Neamul Românesc, iunie 1922 (Anul 17, nr. 118-142)

1922-06-24 / nr. 137

Jänui mi a-i 13? Erda VéiBmmimm F­oaia Partidului Naționalist­ Democrat REDACȚIA I Str. Domnița Anastasia, a ADMINISTRAȚIA i la UNIVERSUL, Brezoianu 11 Director; N. I­OR­GA A­pare ssilisi­ 1 TEL­EFON / REDACȚIA 5/41 și i^Ef­un 1 ADMINISRAȚIA 13/7 ABONAMENTUL Fe un an în țară . 160 I« Pentru­ preoți și învăț. 120 „ Pentru studenți . . 100 „ Pe șase luni . . . 80 „ Pe trei luni ... 40 „ Pentru străinătate dubiu. Germania plătește Plătește Germania ori nu plătește ? Aceasta a fost între­barea apăsătoare pentru con­știința îngrijorată a lumii. Va trece ziua de 31 Main ca ori­care alta, primind și lăsînd o­­menirea la multa ei trudă și la puțina ei plăcere ? S’au trupele franceze vor pătrunde dincolo de, linia ocupației de pană acum, ocupație așa de „teribilă“, îmi spune un prieten vicit micii soldați negri, man­gași din Madagascar, blinde ființi, cumpără din tîrg pentru gospodinele renane și trebă­­luiesc cuminți prin case ? Chestia s’a hotărît. Germa­­nia plătește. Va căuta să plă­tească. Va da ceva din ce se așteaptă de la dînsa. Va bate la ușile Americei după un îm­prumut, invocînd marea ei iu­bire pentru pace, care o în­deamnă să facă un nou sacri­ficiu. Pentru budgetul franc­ez, stabilit pe basa despăgubirilor neapărate, e o ușurare. Nu va trebui să se caute iarăși banii unde­­ nu mai sunt. Aurul teutonic va sosi ca să umple golurile. Și pe urmă ? Pe urmă Germania își va Wec socotelile pentru vremea cînd crede ea că-­i va recăpu­­ta banii cu dobinda cuvenită, „more germanico“. Știri care vin necontenit de acolo semnalează în adevăr ne­contenita creștere a curentului războinic, a pornirii neînfrînate către revanșă. Pe cînd A­lsacia e invadată cu apeluri la reve­nirea în comunitatea de rasă, pe cînd reviste împărțite a­­proape de­geaba, ca die Woche făgăduiesc apropiata îndepli­nire a dorințelor ascunse, stu­denții, și cu ei, to­t­ tineretul, afară de riscaiva socialiști, merge să depuie coroane la statuile lui Bismark și ale lui Wilhelm cel d’intăiit, discursuri aprinse vorbesc de ,,umilința“ și „sfâșierea“ de azi și chia­­mă în ajutorul celor 70.000.000 de Germani sute de milioane a celorlalți „nedreptățiți“. Un uriaș rănit se zvârcolește supt coaja suptire a tratatelor de­­ azi. Pază bună la aceia pe cari convulsiunile lui îi pot atinge, pe toți! N. IORGA tmmmmssmmmmmmoBeam Fulgerătoare și neașteptată la împrăștiat ieri seară în Capitală vestea mărfii lui Ta­­ke Ionescu. După ce viguro­sul său organism resistase la o nespus de grea boală, moar­tea îi închide brusc ploapele. Cît de mare este pierderea pe care o va suferi țara prin dis­­de Stat, chiar și adversarii o, vor recunoaște. De la războiu încoace, Take Ionescu reușise ceia ce rar reușesc oamenii noștri politici — să se învin­gă pe­ sine și să se ridice dea­supra patimilor mărunte. Din vechiul politician se născuse deodată omul politic care alături de Nicolae Iorga și Nicu Filipescu, pregătise moralmente războiul care ști­use prin legăturile sale cu oamenii politici ai străinătă­ții să ridice prestigiul ferii și care fu mai tîrziu înfăptuito­rul Micei Antante, ai cărei lauri a avut norocul să-i cu­leagă actualul prim-ministru la Genova. Take Ionescu se identifica­se în ultimul timp cu însăși politica și interesele noastre externe. Cu o patimă fierbin­te și cu un discernămînt po­litic rar, Take Ionescu își în­chinase ultimii săi ani de viață politicei externe a țerii noastre, care însemna înainte de toate o­ consolidare desă­­vîrșită a unității naționale și o neștirbită păstrare a trata­tului de la Saint Germain. Politica internă, vanitățile zilnice, succesele parlamen­tare nu mai existau pentru el. Partizanilor nu le mai era conducător, ci numai un sim­plu prieten care nu oferă demnități. Take Ionescu și-a jertfit partidul pentru o ide­­ie. Omul de Stat din ultimii mnii nu­ mai cunoștea pe șeful de partid de odinioară, Take Ionescu, nu-și mai aparținea nici sie însuși nici prietenilor săi. El aparținea unui neam, căruia îi închină ultima sa energie. In viața noastră po­­litică Take Ionescu știu să dea dovadă de acel desinteres personal care caracterisează pe omul de Stat. Nu e deci de mirare că le­găturile sale personale cu d. Niculaie Iorga — un om al jertfei și al cam­pingeri­­lor — au­­ fost în ultimii ani u­n ion dintre cele mai strînse și că marele istoric oferi vasta sa cultură și pricepere a chesti­unilor­ internaționale unui om politic care se identificase cu interesele neamului. Naționaliștii-democrați au pierdut în Take Ionescu pe un mare prieten, pe un prie­ten care venise tîrziu, dar ve­nise cu tot sufletul său rămas încă tînăr. Ceia ce pierde țara prin dispariția lui Take Ionescu din arena politică nu se poate pe deplin prevedea. E sigur, însă că în mijlocul haosului politic internațional România vd avea mai puțin un glas autdrisat și ascultat căci personalitatea puternică a lui Take Ionescu nu va pu­tea fi lesne înlocuită. I. S.-G. ' ‘*;il Certuri urîte Intre d. general Văitoianu, fratele ministrului prin acci­dent, și între d. general Zizi Can­tacuzino, om politic cu gesturi militare, a izbu­cnit zilele acestea un conflict per­sonal devenit de notorietate publică prin articolele și scri­sorile publicate de cei doi in­valizi în ziarele „Dacia“ și „E­­poca“. In această polemică strict personală se aduc acu­zări cari ating prestigiul ar­matei noastre. Fiecare aduce amănunte compromițătoare pentru celalt și mai ales acu­­­zațiile lipsite de temei ale generalului Văitoianu împo­triva unui viteaz ca generalul Cantacuzino, constituie o­ a­­devărată ponegrire a celor cari și-au­ făcut cu mai multă abnegație datoria pe front. Ar trebui ca cel puțin armata să fie ferită de violența unor atacuri personale, care nu fac cinste vieții noastre publice. Toată viața publică a Româ­niei este ca gren&față de ne­­sfîrșite și calomnioase lupte de persoane. Lipsa de respect față de adversar este prima condiție de luptă la noi. O polemică serioasă nu este­ cu putință. Dar dacă certurile politice în care predomină i­ Concomitent cu­ reducerea importului, care trebuie să ne preocupe de aproape, susți­nem o politică cît mai largă de export. In acest scop pe lîngă re­­organisarea transporturilor să grăbim refacerea prin: 7) încurajarea exportului de cereale, lemne și petrol, prin înlăturarea oricărei re­stricții și reducerea la mini­mum a taxelor de export, ca­re trebuiesc să aibă mai mul­tă stabilitate și uniformitate. Sîntem pentru: desființa­rea premiselor, a comisiilor, contra prohibirii, exceptând girul pănă la îmbunătățirea recoltei, pentru că în actuala situație a mijloacelor noas­tre de transport nu se poate nici jumătate din disponibi­litățile nostre de export și pentru că nu deținem un mo­nopol așa încît toate piețele să se îndrepte numai la noi. 8) Restricții prin prohibiri, fără portița permiselor, se pot admite pentru materile prime necesare industriei naționale, pentru alimentele de prima necesitate care n’ar fi sufi­ciente consumului intern. Pentru produse manufactu­rate libertate deplină. 9) La încheierea convențiu­­nilor comerciale va trebui să ne asigurăm posibilitatea ex­portului în Statele cu care facem asemenea convenții, păzind și interesele industriei naționale. In ceea ce privește comerțul interior, cred că partidul na­tionalist-democrat declarîndu­­se contra restricțiilor care împiedecă inițiativa privată poate prevedea 1 în programul său,: 9) Desființarea prețurilor maximale, exceptînd pînea, carnea și petrolul; 10) Libertate deplină a cir­culaței mărfurilor în tot cu­prinsul Rominiei Mari; 11) Desființarea taxei de 1 la sută asupra vânzărilor fă­cute direct la consumatori; 12) Renunțarea Statului, ju­dețelor și comunelor de a face comerț și chiar legifera­rea acestei măsuri. 13) Organisarea comerțului de cereale prin crearea de ma­­gazii în stații și silozuri în centrele principale spre a se ajunge­­ la clasificarea cerea­lelor și ușoarea lor varantare. 14) Modificarea legii băutu­rilor spirtoase prin desființa­rea brevetelor de licență, un izvor de bacșișuri și dempera­­lisare. Pentru aprovizionarea sa­lariaților, a meseriașilor, cu materialele prime, pentru va­lorificarea produselor agri­cole; 15) Vedem în cooperație ,un mijloc, eficace și cu o puter­nică înrîurire socială asupra membrilor; însă sîntem pen­tru o­ mișcare cooperatistă pornită de jos în sus cum a pornit la țară, nu de sus in jos cum greșit s’a făcut la orașe, unde resultatul în ce­iace privește cooperativele de consum a fost desastros. Spre a avea o clasă de ne­gustori cît mai bine pregătiți propun să se înscrie în pro­gramul nostru: 16) încurajarea și extinde­­rea învățămîntului comercial de toate gradele și îndruma­rea tineretului din aceste școale către comerț. In ceeace privește legislația comercială propunem: 17) Modificarea codului de comerț în special ca p, refe­ritor la spfeie­ iîițn­e comerciale spre a se evita nenorocirile ce acestea le pot aduce une­ori prin ușurința conducăto­ri­lor săi. Cu această ocazie va tre­bui să se facă și unificarea legislației comerciale. Toate aceste modificări pre­cum și orice măsuri economice ce se deau de Guvern și au­torități să se supună obliga­tor și în prealabil avisului Oamenilor de Comerț, a căror­ reorganisare se impune, dîn­­du-le o autonomie mai mare pentru ca din proprie iniția­tivă și cu mijloace proprii să se colaboreze cu Statul la opera de refacere economică, prin crearea de stabilimente de utilitate publică, prin gă­sirea soluțiilor celor mai po­trivite pentru problemele eco­nomice la ordinea zilei. Tot în scopul acestei cola­borări sîntem pentru: 18) Readucerea la viață a Consilului Superior al Co­merțului care deși pe hîrtie există este în realitate mai mult un organ decorativ. V. M. In­eln­ci Refacerea economică Comerțul interior și exterior Raport cetit ia Con­gresai partidului nationalist limit la Craiova insulta și calomnia sunt la noi de neînlăturat, ar trebui ca cei în drept să oprească orice polemică care știr­bește prestigiul armatei. Nu este admisibil ca doi generali cari au ocupat comandamente im­portante în războiu să se împroaște cu cele mai ruși­noase adjective. Insultele ce-și aduc reciproc sunt insulte care ating armata, pe care trebuie să o­ păstrăm neatinsă de toate păcatele vremii. JUNIUS. mu­i­nis Stagiunea teatrală din 1921 1922 Anul 1921—22 n’a adus schimbări esențiale în direc­ția mișcărei teatrale din Pa­ris. Odată cu venirea verei, cea mai mare parte din tea­tre încep vacanțele, așa că putem socoti de pe acum că stagiunea e sfîrșită și să schi­țăm manifestările dramatice mai însemnate din acest an. Fără îndoială că cea mai mare schimbare s’a petrecut la Odéon, unde d. Gém­ier a luat direcția de la 1 Martie. Continuator al principiilor, lui Antoine, d. Gémier e ne­întrecut în arta de înscenare. Chiar în teatrele particulare pe care le-a condus până în anul trecut, dîns­ul a dat re­­presintații exemplare Ele însă au fost cu mult întrecu­te de ceiace s’a înfăptuit anul acesta la Odeon, teatru de Stat,­­unde fondurile au îngă­duit d­lui Gorniez să dea do­vada întregii sale măiestrii. Repertoriul actual al Odeo­nului cuprinde patru cicluri de piese: clasice franceze, mo­derne, ciclu Shakespeare și, aș zice, piese de aniversare, în care se urmărește reconsti­tuirea vieții vre­­unui perso­nagiu însemnat din trecut. Aceste din urmă două catego­rii de represintații au fost deosebit de interesante și in­structive. D. Gémier are un simț de reconstrucție istori­că foarte desvolat și a izbu­tit să ne dea de multe ori ilusia că trăim timpuri de cam cîteva sue de ani. In această privință, cel mai bun spectacol teatral din stagiu­nea teatrală 1921—22 la Paris, l-am avut cu „Moliére“ de J. J. Frappa și Dupuy-M’azuel. Piesa nu prezintă în șapte ta­blouri evenimentele mai în­semnate din viața lui Mo­lière și toate cursele și intri­gile care se țeseau împotriva lui. Actul I­Iu aduce înain­tea ochilor o serbare pe Pont- Neuf, unde Molière, tîmăr, ur­mărește cu tot sufletul exhi­bițiile arti­știlor ambulanți. Se simte atras spre acest fel de viață, dar nu știe cum s’o în­ceapă. Admirabilul Scara­­mouche, artist celebru italian îi dă primele lecții, spu­­nînd că numai prin suferință adîncă se poate ajunge la glo­rie, numai lacrămile adevăra­te ale actorilor pot provoca veselia și aplauzele spectato­rilor. Molière se hotărăște chiar cu prețul unei vieți de suferință, să-și înfăptuiască idealul de artă și de glorie. In actul II, Molière e în apo­geul gloriei, comedian al lui Louis XIV. Spiritul său as­cuțit, i-a adus mulți dușmani între nobilii de la curte, cari fac un complot, în parcul de la Versailles, pentru a aduce disgrația comediantului. A­I făurești, Semi BULETINUL EXTERN Lucrările Conferinței de la Haga continuă pro­mițătoare. Franța și-a domolit atitudinea-i intransi­gentă la promisia că i se vor respecta condițiile și va participa la ședința cu delegații ruși pe­­ a 2b iunie. Grecia face mari pregătiri militare pentru a relua ostilitățile pe frontul Asiei Mici. Prin acordul încheiat între cei doi generali chinezi, războiul civil din China se poate considera terminat. Grișa guvernamentală din Polonia se prelun­gește prin refuzul lui Przanovschi de a forma ca­binetul. Primul-ministru al Iugoslaviei, d. Pasici, pleacă la Praga pentru a semna convenția militară încheiată cu Cehoslovacia. La Berlin au început tratativele pentru extin­derea tratatului de la Rapallo, încheiat intre Ger­mania și Rusia, și asupra Ucrainei. Conferința sanitară a polono-cehoslovacă, care se ține la Varșovia, se va termina cu o convenție între cele doua State. In Turchestan răscoala contra regimului bol­șevic isa proporții. Prin recentul acord com­ercia franco spaniol s-a pus capăt r­ăzboiului vamal dintre cele doua țări,­flînd în ultimul moment des­pre complot, Molière dejoacă toată intriga prin recitarea prologului celebru al lui Tar­­tuffe, cu ocazia represin­tarii celei d’intăiu a acestei piese, în fața regelui, în teatul de va­ră din Parcul Versailles. Ac­tul III ni înfățișează ultima represintație a lui Mol­ière care a fost nefericit și a su­ferit toată viața. E piesa Bolnavul închipuit. Toate prezicerile lui Scaramquche s'au îndeplinit. Cînd Molière leșină de boală pe scenă, spec­tatorii sunt în culmea vese­liei, distrați de felul „natural cum redă coala“ marele co­median. Adus acasă de la tea­tru, Molière moare evocînd într'o viziune supremă, toate personagiile pe care le-a creiat și care îi vor­ supravie­țui. S-au făcut mai mult de ze­ce piese ocasionale pentru tri­­centenarul lui Molière. Unele sunt slabe, altele sunt chiar o insultă pentru memoria ma­relui sărbătorit, căci se ocu­pă mai mult de neplăcerile lui casnice, decit de sforța­rea lui continuă și dureroasă pentru crearea frumosului și adevărului în teatru. Din re­­zumatul scurt pe care l-am făcut, se vede că piesa mon­tată de d. Gémnier e În nota justă a unei comemorări pioase și în adevăr, mișcătoa­re. Dar ceia ce e cu mult mai important în represintația piesei „Molière“ e înscenarea ei, cea mai grandioasă însce­nare pe care am văzut-o la Paris vreodată, în care joacă toți artiștii Odeonului, în frunte cu directorul. Sunt scene care sunt adevărate capo-d’opere de represintare. Pildă intrarea întregei curți a lui Louis XIV în parcul Versailles pentru represinta­ția lui Tartuffe dă exact im­presia de măreție din acele timpuri. O scenă dosebit de mișcătoare e aceia în care u­­nul din actorii trupei lui Mo­lie­re apare în fața cortinei anunțînd publicului că re­presintația Bolingvului închi­puit nu poate continua din causa boalei directorului. A­­veam impresia că trăim in realitate acele scene. Jocul ..uiștiloi­ a fost neîntrecut. Mai cu saă d­. Gemier în Moliére, Vargas în Scara­­mouche și d-na M. Frappa în Mad. Bejart au fost minu­nați. Rolul lui Scaramouche consacră pe d. Vargas ca un mare actor. O altă piesă de comemorare a fost Jeanne d'Arc­ de Bar­bier, f­oarte bine jucată. E in­teresant de adăugat cu privi­re la această piesă că ea e cauza pentru care ilustra Sarah Bernhardt a pierdut un picior, căci în multe scene eroina trebuie să se „arunce în genunchi“. Odată, acum mulți ani, cînd Sarah Bern­hardt juca rolul Jeannei d’Arc, dînsa s-a lovit foarte rău în ur'Țma din scene și de atunci piciorul său a mers tot mai rău pănă a trebuit să fie tăiat. Credite pentru comisii Pentru piața diurnelor, chel­­tuielilor de transport și cancel­­arie ale comisiilor de împro­prietărire și comitetelor de revizuire, constituite conform legii agrare, și regulamentelor sale, s’a deschis pe sama Mi­­nister­ului de Domenii un cre­dit de patru milioane. Și asta-i abia a zecea parte din ce mănînc­ă comisiile și comitetele.... 60) tastai mm in­ Hin cue !*. amice Gr­ix prof. Uni­ver­sitar Lecții limite la Universitatea d­e lucî­rești de la originile ei până la Bănie Iată acum Cantico delle Creature: Attissimo, onnipotente, bon Signore, tue son le laude, Ia gloria e l’onore et onne beneditione Ad te" solo, Altissimo. se konfanu, et, nullq omu ene dignu de de Te mentovare. Ajunge că am dat un exem­plu de ritmul liber, în care e scrisă și de dialectul ei cu co­lorit pronunțat ,umbres, acea­stă primă strofă din text și să facem să urmeze traducerea: „Cîntecul făpturilor. Prea „înălțate, atotputernice (și) bune Dumnezeule, ale tale „sunt laudele, gloria și onoa­­­rea și orice binecuvântare. „Ție singur, o Doamne, ți se „potrivesc, și nici un om nu e „demn de a rosti numele Tău. „Lăudat să fii, o Stăpînul „meu (împreună cu toate făp­turile tale, și mai ales (fie „lăudat) fratele domn Soarele, „care aduce ziua, astfel că tu „luminezi (lumea) prin ajuto­­­rul lui, și el e frumos și plin „de raze cu mare strălucire, „și e, o Doamne, o imagine „a Ta. „Lăudat fii, o Stăpînul mieu, „pentru sora Lună și pentru „stele; tu le-ai creat în cer, „luminoase și prețioase și fru­­­moase. „Lăudat fii, o Stăpînul mieu, „pentru fratele vînt și pentru „aierul întunecat sau senin și „pentru’ orice anotimp, prin „care dai hrană făpturilor „tale. „Lăudat fii, o Stăpînul mieu, „pentru sor apă, care e do­ar­­„te folositoare și umilă și „prețioasă și curată. „Lăudat fii, o Stăpînul mieu, „pentru fratele foc, cu ajuto­rul căruia (tu) luminezi noap­­tea, și el e frumos și plăcut „și puternic și tare. „Lăudat fii, o Stăpînul mieu, „pentru sora și mam­a noas­tră țarină, care ne hrănește „și ne crește, și produce dife­rite fructe, cu flori și cu „iarbă. „Lăudat fii, o Stăpînul mieu, „pentru aceia care iartă (duș­­umanilor lor) pentru iubirea „ta, și suferă boli și dureri. „Fericiți aceia care le vor su­­­feri în pace, pentrucă de Ti­­­ne, Doamne, vor fi încoro­­­nați. J Lăudat fii, o Stăpînul mieu, „pen­tru sora noastră moartea „corporală, căreia nici un om „viu nu-i poate scăpa. Vai ce­­­ lor ce vor muri cu vreun „păcat mortal. Fericiți aceia „care (în ora aceia) se vor a­­„fla în sfînta Ta voință, căci „a doua moarte (moartea su­fletului) nu le va face nici „un rău. „Lăudați și binecuvântați pe „Domnul și mulțămiți­ i și „slujiți lui cu mare umilință“. Landes Creaturarum au a­­juns pănă la noi întro formă care nu e desigur cea primi­tivă, căci e probabil că Sf. Francisc le-a dat în latinește, sau, mai Verosimili încă, în franțuzește, deoarece știm că „libenter lingua gallica loque­­„batur, licet eam­ recte loqui „non scirett“. (Tres socii) și că „semper cum ipse ardore „Sancti Spiritus repleretur, „ardentia verba foris erue­­„tans, maglie lqquebatur“. (Fra Tommaso da Celano). Totuși acest imn ne ră­mîne o probă prețioasă și într’un a­­ltum­it sens directă a acestui avînt de milă și de iubire pentru toate făpturile, care e­ste caracteristica cea mai a­­dîncă a sufletului seraficului Sărman din Assisi. Mulțămită acestui avînt su­praomenesc, Cantico delle Creature aparține poesiei u­­niversale, mulțămită acestui avînt (și nu vreunui alt rafi­nament formal de tehnică sau de stil) el poate represinta cea mai sfîntă și minunată floare de poesie spirituală care a mai îmbobocit vreoda­tă dintr’un sufet omenesc. Nu a venit încă Dante să anunțe legea. Să simți puternic și să exprimi sincer, dar „dul­­cele stil nou“ există deja în putere în acest­ cîntec inspi­rat, în această revărsare de afecțiune care rupe toate ză­gazurile, în­ această poesie care se revarsă, ex abundan­­tia, din inima năvălită de iu­birea lui Dumnzeu „ca o fîn­­tînă plină care se varsă toată!“ Ne explicăm deci perfect de ce Cantico delle Creature i-a părut lui Ernest Renan, „cea „mai frumoasă bucată de poe­zie religoasă după Evanghe­lie, expresia cea mai com­plectă a sentimentului reli­gios modern“, iar lui Saba­­stier „cîntecul victoriei Sfîn­­­ tului Francisc, cînd, după ce „distrusese în sine toate pre­judecățile vechi care înlăn­­­tuiesc omul de bucata lui de „păm­înt și-i fac prizonier su­­b sufletul, el se simți, în sfîr­­­șit, mai mult decît proprie­tarul, fratele tuturor făptu­rilor“.

Next