Neamul Românesc, ianuarie 1925 (Anul 20, nr. 2-24)
1925-01-14 / nr. 10
2 LEI I NEAMUL ROMÂNESC Director N. IORGA FOAIA ZILNICA A PARTIDULUI NAȚIONALIST AL POPORULUI Anul al XX, No. 10 REDACȚIA: Str. Brezoianu No. 6 Telefon 12/60. Modele de imitat Am visitat la Cluj imensa clădire închinată de catolicii maghiari Maicii Domnului, Marianum. Numele acestui institut de educație pentru fete a fost de mai multe ori scris, de la Unire încoace, în legătură cu anumite planuri și anumite temeri. Dar dela cel de întâiu pas ce am fi făcut în cuprinsul lui am putut vedea că aici e de cules altceva decît suspiciune și altceva de întreprins decît represiuni. Trei rînduri de o construcție la nivelul cerințelor celor mai pretențioase ale timpului, pline de lumină și de aier. O curățenie ideală în fiecare colț. O adaptare perfectă la scopul ce se urmărește și care, firește, are, legat de o veche tradiție monastică, avantagiile și desavantagiile sale. Nu se poate o gospodărie condusa cu mai multă pricepere. Un entusiasm discret însuflețește totul și supt cornetele de pînza care fîlfîie femei devotate ’ misiunii lor fac din mai puțin ceia, ce și cu cele mai mari mijloace, dar fără această închinare absolută, unui ideal religios, nu sînt în stare a îndeplini alții. Cetăți de suflet, de alt suflet, al nostru, să întemeiem. Toate binefacerile materiale vor veni din situația morală odată creată. Școala maicelor din Cluj o dovedește. N. IORGA Anini nu vi neam Simțim că an după an opinia publică din Apusul Europei, și dincolo de Ocean, se orientează tot mai mult în contra noastră.Amicii noștrii se răresc și sentimentul de solidaritate în prietenie pe care-l născuse răsboiul aptine Pe când țările vecine : Serbia, Polonia, Cehoslovacia au obținut împrumuturi și înlesnirii nouă ni s’au refuzat, deși suntem țara iea mai bogată» din aceste părți și numai greutățile și nenorocirile prin cari am trecut în cursul războiului ne-am adus în greaua situație de a nu putea plăti la vreme toate datoriile contractate, Bulgaria și Ungaria, cari au fost itâri inamice în ultimul răsboiu, ca și Grecia care a jucat un rol așa de nenorocit și a pricinuit Franței mare pagubă și necaz, totuși sunt mai bine văzute, mai amical tratate. După împrumuturile refuzate, au venit nedreptele cote la despăgubiri, iar acum în urmă ne amenință sarcinele moștenirea imperiului Austriei și flota Wragel care va fi pusă de Franța la dispoziția Sovietelor din Rusia. E desigur ceva în conduita noastră față de străinătate; e ceva în greșelile guvernanților noștri cari am nemulțumit pe amicii noștrii din Apus- Și acest ceva îl știm cu toții: sunt acele dispoziții luate contra capitalului strein, acele greutăți și vexațiuni la care sunt expuse societățile streine cari au capitaluri învestite în țară. Sub pretextul apărării independenții noastre economice, s’au făcut legi de favoare pentru câteva bănci și pentru lumea politică, care va fi cazată în numeroasele consilii administrative, ale numeroaselor societăți ce se vor înființa pentru exploatarea izvoarelor de bogăție ale statului, puse prin legile votate, la îndemâna unui partid politic. Și pe când guvernul se sbate ca să i’i reușească această așezare,țara suferă cu o resemnare animalică și așteaptă să’i vie cumva de sus scăparea. Așa fiind se pune întrebarea : Guvernul viitor, va lăsa el neclintite aceste meschine așezări care păgubesc și avutul și masa publică? Va fi tot ca cu Reșița o împărțire frățească? N. COLACESCU Hiililui Tot mereu a fost vorba ca să se dea odată o soluție problemei gunoielor. De zeci de ani de zile consiliile noastre comunale, primarii și ajutoarele sale, colective Si in mod individual, au primit și primesc oferte de crematorii model. Probabil insă că fiind prea nalte propuneri — si in acelas timp prea multe interese — nu se ia în considerație nici una. De acea am ajuns azi în situațiunea de a deveni cel mai murdar oraș din lume. Cât timp va tine înghețul bineînțeles că pisicile și câinii morți de pe maidane, vor binevoi să nu miroase... Dar mai târziu?, Ce vor deveni hoiturile aruncate nu numai pe maidane, dar și în mijlocul străzilor, ce soartă li se rezervă cutiilor de conserve și celor de sardele, cojilor de mere și de cartofi, în sfârșit tuturor acelor murdării cari în orașele civilizate nu le vezi nicăeri dar de cari la noi te împedici la fiecare pas? Așa de pildă se știe cu câte sacrificii s’a făcut un parc frumos în Capitală, parcul Bonaparte. Ei bine, tocmai la intrarea parcului, știu ce-a înțeles serviciul gunoaelor să facă ! Toate cotigele primăriei își dau acolo „rendezvous" și fac grămezi-grămezi de murdării, cari nu sunt ridicate decât de vre-o câteva ori pe an. Bineînțeles că odată, c arătat locul, a doua zi reîncepe operația d’acapo, intrarea frumosului parc fiind desemnată ca rampă de gunoi.... Dar credeți că rampe de gunoi sunt numai la intrarea acestui parc model care în Mențiunea celor ce l’au creat ar fi trebuit să fie un fel de Parc Monceau ? In toate colțurile Bucureștiului se găsesc asemenea depozite. Comuna trebue să rezolve o toată această chestie, mai ales că nu se poate plânge de rentabilitatea impozitelor„ cari i-au adus anul acesta peste o sută de milioane excedent. S D ECOURI POLITICE e anunță o viguroasă campanie a tinerilor liberali contra d-lui Al. Constantinescu. Ministrul și-a contramandat plecarea în străinătate. Căci junii liberali sunt capabili să-l mănânce chiar... în lipsă, scriitorul everescan nu poate miră că oficiosul agăsi explicații pentru piruetele dela Cluj ale d-lui Goga. In definitiv, nu e ușor să argumentezi de ce d. Goga scrie de ani de zile, tocmai ceea ce nu mai crede acum.... . general Moșoiu vorbind „Neamului Românesc", expune programul șoseluirilor pe 1923. Noi credem că d. general Moșoiu ar face foarte bine să înceapă opera pe 1923, cu pavarea Capitalei. v învingătorii și învinșii După o telegramă cercurile din City și Wall-Street, din Londra, ar fi făcut o propunere guvernelor britanice și americane în scopul de institui și in Rusia un control financiar, după un plan analog planului Dawes. Lucrul acesta nu ne surprinde, de loc. Nu învingători, ci învinși sunt cei cari beneficiază acum de atențiunea generală. Nemții cari au dezlănțuit marele cataclism, sunt cei cari prin recentul plan Dawes beneficiază de toate avantajele. Dar nu sunt numai nemții ci fi ungurii, bulgarii și chiar turci. Severitatea aliaților insă se exercitează îndeajuns asupra.... învingătorilor și printre aceștia se pare că noi ținem locul de frunte. In războiul mondial România, în afară de cei 800.000 de soldați morți, a avut toată avuția ei națională secătuită, iar mijloacele ei de refacere ajunse, în halul în care le vedem astăzi. Bineînțeles că nu mai vorbim de tezaurul de la Moscova, pierdut pentru totdeauna, nici de miliardele de hârtie emise de autoritățile de ocupațiune, nici — ca o consecință a acestora — de starea deplorabilă în care a ajuns moneda noastră, la două centime și jumătate ani. Când lucrurile stau astfel, e surprinzător — deși nu ar trebui nimic să ne mai surprindă — că se propun noul concesiuni Rusiei și nu se contestă nouă drepturi din cele mai legitime. Bl .................................................... Conferințele din Cluj Liberalii, opoziția, și d. Goga Nici unul dintre inițiatorii conferinței de la Cluj, iar d. Goga mai puțin decât toți ceilalți, nu este mulțumit de rezultatele practice ale umoristiei combinatiunii „Lovitura“ pusă la cale de bron prințul grupării averescane nu a dat nitri adevăr roadele dorite. Popunerea, primită cu ilaritate ca întregt Ardealul să se concentreze sub conducerea luminată... a generalului Averescu, a rămas fără de urmare. Un comitet, comuus din patru averescani, doi naționali dubioși și un țărănist sui-generis, a fost delegat să desăvârșească opera avortată la Cluj. Un rezultat apreciabil pe care l a dat vesela conferință ardelenească a fost desigur, demascarea regionalismului integral al poetului Goga. Ceea ce, însă, merită să fie subliniat din dezbaterile aclunării de la Cluj, este fără îndoială, tactica politică a bardului de la ducea. Intr- adevăr, în timp ce numeroși oratori atacau pe rând toate partidele, guvernul actual era scutit de săgețile mult luminaților bărbați de stat. D. Coga avusese grije să pună pe singurul adversar serios al tuturor partidelor la adăpostul oricăror atacuri... nedrepte. Dacă acesta a fost rostul conferinței de la Cluj, fruntașul averescan are motive să se felicitet ceiace nu este cazul și cu șeful averescanilor. CK.................... ADMINISTRAȚIA: Str. Brezoianu No. 6. Telefon 12/60 Miercuri 14 Ianuarie 1925 at I g • w După cum anunță o telegramă, IITilMTlI AlITAVMR,conferina financiară de la Paris — litlMul nVHlI|,|13*10 de marile puteri, — a găsit că ■ Ifi lilil IIHIP X IP! lifl nu Vate acorda micilor state o sporit I ft It US IU uJVlul HU.' a procentului din plățile ger *mmv»umane< — se ca 0 compensație dreptul să plătească mai târziu sumele ce-au încasat mai mult decât U-se cuvine, — bine înțeles dacă vreunul din ele a încasat ceva, — ceea ce nu e cazul României. Micile state, firește, au protestat. Ministru polonez Thugutt, a declarat presei din Varșovia, că ultima notă a Senatului din Dantzig dă o complectă satisfacție. Prin aceasta, conflictul dintre Polonia și orașul liber Dantzig, se poate considera ca aplanat, pentru moment cel puțin. Germanii au organizat în Provinciile Renane, meetinguri de protestare împotriva prelungită ocupării Coloniei. Ziarele franceze cred că demisiunea d-lui Hughes, ministrul de externe al Statelor U Unite, va fi urmată de schimbări importante atât în cabinet cât și în corpul diplomatic. Triumviratul Coolidge (președintele) — Kellogh (noul ministru de externe) — Borah (președintele comisiiei Senatului pentru afacerile streine) va lua complect conducerea politicei streine a Americei. In ce ne privește, noua conducere nu ne poate da decât... recunoașterea Sovietelor, — faptul dovedind că d. Borah — filo-sovietic, a înfrânt pe d. Hughes, adversar al Moscovei. Ambasdorul Franței pe lângă Soviete, ziaristul Herriette, a sosit la Moscova. A fost bine primit. Imediat după sosire, sl a și dus la Cicerin ministrul bolșevic de externe cu care a avut o lungă întrevedere. Industrii naționale si... parasitare Mai zilele trecute, d. Dumitru Hagi Theodoraky, fost președinte al Camerei de Comerț, ocupându-se de industria națională, arăta în ce măsura.... abuza de indulgenta noastră. D. Hagi Theodoraky ne demonstra cu cifre cum anumite industrii zise naționale, cari lucrează toate cu materii prime din țară, în loc să ostenească traiul, mai rău îi scumpesc și încă îl scumpesc în proporții îngrijitoare- D- sa chiar citează o serie de industrii:... „naționale“, cari, desigur, n’au altceva național în ele decât că sunt pe teritoriul nostru și că sunt tolerate de guvernele noastre-Negreșit că cele ce susține fostul președinte al Camerei de Comerț sunt foarte adevărate. Mai mult ca oricând astăzi se constată că s’a cam abuzat cu avanttagiile acordate industriilor... naționale sa j ca pal ,ic» aceasta economică care tinde să favorizeze câțiva acționari in dauna consumatorilor ,începe să dea rezultate foarte rele. Intr’adevăr rostul protejărei unor anumite industrii și-ar avea explicația poate și în aceea că guvernele țin nu numai să scape de concurența străină, dar și să vină în ajutorul populațiunei cu produse eftine. Or ce politică economică se face la noi de ani de zile ? Prin urcarea continuă a taxelor vamale, chip ca să se favorizeze industria națională, am ajuns să plătim toți produsele indigene să plătim aoi în România peste prețurile mondiale. Aproape n’a rămas articol de prima necesitate care să nu fie, „naționalizat“ în sensul de mai sus. Se agită de câtva timp prin presă idea de a se începe și la noi cultura bumbacului. Poate că ideea ar fi nemerita Să ne ferească Dumnezeu însă ca dela prime rezultate încurajatoare Să dăm peste un... patriot, care să ne toarne imediat o lege pentru protecția bumbacului național ! O sa plătim atunci o Pereche de ciorapi de bumbac cât se plătește azi două perechi de mătase ! De asemenea cu încurajarea culturei de orez l>e Bărăigan... Ar ajunge o mie de lei porția de pilaf ! — drept ar fi însă că am avea adevăratul pilaf național Sfoveni, ale căror moșii au fost ciopârțite în fața comisiilor de expropriere. Din lunga discuție se degaja o convingere unanimă că se impune unirea întregei opozițiuni pentru isgonirea partidului liberal și formarea unui guvern, cu elemente din întreaga opoziție. După cele ce au urmat am crezut un moment că visul poate deveni realitate. Partidul nostru prin declarațiunile și interviewurile șefului său d. N. Iorga, ca și prin întreaga activitate a d-lui Argetoianu, vice președintele partidului au dovedit, că doresc sincer „frontul unic“. Partidul national prin toți exponenții săi, au răspuns cu o egală bună-voință, dovedind că sunt preocupați de aceleaș sentimente. Partidul țărănesc multă vreme mi-a făcut aceiaș impresie. Eram pe drumul cel bun, țara întreagă începuse să resimtă măreția acestei apropieri, iar organizațiile din provincie, mai lipsite de forme, prin procese-verbale scrise s’au și declarat „unite sufletește“. Cazul de la Bârlad care sintetizează voința întregei Moldove, e destul de eloquent. Când totul părea că mergea de minune, deodată spre stupefacția tuturor apare comunicatul partidului țărănesc, care pur și simplu spulberă orice iluzie, în care țara pentru un moment crezuse. Cine știe să citească printre rânduri se convinge imediat că comunicatul partidului țărănesc este îndreptat mai mult contra organiza Firește nimeni mi susține că nu e bine să ai de toate în țară la tine și că industriile nationale nu trebuesc încurajate. Chestiunea însă e alta. In ce proporție trebuesc încurajate aceste industrii și dacă de datara trustului „Leten“ trebue să plătim un leu o coală de hârtie, sau de hotârul fabricelor de postav 10.000 de lei un costum de haine. Ceea ce se petrece la noi cu anumite industrii... nationale e scandalos. Deși au materia primă maieftină ca cea din străinătate, deși mâna de lucru și combustibilului sunt extrem de avantagioase fată de industriile similare de aiurea, fabricatele intri» pretul mondial. Ce rezultă de aci? Rezultă că ,în afară de impozitele cari izbesc atât de aspru pe consumator, prin politica sa de proteguire a unor industrii infirme, parasitare, Statul pune noui biruri, noui angajale în spinarea populațiunei. Ceea ce e mai dureros e că pe când de unele profită Statul, adică întreaga colectivitate din altele se înfruptă numai o serie de actionari. - A. B. C. - .................. Specula zahărului Am arătat in numărul nostru de ori cum mai multe fabrici din străinătate au oferit ministerului de industrie să furnizeze orice cantitate de zahăr cu prețul de lei (a se citi bine paisprezece!) de fiecare kilogram ! Se știe că azi zahărul pe piață este vândut de trustul fabricelor cu preturi, cari în detaliu, revin la 27—32 de lei kilogramul. Se petrece cu zahărul ceeace se petrece și cu hârtia. Sub pretextul unei protejări a industriei naționale, guvernul lasă trustul zahărului să speculeze cu acest aliment de prima necesitate nevoile populației sărace. Baremanul acesta fabricanții de zahăr s'au întrecut. Nu numai producția de sfecle a fost mai mult decât excelentă, dar și prețul combustibilului a scăzut și chiar mâna de lucru. Cari sunt reducerile consimțite de cartelul zahărului? Insignifiente. Și când guvernul duce această politică economică, încurajând specula unora și în același timp la zece piei după bieții contribuabili, d. Vintilă Brătianu își mai face iluzii că leul nostru se va mai îndrepta. ■ Din minunile Americe1 tea ii irama strada dia lai Jubileul de o sută de ani al celebrei „Fifth Avenue“ din New-York. Ce fac negustorii americani pentru strada lor. 800,000 de lei metról patrat de teren intre București și Wew-York „Fifth Avenue“ ( Calea a cincea) din New-York și-a celebrat în ziua de 1 Ianuarie, aniversarea a o sută de ani de la crearea ei. Pentru o stradă din lumea veche, vârsta aceasta nu ar avea nimic excepțional, dar pentru tânărul oraș New York o sută de ani înseamnă ceva. „Fifth Avenue“ e mândria și comoara lui. Ea nu e totuși cea mai lungă stradă a lui, cei 19 kilometri ai ei însemnând puțin pe lângă cei 30 de kilometri ai străzii Broadway; totuși, ce plebee e Broadway pe lângă ea! STRADA ELEGANȚEI FEMENINE Prin numărul și splendoarea magazinelor ei, care oferă gătelii femeii tot ce poate ea dori, frumuseții ei tot ce poate visa, Fifth Avenue e un fel de rue de la Paix a Parisului, înzecită, însă, închinată serviciului sexului frumos și îngrijită ca un salon. Facem comparația cu rue de la Paix, pentru că o comparație cu Lipscanii noștri, stradă îngustă și murdară, ne-ar acoperi de ridicol. Nici o altă arteră nu oferă un asfalt mai lustruit, oglindă în care se reflectă strălucirea candelabrelor care, la fiecare 15 metri, susțin globurile a două puternice lămpi cu arc, care varsă o lumină opalizată. PE CHELTUIALA COMERCIANȚILOR Toate aceste îngrijiri și perfecționări sunt datorite inițiativei Asociației comercianților din Fifth Avanua, cel mvt mi important grup de contribuabili din orașul New York, a căror cifră globală de impozite, merită vă închipuiți, tot respectul. Această asociație, găsind lipsite de grație nouile turnuri luminoase pentru reglementarea circulației, le-a înlocuit pe cheltuiala ei prin altele mult mai elegante. Noi ne-am mulțumi ca negustorii noștri din Lipscani și de pe calea Victoriei să-și măture și curele de zăpadă trotuarele din fața prăvăliilor ! Tot ea, și nu comuna, a organizat această sărbătoare a centenarului, pentru care somptuoasele magazine de pe Avenue, deghizate în bazar arab, se învestmântează într-o splendoare de o mie și una de nopți care a încântat pe cliente. CEL MAI SCUMP TEREN DIN LUME Odinioară vilele faimoșilor miliardari se întindeau până în vecinătatea lui Central Park. Aceste reședințe, care reproduceau în marmoră edificiile celebre din Franța și din Italia, au dispărut aproape toate. Și, când se știe că pământul acesta prețios se vinde acum cu 308 dolari piciorul patrat, se înțelege de ce chiar regii finantei au socotit necesar să prelungească în înălțime utilizarea practică a unui teren așa de scump. Căci 308 dolari piciorul patrat reprezintă la cursul de astăzi, aproape 000.000 lei metrul pătrat Și, la Paris, unde alinierea bulevardului Hausmann a liberat focurile clădirilor dărâmate, prețul cel mai mare, pe cari-l ating terenurile situate în strada Drouot și strada Taitbout, e de abia de 16.000 franci metrul, adică peste 160.000 lei. Și aceasta e un colț priveligiat. La București, cel puțin în situația de astăzi, dacă s-ar vinde teren chiar în piața Teatrului, nu credem că el ar putea întrece 15.000 lei metrul pătrat. E deci o distanță sensibilă între București și Paris pe de o parte, și pe de altă parte între Paris și Londra. Nu numai la noi, dar și la Paris, dacă și-ar pune-o în gând, americanii ar putea achiziționa toate terenurile și imobilele mai centrale, pe prețuri ridicole pentru ei. Și poate, dacă ar face-o, ceia ce nu dorim din alte puncte de vedere, am vedea ridicându-se și în orașul lui Bucur cartiere americane, împănate cu sfârâienori O EVOCARE A PARISULUI Deocamdată, însă, nici un bulevard și nici o stradă din Europa nu poate rivaliza cu splendida Fifth Avenue. Și totuși — scrie „Excelsior“—la fiecare pas, o evocare a Parisului, un nume de croitor francez, amintesc vestita rue de la Paix. Dacă ea nu are prestigiul întinderei, ea îl păstrează totuși pe cel al perfe țiunii. liiilnini MuntaiiM CUM A FOST PREZINTAT ȘI ADMIS UN PROTEST AL ROMANIEI? Citim în oficiosul guvernului, „Viitorul S'au dat de către ziarele noastre o greșită versiune asupra incidentului produs la conferința miniștrilor de finanțe aliați de la Paris, cu privire la un pasaj din raportul experților, — pasaj referitor la România. S'a spus anume că în această parte a raportului s'ar fi arătat că România ocupă mai multe teritorii din fosta monarhie austro-ungară decât i s'ar fi cuvenit. Această versiune este, însă, cu totul falsă și suntem autorizați a-i da cea mai categorică dezmințire. In realitate iată ce s'a petrecut: Experții administrativi ai conferinței de la Paris au introdus în raportul prezintat în ziua doua a conferinței un paragraf în care se exprimă regretul că România n'a iscălit convenția de la Insbruck. Se știe că această convenție privea repartiția datoriei fostei monarhii austro-ungare asupra statelor succesoare în special în ceea ce privește tilurile deținute de statele aliate. România a refuzat să iscălească această convenție până când nu se va fixa și cifra reparațiunilor datorite de Austria și Ungaria și la care România are dreptul. Această chestiune neintrând, însă, în competința experților administrativi și nefiind nici la ordinea zilei, delegația românească a intervenit, — cu drept cuvânt — pe lângă d. Clement și ministru de finanțe al Franței, protestând contra introducerei neobișnuite a acestui paragraf. C. președinte al conferinței a dat deplină dreptate delegației române și spre a-și manifesta simpatia față de România a propus chiar in ședința plenară suprimarea acestui paragraf, c ceace s'a admis în unanimitate. „Cultul Echivocului“ Să ne explicăm , și voiu începe iscrisind un fapt care mie mi-a dat impresia profundă a mirei tuturor faptelor democratice. Mă întorceam de la Galați și în acelaș tren, ne-am găsit la un moment dat în discuție 5 persoane d-nii Madgearu, Lupu, Mihalache, advocatul Chelner și subsemnatul. Cum era și natural, discutam rezultatul alegerei colegiului de Senat de Covurlui, care orice s’ar zice, a fost o alegere liberă. Eram acolo iubitori sinceri ai țărănimei, care n’am putut să nu recunoaștem, că țărănimea noastră, nu poate să reziste, nici violențelor materiale, nici violențelor morale, — ademenirilor —. Unul dintre vorbitori a și pronunțat cuvântul de „lașitatea masei“, care trebue cultivată și ridicată moralicește, ca să poată rezista și aceasta nu se poate face decât prin o acțiune de guvern. Insist să se rețină că cei cari ajunsese la aceste constatări, nu pot fi bănuiți că nu iubesc sincer pe sceni și eu sunt la largul meu pe această chestiune, pentru că de 5 ani mi-am închinat toată activitatea pentru binele clasei țărănești, iar în marea operă a exproprierei anui 1110,1 ujjcxa. a Copiului ici cia,i realizarea acestui front unic, pe lluat cu atâta râvnă apărarea sătemici chestiuni de resentimente per 1nilor, incât mi-am creiat dușmani senale îi de moarte printre proprietarii ISub acest titlu d. V. Madgearu, în „Aurora“ din 10 Ianuarie caută să demonstreze „inutilitatea corului zgomotos din jurul frontului unic“, acuzând partidul național mai precis pe d. Maniu, că se complace să trăiască „în echivoc“. D. Madgearu aruncă câteva săgeți și asupra partidului naționalist al poporului care după „magistrala“ sa părere n’ar fi un partid democratic ! Fie ne permis să intervenim în această discuțiune, — pentru a lămuri chestiunea , de partea cui o equivocul. E oare echivoc din partea partidului național, care din primul moment al înfăptuirei sufragiului universal, a fost totdeauna pentru gruparea forțelor democratice ? E echivoc din partea partidului naționalist al poporului care a emis cel dintâi ideia frontului unic, idee care acum a trecut de marginele unui partid, și a devenit strigătul țarei pentru dărâmarea guvernului . Sau e echivoc din partea unor fruntași ai partidului țărănesc, cald în contradicție cu toată opinia publică, cu principiile democratice, și cu propriul lor partid, zădărnicesc fiilor sale din provincie. Centrul trebuia să amenințe ca să nu rămână descoperit și fără autoritate. Gestul însă era făcut. Era fatal să vedem și comunicatul partidului național care, paralel cu interviewul șefului nostru d. N. Iorga, au desmințit „amestecul centrului“ la care făcea aluzie comunicatul partidului țărănesc. Partidul țărănesc — revine din nou și prin pana d-lui Madgearu — nu știm dacă tot partidul iși însușește părerile secretarului său general, — arată motivele pentru care nu putem avea frontul unic. D. Madgear vorbește de echivoc, de democrație, de principii. Cine a citit articolul d-lui Madgearu și-a dat seama că din el transpiră aceleași resentimente personale, care de 4 ani îl preocupă și îi întunecă dreapta judecată. E păcat și eu regret sincer această atitudine. Echivoc ? Democrație? Principii? . D. Madgearu acuză pe d. Maniu, pentru că acesta ar fi descoperit în d. Iorga și partidul său o altă formațiune democratică, în care partidul țărănesc și în special d. Madgearu, crede că are monopol. Nu știu prin ce s’ar dovedi mai democrat d. Madgearu decât mine și întreg partidul țărănist decât partidul naționalist al poporului al cărui șef personifică democratismul integral și ai cărei membri luați chiar individual prin rolul pe care îl au în partid și prin faptele lor, ca și prin origina lor, — deși nu origina face dovada democrației,—sunt tot atât de aproape, poate chiar mai apropiați decât mulți membrii ai partidului țărănesc, de marile mase democratice. Desigur că dacă pleci de la premise false, ca acela a rolului d-lui Argetoianu, de informator al bolșevismului, partidul țărănesc pe lângă palat, ajungi la concluziile d-lui Madgearu.Pe chestia democratismului, ne putem măsura cu partidul țărănesc, și-l asigur pe d. Madgearu, că există în partidul nostru o voință democratică, sintetizată de o pleiadă de luptători, care n’ar abdica pentru nimic în lume la datoria lor față de cei din mijlocul cărora au plecat. Echivoc? Da e un equivoc și aceasta îl găsim în atitudinea unor fruntași de la centru ai partidului țărănesc, care pe chestiuni mici personale, — sunt în contradicție voită, — cu tot ce mișcă masele in momentul de față. Toată opinia publică dorește frontul unic, pentru dărâmarea guvernului. O cer cotidianele independente, prin care pulsează dorința maselor, o cer însăși organizațiile de provincie, care prin procese-verbale s’au declarat unite sufletește. Cine se opune? Parte din fruntașii partidului țărănesc. Motivele ? Citiți comunicatul și citiți și articolul d-lui Madgearu și veți găsi numai chestiuni personale, într’unul chestia Stere, în altul resentimente regretabile care totuși influențează, un om politic ca d. Madgearu. Nici un alt motiv serios nu poate să ne dea partidul țărănesc. Principii . a) Toată opoziția e pentru dărâmarea guvernului ; b) Alegeri libere, din care să nască viitorul guvern ; c) O radicală schimbare a sistelor liberale pentru asanarea vieței economice și financiare. Cine e contra acestor principii ? Nimeni. Toți le simt și le mărturisesc. Are partidul țărănesc altele ? Să le spună. Nu are dreptul însă să se pună pe terenul negațiunei pentru că o grea răspundere îl așteaptă. Țara va ști și cine sunt vinovații și pentru care motive nu s’a realizat frontul unic. Această atitudine le va fi fatală spre regretul multora care doresc sincer să vadă partidul țărănesc pășind pe terenul constructiv al guvernării. Să nu se lase orbiți numai de succesele lor din Cameră care nu se pot contesta, ci să mai tatoneze terenul pe care stau. Curentul în mase a început a slăbi, nu mai este acelaș ca in timpul agitației pe chestia agrară. In aceasă privință concluziile la care ajunsesem cu toți după alegerea dela Galați, pot servi drept normă, dacă se poate merge cu intransigența până la negațiune. E momentul reculegerei și rog pe amicul meu Madgearu și de 2 ori coleg ca și pe toți prietenii din partidul țărănesc, cu care și eu ca și cei de la Bârlad, „mă simt legat, sufletește“ — căzusem chiar de acord că o luptă comună nu e exclusă pe Ilfov, — să lase resentimentele și într’un moment de înălțare, să dăm tărei prin unirea noastră credința că a pășit pe drumul adevărat al democrației. D. R. IOANIȚESCU deputat