Neamul Românesc, septembrie 1923 (Anul 18, nr. 195-220)

1923-09-15 / nr. 207

dIbl-----------­ ANUL al XVIIMaa n-l 207.J abonamente • Pe *if fin hi țară. 260 Lei Piatre preoți, învăță­tori și studenți . . 220 , Piatre străinătate , . 600 , mm ^ aia Partidului Nationalist Apare zilnic ^JRGA SIBIU TEMPLARUL BUCUREȘTI, SÎMBATA, 15 SEPTEMBRE 192 -Democrat R­edactor?-<?ef: ALEX. CUSIN REDACȚIA: Str. Domnița Anastasia și ADMINISTRAȚIA : Str. Lipscanii-Noi No.­i Telefoane­­ R^ț.ia. 12/60 Adrii­ța în frăția Mardăr Un prieten îmi spune că se vorbește fără jenă, de oameni a căror avere există, dar nu există legitimarea ei, de milioane­le cu care mi-am vîndut sufletul unor ban­cheri pe cari nu i-am văzut în viață sau­i am întîlnit de două trei ori în viață ca să­­ îndemn­­a o faptă de cultură și de iubire pen­tru țară. Și prietenul ada­­ugă că în sufletele simple, cu care a dăruit Dumnezeu din b­elșug această bună țară, prmn alusiile ticăloase și acuzațiile formale pe care niște oameni fără conștiință le aruncă și în întruniri pu­blice, știind bine ca în Ro­mania jurații nu pedepsesc nici calomnia cea mai infa­mă. Dar din convorbirea cu prietenul mai reiese un lucru. Dacă sunt canalii care cutează a terfeli­ 0 viață ,■ ~ care mie­ri-ar fi greu­ s'o expun în ce cuprinde ca renunțare la toate drepturile muncii oneste, daca sunt dariilor niște vite ale Domnului care SC gît'ut'n­­­u au din cap la aceste afirmații, dacă sunt păcătoși cari ar fi mul­țumiți ca toată lumea să ii semene, mai e încă un fac­tor al acestei campanii. Partide compuse din oa­meni cinstiți, cu o fațadă de presă impecabilă, cu o atitudine socială numai zîm­­bete și omenie sunt acelea care, in vederea unui mise­­rab­il folos, împing pe cleve­titori, îi întețesc, îi apără și î­i de­mma lumea sa-i creadă. Incapabile de a se reco­manda prin ce vor și prin ce pot, eie cred că e un singur mijloc de a cîștiga terenuri ac­ta de a înjosi, prin oricine, cu orice, în cinstea lor personală pe ad­versarii politici. Și peste inconștiența sau perfidia unora, peste stupi­ditatea altora, această ac­țiu..n*d­.stitu­i c mm ... .. dariilor. * ... •. N. tura, să fie cîte mai ener­gică, arâtînd prin frontul unic pe care-1 formează că ele nu au luptat cu atîtea jertfe pentru liber­tatea lor spre a vedea astazi spui­berate rezulta­tele cîștigate. Sa sperăm că’n cele din urmă însuși d. Mussolini va înțelege riscurile la care se expune insistind în atitudinea sa și că în­trunirea Ambasadorilor din Paris îi va da for­mula acceptabilă care să-l poată scoate din impasul în care caracterul său im­pulsiv l-a adus. Alex. Casin Evacuarea insulei Corfu Cu toate declarațiile li­niștitoare­­ ale d-lui Mus­solini că Italia va părăsi insulele grecești îndată ce Grecia va fi dat repara­țiile cuvenite, telegramele de azi nu aduc vestea că la Corfu au descins și au­toritățile civile italiene care înțeleg să se insta­leze acolo definitiv. Această atitudine dubi­oasă a Guvernului italian a surescitat păn’într’atit micele națiuni represintate la Liga Națiunilor, care văd astfel că tot forța este aceia care primează și că dreptul nu are nici odată o putere invincibilă cînd aparține celor slabi, încit se­pare că la Ge­neva s’a format în jurul acestei chestiuni două par­­tizi: una represintată prin Belgia, țările scandinave și Statele Micei Antante care insistă ca diferendul să fie adus în plenul A­­dunării și ocuparea insu­lei Cor­fu să înceteze ime­diat, iar alta represintată prin Franța și celelalte națiuni mari, care ar dori ca incidentul italo-grec să fie tranșat de către Con­ferința ambasadorilor, de frică ca discutarea lui în sânul Ligii Națiunilor să nu provoace disensiuni de păreri prea mari. In această privință zia­rul „Daily Telegraph“ din Londra dă chiar textul unui protest al Guverne­lor Micei Antante, care a fost făcut pe lingă Franța și celelalte țeri amice și prin care s’ar fi declarat: 1) că dacă Societatea Na­țiunilor nu-și face datoria, cerînd evacuarea Corfu­­lui, ele vor înceta de-a mai fi membre ale Ligii și vor refuza în viitor ju­risdicția Puterilor Antan­tei, dat fiind că acestea permit ca dreptul micilor națiuni să fie călcat în picioare; 2) că dacă Ita­lia continuă a mobilisa, Guvernele Micei Antante vor declara și ele mobi­­lisarea în țările lor res­pective. Nu știm întru­cît a­­ceastă știre este adevă­rată, dar am dori ca ati­tudinea micilor Puteri, fără a duce la o rup­ D. N: loipjn Oltenia D. prof. N. Iorga s’a întors din voiajul său e­­lectoral făcut în județul Dolj, al cărui mandat de deputat îl deține, precum și ’n alte județe oltenești i*¥?*ca örUtisiania pe­­ vitejii alegători­ să­teni au făcut-o pretutin­deni iubitului nostru șef, este dovada cea mai vie de dragostea sinceră pe care continuă să i-o poarte țerănimea și de speranțele pe care ea și le-a păstrat totdeauna că va veni ziua de drep­tate cînd ei să poată în sfîrșit fi­ chemat la locul ce­­ se cuvine de condu­cere­a treburilor Stata­la?. Sat de sat arcurile de triumf nu se mai sfîr­­șeau, iar sătenii îmbră­cați în haine de serba­­toare îl întîmpinau cu fețele vesele spre a-i as­culta cuvîntul. Prietenii noștri doljeni pot fi mîndri de orga­­nisația lor. Lupta lor râ­mi­ne un imbold de muncă pentru toate celelalte or­­ganisații naționalist-de­­mocrate ale țerii. La punct... JOS BACȘIȘUL. D. Vintilă Brătianu a voit să fie glumeț. D-na a dat o­­circulară tuturor vămilor din țară prin care interzice funcționarilor vamali să mai primească bacșișuri. Un lucru n’a adăugat d. ministru de Finanțe, cu ce înlocuiește d-sa veniturile resultate din practicarea acestui vechiu și unui obiceiu. Sau d-sa a crezut că poate ca la cazarmă să taie cu’n simplu pr­ei­n rajia de mîncare a slujbașilor Sta­tului ! Grea afacere! m Inf­ini­ti mai creș­te de­ 2 miliarde și fani, fără aprobare Partmmnar Ziarul «Adevărul» a avut ne­­delicateța să spuie că în timpul vacanței politice de vară Gu­vernul și organele sale legisla­tive și administrative n’au lucrat mai nimic. Se înșeală confratele. Dovada ni-o dă însăși foaia Gu­vernului care publică următoa­rele : «S’a promulgat prin «Monito­rul Oficial» de azi legea prin care se legitimează creditele su­plimentare și extraordinare bu­getare în suma totală de lei 2 563.768.533,­­ deschise asupra bugetului general al Statului, în cursul exercițiului 1922—1923, in lipsa Adunării deputaților*. Se legitimează sporirea cu su­ma de lei 575400.165 a fon­dului pentru deschiderea de cre­dite suplimentare și extraordi­nare prevăzute în bugetul general al Statului pe exercițiul 1922— 1923, sumă provenită din anu­lări de la alte articole bugetare unde s’au putut face economii». Asta nu înseamnă nimic? Să deschizi credite de două miliarde traordinare, în lipsa Adunării Deputaților, e o faptă din cele mai s demne de relevat. Ch dacă s’ar fi făcut numai at și era de ajuns. Partizanii se d­clară mulțămiți. Zgîrcenia arătată la formai budgetului s’a crezut astfel s­parată, de­și­ în urma aces mare act financiar rămîn ac­leași adînci nemulțumiri în r­­olul diferitelor categorii de sli­bași ai Statului. S’a făcut atît cas, de pildă cu sporul men­brilor corpului didactic, care­­ ridica la vre o cincizeci de mi­lioane peste suma fixată de M­inster, încît aveai impresia c dacă s’ar acorda sporul altf decît conform curbei Lales și finanțele Statului vor suferi în­grozitor. Activitatea de vacanță a co­misiei budgetare ni-a dovedi contrariul. A deschis credite d 50 de ori mai mari decât el necesar pentru satisfacerea ne­voilor corpului didactic, dar făr să-i acorde acestuia nici spore­rile promise. Și să­ mai spuie cineva că au ucrat în vacanță !.. ff — DIN RUSIA BOLȘEVICA Pikii »»și a listei Un trimes special al ziarului «Le Matin» in Rusia, publicîn­­du-și în acest ziar impresiunile sale din călătoria făcută, dă ta­bloul sugestiv ce urmează asupra vieții la Moscova, care nu oferă o dovadă mai mult de ce în­seamnă «raiul» bolșevic rus. Prima impr­esiune ca vă 1­a b­e­ș 10 la Moscova se poate rezuma în aceste cuvinte : ore­șul s t­svenit la situația dinnainte de războia. Bufetele gărilor sînt pline de șocolată, biscuiți și fructe pe cari nu le mai găsiți la Ger­mania. Pentru a merge la hotelul Save­y se poate lua o trăsură sau un au­tomobil, după cum per­mit mijloacele financiare. La restaurantul unui hotel vestit sunteți serviți de chelneri cari vorbesc franțuzește și englezește , bucătăria este excelentă, prețurile sînt așa de mici, în oft par ridicule. Seara puteți merge la casino sau la music-hall, unde vă simțiți aproape ca și la Deauville. Acest lux însă nu este de ort în aparență. Dacă vă osteniți să ob­servați lucrurile și oamenii mai de aproape, vă veți convinge că Moscova sea­mănă cu un lepros care își acoperă ranele sub haine lucrate la un bun croitor. Misem se găsește pe toate străzile, și dacă vor­biți cu oricare Rus nea­­parținând clasei dirigui­toare a comuniștilor ofi­ciali, vă va povesti lucruri ce vă vor umplea de groază. Masa de seară la hotel Savoy costă 100 de ruble pentru străinii de marcă și menitul este copios. Un pi­lot modest insă, cu supă, cîți­va cartofi și puțină carne, costă cîteva sute de ruble în cel mai mic restaurant; acesta este de altminteri prețul pe care îl plătesc Rușii ne­favorizați de Guvern. Tot mirajul de lux și belșug nu este de cît 0-­n prin bluff. Megazinele sunt peste măsură de în­cărcata cu alimenta fiind că nimeni nu se găsește sa le cumpere. Restauran­tele și hotelurile privili­­giate primesc mari aju­toare de la Stat și vînd

Next