Neamul Românesc, iunie 1922 (Anul 17, nr. 118-142)
1922-06-24 / nr. 137
Jänui mi a-i 13? Erda VéiBmmimm Foaia Partidului Naționalist Democrat REDACȚIA I Str. Domnița Anastasia, a ADMINISTRAȚIA i la UNIVERSUL, Brezoianu 11 Director; N. IORGA Apare ssilisi 1 TELEFON / REDACȚIA 5/41 și i^Efun 1 ADMINISRAȚIA 13/7 ABONAMENTUL Fe un an în țară . 160 I« Pentru preoți și învăț. 120 „ Pentru studenți . . 100 „ Pe șase luni . . . 80 „ Pe trei luni ... 40 „ Pentru străinătate dubiu. Germania plătește Plătește Germania ori nu plătește ? Aceasta a fost întrebarea apăsătoare pentru conștiința îngrijorată a lumii. Va trece ziua de 31 Main ca oricare alta, primind și lăsînd omenirea la multa ei trudă și la puțina ei plăcere ? S’au trupele franceze vor pătrunde dincolo de, linia ocupației de pană acum, ocupație așa de „teribilă“, îmi spune un prieten vicit micii soldați negri, mangași din Madagascar, blinde ființi, cumpără din tîrg pentru gospodinele renane și trebăluiesc cuminți prin case ? Chestia s’a hotărît. Germania plătește. Va căuta să plătească. Va da ceva din ce se așteaptă de la dînsa. Va bate la ușile Americei după un împrumut, invocînd marea ei iubire pentru pace, care o îndeamnă să facă un nou sacrificiu. Pentru budgetul francez, stabilit pe basa despăgubirilor neapărate, e o ușurare. Nu va trebui să se caute iarăși banii unde nu mai sunt. Aurul teutonic va sosi ca să umple golurile. Și pe urmă ? Pe urmă Germania își va Wec socotelile pentru vremea cînd crede ea că-i va recăputa banii cu dobinda cuvenită, „more germanico“. Știri care vin necontenit de acolo semnalează în adevăr necontenita creștere a curentului războinic, a pornirii neînfrînate către revanșă. Pe cînd Alsacia e invadată cu apeluri la revenirea în comunitatea de rasă, pe cînd reviste împărțite aproape degeaba, ca die Woche făgăduiesc apropiata îndeplinire a dorințelor ascunse, studenții, și cu ei, tot tineretul, afară de riscaiva socialiști, merge să depuie coroane la statuile lui Bismark și ale lui Wilhelm cel d’intăiit, discursuri aprinse vorbesc de ,,umilința“ și „sfâșierea“ de azi și chiamă în ajutorul celor 70.000.000 de Germani sute de milioane a celorlalți „nedreptățiți“. Un uriaș rănit se zvârcolește supt coaja suptire a tratatelor de azi. Pază bună la aceia pe cari convulsiunile lui îi pot atinge, pe toți! N. IORGA tmmmmssmmmmmmoBeam Fulgerătoare și neașteptată la împrăștiat ieri seară în Capitală vestea mărfii lui Take Ionescu. După ce vigurosul său organism resistase la o nespus de grea boală, moartea îi închide brusc ploapele. Cît de mare este pierderea pe care o va suferi țara prin disde Stat, chiar și adversarii o, vor recunoaște. De la războiu încoace, Take Ionescu reușise ceia ce rar reușesc oamenii noștri politici — să se învingă pe sine și să se ridice deasupra patimilor mărunte. Din vechiul politician se născuse deodată omul politic care alături de Nicolae Iorga și Nicu Filipescu, pregătise moralmente războiul care știuse prin legăturile sale cu oamenii politici ai străinătății să ridice prestigiul ferii și care fu mai tîrziu înfăptuitorul Micei Antante, ai cărei lauri a avut norocul să-i culeagă actualul prim-ministru la Genova. Take Ionescu se identificase în ultimul timp cu însăși politica și interesele noastre externe. Cu o patimă fierbinte și cu un discernămînt politic rar, Take Ionescu își închinase ultimii săi ani de viață politicei externe a țerii noastre, care însemna înainte de toate o consolidare desăvîrșită a unității naționale și o neștirbită păstrare a tratatului de la Saint Germain. Politica internă, vanitățile zilnice, succesele parlamentare nu mai existau pentru el. Partizanilor nu le mai era conducător, ci numai un simplu prieten care nu oferă demnități. Take Ionescu și-a jertfit partidul pentru o ideie. Omul de Stat din ultimii mnii nu mai cunoștea pe șeful de partid de odinioară, Take Ionescu, nu-și mai aparținea nici sie însuși nici prietenilor săi. El aparținea unui neam, căruia îi închină ultima sa energie. In viața noastră politică Take Ionescu știu să dea dovadă de acel desinteres personal care caracterisează pe omul de Stat. Nu e deci de mirare că legăturile sale personale cu d. Niculaie Iorga — un om al jertfei și al campingerilor — au fost în ultimii ani un ion dintre cele mai strînse și că marele istoric oferi vasta sa cultură și pricepere a chestiunilor internaționale unui om politic care se identificase cu interesele neamului. Naționaliștii-democrați au pierdut în Take Ionescu pe un mare prieten, pe un prieten care venise tîrziu, dar venise cu tot sufletul său rămas încă tînăr. Ceia ce pierde țara prin dispariția lui Take Ionescu din arena politică nu se poate pe deplin prevedea. E sigur, însă că în mijlocul haosului politic internațional România vd avea mai puțin un glas autdrisat și ascultat căci personalitatea puternică a lui Take Ionescu nu va putea fi lesne înlocuită. I. S.-G. ' ‘*;il Certuri urîte Intre d. general Văitoianu, fratele ministrului prin accident, și între d. general Zizi Cantacuzino, om politic cu gesturi militare, a izbucnit zilele acestea un conflict personal devenit de notorietate publică prin articolele și scrisorile publicate de cei doi invalizi în ziarele „Dacia“ și „Epoca“. In această polemică strict personală se aduc acuzări cari ating prestigiul armatei noastre. Fiecare aduce amănunte compromițătoare pentru celalt și mai ales acuzațiile lipsite de temei ale generalului Văitoianu împotriva unui viteaz ca generalul Cantacuzino, constituie o adevărată ponegrire a celor cari și-au făcut cu mai multă abnegație datoria pe front. Ar trebui ca cel puțin armata să fie ferită de violența unor atacuri personale, care nu fac cinste vieții noastre publice. Toată viața publică a României este ca gren&față de nesfîrșite și calomnioase lupte de persoane. Lipsa de respect față de adversar este prima condiție de luptă la noi. O polemică serioasă nu este cu putință. Dar dacă certurile politice în care predomină i Concomitent cu reducerea importului, care trebuie să ne preocupe de aproape, susținem o politică cît mai largă de export. In acest scop pe lîngă reorganisarea transporturilor să grăbim refacerea prin: 7) încurajarea exportului de cereale, lemne și petrol, prin înlăturarea oricărei restricții și reducerea la minimum a taxelor de export, care trebuiesc să aibă mai multă stabilitate și uniformitate. Sîntem pentru: desființarea premiselor, a comisiilor, contra prohibirii, exceptând girul pănă la îmbunătățirea recoltei, pentru că în actuala situație a mijloacelor noastre de transport nu se poate nici jumătate din disponibilitățile nostre de export și pentru că nu deținem un monopol așa încît toate piețele să se îndrepte numai la noi. 8) Restricții prin prohibiri, fără portița permiselor, se pot admite pentru materile prime necesare industriei naționale, pentru alimentele de prima necesitate care n’ar fi suficiente consumului intern. Pentru produse manufacturate libertate deplină. 9) La încheierea convențiunilor comerciale va trebui să ne asigurăm posibilitatea exportului în Statele cu care facem asemenea convenții, păzind și interesele industriei naționale. In ceea ce privește comerțul interior, cred că partidul nationalist-democrat declarînduse contra restricțiilor care împiedecă inițiativa privată poate prevedea 1 în programul său,: 9) Desființarea prețurilor maximale, exceptînd pînea, carnea și petrolul; 10) Libertate deplină a circulaței mărfurilor în tot cuprinsul Rominiei Mari; 11) Desființarea taxei de 1 la sută asupra vânzărilor făcute direct la consumatori; 12) Renunțarea Statului, județelor și comunelor de a face comerț și chiar legiferarea acestei măsuri. 13) Organisarea comerțului de cereale prin crearea de magazii în stații și silozuri în centrele principale spre a se ajunge la clasificarea cerealelor și ușoarea lor varantare. 14) Modificarea legii băuturilor spirtoase prin desființarea brevetelor de licență, un izvor de bacșișuri și demperalisare. Pentru aprovizionarea salariaților, a meseriașilor, cu materialele prime, pentru valorificarea produselor agricole; 15) Vedem în cooperație ,un mijloc, eficace și cu o puternică înrîurire socială asupra membrilor; însă sîntem pentru o mișcare cooperatistă pornită de jos în sus cum a pornit la țară, nu de sus in jos cum greșit s’a făcut la orașe, unde resultatul în ceiace privește cooperativele de consum a fost desastros. Spre a avea o clasă de negustori cît mai bine pregătiți propun să se înscrie în programul nostru: 16) încurajarea și extinderea învățămîntului comercial de toate gradele și îndrumarea tineretului din aceste școale către comerț. In ceeace privește legislația comercială propunem: 17) Modificarea codului de comerț în special ca p, referitor la spfeie iîițne comerciale spre a se evita nenorocirile ce acestea le pot aduce uneori prin ușurința conducătorilor săi. Cu această ocazie va trebui să se facă și unificarea legislației comerciale. Toate aceste modificări precum și orice măsuri economice ce se deau de Guvern și autorități să se supună obligator și în prealabil avisului Oamenilor de Comerț, a căror reorganisare se impune, dîndu-le o autonomie mai mare pentru ca din proprie inițiativă și cu mijloace proprii să se colaboreze cu Statul la opera de refacere economică, prin crearea de stabilimente de utilitate publică, prin găsirea soluțiilor celor mai potrivite pentru problemele economice la ordinea zilei. Tot în scopul acestei colaborări sîntem pentru: 18) Readucerea la viață a Consilului Superior al Comerțului care deși pe hîrtie există este în realitate mai mult un organ decorativ. V. M. Inelnci Refacerea economică Comerțul interior și exterior Raport cetit ia Congresai partidului nationalist limit la Craiova insulta și calomnia sunt la noi de neînlăturat, ar trebui ca cei în drept să oprească orice polemică care știrbește prestigiul armatei. Nu este admisibil ca doi generali cari au ocupat comandamente importante în războiu să se împroaște cu cele mai rușinoase adjective. Insultele ce-și aduc reciproc sunt insulte care ating armata, pe care trebuie să o păstrăm neatinsă de toate păcatele vremii. JUNIUS. muinis Stagiunea teatrală din 1921 1922 Anul 1921—22 n’a adus schimbări esențiale în direcția mișcărei teatrale din Paris. Odată cu venirea verei, cea mai mare parte din teatre încep vacanțele, așa că putem socoti de pe acum că stagiunea e sfîrșită și să schițăm manifestările dramatice mai însemnate din acest an. Fără îndoială că cea mai mare schimbare s’a petrecut la Odéon, unde d. Gémier a luat direcția de la 1 Martie. Continuator al principiilor, lui Antoine, d. Gémier e neîntrecut în arta de înscenare. Chiar în teatrele particulare pe care le-a condus până în anul trecut, dînsul a dat represintații exemplare Ele însă au fost cu mult întrecute de ceiace s’a înfăptuit anul acesta la Odeon, teatru de Stat,unde fondurile au îngăduit dlui Gorniez să dea dovada întregii sale măiestrii. Repertoriul actual al Odeonului cuprinde patru cicluri de piese: clasice franceze, moderne, ciclu Shakespeare și, aș zice, piese de aniversare, în care se urmărește reconstituirea vieții vreunui personagiu însemnat din trecut. Aceste din urmă două categorii de represintații au fost deosebit de interesante și instructive. D. Gémier are un simț de reconstrucție istorică foarte desvolat și a izbutit să ne dea de multe ori ilusia că trăim timpuri de cam cîteva sue de ani. In această privință, cel mai bun spectacol teatral din stagiunea teatrală 1921—22 la Paris, l-am avut cu „Moliére“ de J. J. Frappa și Dupuy-M’azuel. Piesa nu prezintă în șapte tablouri evenimentele mai însemnate din viața lui Molière și toate cursele și intrigile care se țeseau împotriva lui. Actul IIu aduce înaintea ochilor o serbare pe Pont- Neuf, unde Molière, tîmăr, urmărește cu tot sufletul exhibițiile artiștilor ambulanți. Se simte atras spre acest fel de viață, dar nu știe cum s’o înceapă. Admirabilul Scaramouche, artist celebru italian îi dă primele lecții, spunînd că numai prin suferință adîncă se poate ajunge la glorie, numai lacrămile adevărate ale actorilor pot provoca veselia și aplauzele spectatorilor. Molière se hotărăște chiar cu prețul unei vieți de suferință, să-și înfăptuiască idealul de artă și de glorie. In actul II, Molière e în apogeul gloriei, comedian al lui Louis XIV. Spiritul său ascuțit, i-a adus mulți dușmani între nobilii de la curte, cari fac un complot, în parcul de la Versailles, pentru a aduce disgrația comediantului. AI făurești, Semi BULETINUL EXTERN Lucrările Conferinței de la Haga continuă promițătoare. Franța și-a domolit atitudinea-i intransigentă la promisia că i se vor respecta condițiile și va participa la ședința cu delegații ruși pe a 2b iunie. Grecia face mari pregătiri militare pentru a relua ostilitățile pe frontul Asiei Mici. Prin acordul încheiat între cei doi generali chinezi, războiul civil din China se poate considera terminat. Grișa guvernamentală din Polonia se prelungește prin refuzul lui Przanovschi de a forma cabinetul. Primul-ministru al Iugoslaviei, d. Pasici, pleacă la Praga pentru a semna convenția militară încheiată cu Cehoslovacia. La Berlin au început tratativele pentru extinderea tratatului de la Rapallo, încheiat intre Germania și Rusia, și asupra Ucrainei. Conferința sanitară a polono-cehoslovacă, care se ține la Varșovia, se va termina cu o convenție între cele doua State. In Turchestan răscoala contra regimului bolșevic isa proporții. Prin recentul acord comercia franco spaniol s-a pus capăt războiului vamal dintre cele doua țări,flînd în ultimul moment despre complot, Molière dejoacă toată intriga prin recitarea prologului celebru al lui Tartuffe, cu ocazia represintarii celei d’intăiu a acestei piese, în fața regelui, în teatul de vară din Parcul Versailles. Actul III ni înfățișează ultima represintație a lui Molière care a fost nefericit și a suferit toată viața. E piesa Bolnavul închipuit. Toate prezicerile lui Scaramquche s'au îndeplinit. Cînd Molière leșină de boală pe scenă, spectatorii sunt în culmea veseliei, distrați de felul „natural cum redă coala“ marele comedian. Adus acasă de la teatru, Molière moare evocînd într'o viziune supremă, toate personagiile pe care le-a creiat și care îi vor supraviețui. S-au făcut mai mult de zece piese ocasionale pentru tricentenarul lui Molière. Unele sunt slabe, altele sunt chiar o insultă pentru memoria marelui sărbătorit, căci se ocupă mai mult de neplăcerile lui casnice, decit de sforțarea lui continuă și dureroasă pentru crearea frumosului și adevărului în teatru. Din rezumatul scurt pe care l-am făcut, se vede că piesa montată de d. Gémnier e În nota justă a unei comemorări pioase și în adevăr, mișcătoare. Dar ceia ce e cu mult mai important în represintația piesei „Molière“ e înscenarea ei, cea mai grandioasă înscenare pe care am văzut-o la Paris vreodată, în care joacă toți artiștii Odeonului, în frunte cu directorul. Sunt scene care sunt adevărate capo-d’opere de represintare. Pildă intrarea întregei curți a lui Louis XIV în parcul Versailles pentru represintația lui Tartuffe dă exact impresia de măreție din acele timpuri. O scenă dosebit de mișcătoare e aceia în care unul din actorii trupei lui Moliere apare în fața cortinei anunțînd publicului că represintația Bolingvului închipuit nu poate continua din causa boalei directorului. Aveam impresia că trăim in realitate acele scene. Jocul ..uiștiloi a fost neîntrecut. Mai cu saă d. Gemier în Moliére, Vargas în Scaramouche și d-na M. Frappa în Mad. Bejart au fost minunați. Rolul lui Scaramouche consacră pe d. Vargas ca un mare actor. O altă piesă de comemorare a fost Jeanne d'Arc de Barbier, foarte bine jucată. E interesant de adăugat cu privire la această piesă că ea e cauza pentru care ilustra Sarah Bernhardt a pierdut un picior, căci în multe scene eroina trebuie să se „arunce în genunchi“. Odată, acum mulți ani, cînd Sarah Bernhardt juca rolul Jeannei d’Arc, dînsa s-a lovit foarte rău în ur'Țma din scene și de atunci piciorul său a mers tot mai rău pănă a trebuit să fie tăiat. Credite pentru comisii Pentru piața diurnelor, cheltuielilor de transport și cancelarie ale comisiilor de împroprietărire și comitetelor de revizuire, constituite conform legii agrare, și regulamentelor sale, s’a deschis pe sama Ministerului de Domenii un credit de patru milioane. Și asta-i abia a zecea parte din ce mănîncă comisiile și comitetele.... 60) tastai mm in Hin cue !*. amice Grix prof. Universitar Lecții limite la Universitatea de lucîrești de la originile ei până la Bănie Iată acum Cantico delle Creature: Attissimo, onnipotente, bon Signore, tue son le laude, Ia gloria e l’onore et onne beneditione Ad te" solo, Altissimo. se konfanu, et, nullq omu ene dignu de de Te mentovare. Ajunge că am dat un exemplu de ritmul liber, în care e scrisă și de dialectul ei cu colorit pronunțat ,umbres, această primă strofă din text și să facem să urmeze traducerea: „Cîntecul făpturilor. Prea „înălțate, atotputernice (și) bune Dumnezeule, ale tale „sunt laudele, gloria și onoarea și orice binecuvântare. „Ție singur, o Doamne, ți se „potrivesc, și nici un om nu e „demn de a rosti numele Tău. „Lăudat să fii, o Stăpînul „meu (împreună cu toate făpturile tale, și mai ales (fie „lăudat) fratele domn Soarele, „care aduce ziua, astfel că tu „luminezi (lumea) prin ajutorul lui, și el e frumos și plin „de raze cu mare strălucire, „și e, o Doamne, o imagine „a Ta. „Lăudat fii, o Stăpînul mieu, „pentru sora Lună și pentru „stele; tu le-ai creat în cer, „luminoase și prețioase și frumoase. „Lăudat fii, o Stăpînul mieu, „pentru fratele vînt și pentru „aierul întunecat sau senin și „pentru’ orice anotimp, prin „care dai hrană făpturilor „tale. „Lăudat fii, o Stăpînul mieu, „pentru sor apă, care e doar„te folositoare și umilă și „prețioasă și curată. „Lăudat fii, o Stăpînul mieu, „pentru fratele foc, cu ajutorul căruia (tu) luminezi noaptea, și el e frumos și plăcut „și puternic și tare. „Lăudat fii, o Stăpînul mieu, „pentru sora și mama noastră țarină, care ne hrănește „și ne crește, și produce diferite fructe, cu flori și cu „iarbă. „Lăudat fii, o Stăpînul mieu, „pentru aceia care iartă (dușumanilor lor) pentru iubirea „ta, și suferă boli și dureri. „Fericiți aceia care le vor suferi în pace, pentrucă de Tine, Doamne, vor fi încoronați. J Lăudat fii, o Stăpînul mieu, „pentru sora noastră moartea „corporală, căreia nici un om „viu nu-i poate scăpa. Vai ce lor ce vor muri cu vreun „păcat mortal. Fericiți aceia „care (în ora aceia) se vor a„fla în sfînta Ta voință, căci „a doua moarte (moartea sufletului) nu le va face nici „un rău. „Lăudați și binecuvântați pe „Domnul și mulțămiți i și „slujiți lui cu mare umilință“. Landes Creaturarum au ajuns pănă la noi întro formă care nu e desigur cea primitivă, căci e probabil că Sf. Francisc le-a dat în latinește, sau, mai Verosimili încă, în franțuzește, deoarece știm că „libenter lingua gallica loque„batur, licet eam recte loqui „non scirett“. (Tres socii) și că „semper cum ipse ardore „Sancti Spiritus repleretur, „ardentia verba foris erue„tans, maglie lqquebatur“. (Fra Tommaso da Celano). Totuși acest imn ne rămîne o probă prețioasă și într’un altumit sens directă a acestui avînt de milă și de iubire pentru toate făpturile, care este caracteristica cea mai adîncă a sufletului seraficului Sărman din Assisi. Mulțămită acestui avînt supraomenesc, Cantico delle Creature aparține poesiei universale, mulțămită acestui avînt (și nu vreunui alt rafinament formal de tehnică sau de stil) el poate represinta cea mai sfîntă și minunată floare de poesie spirituală care a mai îmbobocit vreodată dintr’un sufet omenesc. Nu a venit încă Dante să anunțe legea. Să simți puternic și să exprimi sincer, dar „dulcele stil nou“ există deja în putere în acest cîntec inspirat, în această revărsare de afecțiune care rupe toate zăgazurile, în această poesie care se revarsă, ex abundantia, din inima năvălită de iubirea lui Dumnzeu „ca o fîntînă plină care se varsă toată!“ Ne explicăm deci perfect de ce Cantico delle Creature i-a părut lui Ernest Renan, „cea „mai frumoasă bucată de poezie religoasă după Evanghelie, expresia cea mai complectă a sentimentului religios modern“, iar lui Sabastier „cîntecul victoriei Sfîn tului Francisc, cînd, după ce „distrusese în sine toate prejudecățile vechi care înlăntuiesc omul de bucata lui de „pămînt și-i fac prizonier sub sufletul, el se simți, în sfîrșit, mai mult decît proprietarul, fratele tuturor făpturilor“.