Neamul Românesc, iunie 1918 (Anul 13, nr. 150-178)
1918-06-11 / nr. 159
wmr* ABONAMENTUL: Pe ass an, Ins țarfi, 40 de tei REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA: teși, Pasagiul Bană n- 3 (Agenția teatrală „Thaîla*) m m Noul Ministeriu bulgăresc la isolarea noastră, care continuă, fiind siliți a primi știrile târziu și nu de-a dreptul de la Izvor, cunoaștem numai impresia pe care a produs-o în Germania alcătuirea noului Guvern bulgăresc. Cu laudele cele mai largi pentru Radoslavov, așezat, înnainte de judecata definitivă a istoriei, între cei mai mari bărbați de Stat ai vremii noastre, — e vorba ca fostul președinte al Consiliului să înlocuiască la Berlin. In același spirit, pe răposatul Bizov —, se arată siguranța că, oricare si îi deosebirile de vederi între acela care se pare a fi căzut jertfă mai ales de pa urma relei administrații, a lipsei de pricepere și energie în satisfacerea nevoilor economice ele tern și a corupției psrlsanilor săi, și între aceia cari vin să-l înlocuiască, directiva o särâmîfe aceiași și, politica Bulgariei se va desvolta și mai departe pe baza tratatului din București. Nici nu s’ar putea altfel. In anume situații, oricine vrea să guverneze trebuie să se plece înnaintea unor nevoi pe care nu se poate înlătura decit printr’un act de nebunie îndrăzneață, care nu poate folosi ferii și neamului său. Liber cine nu poate face astfel, și aștepte vremurile în care o asemenea abdicare nu s’ar mai impune! Dar, precum vrednicia omului se vede din nota personală demnă pe care știe s’o păstreze și supt apăsarea celei mai cumplite fatalități, tot așa dibăcia lui se vădește prin interpretarea pe care știe să o deie unei situații odată acceptate. Și această interpretare, această „equație personală” se poate să fie la actualii guvernanți ai Bulgariei alta decit la Radoslavov, marele bărbat de Stat, vrednic de a fi pus alături de cele mai mari minți politice ale vremii. Căci, dacă nu aducem aminte bine, în politica din 1915 a Bulgariei gata de subite schimbări sau, cel puțin, sforțîndu-se a dovedi că ar fi în stare să-și schimbe ținta dintr’o zi în alta, numai să iasă la capăt întregirile de teritoriu prevăzute In programat, cu neputință de schimbat, de îngustat chiar, al unității naționale, d. Malinov, primul-ministru de astăzi, avea rolul de a întreținea legăturile cu Rusia, de a menținea popularitatea Bulgarilor, vechi clienți de atîta vreme, în societatea rusească, de a pástra legătura cu cercurile, oficiale și neoficiale, care erau socotite ca favorabile, cu toată greșala, «nesupunerea“ de la 1913, „frățiorului“ din Balcani. Ori ne înșelăm spuind că acest om politic a mers chiar în Rusia, pentru a-și îndeplini o misiune în care aducea pe lângă datoria însărcinării ce i se dăduse o convingere personală care părea sinceră și chiar călduroasă ? Ni se spune că Radevtti care i-ar fi adaus ca personalitate conducătoare nu ar fi fostul represintant al Bulgariei în București, acela ale cărui procedeuri față de noi sunt cunoscute, ci un altul, primar al Sofiei. Dir din Ministeriu ar face parte și Danev, imperiosul represintant al celeilalte biruință, împărțitorul Balcanilor, care nu avea urechi nici pentru cele mai ademenitoare șoapte, necum pentru amenințări pe care se credea în stare a se desprețui. Danev însă e unul din continuatorii lui Țancev, în ce privește îndreptarea spre Rusia, pe care, uimind un ordin venit mai de sus și confirmînd mișcarea pornită prin lovitura militară a generalului Lavov, a jignit-o așa de adine totuși, provocind o catastrofă cu care se credea că viața lui politică va fi iremediabil isprăvită. Orice ar fi ieșit în 1913 din hotărirea fatală a Guvernului său și din propria sa îndărătnicie personală, Turcii n'ar privi cu prea multă simpatie pe acela care de fapt a stăruit mai mult decât oricine ca ei sa fie cu totul izgoniți din Europa. Astfel de politician, oricât de patrioți înnainite de toate, de naționaliști împotriva oricăror simpatii chiar, înfățișau, contra prietenilor Austriei, cealaltă vasalitate, față de Rusia. Căci, cu sinceritate sau sumai din dibăcie, cei cari se urmau pe rind la urma Bulgariei înalate prin egoismul ei amenințător și prin exagerarea planurilor ei de viitor, prin înșelarea de sine în ce privește „drepturi” contestabile, nu puteau ieși din sistemul alianțelor cu Puterile mari interesate în Balcani și al rivalităților cu popoarele mai mici pe care nimeni, oricât de mare, chiar cu sistemul aplicat astăzi în Serbia, nu poate să le scoată de unde sunt. Astăzi insă Rusia s’a prăbușit, Bensura . Acesta e faptul cel mare pentru toți care se găsesc pe teritoriul vechiului Imperiu bizantin sau pe acela care a fost umbrit de steagul Romei răsăritene. El nu exista cind Radoslavov a luat hotărârea sa pentru a desființa Serbia, pentru a nimici România, pentru a îngusta Grecia, pentru a exploata și situația Turciei. Ia cal de nevoie rămînea posibil apelul, de alt partid, la Rusia cea iertătoare cînd are interesul s-o facă. Dar nici Rusia lui Miliucov care ar veni după Ruda lui Lenin ne poate înlocui în Balcani, oricit ar dori sa facă. Și Ministerial Malinov, oricum s ar isprăvi războiul, stă înnaintea marii întrebări care se deschide prin aceasta: Intre aliiia dușmani, cu cine ? N. IORGA Presa și gătirile di războia Oen âas s- a I In fața morții „Adu-ți aminti,«Știi cele mai de pe urmi ale tale, șî niciodată nu vei greș!»* Sentința aceasta a Scripturii a fost primită de adevărată și pusă în practică de toți aceia cari s’au străduit sa dusă o viață superioară, călăuzit de rațiunea și sentimentul drept, și nu de patimile fatal legate de-o mină de pămînt Ga sătrăiești, după adevăr și dreptate, trebuie să le gîndești numai adass ori la moarte. Ar fi fals dacă sentința de mai sus s ar interpreti în modul următor: Tot ce faci e zadarnic, tot ce cîștîgi nu-i de nieun folos, tot de ce te legi cu trup, cu suflet mare niemn preț, pentru că toate trec odată cu tine, odată cu viața ta. Daci vei sta să-ți aduci aminte în fiecare zi de moarte, atunci viața însăși ar fi imposibili; deci acest precept este cel mai mare dușman al vieții omenești. Văzînd zădărnicia onorurilor omenești în fiecare clipi, cine va mai avea curajul să lucreze? „Iți educi aminte de cele mai de pe urmă ale tale“ înseamnă numai atît, să poți discerne, în fiecare ceas al vieții, lucrurile zadarnice de cele care nu sînt zădarnice. Să poți deosebi ceia ce într adevăr «folositor pentru îmbogățirea vieții tale, de ceia ce-ți folosește numai în aparență. Or visiunea aceasta clară nu o poți avea decît în fața morții. Narași gîndindu te că odată viața ta se va sfîrși, și că firul ei se poate rupe în orice clipi, simțiri de dreptate ai judecății și ai sentimentului tu poate triumfa asupra patimilor. Numai așa poți vedea ce este zădarnici și ce nu e zădarnic în viață. Numai deskgîndu-te de present ca toate interesele lui, poți cunoaște in toată plenitudinea ei dreptatea care trebuie să biruiască în fiecare clipă, pentru ca viața ta să nu fie zădărnici. A sta la fața morții însemnează a pricepe adevăratul și singurul rost al vieții: a trăi din adevăr și dreptate, a lupta pentru biruința adevărului și a dreptății, fiind cîștigat ce-i vei agonisi așa, singurul care va trece ca tine pragul morții. De aceia nicio viață superioară n’a fost posibili pe pămînt decît acelora cari su știut sa se pună în fața morții De «aia nedreptățile cele mai mari, asupririle cele mai grele, platele strigătoare la cer au fost fásaié de indivizi ssu po poare care nu s’au gîndit că vor muri vre-odată, că, cel puțin, puterea li va cădea din mină. Una dintre nădejdile cele mai fundate în așezarea vieții omenești pe base mai drepte după actualul război, resida chiar în faptul că atîtea milioane de oameni au fost puși în fața morții. Niciodată în cursul letodei nu sa totrojplat si fie puși deodată în fața morții atîția oameni, și, deci, niciodată nu li s'a dat la atîția prilejul să vadă, să se convingă: ce e și ce nu e zădsmus la vieți, ce merită și ce nu merită sa formeze ■ ținta luptei tale, ce poți duce și ce nu poți duce ca tine dincolo de moarte. Regenerarea vieții, triumful adevărului și al dreptății, zdrobirea vechilor lanțuri, dihernarea idolilor din trecut, curățirea templului vieții private și publice, răstignirea fărădelegilor, viața cea nouă de la ei singuri poate și trabuie sa pornească. Dar se va zice, de aproape patru ani o mare parte a omenirii —■ cei mai buni represintanți ai ei, — sunt în fața morții, și totuși viața nu s’a schimbat. Din potrivă vedem izbucnind și stăpînind și mai cu furie patimile și nedreptățile. Să nu ne lăsăm însă înșelați de aparență, ceia ce s’a făcut până acum și se va mai face până la încetarea războiului, nu vine de la acei cari au stat și mai stau fad la fața morții. Cuvîntul milioanelor luptătoare încă nu s’a auzit, și nici nu se poate încă auzi. Ce cari, și fad la fața morții și știind ce poate îi de preț la viață, așteaptă să le vină rîndul lor, știu bine că ceia ce se petrece azi după vechiul calup va Cădea mîne, cadgici vor arăta casei adevărul și dreptatea pentru care merită să trăiască neamul omenesc, și cînd vor începe ei, cari au stat în fața morții, să îndeplinească întreaga operă necesară pentru regenerarea vieții. Abia atunci va începe era nouă în viața omenirii. 1. Agribiceanu üm HERTA ■ și „ Rectificarea de graniță“ în Nordul Moldovă natea României numea grupul de contrabandiști și părăsiți care se formase pe moșia de odinioară a lui Mihai- Vodă Sturdza. MiluUmit, capăt al vestiții șosele datorită gospodăriei harnice a aceluiași Domn, ci și, în același județ al Oorohoiului, simțitor scăzut, Herța. Pentru a se adăugi la Bucovina această localitate s’a deviat de la propunerea primitivă — arătată și într’un articol din Neue Freie Presse — de a se trage o linie dreaptă de la Mihăleni până la Noua Suliță, pe drumul Hotinului, și sa împins un arc de pătrundere în pămîntul românesc. Herța amintește numai, pentru mulți, viața, puțin simpatică, de mic comerț străin care se ducea acolo, în marginea vestitului codru în care pe vremuri se făcea o tâlhărie, pe care, dacă nu pomenesc convenții diplomatice, o cîntă un vechiu etates satiric. El are însă supt multe raporturi un roși românesc care face să nu ne putem gîndi fără o durere mai mare decît aceia care tribuie să întovărășească și desfacerea celui mai nenorocit pătmac de pămînt din impul verii, la răsltursa acestui colț de Moldovă. Pe vremuri, un Herțea a fost înteme de N. 1000A ietorul satului, de foarte mare vechime. Apoi stăpînirea boierească s'a întins ampla Iul. Iar, după oblaiu, pentru a-și crește veniturile, bokrai a colonizat Evrei pribegi din Bucoviște. Și urmarea acestei colonisări a fost ridicarea Met fei, de către Domnie, la situația de tîrg liber, cum era obiceiul pe vrmea Regululamentului Organic. Cunosc dintr’o publicație germană biserica, interesantă și avînd desigur vre-o două veacuri în spinare, a Hartei creștine. N am avut nimeni graba s’o descriem, căci cine am fi crezut că va veni vremea s’o pîerdul Aici, la biserica Harței a fost preot bunicul lui Gheorghe Asachi, tatăl mamei sale. Și Asachi înmși s’a născut la Herța. Cei cad au fost pe acolo mai de curînd știu și ce cuib de artă făcuse aici pictorul Verona, un om care se pricepe în judecarea locurilor frumoase. Casa lui, făcută cu atîta dragoste, adesea cu podoabe de mîna lui, trece și ea dincolo. întors din captivitate, pictorul, care a fost un ofițer luptător, își pierde sălașul celor mai iubite ocupații ale lui. Cuvintele noastre fiel și Iul omindert ! Lupta socială contra tuberculosei Concluziile reuniste ale raportului presintat la Congresul Medicilor, în ședința de la l-iu Iunie 1918, de dr. S. IRIMESCU .„.Pretutindeni se constată, întreite țerî, o suire și nobilă emulație în lupta contra tuberculozei. Curentele acestea de opinie publici, pe care războiul, oridte preocupări ar provoca și tocmai din causa acestor preocupări — grija sănătății publice implanindu-se actualmente mai imperios decît orivind —, n’a făcut decît să le accentueze, nou găsit destui ecou la noi. Am stat aproape cu totul de o parte. Bunăvoința n’a lipsit și nici entusiasmul, dar ele n’a trecut mai depute de un cerc foarte resisting de oameni — și e drept sa se resmintească, în primul rînd pe cei de la „Societatea pentru profilaxia tuberculosei”, in frunte cu profesorii Petrini-Gălațî, Cantacuzino, Tomesen, Prosa, cari de cele mal multe ori sa predicat în pustiu. Evident că problema combaterii tuberculosei e foarte complex. O organisem a luptei contra tuberculosei, ca să ducă în resultate apreciabile, cere aplicarea de măsuri multiple și variate. Boală mare socială, ea nu va putea fi îngrădită decît prin măsuri de ordine socială. Cînd o igienă publică mai bine înțeleasă și mai cu deosebire mai bine aplicată și cînd condiții economice mai prielnice vor permite celui sărac, lucrătorului de la orașe, țeranului de s ssde să nu se istovească înnainte de vreme, tuberculosa va scădea era o consecință direcți a unei mai bune stări sociale. Pini atunci însă, până cînd vom vedea realisata o alcătuire socială, care, fiind mai dreaptă, va fi și mai bună, trebuie si ne mulțmim cu paliative. Ceia ce s’a realisat intr’alte țesi, care va zbat și de într’aceleași nevoi și într’aceleași contradicții economice, supt imboldul necesităților pe care războiul le-a evidențiat mai mult decît orișicine, trebuie să se fscă și la noi. Comitete pa județe, cu dispensării de aride sa iradieze măsuri de asistență, se pot organisa și la noi, după directiva unui comitet central. Asistența trebuie sa se exercite supt toate formele. Cum problemele au nevoie sa fie seriate, primul punct care trebuie avut la vedere e Isolarea tuberculoșilor ca forme deschise. Vor urmă apoi sanatoriile pentru formele de la început ale bolii, la care sulfate durabile, echivalente cu vindecări, se pot obținea intr’unl mare procent de cazuri. Asistența la domiciliu, cînd bolnavul nu poate fi isolat și tratat, din causa lipsei de locuri, în instituțiile create pentru cura tuberculoșilor e un punct mare la lupta contra tuberculosei. Rolul monitorului, al infirmierei, al vizitatoarei după expresia franceză (vistteuse) e într această privință de-o importanță capitală. In Franța, Anglia, Belgia, în Statele Unite, monitorul, care e luat deseori dintre lucrători, ca sa priceapă nevoile clasei lui sociale și, pătrunzînd la casa bolnavului, și pătrundă și în sufletul lui, dînd și familiei sfaturile necesare pentru profilaxie după indicațiile medicului, apoi infirmierele, visîtatoareie, care adus blîndeța și tactul femenin acolo unde raiseria strigătoare — provocată și întreținută de o boală lungă, care consumă și puterea de muncă și ultimele resurse ale bolnavului, — cere un larg simț de umanitate, sunt factori esențiali în lupta contra tuberculozei. Toate aceste măsuri însă : spitale, sanatorii, asistența în domiciliu, ca să fie aplicate, cer în primul rînd fonduri și fonduri mari. Fondurile acestea trebuie sä fie găsite, șî se pot găsi. Organisarea luptei contra tuberculosei, înțeleasă în complexul ei, ca sa poatǎ fi aplicată, trebuie sä gasesascä, pe de altă parte, un krg erou în opinia publică. E rolul medicilor de a da tot concursul lor, cu tot entusiasmul și cu toată credința, care singure fac să trăiască și să triumfe causde mari. Exemplul pleacă de sus. Figura mare a Reginei — sora de caritate ideală pa care răniții și bolnavii au văzut-o totdeauna în căpătâiul lor, în toate împrejurările și în toate locurile, continuă să fie și acum imaginea ocrotitoare a marii cruciate care se întreprinde. Intr’un apel vibrant M. S. Regina cere Concursul tuturora ca să vină în ajutorul tubârcusloșilor. O zi mare de eheti, „zim tuberculoșilor“, se inaugurează anul acestă, și la n*i, pentru toată țara, în zilele de Rusalii, așa cum există la alt*