Neamul Românesc, septembrie 1921 (Anul 16, nr. 197-223)

1921-09-15 / nr. 209

NEAMUL ROMANESCt Pagina Culturii Românești Revoluția lui Tudor Vladimirescu­ ' de Mihai Cioranu (Urmare.) Lasani a zăbovit ca o săptămână până să-i aducă voia de la carantină. In timpul acesta Ipsilant se temea, ca toți cei ce după lângă dânsul, să nu-i înconjoare Turcii și trimetea necontenit străji pe la Râmnic, ca să-i dea de știre când se va apropia Turcii de mănăstirea Cozia. Dar strajile ce le trimetea nu cuteza’ a merge nici jumătate drumul până la Râmnic și, întorcându-se, îi spunea’ felu­rite vestiri spăimântătoare. Ipsilant în toată vremea aceasta se plângea necontenit de felurite slăbiciuni ale oștirii sale, zicând că [la] oștirea ce a avut-o îi lipsia fisica și puterea morală, cum și moneda. Căci casa cu bani a oștirii o furase chiar ostașii lui pe carii i-a crezut mai credin­cioși, și au fugit cu dânsa în Austria. Asemenea se plân­gea că lui Vasilie Caravia (care fugise încă de la Drăgă­­șani în Transilvania) i-a dat două sute de mii de lei, în Târ­­goviște, ca să cumpere aprovizionarea trebuincioasă pen­tru artilerie și pentru hrana ostașilor, și el, după ce a purtat trei zile oștirea nemâncată, trăind numai cu cireșe verzi, apoi și la bătaie, când a vrut să întrebuințeze artileria, n’a avut nici ghiulele, nici fitiluri, și că în loc de ghiulele a găsit pietre în lăzile la fetelor și în loc de fitiluri a gă­sit paie, și așa la bătaie au fost siliți tunarii de li-au dat foc cu paie aprinse. La bani, aducând veste de la caran­tina Turnului­ Roșu că­-l primește, Ipsilant a zis următorul cuvânt tuturor Grecilor ce se aflau cu dânsul închiși în mănăstirea Cozia. CAPITOLUL­ XXII. Cel din turnă cuvânt ce a mai apus Ipsilant Grecilor ce se aflau cu dânsul închiși în mănăstirea Cozia. — Fuga lui Ipsilant în Transilvania prin carantina Turnului­ Roșu. — Poprirea lui în­­tre ficea carantină. — Ridicarea lui Ipsilant dintr’acea caran­tină. — Ducerea și închiderea lui în cetatea Muncaciu în Un­garia, din împărătesc ordin. Cuvântul lui Ipsilant. „Ostașilor! Dar ce zic? Blăstăm și batjocură! Nu voiu mânji niciodată acest frumos și glorios nume, adresând­d du-mâ către voi, cari sunteți niște cirezi de o nebărbată și nevrednică gloată de adunături, care trebuie să fiți nu­miți cu acest nume, adecă, fricoși, dobitoace, leneși și tot caia ca se poate numi mai prost. Vânzările și împăreche­­rile dintre voi, pe care le-ați lucrat necontenit, mă silește ca să vă las. Toată legătura ce s’a ținut între voi și mine dintr’acest minut se desleagă. Su­făr singur în adâncul sufletului m­ieu batjocura pentru că am vrut să vă comandez pre voi, cari ați călcat jurământul și înaintea lui Dumnezeu , înaintea patriei voastre și înaintea căpeteniilor voastre,­­ arătându-va vânzători. Voi înșivă m’ați lipsit de slavă. Dorind să caz­oroicește în­ luptă, eu însă mă depărtez de lângă voi. Voi ,dai duceți-vă, alergați către Turcii carii se scită vrednici prieteni ai socotinței voastre. Lăsați codrii ai mantii și vă legați cu tiranii voștri, apucați-i de mâni care sunt încă pline de fumul sângelui vostru, vai!, și încă de sângele Patriarhului vostru și de mulțime de mii de jertfe d­in nația voastră. Răscum­pârați-va robia cu tot ce aveți mai scump al vieții voastre, adecă cu cinstea f­emeilor și a copiilor voștri. Dar voi, ostașilor ai batalionului sacru, pentru că v’ați arătat mai vrednici în suferirile voastre, primiți mulțămirea, prin gura mea, a nației voastre. Către tine însă, călcătoriile de jurământ și vânzâtorule Sava și către voi, fugarilor, mișeilor și nevrednici de nume omenesc Constantine Duca, Vasilie Caravia, Vasilie Berla, Favlovie (sic), Scufi, Gheorghe Manu, Grigore Suțu și toți ceilalți Fanarioți, carii v’aț­ arătat vânzători și risipitori de spaimă oștirilor de supt voi, vă leapăd în desprețuirea oamenilor, în dreapta lui Dumnezeu răzbunare și în blăs­­tămul neamului vostru.“ După acest cuvânt, la 16 Iunie a hotărât să între în Transilvania, însă fără de arme și fără cel mai mic semn ostășesc. Dar, temându-se de Arnăuții ceia ce-i înconjura’ și cari se afla’ foarte desperați pentru că-și pierdea’ cui­bul din Țara­ Românească, de­și se afla’ încărcați de prăzi și de jafuri dintr’însa, au scris căpeteniilor pandurilor ce se aflau la Câineni, rugând ca să-i iasă înainte la poștia Pripoarele. Aici, adresându-se către căpetenia ce condu­cea pe panduri, l-a rugat zicând că să-i puie din trupa de panduri cât se vă putea mai puțini avangardă și mai mulți ariergardă, pandurii pe dată l-au și încunjurat, de­părtând pe Arnăuți după lângă dânsul, și așa l-au dus în siguranță până la Râul-Vadului, unde l-au și lăsat. Acolo însă fără de nădejde i-au ieșit înainte bimbașa Anastasie Arghirocastrii, care, cu armele în mână și în putere de silă, au cerut să-i plătească leafa lui și a Ar­­năuților de supt dânsul. Ipsilant, vâzându-se supt nevoie, pentru că acolo îl lăsase pandurii, au fost silit de s’au împrumutat de la cei ce erau împreună cu dânsul, și s’au numărat galbeni împărătești cinci sute, și așa au putut scăpa din mânile acestuia. Și îndată au trecut de ceia parte de râu, care e hotarul între România și Austria, în­soțit fiind de frate­ sau Nicolae și frate-său Gheorghe, Ipsi­­lanti, cu Orfano, cu Garnovschi, Cavaleropol și cu alți trei, patru prieteni ai săi. Ipsilant a mijlocit la carantină ca să îngăduie și intrarea Grecilor din batalionul sacru, iar pe Arnăuți să-i poprească cu totul de a întră după săvârșirea termenului carantinei. Câte trei Ipsilanți s’au ridicat din carantină, din împărătesc ordin, și i-au dus în cetatea Muncaciu din Ungaria, unde s’au și închis­ trupă otomană, li-au lăsat drumul de a putea merge mai nainte. Atunci ei, întărindu-se în mănăstirea Secul, foarte tare, pentru posiția ei, s’au împotrivit Turcilor câteva zile, dar fură vânduți chiar dintre dânșii, și însuși vestitul că­pitan Farmache s’a predat de sineșii cu cei de supt dânsul, lui Selim-beiu, căpetenia oștirii otomane ce-i ținea încun­­jurați. Selim-beiu, legându-i, i-au trimes de-a dreptul la Constantinopole, unde i-au și tăiat. Iar căpitan Iordache, cărând toată prăfăria în clopotnița mănăstirii, i-au dat foc, și astfel a fost moartea sa. Arnăuții ce mai rămăseseră au deschis porțile Turcilor, crezând că predându-se de sinele în mânile lor, îi va ierta. Turcii însă pe cei mai mulți i-au omorât chiar în curtea mănăstirii, tăindu-i și împușcându-i, iar pe cei rămași, legându-i, i-au trimis la Constantinopol. Sava, însă, dim­preună cu Sericoglu, gonind, prinzând și omorând pe Greci, îi trimetea legați la București la Chehaia-beiu, care își avea talhanaua în casele Vornicului loan Drăgănescu, unde închidea pe toți Grecii și Arnăuții ce i se trimitea de Sava și ceilalți capi turcești, iar pe unii din prinși îi trimetea în lanțuri la Pașa din Silistra și acolo îi omora cu ștreangul sau satârul gealatului. Iar pe alții Chehaia­ beiu chiar îi tăia prin răspântiile Bucureștilor, nefiind iertat ni­mănui a ridica acele cadavre până a patra zi, din care se făcea o puteare vătămătoare sănătății. Și aceste triste scene se urmară în toate zilele, două luni neprecurmate în capitala României. Sava se plimba cu Turcii prin toate județele României. Trecând Oltul pe la Râmnic, auzi că Ipsilant după bătaia de la Drăgășani se trăsese în mănăstirea Coziei. Și, vrând să visiteze și acea mănăstire, ca să vadă ce Greci și Ar­năuți vor mai fi rămas pe acolo, după ieșirea lui Ipsilant, a găsit-o fortificată de iznoavă de un Mataragi-bașa și Serdarul Iamandi, carii ședeau închiși cu două tunuri lă­sate de Ipsilant la fuga lui și cu ș­ase sute de Arnăuți bine înarmați. La apropierea acestora Mataragî-bașa a sărit noaptea peste zidurile mănăstirii și a fugit. Iar Ser­darul Iamandi au fost înconjurat de Sava și de Turcii ce erau cu dânsul. Insă acea mănăstire este tare și, după cum o fortificase, trebuia neapărat să urmeze o însemnată pier­dere de oameni din partea acelora ce o înconjura’, până să poată răzbi într’însa. Sava au alergat la vicleșug, și în două zile au înduplecat pe pomenitul Iamandi de au aruncat armele și au venit singur căzând la picioarele Silid­arului și cerând milă și apărare pentru viața lui. Silid­ar i-au fă­găduit și, poate că și-ar fi și ținut făgaduiala, dar Sava, din contră, s’au opus, zicând că cu asemenea faptă calcă cuvântul său de credință ce au dat lui Chehaia-beiu. Și așa, luând pe Iamandi și pe cei șease sute de Arnăuți, carii lepădaseră armele și băgându­i în lanțuri, i-au trimes în București, cu cele două tunuri și cu steagurile lor, în­conjurați de Arnăuți de ai săi, amestecați cu Turci. Che­haia­beiii i-au trimis la Pașa de la Silistra, care i-a trimes la Constantinopol, unde s’au omorât prin sabie și prin ștreag. (Urmează.) Din «Izvoare contemporane ale mișcării lui Tudor Vladimirescu.» nmran—arm—"rvi—rr-i-----—r 1­1 —— n­1 "■ Grefa Tribunalului Ilfov Secția a IV-a p. o. EXTRAGT D na Maria Țepeneanu, domr «illata în București, a cerut a* •«■tai Tribunal s»ra petiția în­registrată la no­ 24 5119 din luna Siptamvre 1921 Bă­te divorțată 4« soțul său pentru motive de­terminata de h ga. Din căsătorie a múltat un [o»il anume Teodor de patru ani. Soția sa mrvește da timbra. Terminal pentru înfățișare este fixat la 14 Septemb­ie 1921. Acest extract sa va publica de noi, Grefier, prin ziarul «Nea­mul Romănesc», conform art. 285 c. c., modificat. Grefier: Al. Mihăescu No. 43,151. Dosar n-l 3.418 din 1921. Grefa Tribunalului Ilfov Secția a IlI-a c. col. EXTRACT D-na Florica-aT- Ghidianov, do­miciliata în București Str. Elena Cuza no. 64, a intentat acțiune la acest Tribunal prin petiția în­registrată la no. 13 619 din 1921 cerînd să fie divorțată de soțul ■fiu pentru motive determinate de lege. Din căsătorie a resultat un co­pil de sex feminin Elena. Terminul de înfățișare la 14 Septembre 1921. Acest extract se va publica de noi grefier, prin ziarul Nea­mul Romănesc, conform art. 285 codul civil modificat. Grefier: Nedescifrabil No. 49.193, 9 Septembrie 1321. Dosar no. 2.790 din 1921. CAPITOLUL XXIII. Fuga și risipirea elineștii oștiri și­ a Arnăuților într’amândoufi Prin­cipatele. — Desăvârșiții lor bătaie de către Turci, ori pe unde i-au gâfâit. Căpitan Iordache Olimpie, după ce a însoțit pe Ipsilant până la Râul-Vadului, s’au inters în mănăstirea Curtea-de- Argeș, unde au găsit pe Ion Farmache, care se închisese într’acea mănăstire, și, unindu-se amândouă cu șease sute de Arnăuți supt dânșii, au vrut să se întărească într’acea mănăstire, dar, încredințându-se de apropierea Savei, care venia cu Arnăuții lui și cu oastea turcească ca să-i prindă, au plecat de-acolo către Basarabia, nădăjduind să între­rupt umbrirea stăpânirii rusești. Și așa, străbătând prin munți, prin văi și prin râpe, abia au putut ajunge până la mănăstirea Secul, în Moldova, unde întâmpinându-i o prim-redactor: SCARLAT BAUIȚA Tipografia «Cultura Neamului Romsanusc», Strada Upscani­-Noi­n­t ia, Spectacole de azi ■mpw.i—wwi TEATRUL RAȚIONAL,­­ Moartea Gleopatrei> TEATRUL REGINA MARIA, Compania Bulandra. — CHE­MAREA CODRULUI, GRADINA ASTORIA,—Com­­pania de operă *Elysée*, AMO­RUL LIBER. GRADINA CĂRĂBUȘ—­Com­­­pania artistică ()• Tănase, Ii­­vlet»: BRAMBURA, GRĂDINA BLANDUZÎEI. — Compania S­F. Cigalia : INVÎR­TIȚII_______________________ Hai i. Pieli Avocat — Strada Temtsana, »-! 47 — prin Popa-Xatn sau Bmsai Consoltațiuni 7—9 dimineața 6—9 cearaTalotoB 84VM Trăiau Gh. Din­tria-Șim­i AVOCAT Bulevardul Ferdinand, 6a (etaj) Consultații 8—9 dimineața 7—8 seara. Telefon 42/60. ia in­im­ Preparatoare la Instit. Maternitatea Strada MIRON COSTIN n­l 3. dă consultațiuni de la carele 2—4 p. m pentru boli de femei și faceri. Telefon 44/43. 1T rrT­­ ■ ■ TELEFON No. 5/4 î INSTALAȚIE 1: MODERNĂ an­ mm­nim 1 .> , SOCIETATE ANONIMA PE ACȚIUNI 4> j CAPITAL: 1.500.000 •' © > TIPOGRAFIE ■' LEGATORIE > r; CARTONAGE > STERIOT1PIE N © *" Cxecută I Țese, Broșuri, Registre de­­ Contabilitate, Hotărnicii, ** I Cataloage, Reviste, Ziare, , 1 Prețuri curente, Circulări Acțiuni pentru Societăți, Plicuri,Invitații de nuntă, fi* Cărți poștale, Programe,­­ I Afișe, Cărți îse visită, etc. fi . BUCUREȘTI STRADA LIPSCANI1-NOUA Nr. 12 A ieșit de supt teascurile tipografiei CULTORA MUOLII SIlESI" LIBRARII PAVEL SORO CALEA VICTORIEI Nr. 85 . Următoarele lucrări datorite d-lui N. IORGA: O sută de ani d­e la nașterea lui Gușan Vodă (Conferință ținută în sala Atonului Român . ) . Mihail Viteazul (Dramă în 5 acte) . ■­­ . Un Domn pribeag (Dramă în 5 acte) . . . , învierea lui Ștefan­ cel­ Mare (Dramă în 5 acte) . , Cantemir Bălrinul (Dramă în cinci acte) . • , Constantin Brîncoveanu (Dramă în 5 acte) •­­ , Istoria Literaturilor Romanice in desvoltarea si legătu­rile ei (Volumul I­ii : Evul Mediu) . * Probiegomm* de istorie universală • Desvoltarea așezămin­telor politice și sociale ale Europei (Volumul I-iu, Evul Mediu , Lecții făcute la Școala su­perioară de războia) . . . . Elementele de unitate ale lumii medievale moderne și contemporane: I. Fapt și împărați , Revista Istorică (Anul al VlI-leaa NI-î. 1-3) . . . Trecutul romanesc prin călători (Cursuri la Școala Su­perioară de Războiu) ..... Guvernarea d-lui N Ior­ga la întrunirea Federației Na­țional-sociale din Sala «Dacia­» . . Discursul la Mesagiu (ținut la ședința Camerei deputa­ților în ziaua de 29 iulie, 1920) Buletinul Institutului Sud-O­st European (II-le 3-4) Istoria Literaturilor Romanice în dizvoltarea și legătu­rile lor (Volumul al II-lea) , . . Istoria Literaturilor romanice în desvoltarea și legătu­rile lor (Volumul al II-lea ’ Epoca modernă da la 1600 pănă în present) . . . . Ca să fim mai tari in ceasul da asidui (Cugetări ale al­tora adunate de N. Iorga) . . . Despre Vrancea și Vrănesin (conferință ținută la Cercul Studenților putneni)......................................... S«Or«fiii culturii frames* . . . . . » • și se află de vînzare la 2 — 4.­— g.- 4.— 8.50 .— 20,-20,-25.— 4,50 20.­1.—­ 85.— 8,~ 00.-8.­4. — 5. — 1p.—

Next