, altele mai mici. Trea­ba însă nu este privită cu simț de răspundere în majoritatea cooperativelor agricole de pro­ducție din județ. De abia acum, în ceasul al 11-lea, conducerile unor cooperative agricole de producție ca acele din Șimișna și Răstoci s-au trezit că le mai trebuie diferite materiale de construcții pentru a efectua re­parații radicale la adăposturi; ba mai mult, cei din și-au dat seama că unul Lozna din grajdurile unde urmează să ier­neze animalele prezintă primej­dia surpării. In Cooperativa agricolă de producție din Treznea s-au ri­dicat în anii trecuți construcții durabile, într-unul din grajduri s-a introdus alimentația cu apă, s-au făcut iesle din beton. Dar în timpul care a trecut de la ridicarea acestor construcții și pînă acum nu s-a întreprins ni­mic pentru întreținerea adăpos­turilor, așa că aproape la fie­care grajd lipsesc geamurile, balamalele de la uși sînt dis­truse, iar în grajdul taurilor sunt podele lipsă. O situație alarmantă există în Cooperativa agricolă de producție din Bu­ciumi. In iarna anului trecut, diin lipsă de furaje, s-a recurs la un paleativ — furajarea oilor cu paiele de pe acoperișul saivanu­lui de la Bogdana. De atunci au trecut mai bine de 8 luni. Timpul rece se apropie, dar ni­mănui din conducerea coopera­tivei nu-i trece prin minte să asigure acoperirea saivanului. Se spune că în iarna ce urmea­ză o parte din ei va ierna în grajdul din apropierea remizei de la brigada din Bogdana. Dar după cum se prezintă această construcție în momentul de față, nimeni nu poate garanta că în faptul iernii, sub povara omă­tului nu va cădea acoperișul peste oi. Un corolar al tuturor negli­jențelor privind adăpostirea a­­nimalelor există la grajdurile fermei din apropierea Buciumi. Intr-unul din satului aceste adăposturi, începînd cu pardo­seala, cu podele lipsă, ierle des­completate, geamuri sparte, găurile din tavanul de carton asfaltat și terminînd cu țiglele deteriorate de pe acoperiș, to­tul acuză nepăsare, lipsa spiri­tului gospodăresc. Și atunci se punem întrebarea tovarășilor din conducerea acestor coopera­tive — președinte ing. Ioan Sta­na. Cine poate să-i asigure pe cooperatori că în iarna care va veni nu se vor înregistra mor­talități, în sectorul zootehnic? Cine va suporta pagubele ce se vor produce? pentru că negli­jența se plătește­ încă nu e prea tîrziu pentru ca în unitățile agricole din ju­deț să se ia măsurile cuvenite pentru a se asigura­­ condițiile corespunzătoare semării anima­lelor. Se știe ce trebuie făcut. Este însă de datoria Uniunii județene a cooperativelor agri­cole, a specialiștilor din Direc­ția agricolă județeană și a con­ducerilor cooperativelor agricole să-și pună la inimă rezolvarea neîntîrziată a acestei situații. A. MESEȘEAN Din nou­ despre asigurarea adăposturilor pentru iernatul animalelor

Next